634 matches
-
exilul este o traumă afectivă și morală, intelectuală și culturală. El reprezintă o frustrare sau chiar o situație castratoare a personalității, resimțită la nivelul supraeului său, considerat din punct de vedere psihanalitic. Orice persoană care se autoexilează sau care este exilată suferă sau va suferi. Aceasta pentru că exilul este, indiferent de forma și natura sa, o Înstrăinare, pe care persoana o resimte În mod dureros, ca pe o schimbare interioară a naturii sale, chiar dacă va adopta, formal, normele noii sale cetăți-gazdă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Mitteleuropa periferiilor (2002). În al doilea rând, prin volumele Mircea Eliade și literatura exilului (1995; Premiul Uniunii Scriitorilor) și La vest de Eden. O introducere în literatura exilului (I-II, 1995-2001), U. va întreprinde o amplă acțiune de recuperare a „exilaților”, printre cei „regăsiți” numărându-se nu numai Mircea Eliade, ci și Panait Istrati, Aron Cotruș, Emil Cioran, Vintilă Horia, Petru Dumitriu, Monica Lovinescu ș.a. În fine, demersul exegetic va fi însoțit de unul memorialistic, prezent în Fragmente despre teatru (1998
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
de logică și de bun-simț, dar cuprinde și izbucniri pătimașe la adresa adversarului, precum și accente de un patetism sincer, expresii ale unui suflet chinuit. Rezultatul procesului nu se cunoaște; în anul următor, 1799, V. e ridicat de oamenii domnitorului Alexandru Moruzi, exilat și închis la Tulcea. Sfârșitul îi este învăluit în mister. Potrivit tradiției păstrate în familie, ar fi fost ucis și aruncat în Dunăre. O ipoteză (emisă de Nestor Camariano), ce se sprijină pe scrisori, este că s-a stins (sau
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
pe un „factor de opoziție”, cu semnificație de frustrare. Se va simți străină. Este cazul persoanelor care, datorită unor cauze speciale, părăsesc mediul lor de origine și se refugiază în alte medii etno-culturale. Este cazul refugiaților, emigranților sau a persoanelor exilate. Trecerea dintr-un mediu etno-cultural într-altul presupune, în mod firesc, un efort special de adaptare, de absorbție a unor valori socio-culturale noi, a unor noi modele de gândire, de comportament etc. Toate acestea vor determina nu numai o schimbare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
visului și a contemplației în lumea dinăuntru, în lumea întâmplărilor psihice”, la care accede prin imaginație și reflexivitate: „Firea romantică este mereu atrasă de propriile ei adâncuri. Sufletul realist, dimpotrivă, nu simte atât de des nevoia întoarcerii acasă, ca romanticul, exilat oarecum în viața de toate zilele, și nu are, cum are romanticul, nostalgia continuă și chinuitoare a unei alte vieți și a unei alte lumi.” Clasificarea e simplificată (și, desigur, ideală) și, chiar dacă poetul o pune în formulele unui discurs
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
Sotirescu et Co era așteptată cu nerăbdare de „elita intelectualilor noștri”. Tot aici apare instantaneul Începem!, scris de Caragiale pentru Compania Davila, iar la sărbătorirea a șaizeci de ani de viață ai scriitorului revista inițiază o subscripție națională pentru marele exilat, pe care însă acesta o refuză politicos într-o scrisoare. În 1932 filosoful ține câteva conferințe radiofonice, printre care Amintiri despre Caragiale și Caragiale și filosofia, rămase în manuscris. În spațiul aceluiași interes special se înscrie și publicarea în „Ideea
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
1844 la Colegiul „Sf. Sava” din București, unde urmează „umanioarele”. Din această perioadă datează cele dintâi exerciții literare, toate redactate în limba franceză. Aflat din 1850 la Paris pentru a-și continua studiile, vine în contact cu grupul revoluționarilor români exilați aici și, entuziast, se străduiește să aducă servicii cauzei Principatelor Române. De altfel, intrase în grija lui A. Ubicini, francez care slujise activ revoluția română, și are între profesori pe Alfred Dumesnil, ginerele lui Jules Michelet, în casa căruia și
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
numai ca să-l vedem, în sfârșit, mulțumit.” Criticul opina că o. „prezintă interes pentru istoricii literari, chiar dacă mișcarea n-a determinat mari schimbări în literatura română”, afirmație în care a doua propoziție e discutabilă: desigur că scrierile celor emigrați sau exilați - Vintilă Ivănceanu, Virgil Tănase, D. Țepeneag - au fost interzise și au ieșit din circulație, însă în configurarea peisajului literar românesc al anilor ’70-’80 ai secolului al XX-lea importanța activității foștilor membri ai grupului oniric rămași în țară - Leonid
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
T. Morar, Simona-Grazia Dima) adăugându-li-se voci impetuoase, provenite din perimetrul optzecist și chiar nouăzecist: Mircea Cărtărescu, Alexandru Mușina, Andrei Bodiu, Nicolae Coande ș.a. Suflul novator și nevoia populării „petelor albe” se simte și în proză, fiind recuperați autori exilați, ce se aflaseră până în acel moment sub embargou politic: Paul Goma, cu un fragment din Patimile după Pitești, în numărul 11/1990, dedicat în întregime universului carceral, Dumitru Țepeneag (Pont des Arts), Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Matei Vișniec, Sanda Golopenția-Eretescu
ORIZONT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
Cenușa amintirilor, o interesantă proiecție a valorilor memoriale ridicate din anecdotic la nivelul transfigurării artistice, organizat pe câteva cicluri: Cartea robilor, Cartea oamenilor singuri, Cartea plecărilor și Cartea iubirilor rănite. „Povestirile” refac atmosfera „întâmplărilor” de altădată, reconstituind în subsidiar drumul exilat al unei conștiințe ce își surprinde cu dramatică vibrație vârstele pribegiei. SCRIERI: Filosofia Kabalei, București, 1942; Sfârșitul omului nou, București, 1943; Logica lui Hegel, București, 1944; Valoarea idealului, București, 1945; Cerul era putred, pref. Mircea Eliade, Valle Hermoso, 1952; ed.
BUMBESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285947_a_287276]
-
la fiecare reuniune a cenaclului) se strângeau în sala din subsolul cafenelei, în jurul unei mese ce avea - se pare - formă de potcoavă. Asistau, cu oarecare regularitate, într-un mediu format în exclusivitate din intelectuali cu preocupări literare și studenți români exilați, N.I. Herescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Paul Costin Deleanu, Octavian Vuia, Horia Stamatu, Nicu Caranica, soții Cerbu, C. Tacu, Alphonse Juilland, M. Leibovici. Cu intermitențe au fost prezenți, la reuniunile de aici, și Emil Turdeanu, Mihai Niculescu, Vasile Posteucă, Lucian
CAFENEAUA CORONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285994_a_287323]
-
exil, la Congresul Societății Europene de Cultură, iar în 1953, semnează eseul Istorie și destin în numărul special dedicat României de revista „Oriente”. În 1952 ia inițiativa „reconstituirii” Societății Scriitorilor Români în exil și a editării unei reviste a scriitorilor exilați, dovadă mesajul epistolar pe care îl adresează atunci generalului Rădescu, lui C. Vișoianu și lui Mircea Eliade (25 mai). Proiectul prinde contur, din păcate, abia după moartea sa, prin Societatea Academică Română și prin „Revista scriitorilor români”. Colaborează la cele
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
poate merge pe formula unipersonalizării, a omului egal cu partidul și a partidului egal cu statul. Au fost câteva secvențe jalnice, În care, fiind invitat la un talk-show ca să susțină candidații de la primăria Bucureștiului, aceștia au fost pur și simplu exilați undeva În sală, În timp ce el ținea un discurs pro suo domo despre marile sale realizări, ceea ce mie mi-a dovedit că acest om este completamente rupt de realitate. Într-atât de mare a devenit aroganța sa personală și cea a
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
artei, poezia și eseistica lui puțin scorțoasă, cultă în chip excesiv, însă profundă și originală, apără totdeauna imaginea creatorului solemn, estetizant, seniorial, pierdut în cerul marilor modele. El însuși, ca om, trecea până de curând printre noi ca un prinț exilat, abstras și melancolic, de o melancolie puțin studiată, voievodală. Am avut sentimentul, citindu-l și observându-l de la distanță, că poetul își construise un stil al personalității și se identificase, în cele din urmă, în viață și poezie, cu el
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
exilul este o traumă afectivă și morală, intelectuală și culturală. El reprezintă o frustrare sau chiar o situație castratoare a personalității, resimțită la nivelul supraeului său, considerat din punct de vedere psihanalitic. Orice persoană care se autoexilează sau care este exilată suferă sau va suferi. Aceasta pentru că exilul este, indiferent de forma și natura sa, o Înstrăinare, pe care persoana o resimte În mod dureros, ca pe o schimbare interioară a naturii sale, chiar dacă va adopta, formal, normele noii sale cetăți-gazdă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
eșafodajul dezbaterii asupra condiției exilatului. Traversând epoci și spații diferite, personajele trăiesc aceeași dramă a dezrădăcinării, perspectiva fiind numai aparent schimbată. Când întoarcerea este posibilă, unii o acceptă necondiționat, precum „Marchiza”, alungată de Revoluția Franceză în Germania (Sarea exilului), ori „exilatul” (Întoarcerea la matcă), care sfârșește tragic după prima noapte petrecută în țară, alții însă nu se lasă înșelați de aparențe. Replica „savantului” din Sarea exilului pare a fi un motiv suficient: „Nu vă faceți iluzii, doamnă. Șefii de azi sunt
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
șaisprezece ani a fost altfel. Leonora, de nouăsprezece, brunetă, subțire, suferind de un ușor strabism, care-i dădea veșnic un aer de îngîndurare, de concentrare, de înfrînare a unui elan, cu zâmbetul ei trist, precoce, și cu mersul de regină exilată, în plimbările nesfârșite prin parcul imens și neîngrijit al casei boierești, despărțit de drum printr-un gard de fier ruginit. Visai s-o smulgi din vâlvătaia unui incendiu (în generozitatea ta, casa incendiată era, firește, a ei!), visai s-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fără acele gesturi la care m-aș fi așteptat din partea persoanei sale, cunoscându-i scrierile Înflăcărate. — Sunt pasionat de Persia, cu toate că n-am pus niciodată piciorul acolo, preciză Rochefort. N-am stofă de călător. Dacă n-aș fi fost uneori exilat sau deportat, n-aș fi părăsit niciodată Franța. Dar vremurile se schimbă, evenimentele care frământă celălalt capăt al planetei ne afectează, de-acum, viețile. Dacă aș avea astăzi douăzeci de ani, În loc de șaizeci, aș fi foarte tentat de o aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
își împarte hrana și hainele cu cel sărac și îi îngroapă pe morți, punându-și viața în pericol. Motivul lui Tobit care-i îngroapă pe cei morți ar putea face aluzie la avertismentul anterior al lui Ieremia: israeliții judecați și exilați sunt acum uciși și lăsați neîngropați. Dintre toate virtuțile lui Tobia, cea mai mare era faptul că îi îngropa pe cei morți (1,18-20; 2,3-8; 4,3-4; 6,15; 14,10-13). Unii dintre cei ale căror trupuri le înmormânta
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
a cunoașterii în urma căreia o altă valență definitorie ar fi acordată în special viețuirii umane terestre, anume aceea de a nu se mai raporta la sine ci la transcendența ce o învăluie întemeietor. În acest sens, suferindul trebuie vindecat sau exilat. Îndurerarea sa, cât timp este activă, se manifestă ca o perforare, drept o pată ontică decupată în sfera imanentului, un crepuscul deschis dinspre care răzbate absolutul și potența demiurgică a transcendenței. Această irumpere-ecou împresoară banalitatea și optimismul naivității cotidiene cu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
încercase să decidă dacă să-l expedieze în grădină sau nu. S-ar fi putut să-i dăuneze faptul că asistase la o ceartă între cei mari, dar i-ar fi dăunat poate mai mult dacă s-ar fi simțit exilat. La început, Adam păruse amuzat, ochii îi erau strălucitori, semănând, brusc, cu cei ai bunică-sii. Acum, însă, gata să izbucnească în plâns, îl luă în brațe pe Zet și alergă la Gabriel. Se îndreptară împreună spre ușă. Brian îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Iuda și deportarea populației de rang înalt. În timpul exilului babilonian (587/586-539 î.C., când a încetat independența regatului, cu excepția unei scurte perioade între 134 și 63 î.C., în timpul domniei regilor hasmonei) și-au exercitat slujirea profetică în sprijinul exilaților profeții Ezechiel și Deutero-Isaia (Is 40-55, susținător al monoteismului într-o formă sistematică). După exil, tot în Iuda, îi găsim pe profeții Ageu, Zaharia, Trito-Isaia (capp. 55-66), Iona, Malahia, Ioel și Deutero-Zaharia (capp 9-14); de la toți acești profeți (preexilici, exilici
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
după ultimul sfert al secolului al VII-lea î.C. Avem astfel un terminus post quem practic sigur. a) Răspunsul la prima chestiune („unde?”) este mai complex. „Locul” compunerii pare să fi fost zona din Imperiul Babilonian unde trăiau evreii exilați sau regiunea din Canaan locuită de evreii repatriați din exil. De fapt, e foarte clar că amenințarea cu pedeapsa de a pierde „țara frumoasă” dată poporului de Dumnezeu însuși (element care apare frecvent în relatare) se împlinise în principal în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
mâine la Nick, să discutăm. Cândva, am fost colegi de redacție. Am rămas de atunci în raporturi bune, în ciuda diverselor mistere ce-l învăluie și despre care nu știu ce să cred. La masă se servesc, bineînțeles, mititei și chiftele. Petru românii exilați, a mânca mititei și chiftele e, probabil, o formă de patriotism. Pentru mine, mititeii și chiftelele reprezintă, strict, un aliment cu care îmi potolesc (nu cum aș vrea eu) foamea. Dar nu îndrăznesc să-mi dezvălui cuiva reținerile. Aș părea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
îndatoriri ne putem teme ― nu credeți? ― că ignoranța lui îl stânjenește. Imaginați-vi-l pe omul de la Cro-Magnon locatar al turnului Babel! Un lucru e sigur: nu s-ar prea simți la el acasă. Dar nu, ăsta nu se simte exilat, își vede de treabă și nimic nu-l scoate dintr-ale lui. Una din puținele fraze pe care le-am auzit rostite de el suna cam așa: Cui îi place, bine. Cui nu, tot bine. Dar ce sau cine anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]