325 matches
-
rezimase capul pe gâtul de cocostârc și, în mijloc, mirii: domnul, rotofei (...) alături de Irina, dizgrațioasă în vălurile albe, gesticulând dizgrațios, vopsită cu roșu pe fața ei roșie. O simțeam că joacă un rol și că-și permite chiar să facă exclamări sau gesturi ridicole ca să impresioneze (...) Apoi un popă pițigăiat a început <<Isaia dănțuiește>> și au început cu toții să se învârtească după vocea lui. Tot mai repede și mai dizgrațios.(...) Sufeream îngrozitor, dar preferam să nu fiu ridicol.” Reiterarea cuvântului „dizgrațios
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și vom vedea că păcatul creștinului se configurează în toată gravitatea sa mai ales atunci când Isus este recunoscut și proclamat, pentru că omul, pus înainte responsabilităților sale, se comportă, fie aruncându-se cu entuziasm, fie apărându-se până la refuz. 1. Măreția exclamării lui Ioan: „E Domnul!” Este exclamarea Pascală, este o expresie care conține totul. Sfântul Paul, în Scrisoarea către Romani, la capitolul 10, voind să ofere o sinteză a experienței vieții creștine, a întregii mărturisiri de credință, spune: „Dacă Îl mărturisești
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
se configurează în toată gravitatea sa mai ales atunci când Isus este recunoscut și proclamat, pentru că omul, pus înainte responsabilităților sale, se comportă, fie aruncându-se cu entuziasm, fie apărându-se până la refuz. 1. Măreția exclamării lui Ioan: „E Domnul!” Este exclamarea Pascală, este o expresie care conține totul. Sfântul Paul, în Scrisoarea către Romani, la capitolul 10, voind să ofere o sinteză a experienței vieții creștine, a întregii mărturisiri de credință, spune: „Dacă Îl mărturisești cu gura ta pe Domnul Isus
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
de a crea o lume cu ,,un singur centru de autoritate. Un singur centru de forță. Un singur centru de luare a deciziilor [...] lumea în care există un singur stăpân, un singur suveran"3. Ulterior a adăugat un semn de exclamare într-un loc unde nu era necesar, comparând politicile Statelor Unite cu cele ale Germaniei naziste. Administrația Bush a răspuns calm și a încercat, prin diplomație tăcută, să dreagă relația. Președintele ajunsese deja la concluzia că orice critică publică adusă politicilor
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
succesive referitoare la temă și servind la calificarea ei: alură (R1) Și temperament! (R2). Cele trei unități T/R1/R2 se constituie în unități textuale independente tipografic mai întîi prin alineat, apoi prin punctele care le izolează și prin semnul exclamării final. Cu toate acestea, putem considera că, în ciuda barierei punctului, R1 și R2 sînt legate între ele prin conjuncția "și" și că, în pofida spațiului creat de alineat, ele sînt legate de T și reprezintă, în ciuda elipsei verbului "a avea" ("are
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ele prin conjuncția "și" și că, în pofida spațiului creat de alineat, ele sînt legate de T și reprezintă, în ciuda elipsei verbului "a avea" ("are") ceea ce se spune despre Manta, cu o modalizare enunțiativă foarte puternică a calităților atribuite temei. Semnul exclamării final este urma prezenței evaluative a unui enunțător entuziasmat. Prin această marcă, mai mult intonativă decît sintactică, R1 și R2 se aseamănă cu niște fraze exclamative de tipul ce alură! și Ce temperament! Valoarea intonativă a punctuației ne permite chiar
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Canada (ANC), transcrisă de Eric Roussel în cartea sa De Gaulle în colecția Biographies-NRF (Gallimard 2002: 839), diferă din mai multe puncte de vedere. Operația de normalizare scrisă este foarte vizibilă în INT. Frazele sînt scurtate față de ANC și semnele exclamării nu atît de numeroase. Se observă mai ales ștergerea a trei repetiții păstrate în ANC: "je vous salue" [vă salut], "et tout le long de ma route" [și de-a lungul întregului meu parcurs], "si vous saviez" [dacă ați ști
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de Montréal française" [orașul Montréal francez]. Adică, din punct de vedere morfo-sintactic, este o detașare la dreapta a adjectivului care (fapt confirmat de o foarte scurtă pauză la oral) îi conferă o valoare expresivă, tradusă prin adăugarea unui semn de exclamare în ANC. Detașarea gramaticală opune implicit natura "franțuzească" a "Frumoasei provincii", inserțiunii geopolitice a Quebecului într-o realitate nord-americană. Tocmai pe acest antagonism își construiește de Gaulle cea mai mare parte a argumentării. Acest mic detaliu de transcriere atinge un
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ironiei și rolul contextului în detectarea unor contradicții între enunț și ceea ce se știe despre referent și a unor contradicții între enunț și sistemele de evaluare proprii locutorului. Intonația în exprimarea orală, procedee tipografice (ghilimele, italice, puncte de suspensie, semnul exclamării) în scris, o formulare exagerată, adverbe și expresii (de tipul firește, desigur, după cum se știe) sunt indici facultativi ai prezenței ironiei. Sensul implicit este evident, adevăratul sens. Dan Sperber și Deidre Wilson analizând modalizarea autonimică (decalajul enunțiativ ce se produce
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
l-ar apropia de domnul Arnoux. Își găsise deci vocația! Acum ținta existenței lui era limpede și viitorul cert198. În acest text, partea pe care am plasat-o în italice poate fi interpretată ca DIL. Însă există indicii: semnul de exclamare, greu de explicat printr-o emoție a naratorului și distanța ironică din ultimele două fraze: naratorul își poate asuma niște păreri atât de ingenue. În alte texte, discordanța ar fi perceptibilă prin prezența unor cuvinte, a unor turnuri sintactice care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
știa doi e numai unul singur, ca, uneori, noi două, zise Carmen. Apoi, către Vasile Elisav: da, în traducere; în rest, sunt sigură, iubite dom profesor, că, la sfârșitul frazei acesteia din urmă, ați dublat semnul întrebării prin unul al exclamării, al mirării, al unei mirări admirative. — O singură remarcă, dragă Nora, care aduce a ușor reproș: dacă vorbim la fel tus-trei (căci nu doar tu, dar și colega ta vorbiți ca mine), fi-vom acuzați de cititor (de cititorul „de pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Semnele de punctuație 22 din limba română sunt: * punctul marcă a sfârșitului unei construcții enunțiative: Plouă.; * semnul întrebării marcă a sfârșitului unei construcții interogative: Unde? sau semn valorificat în transcrierea unui dialog pentru a sugera nedumerirea, privirea întrebătoare etc.; * semnul exclamării marcă a sfârșitului unei construcții exclamative: Ce frumos! sau semn valorificat în transcrierea unui dialog pentru a sugera mirarea, bucuria etc.; * semnul întrebării urmat de semnul exclamării marcă a sfârșitului unei construcții interogative exclamative (Plouă?!) sau semn valorificat în transcrierea
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
valorificat în transcrierea unui dialog pentru a sugera nedumerirea, privirea întrebătoare etc.; * semnul exclamării marcă a sfârșitului unei construcții exclamative: Ce frumos! sau semn valorificat în transcrierea unui dialog pentru a sugera mirarea, bucuria etc.; * semnul întrebării urmat de semnul exclamării marcă a sfârșitului unei construcții interogative exclamative (Plouă?!) sau semn valorificat în transcrierea unui dialog pentru a sugera surpriza, îndoiala etc.; * punctul și virgula marcă a raportului de coordonare la nivelul frazei: "De îndată ce intră în odaie, o cuprinse neliniștea; totul
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ci, sau, ori, fie... fie, sau... sau, deci, în concluzie, așadar, prin urmare etc.; * juxtapunere reprezentată, în planul comunicării scrise, prin diferite semne de punctuație; vezi (în I.6.) rolul virgulei, al punctului, al punctului și virgulei, al semnelor întrebării/ exclamării, al punctelor de suspensie în marcarea raportului de coordonare în propoziție, respectiv în frază. (c) Raportul de subordonare se stabilește la nivelul propoziției și al frazei între un element subordonat și regentul său, între determinant și determinat; în Vino aici
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
viață, Yahoo-ul NU se închide Mădălina COCEA Utilizatorii fervenți de Yahoo Messenger au o viață destul de agitată: cam în fiecare zi sunt avertizați de ceva catastrofic. Săptămânal, se primesc alerte serioase (vă vorbește vicepreședintele companiei!) și cu multe semne de exclamare că varii servicii Yahoo se închid. O dată pe lună se mai înregistrează scurgeri la Cernobâl, iar autoritățile doresc să țină secret nivelul radiațiilor (așa că responsabilitatea informației îți revine ție). Probabil că tuturor ne este cel mai milă de Nicolae Guță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
părți de propoziție: predicatul (verbal și nominal), subiectul (exprimat și neexprimat); acordul predicatului cu subiectul în persoană și număr; atributul, complementul; - organizarea propoziției și a frazei; - semnele de punctuație (punctul, virgula, două puncte, ghilimele, linia de dialog, semnul întrebării, semnul exclamării, cratima); - alcătuirea corectă a propozițiilor simple și dezvoltate; fraze construite prin coordonare și subordonare; - propoziția regentă; elementul regent; - observarea relațiilor sintactice într-o propoziție sau într-o frază, în funcție de intenționalitatea comunicării; - sintaxa propoziției și a frazei: predicatul și propoziția
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
Domnul ,,rămâne continuu, Întreg și același, sub amândouă chipurile și În fiecare parte În Sfânta Împărtășire”. Toată rânduiala liturgică următoare prefacerii e pusă În raport cu actul istoric suprem al jertfei Îndeplinite de Mântuitorul Hristos pe Golgota. Astfel, Înălțarea Sfântului Agneț, Împreună cu exclamarea ,,Să luăm aminte, sfintele Sfinților” reprezintă ridicarea lui Hristos pe cruce, iar frângerea În patru părți a Agnețului, dă imaginea morții sale. Împărtășirea noastră cu Sfânta Cuminecătură Închipuie Învierea Sa și, concomitent cu aceasta, Învierea noastră duhovnicească. ,, Finalul operei pământești
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
care a plecat în Occident condus la aeroport cu mașina chiar de către dl Pleșiță. În fapt, îi ofeream dlui Breban o ultimă șansă. A ratat-o. Pentru mine, dintr-un imens semn de întrebare, Domnia sa devine un sumbru semn de exclamare. Fiindcă, ori accepți afirmațiile dlui Pleșiță, ori îți oferi serviciile pentru revenirea dlui Goma în țară. Tertium non datur. Despre care moralitate poate fi vorba, când, pe de o parte, accepți perpetuarea imaginii calomnioase a unui agent Goma, dar, pe
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
în mersul lor decât Berlinul, ținta misiunii lor de luptă, ceasul ș i hazaica celor peste care treceau triumfal. Nu întrebau altceva pe oamenii pe care îi întâlneau decât, unde este Berlinul: Cuda, Berlin? îi auz eai nu numai din exclamările destinate activității de cercetare, ci la cei care staționau. Berlinul - ca perspectivă, aprovizionarea - ca activitate imediată, cu tot ce întâlneau în cale, păsări, animale de curte, alimente de tot felul, lucruri din case, totul strângeau, adunau și încărcau în căruțele
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
un avocat. Avocatul ei susținea că „băiatul seamănă în mod izbitor cu domnul Ellis“, în timp ce avocatul meu a contracarat, fără prea multă tragere de inimă, la insistențele mele, că „băiatul seamănă izbitor cu un anume domn Keanu Reeves!“ (semnul de exclamare a fost ideea mea; ruina relației cu Keanu, din cauza exclamațiilor, nefiind ideea mea). Testele la care legea m-a obligat să mă supun au dovedit că eu eram tatăl copilului, însă am protestat, susținând că Jayne mă indusese în eroare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
originar. Îmboldiți așadar de impetuos-autoritarul Ionel Marinescu, șeful nostru direct, dar și de propria noastră curiozitate față de noua meserie, ne-am pus pe treabă. Am învățat, câteodată amu zându ne, jargonul specific („puf“ pentru punct și virgulă, „băț“ pentru semnul exclamării, „cap“ pentru aliniat nou), ce sunt aldinele, italicele, cuadrații, durșusii, ce e un șpalt, o „perie“, o „albă“, un „bun de calandru“, noțiuni care azi, în parte, au ieșit din uz, împinse în caducitate de schimbarea tehnicii tipografice. Era o
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
urmărit și relatat în 2010. Cu patimă și, bineînțeles, fără menajamente. Lucrarea are valoare de document; prin unicitatea sa, dar, mai ales, prin calitatea scriiturii și acuratețea informației. Nu veți găsi "banalități cu moț", cum numea Adrian Georgescu semnele de exclamare utilizate în exces și în mod nejustificat. Și nici nu veți vedea la tot pasul artificii care semnalizează câmpuri de mine gata să arunce în aer texte și să îngroape subiecte. În Anuarul Bacăului Sportiv, emoțiile, victoriile, înfrângerile și chiar
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Iar dacă ai pus lângă ele un semn și ai uitat de ce l-ai pus, poți să ai parte de tot felul de neplăceri. Am pus cândva lângă un număr scris în grabă pe coperta unei cărți trei semne de exclamare. Atunci când am dat de el și m-am întrebat de ce-oi fi pus acele trei exclamațiuni, m-am simțit obligat să sun, să spun cum mă cheamă și să mă scuz că nu notasem și cui îi aparținea. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care l-am cunoscut ca prieten, Vlad cel de acum îmi apare ca rezultatul nefast al unei reușite; poate, pe undeva, l-aș putea alătura lui Nelu Arbore, cel plecat dintr-o cameră cu lut pe jos, ajuns la ceasul exclamării ,,mi-e bine!" Viitoarea mea piesă de teatru îi va cuprinde și pe ei, trebuie să le găsesc și lor un loc în construcția piesei. Acțiunea, în mare, o am deja în cap; ideea însă mi-e puțin confuză. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se pune doar întrebarea: "Îl pierd, ori nu-l pierd?" Nici o tresărire în femeia asta: frumoasă, inexpresivă și rece ca o poză. Stă în picioare, lîngă cel care a rămas așezat pe trepte, Ion al copilăriei mele, ajuns la ceasul exclamării: "Mi-e bine!", exclamare izvorîtă din tot sufletul, cu toată durerea... Abia acum înțeleg explozia lui de dimineață; tristă explozie! "Totul se plătește, Ioane! îi spun în gînd. Dar mai crunt decît orice se plătește minciuna din noi, minciuna sentimentelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]