337 matches
-
mort efectul cumulativ e "extraordinar" (p. 203), Pescarul Amin are "o formidabilă deschidere simbolică" (p. 205) și un final "magistral", care merită citat, "oricare alt comentariu fiind de prisos" (p. 207). Rezultatul nu poate fi decât o repovestire rezumativă, punctată exclamativ, căci nu se poate face critică literară cu convingerea că "orice comentariu e de prisos". Concluzia exegetului e că temele și motivele povestirilor voiculesciene "sunt variate", arta prozatorului e "extraordinară", iar subiectele "senzaționale sau banale". Cu astfel de aprecieri critica
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
zici? Răsucește la fel de sigur pe el dispozitivul în contact. Mașina pornește. Chipul lui Abrașa se luminează. Vorbește singur... - Sunt Abrașa, am 28 de ani, sunt expert în automobile. Sufăr de o boală grea. Pasionat până la extrem... Abrașa scoate un sunet exclamativ, de bucurie amestecată cu plăcere. Sunetul motorului este incredibil. Silențios... - Cum torci tu, mânca-te-ar tata... Scoate o casetă din buzunarul interior al jachetei de piele neagră și o introduce în casetofon. Din aparat se revarsă ca cremă de
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
tensiunea celorlalte. Valoarea literară a cărții este diminuată de unele stîngăcii stilistice și compoziționale (povestirile sînt „cu meșteșug puțin și multe asprimi” remarca un redactor al revistei „Ideea europeană”), de cîteva digresiuni „tactico-strategice”, de unele alunecări în declamativ ori în exclamativul sarcastic. Numărul acestora din urmă era totuși mic, căci același recenzent constata că textul e „fără umflături de gură patriotice și fără revolta dulceagă și umanitaristă, de poruncă barbussiană & Co.”. Un progres evident aducea al doilea volum al lui George
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
uimitoare voluptate a lecturii a înfrânat căutarea unor noi chei de abordare. Julien Ospitalierul incită mult mai puțin decât 11 elegii, de pildă. Revenind la discuția tinerilor, cred că, manieristă, minoră (în sensul tipologic, și nu axiologic), retorică, mai exact exclamativă, mizând pe rafinamentul lexical și prozodic, poezia lui Brumaru a ieșit dintr-un parcurs obișnuit al literaturii contextualizate, păstrând semnele recognoscibile ale traseului și momentului respectiv, și a deviat undeva într-un spațiu paralel unde nu mai contează nimic altceva
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
tomul, Litera M, 1965-1968, sînt înregistrate mai multe; de exemplu marfă bună "se spune, depreciativ, despre un om șmecher sau imoral"). Oricum, evoluția semantică - explicabilă poate și prin elipsă (din marfă bună) - e marcată de obicei de o intonație specifică, exclamativă. Între construcțiile în care apare cuvîntul, să amintim structura marfă de... (tipul minune de...) - "Marfă de știre!" (EZ, 2315, 2000, 10) și mai ales tiparul superlativ dezvoltat rapid în ultima vreme, bazat pe repetarea cuvîntului: "P. s-a mai lăudat
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
conștiinței socialiste", și în final pentru "visul de aur", "comunismul"! Așa cum menționam, întregul șir de cuvinte (mai ales S și epitete pozitive) este marcat de la început - se știa, într-o semiotică ținând de dresaj, spre a fi enunțat cu intonație exclamativă, presupusă de fiecare cuvânt, deși semnul este pus numai la sfârșit. Îmbinarea puținelor propoziții (aproape transformate ele însele în S sau Nmzi) este înecată în lungul lanț de S plus Adj., care tind să orienteze către final (acesta nu mai
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
un cântec" în libertatea jocului, în penumbră, unde vânătoarea diurnă de cuvinte fără suflet n-are nici un rost. "Lauda somnului" arar se mai ivește de-acum, poezia iese de sub toropeala "raiului păduros" și se îndreaptă iarăși spre meditația interogativă și exclamativă, îmblânzită de o mieroasă undă elegiacă. Privirea țintește mai intens spre real, nu atât constatativ, cât invocând și pulsând în căutare de esențe și de sensuri. Tonalitatea înaltă își asociază "vibrări în lumină", percepția scrâșnetelor, pocnetelor, hohotelor, domolite acum de
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
invenție. Gândiți-vă doar cât de frumos sună: Inventarea Americii! Gândiți-vă câte sensuri se ascund în spatele acestei sintagme! Câtă aglomerare de speranțe, gânduri și iluzii! Cântă voință de a aduce Paradisul pe Pământ! La noi, întrebarea (scormonitoare, ajutătoare, politicoasă, exclamativă, derutantă, parșivă, insinuantă și de toate celelalte feluri imaginabile) e înlocuită, de regulă, de abordarea abruptă, de acuzația agresivă, cu degetul arătător. Un poet care nu-mi place și nu mi-a plăcut niciodată, Marin Sorescu, a scris câteva versuri
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
convinși că tu, cititor, nu mai poți de curiozitate să știi ce-au mîncat și cum a decurs digestia, ce-au visat azi noapte-n vis, buletinul meteo al unor zile anodine, lista lor de lecturi cu comentarii didactice sau exclamative. Exista și literați (ocoliți cu prudență de cei fripți) care-și alimentează jurnalul cu discuții întîmplătoare, consemnează dialoguri între colegi, colportează indiscreții și a doua zi, pac la gazetă cu satisfacția "las'că v-am aranjat eu în ochii posterității
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
sînt mult mai puține la Barbu, deși mediul le e, în realitate, foarte favorabil. La Preda, în schimb, frecvența injuriilor e mult mai mare; totuși acestea sînt, ca în vorbire, desemantizate, automatizate, avînd valoarea unui alt act de limbaj (sînt exclamative, folosite pentru a alunga, a schimba vorba) etc. Imaginea e mai realistă, dar tocmai de aceea mai puțin gustată de cititori. Revenind în planul politic, constatăm că strategia periculoasă e cea a dublului discurs: violențe inimaginabile - insulte, injurii, atacuri la
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
generozitatea sa față de țară. Ce simplă-i, Doamne, normalitatea asta! Păcat că nu se intră în ea la timp... Să vezi imagini de la Târgul de carte "Gaudeamus" unde majorității vizitatorilor li se înțepenea mâna și mintea la vederea prețurilor, deși, exclamativ și fericit, domnul Prim-ministru anunțase o creștere economică în 2004, încât pe Haralampy îl apucase declamatul propriei creații în fața familiilor noastre reunite: Cât e creșterea de mare, Nici în PIB nu mă mai doare... Emoționată, soacră-sa, într-o
"A venit iarna drăguța ..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12270_a_13595]
-
de farmec, lungă de vreo 30 de pagini, evocă un tînăr pastor german răzvrătit împotriva ocupantului și devenirea să, înfruntarea cu Napoleon, condamnarea la moarte și, apoi, sinuciderea iubitei sale, Elvira, rămasă singură și fără speranță. Totul, desigur, în atmosferă exclamativa a romantismului. După care, își reia descrierile plate despre Praga, Moravia toată, în care poate doar episodul Ian Hus, ereticul protestant condamnat la moarte de popa, iese întrucîtva din canon. Și, apoi, brusc reanimat, aflăm capitolul intitulat " Femei vagabonde în
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
altul. Dacă produsul lui e numai artă, i se va trage un șpiț în fund. Efectul Racine (la care, fiind extrem de rară, o imagine e mult mai puternică decât în inflaționismul suprarealist): într-o poezie imprevizibil „descriptivă” un simplu o exclamativ trezește emoție: „o, cărămida din curte, udă”. Ca să nu mai spun de o asemenea efuziune: Aprinde-n tindă opaiț verde: Iată-nserarea că s-a lăsat. Lasă durerea să ne dezmierde, Deschide ușile: ploaia a stat. Nu-l văd oniric
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
din a uita). Interjecția are și varianta fonetică ușchea: "Ușchea, zice. Fetele sânt speriate și se retrag val-vîrtej" (Zig-zag, 32, 1992). Din a (se) ușchi s-a format, firesc, ușcheală ("plecare, fugă"); substantivul nume de acțiune e folosit mai ales exclamativ, cu valoare de interjecție, echivalent deci cu ușchi!, în formele ușcheală! sau ușcheala! ("pleacă, fugi!"): "Tu ești tânără, și soarele e sus pe cer. Hai, ușcheala" (Răzvan Petrescu, Grădina de vară, 1989, p. 148).
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
familiarizat cu poezia Constanței Buzea..." (p. 31). E drept că avem de-a face și cu o captatio...a cititorului, dar acest lucru nu schimbă cu nimic "filosofia" lecturii. Cum spuneam, Daniel Cristea Enache este un critic meditativ, dubitativ și... exclamativ. Iar prin acestea textele sale capătă vivacitate și savoare. Deși este unul dintre cei mai esteți critici ai momentului, e în același timp la curent cu tot ceea ce se întâmplă în pitoreasca viață literară românească. La curent, cu existența găștilor
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
vicios. Limba de lemn divulgă o conștiință vidă. Violent contrastante cu semidoctismul ( orientat) al politicienilor actuali, ni se înfățișează memoriile de închisoare ale lui Cesianu: "Ce oameni politici am avut O comparație cu liderii politici actuali ridiculă, neavenită". Concluzia este exclamativă în amara-i stupoare.
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
sensul său cel mai puternic în uz este echivalabil cu "nimic": "îți aplici un strat pe mașini... și oha... radarul nu mai vede nimic" (daciaclub.ro). În genere oha nu este folosit atît ca substitut pronominal, cît ca un cuvînt exclamativ, într-o serie care cuprinde și alte elemente familiar-argotice: de la canci (în romaní chiar pronume negativ) la diferite substantive convertite la această funcție: zero, pauză, sufletu�! De fapt, din punct de vedere gramatical se pot distinge mai multe situații: oha
Etimologii argotice: oha by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12561_a_13886]
-
titlu de un senzațional ieftin: Fluierături în biserică. Citind cartea, recitim de fapt cele mai semnificative texte scrise pe parcursul a 30 de ani. Înainte de toate, retrăim emoția descoperirii tânărului poet de către Ștefan Bănulescu și ceilalți scriitori de la revista Luceafărul. Frazele exclamative ale lui Ilie Constantin din 1969 evocă foarte bine momentul: "La începutul lunii octombrie am avut bucuria de a citi versurile unui talent ieșit din comun s...ț. Este vorba de un elev din Bărăgan, Mircea Dinescu, a cărui maturitate
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
zgomot lin? / Nu crez să fie semn de furtună , / Când deloc vântul nori nu adună, / Când peste toate privesc senin") și în cea mai cunoscută poezia a lui Cârlova, Ruinurile Târgoviștii, evocare istorică, prima în lirica noastră. Suntem în zodia exclamativă, unde își mai fac loc și meditațiile prin natura lor pindarice, patetice și fără sugestie, dar beneficiază și de imagini plastice. Marșul oștirii române e sub valoarea celui scris mai înainte de Iancu Văcărescu, care e încântat de "cununa lui Cârlova
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
limbajul tinerilor -consemnat în texte din internet, de pe bloguri, forumuri si liste de comentarii - circula în ultima vreme o noua forma de apreciere superlativa: rulează! („e foarte bun", „e cel mai tare"). Construcția cu sens superlativ e, prototipic, o propoziție (exclamativă) în care forma verbală e asociată unui subiect: „Super tare emisiunea. Bețivii rulează" (neuronu.ro, 26.07.2007); „Popeyerulează!" (utilecopii.ro, 9.11.2007); „ Webstock rulează!" (mihai-irinel.ro, 18.09.2009); fără nominal, cuvântul e o simplă exclamație de evaluare
Rulează by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6111_a_7436]
-
nu e de mirare că a adus cu sine o serie de construcții specifice; adaptate în română într-un mod care, cum se vede, nu este încă întru totul acceptat. Cea mai lipsită de ambiguități ar fi exprimarea eliptică și exclamativă, cu intonația de rigoare: Scuze!
Îmi cer scuze... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8013_a_9338]
-
Da' ce ai, soro? L-ai prins cu flagrantu' gol?, s-a minunat întrebătoarea. - M-a inervat unu', dragă! Un jegos cu barbă flendurită care se tot gudura pe lângă mine la expoziție... Și le-a povestit toată tărășenia încheind-o exclamativ: - Un rahat cu barbă, ce să vă mai spun! Sigur că povestea s-a aflat rapid, distribuită pe toată scara, ornamentată în plus de către vecină cu înfloriturile de senzație necesare cum că pitecantropul ăla ar fi pi-păit-o pe la sâni pe
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
ba chiar cu "luare în râs, ironizare": "dacă ai văzut o greșeală o zici frumos, nu cu loluri și miștouri și intenții clare de a te lua din nou de cineva" (shinobi-fansub.com). Pluralul poate fi folosit la rândul sau exclamativ, interjecțional: "LOLURI o mie !" (roportal.ro). Substantivizarea e doar un aspect al îmbogățirii lexicale pe care o produce lol. Există deja un derivat al acestuia: verbul a (se) lolăi, care se conjuga însoțit sau nu de reflexivul se, cu sau
Lol by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6647_a_7972]
-
neuitat -, Peeperkorn, care farmecă asistența numind pur și simplu situațiile cunoscute de toată lumea. Enunțurile sale creează parcă acele situații, care altfel s-ar fi reflectat difuz în conștiința martorilor. Petre Țuțea seamănă cu Peeperkorn, cu deosebirea că gândirea sa este exclamativă, nu enunțiativă. Filosoful nu analizează, nu interpretează, nu demonstrează, ci exclamă. Exclamațiile lui crează pentru câte o clipă iluzia că existența are un sens. 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, cu o prefață de Gabriel Liiceanu, ediția a
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
în limba română. Să nu credeți că ajungeți așa ușor la înțelegerea textului dacă nu stăpâniți cunoștințe ce țin de identificarea unicității stilului poetului prin bogăția lexicala, prin intuirea celor mai subtile asociații contrastante, prin frazarea amplă, uneori interogativa, alteori exclamativa, prin elemente ce țin de cultură tuturor timpurilor și popoarelor, si toate trecute prin inima reginei - POEZIA! Poetul crede cu toata ființă în CUVÂNT, îl simte cum simți o ființă cu toate ale vieții, crede în forță lui demiurgica, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]