744 matches
-
Stătea acolo de multă vreme. Probabil că omul se abținuse pînă n-a mai putut și a trebuit să intre În cabina telefonică... Poate fusese bărbat... Putea la fel de bine să fi fost și femeie... dar mai mult ca sigur erau excremente de bărbat. Vreun bărbat singuratic a tăgăduit pînă și existența uneia din nenumăratele toalete din labirintul nemărginit al orașului. CÎnd am Încercat să-mi imaginez chipul V bărbatului ghemuit În cabina telefonică, m-a cuprins spaima. Asta nu Însemna, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nevoile în latrinele publice. Nu te mai plânge, îi spuse primul ajutor de bucătar, singurul care nu locuia împreună cu ceilalți în Palatul Cezarilor, ci pe o insula înspre Caelius. Eu le mulțumesc zeilor că mulți folosesc latrinele. Unii își aruncă excrementele pe geam, direct în stradă, în ciuda sancțiunilor... Noaptea trecută, când mă întorceam acasă, aproape că... — Pe căldura asta chiar trebuie să vorbiți despre mizerie? interveni bucătarul-șef, ștergându-și fruntea cu cârpa cu care curăța cuțitul. Detest Roma și palatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nu citiți cărțile aici. Nu le citiți aici. Luați-le acasă. Cumpărați-le. Iată-mă deci în magazinul de pornografie, încercând să descopăr soluția. Răsfoiesc o broșură cu caste tipărită pe hârtie de calitate cu miros de ceară. Bunicuțe, copilași, excremente, închisori, porci și câini. O, lume, o bani. Bănuiesc că există oameni care doresc așa ceva. Bănuiesc că există oameni cărora le place așa ceva. Cererea și oferta, forțele pieței. Noi, cei de pe Pământ, suntem un echipaj foarte pestriț, la care două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
A, nimic. Ce mai face Adrian? —Trebuie să plece, a spus Duggie cu pasiune, probabil clătinându-și incontrolabil capul în toate părțile; așa făcea mereu când era entuziasmat peste măsură. Nu-mi pasă ce spune Willie, mă enervează la culme, excrement mic și oribil. Și hainele lui sunt din ce în ce mai stupide. Dacă aș fi vrut în galerie pe cineva care să semene cu un vânzător la Uomo Camp, aș fi angajat unul. Ce? Acoperi receptorul o secundă, apoi reveni. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
grămadă de dărîmături. Oamenii lui Fumero fuseseră pe-acolo. Printre mobile căzute, sertare și rafturi răsturnate, mi-am găsit hainele făcute zdrențe și cărțile lui Miquel distruse. Pe pat am găsit o gramadă de fecale, iar pe perete, scris cu excremente, se putea citi „Curvă“. Am dat fuga la apartamentul din Ronda de San Antonio, făcînd o mie de ocoluri și asigurîndu-mă că nici unul din zbirii lui Fumero nu mă urmărise pînă la portalul din strada Joaquín Costa. Am traversat terasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de rezonanță leptică... Ca de obicei, nu l-am mai ascultat. L-am atins. - Antilumea!... Vid? Antimaterie? Lume inversată? - Nu! Nu-i așa simplu! Nu-i vorba nici de antimaterie, nici de vreo inversare totală. Să nu crezi că acolo excrementele se mănâncă, cei buni de-aici, acolo-s răi, și invers, cei răi aici, acolo-s niște îngeri! Antichtonul este cu mult peste orice ți-ai închipui! Destinația va fi cumva într-o breșă dincolo de oniric. Călătoria, deși cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
bombă Mills. Un atentat. Dar după cum se pare, nici el nici Minty n-au fost atinși și mahout-ul lor se uită la ei întrebător, cu călcâiele proptite în dosul urechilor elefantului său. În interiorul howdah-ului, miroase a vopsea proaspătă și a excremente de elefant. Sir Wyndham se îndreaptă cu precauție. Zgomotul continuă. Pocnitori. Cineva aruncă pocnitori. Un grup de bărbați dansează prin mulțime, cu mâinile în aer. Au creat un spațiu între ei, în care fâsâie și pocnesc tot felul de artificii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca niște animale, merită acest tratament. Ordinul era în vigoare de două zile. Sacagii și gunoierii au evitat zona. Nimeni, în afară de rezidenții din acea zonă, n-a fos nevoit să înfrunte soldații. Jgheaburile și ulucile erau pline de gunoaie și excremente încinse de soarele puternic. — La naiba! exclamă unul dintre soldați. Ce faci aici? Pran realizează cu teamă că lui i se adresase. Sergentul și celălalt soldat se uită în jur, la fel de surprinși. L-ar putea ataca imediat, l-ar aresta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din spatele cheiului este plin de mișcare. La auzul zgomotului făcut de motorul bărcii, sute de oameni zdrențăroși se îmbulezesc pe mal, întinzând mâinile, strigând spre albi. În spatele lor, focurile luminează întunericul și un miros puternic, înțepător, de fum și de excremente, străpunge nările lui Jonathan. Calm, profesorul dă ordinul de amarare pe țărmul îndepărtat. Asta nu-i oprește pe unii din oameni să intre în râu și să vină înot spre Nelly. Încearcă să se urce la bord, luptându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unei vaci. Drumul devine tot mai greoi, sunt nevoiți să urce pante abrupte, cămilele împotrivindu-se, trăgând de opritori. În sfârșit se vede prima așezare Fotse, un nod de colibe țuguiate, la care se ajunge pe o cărare punctată de excremente umane uscate. Ridicată la umbra unei stânci uriașe, este înconjurată de parcele de câmp delimitate prin pietre de râu. Ici și colo, sunt agățate semne și amulete de niște prăjini și capete de animale înfășurate în iarbă uscată ca să alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
danseze, fac cerc în jurul meu. Gura le miroase a usturoi. Cântă îmitând sunete de animale. N-am mai văzut niciodată un dans atât de răvășitor. Femeile se află mai tot timpul în poziție ghemuită, iar. „cozile“ lor seamănă cu niște excremente înșirate. Nu cumva să te miști! strigă călugărul când observă că încerc să-mi dezmorțesc picioarele. Dansatoarele țâșnesc într-o parte și merg să încercuiască stâlpul. Se rotesc ca niște pui decapitatți, cu brațele fluturând spre cer. Țipă: — Porc! Porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meargă de-a bușilea până când îi sângerează genunchii. Și mai rău decât tratamentul pe care i-l aplică lui An-te-hai e faptul că i-a ordonat unui eunuc în vârstă de șaptezeci de ani, numit Bătrânul Wei, să-i înghită excrementele. Când îl iau la întrebări, Tung Chih îmi răspunde: — Mamă, am vrut doar să aflu dacă Bătrânul Wei a spus adevărul. — Ce adevăr? — Că pot să fac orice vreau. I-am cerut doar să o dovedească. Mă uit la fețișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meu e contrariu celui la care vă referiți!" Avea dreptate. Operele unor scriitori moderni ca Joyce, Celine, Genet și chiar Sartre abundă de trivialități, în La nausée, de pildă, eroul are mania de a căuta pe jos ziare murdare de excremente și de a le rupe cu plăcere, autorul vrând, adică, să sugereze infantilismul eroului, care, asemeni copiilor, nu distinge, în fazele prin care trece materia, ceea ce e degradat, iar în momentul când această plăcere îl părăsește, apare răul de existență
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
rai. De-a lungul pîrîului, cătunul deșira cîteva case; rîpa lui era plină de mormane de gunoaie; pe sub bozii, un hoit de cîine infesta aerul. Departe de neliniștile civilizației, în această mirifică pace se pătrundea pe o cărare ornată cu excremente. Chiar înainte de a intra între case, am fost precedați de răcnete guturale. Un număr nemăsurat de plozi cu buricele goale izvora din lăuntrul sălașelor, alcătuind un adevărat alai. Nu răspundeau la nici o întrebare încît pînă la urmă am avut impresia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lagărelor Dachau, Maidanek, Auschwitz? Ca pe niște zei! Dar după aia, cum s-or fi uitat la ei? Ca la niște întârziați mintal. Ce știu ăștia... numai noi știm ce e viața, suferința! Bătuți, scuipați, arși. Siliți să ne mâncăm excrementele, să ne săpăm singuri gropile, să ne părăsim părinții, pentru un colț de pâine. Să ne trădăm prietenul pentru un zâmbet al călăilor, să dansăm în fața asasinilor, să ne târâm în patru labe. Ce știu țâncii ăștia veseli, normali, candizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care ar fi trebuit să-l consacru (odios termen, la care parcă mă văd revenind) altor activități legate de roman decât scrisul propriu-zis - alergătura după edituri, sponsori... Am uitat să-ți spun că și primul meu roman adună muște și excremente de pisici pe dulapul din camera de lucru, până o lua mama una dintre deciziile ei eroice și s-o apuca să arunce din hârtiile alea... Înclin să cred că nu hârtiile scrise erau pricina crizelor mele de adolescent. Începuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
subțire de pâine, cu miez umed. — Nu aruncați nici o firimitură, copii! Faceți economie... Gheata peticită a lui Walter atinge pe sub masă gheata ei peticită, ieri dimineață au desenat Împreună pe dalele din curte, cu cretă colorată, popouri din care ieșeau excremente, ce rău s-a supărat mama când a văzut! Dar mâine o să se facă În toată casa foc, pentru că e sâmbătă și e seară de muzică... — Când am venit atunci, pe bicicletă, la fosta noastră casă, tata era pe front
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai afla niciodată. Tu n-ai să mai ști dacă tata a fost executat ca dezertor sau a murit, un schelet urât mirositor, cu mâinile și picioarele degerate, cangrenate Într-o mină siberiană. Pașii lui istoviți, Împleticindu-se În zăpadă, excremente, sânge, sârmă ghimpată... Tată... Căldura trupului mare și ocrotitor care te duce adormită În brațe, scârțâitul zăpezii sub pașii apăsați ai tatei. * Suntem alți oameni și trăim altă viață, spunea Înțeleptul Hermann, când Încerca să Îi povestească, se ferea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vânătoare, apoi o condusese la casa șoimilor. Două camere spațioase, uscate, bine aerisite, cu ferestrele spre sud, fără geamuri, doar cu zăbrele și obloane. Pe jos era un strat de nisip foarte fin. Un argat tocmai culegea cu o greblă excrementele depuse peste noapte. Pe stinghii paralele, îmbrăcate în catifea verde, așezați la distanțe convenabile unii de alții, stăteau șoimii prințului. O veritabilă comoară. Mai mulți șoimi dunăreni, șoimi călători și o pereche princiară de șoimi albi, exemplare dintr-o specie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mirosit eu! Când a intrat pâș-pâș și cu inima bum-bum în dormitor, avea încălțările alea cu șireturi, ca niște papuci nereușiți, pline de glod. Și dacă ar fi fost numai atât! Dar trăsneau usturător - pha!... - a urme din urina și excrementele tuturor câinilor vagabonzi din oraș. Cele mai jalnice și mai rău mirositoare făpturi! Și asemenea specimene îngălate se pretind a fi semenii mei. Ba mai au și nerușinarea să mi-o latre în gura mare ori de câte ori ies cu parfumata la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
podurile și piețele să fie luminate ca ziua și pretutindeni să domnească o curățenie exemplară. Câteva liote de țigani înarmați cu târnuri, mături, lopeți, roabe, sacale și găleți din dotarea armatei ruse adunaseră toată noaptea grămezi întregi de paie, țărână, excremente, coji de semințe, balegă și încă multe alte rămășițe. Asta nu pentru că locuitorii orașului ar fi fost nepăsători. Dimpotrivă, erau foarte harnici. Dădeau cu mătura prin fața casei în fiecare dimineață, dar aruncau apoi totul pe unde se nimerea. Gunoiul, plimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și balcoane ce închidea aproape ermetic piața și clătină din cap cu neîncredere când simți diversitatea izurilor puturoase, absolut necunoscute lui, ce îl asaltară ca niște cerșetori înfometați care îi așteptau nerăbdători sosirea. Nu era miros de sudoare omenească, de excremente sau de animal mort și putrezit. Nu era nici mirosul de apă stricată în puțuri vechi sau de țap în călduri. Era mai delicat, se simțea mai puțin, dar era la fel de neplăcut și de pătrunzător pentru nasul său de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
știa, cu faldurile ei de grăsime unduind senzual, să se țină departe de haleala peste care se Întâmpla să dea. Am oftat. Departe de a spăla mizeria acumulată, ploaia părea că o Întețește, formând un strat zdravăn de noroi, funingine, excremente, pământ și pene - va trebui să evit să mă mai gândesc la asta În timp ce mănânc. Mă face să-mi piară orice poftă de mâncare. Una dintre marile probleme pe care eu și prietena mea Janey le Împărtășeam era invazia porumbeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din când În când, dar se oprește aici În ceea ce privește satisfacerea necesităților sale excretorii. Pe cealaltă, ca să spunem așa complementară, o rezolvă În mod disciplinat În curtea casei unde locuiește, de aceea violoncelistul nu trebuie să umble În urma lui adunându-i excrementele Într-o punguță de plastic cu ajutorul lopățelei special desemnate În acest scop. Ar fi un exemplu notabil de rezultat al unei bune educații canine dacă nu ar fi vorba de Împrejurarea extraordinară de a fi fost ideea animalului Însuși, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mea a spus că nu s-ar duce nici în ruptul capului. Ei nu-i plac lucrurile și locurile murdare. — E chiar atât de murdar în Uruguay? — Habar n-am, dar așa susține ea. Zice că drumurile sunt pline de excremente de măgar, că e plin de muște scârboase, că de cele mai multe ori toaletele nu funcționează, că te împiedici la tot pasul de șopârle și de scorpioni. Cred că a văzut ea vreun film... și nu poate suferi nici gândacii. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]