2,256 matches
-
ultimii trei ani ai vieții trăindu-i, apoi, în Palestina, aflată pe atunci sub stăpânire musulmană mamelucă. Ramban este considerat una din cele mai importante autorități în legislația și teologia iudaică, reflectată în Halahá, și unul din cei mai însemnați exegeți ai scrierilor sacre ale iudaismului. Moshe ben Nahman s-a născut și a petrecut cea mai mare parte a vieții la Girona, în Catalonia, care făcea parte din Regatul Aragon. El a fost nepotul de bunic al lui Itzhak ben
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
o recenzie critică a romanului în ediția din 6 februarie 1873 a revistei "Erdély" din Târgu Mureș. Criticii maghiari au considerat " Omul de aur" ca roman autobiografic, ca roman naiv cu tentă socială sau ca basm. István Sőtér, unul dintre exegeții operei jókaiene, scria următoarele despre întâmplările prezentate în acest roman: „Nu realitatea va fi transformată în ficțiune, ci ficțiunea îmbracă forma umană”. Prozatorul Dénes Jónás a evidențiat o serie de asemănări între romanele " Omul de aur" al lui Mór Jókai
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
Articolul UNIC Se conferă medalia comemorativa "150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu" următorilor: 1. doamnei Adreia Bove Nastasescu, artist plastic, pentru realizarea lucrării sculpturale "Eminescu", amplasată la Vevey - Elveția; 2. domnului prof. dr. Nicolae Balotă, exeget al operei eminesciene; 3. domnului prof. dr. Dan Solomon, traducător al operei eminesciene. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI EMIL CONSTANTINESCU În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnam acest decret. PRIM-MINISTRU MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU ---------
EUR-Lex () [Corola-website/Law/130665_a_131994]
-
sunt apți să facă rău, prin natura lor nici nu sunt lipsițide patimi ;(bineînțeles , această ultimă trăsătură e o ambiguitate care tinde să împace definirea îngerilor ca practicanți și mesageri ai iubirii universale cu mitul răzvrătirii luciferice). Unii teologi și exegeți moderni, ca Jacques Dournes (Spiritus, 1970), au încercat să despiritualizeze pe îngeri, remarcând doar ,stranieritatea’’ lor de mesageri biblici. După opinia mai problematică a lui Clement Alexandrinul (Pedagogul, I 6,36 ; II 10,10), în condiții speciale, anumiți oameni pot
Îngeri în mitologie () [Corola-website/Science/322844_a_324173]
-
a spus, uneori, chiar că ea ar conține influențe neoplatonice dinspre Proclus (412-485), ultimul conducător al Școlii neoplatonice ateniene, înainte ca aceasta să fie închisă de către împăratul creștin Iustinian și ca ultimii ei reprezentanți să se mute în Persia. Unii exegeți susțin chiar că există pasaje pseudo-areopagitice care redau fidel fragmente întregi din Proclus. Abia în perioada Renașterii această origine a fost contestată pentru ca, ulterior, să se accepte plasarea lor temporală prin secolul V. Numele de „” este folosit astăzi ca o
Pseudo-Dionisie Areopagitul () [Corola-website/Science/310529_a_311858]
-
prima poezie-elegie de Nichita Stănescu din volumul 11 elegii, apărut în 1966. Academicianul Eugen Simion afirma despre „” în 1978, Pentru Ion Pop (1980), autorul primei monografii a operei stănesciene, „Elegia întâia (...) reactualizează o «schemă» mitică universală, aceea a eului cosmic...”. Exegetul consideră util să menționeze că „Simbolistica centrului, a punctului și a sferei a reprezentat încă din vechime divinitatea creatoare a lumii. Punctul care se mișcă în haosul originar, definițiile medievale ale lui Dumnezeu ca «sferă al cărei centru e pretutindeni
Elegia întâia () [Corola-website/Science/309930_a_311259]
-
e.n., din cauza faptului că din Iudeea nu se prezenta nimeni care să-l acuze de ceva, a fost lăsat în libertate. Ce s-a mai petrecut după această dată poate numai fi bănuit, nu mai sunt informații cu privire la el. Pentru exegeți rămâne încă o taină nedescifrată de ce anume cartea " Faptele Apostolilor" termină atât de brusc istoria celor doi mari protagoniști: Petru (capp. 1-15) și Pavel (capp. 9-29). Convingerea cea mai plauzibilă este că această „neîncheiere” a cărții lasă să se înțeleagă
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
român sau unor Va expr ima întotdeauna m înia sufleorul etc. Este poetul mondial al alogeni. profesorului meu în fața rînduielilor culturii și literaturii universale, sufletului Opera lui Mihai Eminescu își strîmbe, ” Cum nu vii tu Țepeș tuturor. așteaptă, în continuare, exegeții Doamne...” Va fi mereu reperul Iată, eu îl consider ” Și acel rege al capabili a-i decoda sensurile și ai românității noastre. Ceahlăul unei poeziei // Veșnic tânăr și ferice...” civilizații care a îmbinat într-un mod f e r i
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
traducător leton. s-a născut în anul 1949. A studiat filologia la Universitatea Letonă (Riga)(1968-1970), apoi Filologia Română și Spaniolă la Universitatea din Chișinău (1972-1974), perioadă care l-a marcat în mod special, precum afirmă însuși poetul, dar și exegeții creației sale: „...Și este importantă Moldova. a studiat la Universitatea din Chișinău. Această perioadă de viață nu doar a influențat esențialmente destinul său (din Moldova a revenit cu soția Maria), nu doar i-a dat posibilitatea să învețe limbile spaniolă
Leons Briedis () [Corola-website/Science/320394_a_321723]
-
Menahem Ben Shlomo Hameiri (în ebraică:מנחם בן שלמה המאירי, în provensala:Don Vidal Solomon de Perpignan , 1249- c.1310) a fost un rabin catalan-provensal, unul din cei mai străluciți exegeți evrei ai Talmudului și al Bibliei din Evul Mediu. s-a născut în 1249 la Perpignan, care făcea parte în acea vreme din Principatul Cataloniei. a studiat la Narbonne, în Franța, cu Reuven ben Hayim. El a fost înrâurit de
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
sau îi duce pe culmile extazului”, cum spunea Marmaduke Pickthall, în prefața traducerii sale a Coranului în engleză. Conform tradiției islamice, profetul Muhammad a fost ales să spună în cea mai pură limbă arabă - așa cum este considerată araba coranică de către exegeții musulmani - atât noul mesaj trimis de Dumnezeu omenirii, precum și ceea ce revelase parțial, din aceeași matrice celestă, "Umm al-Kităb" (Maica Scripturii), profeților anteriori, cu precădere, lui Abraham ("Ibrăhīm"), Noe ("Nūh"), Iona ("Yūnus"), Moise ("Mūsă") și lui Iisus Hristos ("Isă al-Masīh") - care
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
Joyce să își găsească un nou protector și "manager", în persoana lui Paul Léon, un prosper imigrant rus de etnie evreiască. Ultimii ani îl transformă în maestrul unor ample regizări: cu talentul unui ventriloc, se înconjura de o suită de exegeți (Beckett, Budgen, Gilbert etc.) care să explice operele sale publicului larg, conform propriilor lui indicații, în timp ce imaginea lui rămânea impenetrabilă și misterioasă celor neinițiați. Joyce îl controla cu pricepere și pe Herbert Gorman, biograful său (de altfel singurul pe care
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Italia); „Un alergător singuratic, într-un maraton în care și-a pierdut plutonul” (Aurel Storin, „Informația Bucureștiului”); „...«Șeful sectorului suflete»... o rachetă luminoasă...” (I. Rudel - „Revista Mea”); „Rugul unei creații în continuu crescendo” (Mircea Schrager - Costin, „Facla” - Tel Aviv); „Un exeget rafinat și subtil, un comentator pasionat și spiritual... înaltă forță eseistică” (Bogdan Ulmu - „Teatrul”); Cheamă la deșteptarea conștiințelor printr-un larg dialog spiritual” („Vradini” - Atena);
Alexandru Mirodan () [Corola-website/Science/298911_a_300240]
-
de erudiți unei forme a hinduismului care ia amploare în începând cu secolul V, si care a ajuns să influențeze toate formele de expresie religioasă indiene într-un grad mai mare sau mai mic. Tantra este considerată astăzi de anumiți exegeți sinteză hinduismului și totodată cea mai nouă și mai completă formă de manifestare, o veritabilă renaștere a acestuia(Shankaranarayanan:"marea Sadhana Shastra", "știință de sinteză". Cel mai vechi text care folosește cuvântul "tantra" se află chiar în Rig Veda(X
Tantra () [Corola-website/Science/308252_a_309581]
-
diverșilor interpreți și rapsozilor, Ion Diaconu ajunge (spre începutul deceniului opt al veacului al XX-lea) la concluzia că „motivul poetic popular” mioritic a fost plăsmuit artistic „timp de cel puțin patru secole prin geniul nostru popular configurativ...”. Doi iluștri exegeți ne propun să acordăm o atenție sporită secolului al XV-lea, dar de pe poziții diametral opuse. Alexandru Odobescu (1861) e de părere că, după o milenară gestare a cântecului în folclorul fabulos al Greciei, Miorița pelegrinează prin Balcani și pătrunde
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
istorică sau istoria limbii sunt cele care au stat la fundamentarea aprecierilor lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (1875) referitoare la datarea originii Mioriței. Episodul „alegoria morții” ar oferi indicii pentru a susține că acest cântec a fost creat între 1350-1450. Singurul exeget care urmărește fenomenul evolutiv al Mioriței și ia în discuție două momente distincte (nașterea "versiunii colind a Mioriței", respectiv a transformării colindului în baladă), este Adrian Fochi(1964). Analizând toate elementele specifice variantelor tip baladă (transhumanța, posibilele conflicte economice, contaminările
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
Caracostea ("1927") să afirme că această creație ar data din vremea „când nu fusese încă răzlețirea principalelor ramuri române”, „epocă străveche de unitate primitivă a neamului, anterioară separării dialectelor principale ale limbii, deci la sfârșitul mileniului I”. Ultimul exponent al exegeților "versiunii-baladă" (din această cronologie), care situează geneza Mioriței într-o perioadă precreștină, este Constantin Brăiloiu(1946). Teoria etnomuzicologului pornește de la "motivul tânărului nelumit" (nunta funerară, alegoria morții), motiv regăsit exclusiv în variantele extra-carpatice. Iar geneza corespunde acestei perioade, deoarece obiceiul
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
era oferirea „țapului ispășitor” (Levitic 16,8-10), asupra căruia erau rostite păcatele poporului și care era apoi trimis în pustiu: la Azazel. Acest nume provine de la un cuvânt necunoscut, care nu se găsește nicăieri în altă parte afară de Biblia ebraică. Exegeții presupun că ar deriva de la cuvintele "aze" (capră) și "azel" (plecare, îndepărtare). multe au fost încercările de a găsi semnificația lui. Unuii presupun că ar fi vorba de un loc specific unde acest animal era sacrificat. Alții îl consideră ca
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
Într-adevăr, un spirit necurat cu acest nume este amintit în cartea apocrifă „Apocalipsa lui Enoh” (Hanoh). Conform acestei interpretări păcatele ar fi trimise înapoi la spiritele rele de la care vin și care le posedau de la bun început. Unii din exegeții ortodocși moderni au susținut că locul unde era purtat acest țap era un „loc sălbatic” oarecare în afara cetății și că nu exista nici un loc anume numit Azazel. Cu alte cuvinte, „țapul ispășitor” sau „capra plecării” erau pur și simplu lăsați
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
pentru că a fost unul dintre primii scriitori care au utilizat termenul θεοποιεῖν în context creștin 59. Contemporanul său mai bătrân, Clement din Alexandria, conferise deja termenului un înțeles creștin, dar se pare că Sfântul Ipolit nu cunoștea acest aspect. Ca exeget biblic și om al controverselor, grecii asiatici, Sfântul Iustin, Meliton de Sardes, Teofil al Antiohiei și, mai presus de toate, Sfântul Irineu au fost cei care l-au influențat cel mai mult. Într-adevăr, dacă există o conexiune între Sfântul
Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
în mod decisiv curente ca existențialismul și expresionismul. În literatura română, influența lui Dostoievski se face remarcată mai ales prin romanele "Huliganii" de Mircea Eliade sau "Animale bolnave" de Nicolae Breban. Albert Camus face parte dintr-un important grup de exegeți ai lui Dostoievski care consideră că scriitorul rus a avut o afinitate mai puternică cu rebelii atei decât cu apologeții creștini din romanele sale. Pentru acești critici, adepți ai existențialismului, adeziunea lui Dostoievski la ortodoxism nu este una autentică, iar
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
de formă eliptică a goarnei poștale. Cercul avea dimensiunile de 19,5 mm la valorile de 27 și 54 de parale, 19,75 mm la valoarea de 81 parale și 20,25 mm la valoarea de 108 parale. După unii exegeți, gravorul și machetatorul mărcilor poștale „cap de bour”, ar fi fost un francez stabilit la Iași, pe nume Besaignet. După ce a fost introdus tariful poștal unic, a fost emisă o a doua serie de mărci poștale cu „capul de bour
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
Primul exeget al Mioriței este Alexandru Odobescu (1834-1895), care inaugurează, totodată, "direcția comparatist-mitologică" a interpretărilor mioritice, prin studiul "Răsunete ale Pindului în Carpați", publicat în Revista Română în 1861. Prima includere a variantei Alecsandri într-un manual școlar are loc la Brașov
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
socratice denotă în mare parte atașamentul total al autorului lor față de doctrina maestrului, la programul acestuia de a instaura la Atena, în întreaga Grecie, dornnia „înțelepciunii". Discutând apoi problema capitală a veracității, a istoricității imaginii lui Socrate transmisă de Xenofon, exegeți dintre cei mai in-formați atestă în aceste lucrări „o tendință, o chemare de a-și revitaliza moralicește poporul său, urmărită conștient și tenace de către Socrate, care cu ,optimismul său raționalist" a pledat ca nimeni altul pentru întronarea privilegiului regesc al
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
Ludwig Forum din Aachen, Germania în 1994 și Premiul Ionel Jianu, Distincție A.R.A. acordat în 1995. În anul 2011 a obținut împreună cu Victoria Zidaru, o Rezidentă de Studii de 2 luni (ianuarie-martie) în orașul german Dusseldorf. ...După cum au observat exegeții, repertoriul său se constituie la interferența influențelor venite din orientul precreștin, sincretismul alexandrin al primelor secole creștine, dar și ale unui Creștinism rural și cosmic, specific, după, Mircea Eliade, pentru Europa de Sud-Est. Toate acestea sunt străbătute de o forță
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]