645 matches
-
o cruzime deosebită. Luptătorii prinși au fost crucificați, conducătorii schingiuiți până la moarte. Bătrânul conducător religios al revoltei, rabinul și înțeleptul (Mișna) Rabi Akiva a fost, se zice, jupuit de viu. Marea majoritate a populației evreiești rămase până atunci a fost exilata și împrăștiata în lume.
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
urmă să fie luat captiv. Speranțele lor de rezistență stăteau în doi tineri prinți, frații împăratului Gong. Băiatul mai vârstă, Zhao Shi, de nouă ani, a fost declarat împărat. În 1277, când și Fuzhou a căzut în mâinile mongolilor, dinastia exilată a fugit la Quanzhou, unde Zhang Shijie, marele general al dinastiei Song, spera să obțină corăbii cu care să continue fuga. Negustorul musulman Fu Shougeng, însă, i-a refuzat, iar Zhang a confiscat proprietățile lui Fu și a fugit cu
Bătălia de la Yamen () [Corola-website/Science/320975_a_322304]
-
i s-a oferit și un domeniu propriu la „Ježevo”. Nicol identifica Ježevo cu așezarea modernă Dafni de la Muntele Athos. Atunci cand Mahomed a devenit sultan, ea i-a oferit adesea sfaturi. Curtea ei de la Ježevo era formată din nobili sârbi exilați. Potrivit lui Nicol, Marei i s-a alăturat la „Ježevo” sora ei „Cantacuzina” în 1469. Cele două doamne au acționat că intermediari între Mahomed și Republică Venețiana în timpul celui de-al doilea război otomano-venețian (1463-1479). În 1471, Branković a însoțit personal
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
Georges Catroux, aviatorul Roland Garos, jurnalistul Remy Roure, editorul Berger-Levraut și viitorul Mareșal sovietic Tuhacevski. Un “exil regretabil”, astfel definește el și descrie mamei sale timpul petecut ca prizonier. Pentru a scăpa de plictiseală, de Gaulle organiza pentru prietenii săi exilați unele conferințe în care el vorbea de spre situația războiului din moment. Dar totodată el încearcă să evadeze de cinci ori, și toate tentativele au fost cu eșec. El este eliberat după armistițiul de la 11 noiembrie 1918 și îi regăsește
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
reușită”. După o săptămână, "Pravda" a lansat un apel pentru puritate artistică. Când scriitorii și cineaștii au luat apărarea artiștilor plastici, Hrușciov s-a înfuriat și pe ei. În ciuda furiei premierului, însă, niciunul dintre artiști nu a fost arestat sau exilat. Expoziția de la Galeria Manej a rămas deschisă o vreme după vizita lui Hrușciov și a înregistrat o creștere considerabilă a numărului de vizitatori după articolul din "Pravda". Sub Hrușciov, tribunalele speciale operate de agențiile de securitate au fost abolite. Aceste
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
Germania împreună cu o prietenă. Ea a refuzat să participe la nunta nepoatei ei Marie-Thérèse Charlotte cu nepotul ei Louis Antoine d'Artois, duce de Angoulême. Marie Joséphine a murit de edem la Casa Hartwell, reședința engleză a familiei regale franceze exilate. Înconjurată în ultimele ei zile de curtea franceză, ea și-a cerut iertare pentru greșelile comise în special lui Louis. A fost înmormântată la Westminster Abbey. Un an mai târziu corpul a fost mutat la ordinele lui Louis în regatul
Marie Josephine de Savoia () [Corola-website/Science/315860_a_317189]
-
Enrico Cialdini, locotenent al regelui din Napoli, de tratativele cu jefuitorul. Cialdini îi transmite că "vor fi recompensați cei care vor oferi servicii, însă nu grațiază pe nimeni: aceasta e datoria unui suveran". Crocco s-a răzgândit când guvernul bourbonic exilat părea că trimite în sfârșit ajutoare. În 22 octombrie 1861, din ordinul generalului bourbonic Tommaso Clary, a fost trimis generalul catalan Josè Borjes, veteran al războaielor carliste. Borjes află de victoriile lui Crocco și se întâlnește cu el în pădurea
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
al Bavariei. Părinții ei au fost Karl Theodor, Duce de Bavaria, rudă a regelui Bavariei și oftalmolog de renume mondial și cea de-a doua soție a sa, Infanta Maria Josepha a Portugaliei, fiica regelui Miguel I al Portugaliei, monarhul exilat al Portugaliei. Mătușa paternă a fost împărăteasa Elisabeta de Austria ("Sissi"); una dintre surorile ei a fost regina Elisabeta a Belgiei, soția regelui Albert I. La 10 iulie 1900, la Munchen, Maria Gabriela s-a căsătorit cu vărul ei de-
Maria Gabriela de Bavaria () [Corola-website/Science/322314_a_323643]
-
intervenit autoritar a fost regele însuși, care a expediat-o pe regină la castelul natal din Neuwied pentru vreo doi ani, iar Ferdinand s-a dus la Castelul din Sigmaringen. Cât despre Elena Văcărescu ea a fost pur si simplu exilată stabilindu-se pentru totdeauna în Franța. Corespondența celor doi îndrăgostiți va urma o viață întreagă prin scrisori în care ei își plângeau iubirea nedorită care însă nu a incetat niciodată. Pentru a-și stinge amarul regele se căsătorește, respactând Constituția
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
redea terenurile din Aquitania regelui englez, rezultând un acord provizoriu prin care Eduard își relua administrarea teritoriilor engleze rămase de la începutul anului 1326 în timp ce Franța continua să ocupe restul. Între timp, Isabela a intrat într-o relație cu nobilul englez exilat Roger Mortimer; ea a refuzat să se întoarcă în Anglia și a călătorit la Hainaut unde l-a logodit pe prințul Eduard cu Filipa, fiica contelui local. Ea a folosit banii, plus un împrumut luat de la Carol mai înainte, pentru
Carol al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/321367_a_322696]
-
mulți ca fiind unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului al XX-lea, și mulți alții. Un subiect de interes este faptul că festivalul a premiat adesea poeți străini care erau considerați dizidenții în țările lor precum poetul rus exilat Joseph Brodsky, poetul chilian Pablo Neruda, poetul american din generația beat Allen Ginsberg, bardul sovietic Bulat Okudzhava și mulți alții. În memoria laureaților, sunt dezvelite plăci memoriale fiecăruia dintre ei în Parcul Poeziei, amenajat în apropiere de Centrul Cultural din
Serile de Poezie de la Struga () [Corola-website/Science/335909_a_337238]
-
din Babilon va reprezenta punctul de referință și suportul moral și religios al tuturor evreilor din diaspora. Rabinii acestei comunități vor pune bazele unui rit religios destinat în special diasporei și care viza păstrarea identității culturale și religioase a evreilor exilați, în condițiile în care libertățile comunităților ebraice începeau să fie din ce în ce mai limitate. Babilonul cade sub ocupație arabă în anul 637 d.Hr. și astfel islamul devine religie oficială de stat. Pentru comunitatea evreiască, această schimbare nu va aduce modificări esențiale
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
un acolo a fost construit templul lui Hercule Monoikos. Pentru că singurul templu din această zonă a fost „Casa” lui Hercule, orașul a fost numit Monoikos. A ajuns în mâinile Sfântului Imperiu Roman, care a dat-o apoi genovezilor. O ramură exilată a familiei genoveze , a luptat o sută de ani până a obținut controlul asupra așezării. Deși Republica Genova va dura până în secolul al XIX-lea, ea a permis familiei Grimaldi să păstreze Monaco, și, ca urmare, și Franța și Spania
Monaco () [Corola-website/Science/296920_a_298249]
-
reprezentative. Aceasta a implicat dizolvarea a două instituții care guvernau suveranitatea populară până atunci: Dinastia Otomană (1 noiembrie 1922) și Califatul (3 martie 1924]]. După desființarea califatului, sultanul și familia sau au fost declarați "personae non gratae" și mai apoi exilați. Aceste instituții tradiționale au fost înlocuite de Republica Turcă ("Türkiye Cumhuriyeti"), proclamată la 29 octombrie 1923 de către Marea Adunare Națională și, mai apoi, prin adoptarea unei noi constituții în 1924. Sistemul bicameral al Imperiului Otoman (compus din Camera Suprioară a
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
moartea lui Béla în 1063, fii săi Géza, Ladislau și Lampert au fost nevoiți să fugă din regat, deoarece vărul lor, Solomon, a intrat în țară cu trupe plătite de cumnatul sau, împăratul Henric al IV-lea. Cei trei frați exilați au primit la rândul lor ajutor militar din partea regelui Poloniei Bolesław al II-lea. Cele două tabere aflate în conflict au ajuns în cele din urmă la un acord pentru evitarea unui nou război civil. Acordul semnat la Győr pe
Tercia pars regni () [Corola-website/Science/329690_a_331019]
-
de France" se număra și tânăra moldoveancă Hermiona Asachi, fiica poetului Gheorghe Asachi. Împreună cu alți doi profesori celebri de la "Collège de France" din acea perioadă și anume Jules Michelet (titularul catedrei de "Istorie și morală") și Adam Mickiewicz (poetul polonez exilat, titularul catedrei de "Literaturi slave"), Edgar Quinet a întregit o ilustră triadă, supranumită de contemporani „cele trei catedre de democrație”, care a avut o influență semnificativă asupra efervescenței revoluționare premergătoare Revoluției de la 1848. În 1845, în semn de protest față de
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
deseori prezentat ca fiind cel care a încercat împăcarea dintre Calcedonieni și non-Calcedonieni. Astfel, chiar de la începutul domniei sale, el a revocat decretul lui Iustinian prin care monofiziții erau prigoniți. Clericii monofiziți care erau în închisori au fost eliberați, iar episcopilor exilați li s-a permis să se întoarcă. Ulterior, Iustin a încercat, printr-un nou edict în care era recunoscută distincția dintre cele două naturi ale lui Isus (cea divină și cea umană), dar fără a se menționa în mod explicit
Iustin al II-lea (împărat) () [Corola-website/Science/306615_a_307944]
-
să reprime revoltă. Dintr-o dată, s-a aliat cu liderul rebelilor, Tribigild și, împreună, au plănuit atacarea trupelor imperiale trimise să reprime revoltă. Au trimis împăratului o cerere împăratului să-l predea pe Eutropius, acesta fiind în cele din urmă exilat, dar apoi readus în capitală, judecat și executat la presiunile goților. Gainas a mai cerut împăratului să accepte ca goții arieni să folosească una dintre bisericile capitalei pentru practicarea slujbelor. Episcopul Constantinopolului, Ioan Hristodom (Gură de Aur) a protestat. Gainas
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
ia naștere Monofizismul. Cele două doctrine s-au confruntat la cel de-al treilea conciliu de la Efes în 431. Au fost adoptate decizii privind nestorianismul, fiind condamnată ca erezie sub influența puternică a episcopului Alexandriei.Nestorios a fost depus și exilat. Conciliul de la Efes marchează victoria monofizită susținută de școală de la Alexandria, Fecioara Maria fiind declarată ca „Născătoare de Dumnezeu”.Monofizitismul a câștigat teren datorită puterii faraonice a episcopului Alexandrei. Episcopul Constantinopolului, susținut de papa Leon cel Mare, a condamnat monofizismul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de Marlborough și i-a încredințat comanda armatei engleze în Irlanda în timpul războiului Marii Alianțe. Apoi poziția lui Churchill la curte a fost destul de importantă până în momentul în care s-a descoperit că acesta purta o corespondență secretă cu regele exilat, Iacob al II-lea și cu "iacobinii". A fost arestat și închis temporar în Turnul Londrei; a fost eliberat în 1694 și, datorită influenței soției sale Sarah, prietenă cu viitoarea regină Anna Stuart, și-a recăpătat proprietățile și titlurile, primind
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
colaborare a cetnicilor cu ocupantul german a crescut treptat. Partizanii au inițiat o campanie de gherilă, ce a fost dezvoltată, ulterior, în armată de rezistență contra ocupantului nazist al Europei Centrale și Occidentale. Inițial, cetnicii erau susținuți de guvernul regal exilat, precum și Aliați, însă imediat s-au axat pe combaterea partizanilor, în timp ce colaborau cu forțele ocupate către o extindere mai mare. Până la sfârșitul războiului, mișcarea cetnicilor se transformase într-o miliție sârbă naționalistă colaboraționista, complet dependența de puterile Axei, în timp ce grupurile
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
al V-lea și au anexat Hanovra după ce George s-a situat de partea Austriei în 1866 în timpul Războiului austro-prusac. În timpul acestui război, prințul moștenitor a fost de față în a doua bătălia de la Langensalza. După război, familia regală hanoveriană exilată a avut reședința la Hietzing, în apropiere de Viena, însă a petrecut o bună perioadă de timp la Paris. George al V-lea nu a abandonat niciodată pretenția sa la tronul din Hanovra. Fostul prinț moștenitor a călătorit în prima
Ernest Augustus de Hanovra () [Corola-website/Science/321731_a_323060]
-
colonel în Armata britanică în 1876 și l-a promovat general major în 1886, general locotenent în 1892 și general în 1898. Deși el are nobil britanic și prinț al Marii Britanii și Irlandei, el a continuat să se considere monarh exilat a unui regat german și a refuzat să renunțe la drepturile sale de succesiune asupra Hanovrei. Ducele de Cumberland a fost, de asemenea, primul în linia de succesiune la ducatul de Brunswick, după vărul său îndepărtat, Ducele Wilhelm. În 1879
Ernest Augustus de Hanovra () [Corola-website/Science/321731_a_323060]
-
capăt domniilor fanariote. În timp, numeroși greci au fost asimilați complet de populația românească, numeroase familii considerate inițial fanariote contribuind din plin la îmbogățirea culturii locale. După proclamarea independenței Greciei, România nu a mai fost o destinație favorită pentru grecii exilați, în țară rămânând în special cei din clasele sociale inferioare. Grecii puteau fi întâlniți în special în rândul antreprenorilor, comercianți și în mod special marinari, atât pe Dunăre cât și pe Marea Neagră, în special după integrarea Dobrogei în România. Comunitățile
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
asupra lui Roger adunase sprijin din partea republicilor maritime Pisa și Genova, ca și a împăratului bizantin Ioan al II-lea Comnen, fiecare dinte acești factori politici temându-se de creșterea puterii regelui normand. O flotă pisană l-a condus pe exilatul principe de Capua și a pus ancora în Napoli în 1135. Rainulf s-a raliat acolo lui Robert și Sergiu, încurajați fiind de vestea sosită din Sicilia asupra îmbolnăvirii fatale a lui Roger sau chiar a morții acestuia. Importanta fortăreață
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]