767 matches
-
aflat în fața originalului nu se poate dispensa de o paletă cât mai variată de traduceri ale acestuia în diverse limbi și în primul rând în limba în care intenționează să-l traducă și el. Are nevoie de note și comentarii exegetice spre a putea opta în cunoștință de cauză pentru o soluție sau alta. La fel, și cine analizează o traducere sau traducerile într-o anumită limba simte nevoia să vadă cât mai multe și în alte limbi și să afle
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
islam; în iudaism și creștinism, însă, ea face doar obiectul unor capitole, e drept că uneori substanțiale, din lucrările de teologie, exegeza biblică, spiritualitate. Studiul de față va avea obligatoriu un caracter interdisciplinar, cercetarea lexicologica neputându-se despărți de cea exegetica și teologica. Acestor domenii le aparține materialul bibliografic investigat. După cum se va vedea, însă, în majoritatea acestor lucrări se pornește de la clarificarea problemelor lexicale, gramaticale și de context semantic. 1. Studiul numelor divine ce apar în Biblietc " 1. Studiul numelor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se menționează apoi tradițiile rabinice în legătură cu el, apoi e abordată pronunția (în ciuda titlului lemei, autorul, F. Prat, demonstrează că cea mai probabilă pronunție este Yahveh); urmează dezbaterea cu privire la sensul Tetragramei* - se prezintă diverse opinii, chestiunea filologica fiind delimitata de cea exegetica (dacă Yahweh este imperfectul qal sau hiphil al verbului HYH, „a fi”); la fel de mare este diversitatea opiniilor prezentate cu privire la originea acestui nume (canaaneană, indo-europeană, egipteană, caldeeana sau accadiană și, în sfârșit, ebraică, autorul susținând această din urmă ipoteza); când se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fie își delimitează obiectul în mod subiectiv și arbitrar, potrivit intuiției cercetătorului, fie fac apel la criterii obiective de natură extralingvistica 14. Și aici, pentru stabilirea corpusului de investigat s-a recurs la criterii extralingvistice, ținând în principal de tradiția exegetica a celor trei mari religii monoteiste. În cadrul exegezei islamice, așa-zisele „nume divine” ocupă un loc central. Lucrarea substanțială a lui Daniel Gimaret pe această temă15 sintetizează rodul principalelor lucrări de exegeza și prezintă listele de nume divine din tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cazuri: Mumb („răspunde”), S"diq („păzim/spunem adevărul”). 5.2. La celălalt pol se situează nume total problematice, cu o singură ocurenta, pentru înțelegerea cărora contextul nu oferă suficient sprijin și asupra cărora nu există consens în domeniul comentariilor exegetice. Este vorba de coranicul Œamad și de biblicul Šaddai. Acesta din urmă oferă totuși opțiunea transliterării ca atare (nici un traducător în română nu a ales-o), sau a traducerii echivalentelor sale din Septuaginta. Unii dintre cei care au tradus din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tradus din ebraica au împrumutat soluția Vulgatei, Omnipotens.tc "5.2. La celălalt pol se situează nume total problematice, cu o singură ocurenta, pentru înțelegerea cărora contextul nu oferă suficient sprijin și asupra cărora nu există consens în domeniul comentariilor exegetice. Este vorba de coranicul Œamad și de biblicul Šaddai. Acesta din urmă oferă totuși opțiunea transliterării ca atare (nici un traducător în română nu a ales‑o), sau a traducerii echivalentelor sale din Septuaginta. Unii dintre cei care au tradus din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
polisemia lor, fie existența în limba română a unei game largi de posibilități lexicale și morfo‑sintactice de echivalare." 5.3.1. Mai ales in Coran, contextul nu este totdeauna suficient pentru eliminarea ambiguității semnificațiilor. Făcând apel la numeroasele comentarii exegetice, traducătorul constată că ele sunt de multe ori divergențe deoarece comentatorii pornesc de la sensul primar al rădăcinii cuvântului și „teologhisesc” pe baza lui. Examinarea traducerilor realizate în alte limbi este de folos în astfel de situații, dar și soluțiile acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de evoluția limbii, traducerile din ultimele șapte decenii sunt accesibile publicului cu un nivel mediu de cultură. Până de curând nu a existat în românește o traducere a Bibliei de nivel științific, cu note filologice și, eventual, si cu precizări exegetice, așa cum ne-au obișnuit alte limbi și culturi. Nouă traducere a Septuagintei, inițiată de Colegiul „Nouă Europa” și editură Polirom, deschide și la noi seria unor astfel de echivalări mult așteptate. Un număr cât mai mare de traduceri bine realizate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sunt atestabile istoric, iar din acest motiv judecata asupra dialogului trebuie să îl gândească drept originea lor. În al doilea rând, trebuie reținută pluralitatea nivelurilor sensului prin care a fost gândit mesajul lui Platon. Fără a face neapărat un periplu exegetic amplu, trebuie reținut faptul că există, astfel, poziții conform cărora sensul textului se constituie la nivelul propriu-zis al textului, ca un demers argumentativ în care teoria dreptății este construită treptat, dar și poziții conform cărora abordarea „dialogal-dramatică”, după formula lui
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Neț, Integrala „Luceafărului”, JL, 2001, 5-10; Victor Cubleșan, Când critica devine artă poetică, ST, 2001, 5-6; Carmen Vlad, Textul poetic și „monadele magice”, ST, 2001, 12; Constantin Cubleșan, Eminescu în oglinzile criticii, Cluj-Napoca, 2001, 49-55, 180-182; Cristina Florescu, Un „infern” exegetic, „Timpul”, 2002, 10; Flavia Teoc, Din capitala provinciei. Interviuri cu scriitori clujeni, Cluj, 2002, 104-111; Ion Mureșan, Eminescu și computerul, TR, 2003, 9; Cristina Florescu, Regăsire prin ludic, „Timpul”, 2003, 60; Constantin Cubleșan, Hermeneutică semiologică, LCF, 2003, 44; Irina Petraș
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
larg (C. Th. Ciobanu, Gh. Izbășescu, Gh. Bulancea, Al. Dumitru, Mircea Ignat); cronica literară analizează volumul lui Mircea Iorgulescu Rondul de noapte, iar Gh. Izbășescu scrie un eseu despre arhitectul Ioanide. În 1975, sub genericul „Călinesciana”, se încearcă o remodelare exegetică a operei patronului omagiat. În următoarele numere pot fi întâlnite semnăturile lui Nicolae Manolescu și George Ivașcu, care se ocupă de seriile anterioare, călinesciene, ale „Jurnalului literar”, iar Iorgu Iordan semnează o evocare a lui G. Călinescu. La ultimul număr
JURNALUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287692_a_289021]
-
Într-o singurătate prudentă, pentru a nu le provoca celorlalți necazuri. Cealaltă impresie pe care o am este că ceea ce se Întâmplă aici, mai ales În perioada 1962-1964, este căderea În gol a unei culturi foarte vechi. Mi se pare, exegetic și uman, o perioadă fascinantă. Ce se Întâmplă? Oamenii aceștia sunt Închiși În 1947-1948, dispun de o cultură interbelică foarte bine sedimentată, iar În momentul În care ies din Închisori se trezesc În mijlocul unor abecedare de alt tip, se trezesc
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
biblioteca (dar o păstrează ca reper) spre a coborî în cotidian, surprins cu un ochi când ironic-ludic, când sceptic-melancolic. O altă culegere, Faldurile Mnemosynei (1999; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), reunește o suită de medalioane de memorialiști români. Aceleași virtuți exegetice, puse în relief de o „amprentă stilistică inconfundabilă” (Paul Cornea), în Pluta de naufragiu (2002), suită de microeseuri despre scriitori căzuți în uitare sau insuficient valorificați până acum. Pentru Dicționarul general al literaturii române a elaborat numeroase articole. A mai
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
Ioan (In epistolam primam Iohannis). Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 36, 1954 (R. Willems); BA 71-73B, 1977-1993 (M.-F. Berrouard); NBA 24, 1968 (Introducere și indici de A. Vita, trad. și note de E. Gondolfo și G. Maderini). O altă operă exegetică este cea care examinează Predica de pe munte a Domnului (De sermone Domini in monte). Ulterior, pentru a răspunde mai ales unor exigențe didactice, Augustin reia Explicarea Cărții facerii, dar de data aceasta în litera ei (De Genesi ad litteram), apoi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ieronim, care în cazul teologului din Stridon depășește uneori limitele unei dezbateri senine: o întâmplare neplăcută care va fi în parte compensată de prietenia începută în acei ani cu Paulinus din Nola, chiar dacă limitată la un schimb de scrisori. Activitatea exegetică din această perioadă se face simțită și atunci când Augustin reia polemica împotriva maniheanului Adimantus (Contra Adimantum): în acest tratat explică, printr-o confruntare de texte, aparentele contradicții dintre Vechiul și Noul Testament (Adimantus fusese unul dintre cei mai importanți discipoli ai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
preot asistent al episcopului Valeriu. La patru ani de la hirotonisire are loc mișcarea decisivă, numirea ca episcop adjunct, în 395, și în același an, odată cu moartea lui Valeriu, înscăunarea ca episcop titular la Hippona. Urmează, în 397, un important tratat exegetic, cel compus din două cărți dedicate Diverselor întrebări ale lui Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum). Așa cum am spus deja, întrebările puse de Simplicianus se referă în parte la istoria evreilor, altele însă sunt legate de interpretarea Epistolei către Romani
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ci de a îndemna pe orice creștin să facă eforturi ca să înțeleagă textul sacru. Din această obligație derivă, în al doilea rând, necesitatea de a-l explica altora; și dacă în altă parte Augustin însuși a arătat, în scrierile sale exegetice, cum trebuie înțeles, acum el consideră că trebuie să arate și cum trebuie explicat; trebuie însușită știința exegezei lui signum și a lui res, care se obține chiar prin citirea textelor biblice. Firește, trebuie stabilit care dintre ele sunt autentice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în cartea sa Explicarea Facerii, contra maniheilor: copilăria timpurie, copilăria, adolescența, tinerețea, trecerea spre bătrânețe, bătrânețea și pacea finală; această schemă, propusă de Pizzolato, are avantajul de a depăși contradicția, despre care vom vorbi acum, dintre partea autobiografică și cea exegetică). În ansamblu, opera pare scrisă într-un fel cam dezordonat, pentru că cerințele lui Augustin, în alcătuirea povestirii, nu corespundeau cu ale noastre, și noi am fi vrut să citim mai mult în legătură cu anumite subiecte (el însuși, totodată, recunoaște adesea că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
rudibus: G. Madec); CSEL 25, 1, 1891 (De utilitate credendi. De duabus animabus. Contra Adimantum. Contra epistulam fundamenti. Contra Faustum...: I. Zycha); 25, 2, 1892 (De natura boni...: I. Zycha); 43, 1904 (De consensu Evangelistarum: F. Weirich). 8. Marile tratate exegetice și teologice Cu siguranță împotriva maniheilor, dar nu exclusiv, este scrisă lucrarea cea mai importantă de exegeză a lui Augustin, adică Explicarea Facerii în litera ei (De Genesi ad litteram). Așa cum spune titlul, Augustin renunță aici la orice interpretare alegorică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
necesităților practice ale Bisericii din Hippona și din întreaga Africă unde Augustin devine tot mai faimos și mai important. O dovedește și rostirea unui foarte mare număr de Predici: cele cu adevărat autentice sunt peste cinci sute, unele cu conținut exegetic, altele mai ales pe teme morale; o dovedește și bogatul său Epistolar, compus din 279 de scrisori, din care 54 provin de la corespondenții săi (printre ei Paulinus din Nola și Ieronim, ca și personaje influente din Africa romană). Augustin scrie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
despre care cf. vol. I, p. ??? și urm.); J. Oroz, La retorica en los Sermones de San Augustin, Madrid 1963. Ediții ale Comentariului la Psalmi: CChr.Lat 38-40, 1956 (E. Dekkers, J. Fraipont); 41, 1961 (C. Lambot); pentru celelalte texte exegetice cf. CChr.Lat 33, 1958 (Quaestiones in Heptateuchum...: J. Fraipont); 44B, 1980 (Quaestiones Evangeliorum: A. Mutzenbecher). O antologie cu comentariu: M. Simonetti (Fundația Valla, Mondadori, Milano 19892). 10. Lupta contra donatiștilor Între 400 și 411, lupta împotriva donatiștilor nu mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
măsuri impuse de autoritatea politică o susținută activitate polemică. Putem să facem doar câteva referiri la unele din numeroasele tratate din acești ani (400-405): cele trei cărți din tratatul Contra epistolei lui Parmenianus (Contra epistulam Parmeniani), donatistul care contestase regulile exegetice ale lui Tyconius (cf. p. ???); dintre cărți, a doua prezenta un interes particular pentru Augustin pentru că acolo el susținea faptul că Biserica era un corp „bipartit” unde intrau și cei buni, și cei răi, dar asta nu însemna că ei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
reia toate aceste chestiuni, în acea manieră sistematică și enciclopedică ce-i este atât de caracteristică, mai cu seamă prin scrierea unei opere impresionante, Despre cetatea lui Dumnezeu (De civitate Dei). Aceasta era anunțată, în esență, la sfârșitul acelei opere exegetice pe care Augustin o ducea la bun sfârșit în 412, adică Explicarea Facerii în litera ei. Cetatea lui Dumnezeu poate fi prezentată chiar cu cuvintele lui Augustin care o descrie în Retractări: „Primele cinci cărți resping părerile acelora care pretind
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o atitudine comună pentru literații din Antichitatea târzie, în cazul cărora, totuși, intenția este complet diferită, pentru că enciclopedismul și erudiția corespund dorinței lor de a păstra ceea ce a fost transmis de înaintași. În această operă, Augustin își folosește capacitățile sale exegetice, reluând probabil doctrinele donatistului Tyconius, cum este cea referitoare la milenarism; propune o proprie teologie a istoriei; folosește mai multe cunoștințe din teologia greacă, așa cum începuse deja să facă compunând De Trinitate a cărui redactare începe în acea perioadă și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
neterminată contra lui Iulian (Contra Iulianum opus imperfectum), întreruptă în timpul examinării celei de-a șasea din cele opt cărți chiar de moartea lui Augustin. Trebuie amintite aici, chiar dacă nu au o legătură directă cu polemica împotriva lui Augustin, și operele exegetice pe care le-a scris Iulian; în acestea, e lesne de înțeles, el a respectat criteriile școlii din Antiohia. Iulian a scris Explicații privitoare la cei doisprezece profeți (Explanationes duodecim prophetarum) din care ne-au rămas interpretările la Osea, Ioil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]