571 matches
-
hibriditatea lui, la jumătate de drum între idei și pasiuni, românul era destinat să efectueze integrarea reală a omului scindat, cel puțin în cele mai vaste și complexe înfăptuiri ale sale. În aceste române culminante se produce sinteză pe care existențialismul fenomenologic o recomandă, amintește Sábato: nici pură obiectivitate a științei, nici simplă subiectivitate a primei rebeliuni, ci realitatea văzută dinspre un eu, sinteză eu-lui cu lumea, dintre inconștiență și conștientă, dintre sensibilitate și intelect. Singurul lucru care nu se schimbă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
era cel rău", așa cum scrie în Scriitorul și fantasmele lui: În 1938, când am locuit cu ei, deja se trăia din amintiri, iar impulsului anarhist din vremurile eroice îi luase locul o ortodoxie școlară"; mai tarziu îi recunoaște prelungirea în existențialism. Sábato spune despre mișcarea suprarealista că Biblia să a fost dezordinea, arma să imaginația, teritoriul său visul și imaginea absurdă, tehnica să automatismul, păcatul lui ortodoxia, disperarea să promisiunea neîndeplinita a sistemului, decadenta să pretinsa alianță cu marxismul. Altă deziluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sens general de om abstract, fără naționalitate, clasa socială, talent sau orice altceva, ci omul de aici și de aiurea și care este, în maniera sartriană, "o pasiune inutilă". Viziunea asupra omului și a lumii îl apropie pe Sábato de existențialismul lui Sartre; de fapt, eroina din Tunelul, María, îl citește pe Sartre și asimilează ideile acestuia. Pascal spunea că nu suntem decât niște condamnați la galere legați cu lanțuri la aceeasi galera, în așteptarea morții. Cu astfel de percepții, conviețuirea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
-ncetare și-ntr-un sens distructiv"360. Nu lipsesc nici trimiterile la filozofia existențialistă, la iluzoriul chin sisific pe care-l reprezintă existența individului privat sau îndepărtat, printr-o insulară întorsătură a destinului, de esența lui adevărată. Locuri comune ale existențialismului precum îndoiala sau excluderea alterității revin în acest "roman secund" care este jurnalul personajului Robinson: Iar singurătatea nu atacă numai partea inteligibilă a lucrurilor. Le macină până și temelia existenței. Din ce în ce mai des sunt năpădit de îndoieli cu privire la adevărul mărturiei simțurilor
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
privind problema drepturilor animalelor. 218 O observație cu caracter filosofic. Din perspectivă filosofică existențialistă, pornind de la o anumită înțelegere a fenomenologiei experienței, s-ar putea susține că viața unui om este echivalentă cu totalitatea experiențelor sale. Asemenea dezvoltări bazate pe existențialismul filosofic sunt însă abia la început în etica mediului și nu mi-am propus aici să explorez și această posibilitate. 219 Regan însuși recunoaște că într-un studiu din 1978, "An Examination and Defence of One Argument Concerning Animal Rights
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
să-și contureze crezul existențialist. De fapt, independent de Nae Ionescu - ale cărui cursuri nu le-a audiat - și în bună măsură pe un drum paralel cu D.D. Roșca, el se definește drept cel mai fervent susținător, la noi, al existențialismului. Fascinat încă din anii studenției de sociologia lui Georg Simmel, promotor al „filosofiei vieții”, P. își dedică întreaga tinerețe aprofundării, interpretării într-o perspectivă personală și nuanțării metafizice a ideilor existențialiste. Fără a construi un sistem - de altfel existențialismul neagă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
al existențialismului. Fascinat încă din anii studenției de sociologia lui Georg Simmel, promotor al „filosofiei vieții”, P. își dedică întreaga tinerețe aprofundării, interpretării într-o perspectivă personală și nuanțării metafizice a ideilor existențialiste. Fără a construi un sistem - de altfel existențialismul neagă din principiu „temnițele” oricărui sistem -, el e printre puținii filosofi, nu numai români, care încearcă să își fundamenteze afirmațiile pornind de la rădăcinile cele mai îndepărtate ale curentului: coboară până la Socrate, Apostolul Pavel, Sf. Augustin, Blaise Pascal (L’Actualité de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
și comentează în mai multe eseuri punctele de vedere ale contemporanilor Lev Șestov, Gabriel Marcel, Nikolai Berdeaev, Martin Heidegger, Karl Jaspers (Existențialismul, 1943). În gândirea sa - inspirată de scrierile lui Sören Kierkegaard („Pascal al Nordului”) și îmbogățită cu accente personale - existențialismul s-ar defini prin preocuparea exclusivă față de „individul concret, unicul”, „accentul cel mare” căzând „pe subiectul cunoscător, pe individul care filosofează din necesitatea de a-și analiza și înțelege în primul rând propria dramă”, a filosofa însemnând aici „a te
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
concepte „verificate de musturile existenței, de dramele [...], înălțările și întristările acesteia.” „A cunoaște - se afirmă în continuare - înseamnă a exista, iar a exista însemnează a realiza adevărul prin propria ta viață și a-l răscumpăra, dacă e necesar, prin moarte.” Existențialismul apare ca un stil de viață în care fundamentală pentru împlinirea gândului e puterea voinței, dăruirea pasională - tensiune prin care se deschide calea comuniunii cu divinitatea, dialogul omului cu Dumnezeu. Filosoful putea să conchidă astfel că existențialismul ar fi mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
necesar, prin moarte.” Existențialismul apare ca un stil de viață în care fundamentală pentru împlinirea gândului e puterea voinței, dăruirea pasională - tensiune prin care se deschide calea comuniunii cu divinitatea, dialogul omului cu Dumnezeu. Filosoful putea să conchidă astfel că existențialismul ar fi mai degrabă o filosofie a mântuirii decât una a disperării. În consens cu acest crez, P. îmbrățișează fenomenul literar-artistic și filosofic, încercând să schițeze în limitele filosofiei culturii fie profilul „conducătorului” (Inteligența socială și psihologia conducătorului, 1935), fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
limitele filosofiei culturii fie profilul „conducătorului” (Inteligența socială și psihologia conducătorului, 1935), fie matricele stilistice specifice popoarelor lumii: stilul românesc, ortodox, indic, european, american, eladic, romanic, francez, spaniol, italian, germanic, englez, rus (Stiluri de viață, 1937). Interpretarea culturii în perspectiva existențialismului e tema lucrărilor Prezența divină în filosofia contemporană (1942), Invitații - la Frumos, Poezie, Credință, Înțelepciune, Metafizică, Moarte, Aventură, Câmp, Tradiție, Comuniune, Românism, Eroism (1941), În duhul ortodoxiei naționale (1942) și se poate afla chiar în Armand Godoy, poète latin et
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
RFR, 1941, 6; Călinescu, Ist. lit. (1941), 856, Ist. lit. (1982), 942; Octav Sargețiu, „Invitații...”, VBA, 1942, 8-9; I. Șg.[Ion Șiugariu], „Armand Godoy, poète latin et chrétien”, RFR, 1943, 2; Costin Murgescu, Carnet intelectual, VRA, 1943, 706; George Mărgărit, „Existențialismul”, CGM, 1943, 8-10; Aurel T. Anton, Poetul, gânditorul și ziaristul Grigore Popa, „Pământul”, 1944, 251; Ion Apostol Popescu, Literatura ardeleană nouă, București, 1945, 99-105; Micu, „Gândirea”, 632-633; Eugenia Vodă, „Pentru mine calvarul a început la 35 de ani și s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
unele poezii apare sentimentul dorului, "o stare de alean și de elan" (George Munteanu), o formă de viață, o stare de suflet, un sentiment care ne singularizează între alte popoare. Eminescianismul a prefigurat atitudini estetice noi între care simbolismul, expresionismul, existențialismul. Simbolismul lui Bacovia își află izvoarele și în pesimismul metafizic eminescian, manifestarea violentă din Nopțile macedonskiene amintesc de Scrisorile lui Eminescu. Expresionismul lui L. Blaga și I. Barbu a fost anticipat de opera eminesciană. De asemeni în Psalmii arghezieni, în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
despre experiența sa ca pacient într-un spital de psihiatrie. Biesheuvel este considerat un scriitor postmodern, aparținînd unei tipologii specific olandeze, tematizînd povestitul intens, deseori sub forma bîrfei. În pledoaria sa pentru absurditatea comportamentului uman și a vieții umane, persistă existențialismul. De weg naar het licht (Calea spre lumină) a apărut în 1977, la Meulenhoof, Amsterdam. Citatul este din nuvela Faust, o variațiune parodică pe motivul Faust, plină de fantezii nebunești cauzate de medicația psihiatrică. Louis Couperus (1863-1923) a crescut într-
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
despărțirii de "o lume care, în comparație cu existența individuală, este copleșitor de puternică și deseori amenințătoare și periculoasă"285. Această despărțire "creează un sentiment de neputință și angoasă"286. Dintr-o perspectivă care se apropie de ceea ce ar putea fi numit "existențialism psihologic", se sugerează că, odată cu neliniștea specifică modernității, la care individul ajunge în urma ruperii legăturilor sale originare, apar două posibile rezultate ale individuației. Este vorba, mai întâi, despre "supunerea, însoțită de ostilitate, față de o autoritate"287 și, în al doilea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
că nu există temă sau problemă literară în legătură cu care Streinu să nu aibă idei originale și incitante. El scrie cu egală competență despre stil critic, judecată literară, conceptul modern de poezie, romanul-roman, suprarealism, critică și metodă, tipologie literară, artă și existențialism, lingvistică și filologie, inovație și tradiție, național și universal, clasic și modern, tipare spirituale, artă și natură, spirit polemic, clasicismul folcloric. 1 Pagini de critică literară, vol. III, p. 278 127 X „Să vă spun un basm japonez, dintr-o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
lăsând posterității o impresionantă operă. Demersurile întreprinse de M. Polanyi nu sunt cele ale unui istoric sau filozof al științei. Discursul este articulat în prisma rezultatelor muncii de laborator, fiind acoperit abia ulterior de referințe culturale din câmpul teologiei, fenomenologiei, existențialismului, hermeneuticii sau esteticii. H.-G. Gadamer a salutat în lucrările sale târzii relația de conivență între presupozițiile filozofice ale hermeneuticii sale fenomenologice și gândirea personalistă a lui Michael Polanyi 1. Creștin practicant 2, M. Polanyi și-a adus un aport
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
1996, 10 (semnează Doina Jela, Cornel Moraru, Alain Paruit, Ruxandra Ivăncescu, Iulian Boldea, Dumitru Mureșan, Al. Cistelecan); Ferestre întredeschise. Alexandru Vona - Ovidiu Constantinescu, APF, 1997, 12 (semnează Iris Radisch, Ion Pop, Ion Vartic, Nicolae Bârna, Daniel Moșoiu); Dan C. Mihăilescu, Existențialism romantic, „22”, 1997, 405; Glodeanu, Dimensiuni, 273-284; Zaciu, Departe, 145-153; Dicț. analitic, II, 66-69; Glodeanu, Incursiuni, 156-172; Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, București, 1999, 70-71; Micu, Ist. lit., 651-652; Gabriel Dimisianu, Frumuseți glaciale, RL, 2001, 38; Ion Vartic, Agendă cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
vagului sau a fragmentarului), iar în capitolul Oglinda și reversul ei îi are în vedere pe André Gide, Lawrence Durrell, D. H. Lawrence, M. Blecher și Liviu Rebreanu, urmărind „metamorfozele personajului romanesc”. Monografia Albert Camus sau Tragicul exilului (1968) trece existențialismul tot prin grilă marxistă, deși limbajul critic este mai relaxat. Discutând proza unui contemporan în monografia Alexandru Ivasiuc. Înfruntarea contrariilor (1980), V. susține că fenomenalul are în proza acestuia o situație precară, pentru ca - stăpânind concepte și procedând la asocieri teoretice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
care, precum Șeherezada care îl ține treaz și interesat pe unul dintre cei mai importanți ucigași în serie din literatura universală timp de 1001 nopți, autorul postmodern trebuie să îl țeasă pentru cititorul avid de povești. În anii cincizeci, pe când existențialismul avea impact în cercuri intelectuale americane, Barth se lansase cu romane considerate existențialiste (The Floating Opera, 1956, și The End of the Road, 1958), dar care sunt mai degrabă abordări parodice a ceea ce el numea literatură premodernistă, precum și ale filozofiei
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
realitatea în vis, și i-a silit să se mute într-o locuință mai modestă. Evoluția identitară a lui Arthur Miller poate fi văzută ca un complex de identificări și respingeri, în care originea evreiască și lumea laică americană, marxismul, existențialismul și absurdul i-au dat posibilitatea să se definească treptat ca un om și un autor american distinct, dar legat de lumea în care s-a format. All My Sons, jucată pe Broadway în 1947, este primul mare succes al
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
sugerând stări și pulsiuni ale inconștientului, mai mult decât structuri epice. Se simte tehnica lui Ernest Hemingway, modelul unor tineri prozatori ai momentului. Narațiunile decupează momente crepusculare din legăturile, de regulă incidentale, ale unor cupluri. Există propensiunea spre parabolă, tributară existențialismului, după cum intervin elemente precum absurdul, acceptarea întâmplării, sexul ca blestem și vocație fatală. Stăpânirea stilului este remarcabilă. De altfel, ediția definitivă a romanului Portul pustiu (1997) pare să adune toate trăsăturile și temele tinereții lui P. Scrisă în anii ’60
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288775_a_290104]
-
central ce revine conceptului de „speranța”, central În opera lui. Această filosofie era denunțata că impregnata de „o atmosferă de misticism și iraționalism”, considerată o “Învățătură antimarxista de salvare a lumii” (antimarxistische Welterlösunglehre), situată fiind În tabăra adversă, rivala, a existențialismului și plasată În continuarea lui operelor lui Schelling, Freud, Schopenhauer, Heidegger și Jaspers. Denunțata pentru punctele sale de contact cu filosofia imperialista contemporană, era tratată drept socialism rămas Înțepenit la reprezentările religioase ale salvării. O altă rușinoasă filiație Îl punea
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
rând asupra filosofiei marxiste, care, de atunci, n-a mai cunoscut tentative reale de renovare din interior. Începând cu sfârșitul anilor ’60, operele autorilor incriminați au fost din nou publicate, iar polemicile la adresa tradiției filosofice romantice, de care era legat existențialismul, au scăzut foarte mult În intensitate. Reușită eliminării opoziției filosofice din anii 1956-1957 a fost confirmată și prin faptul că singurul teritoriu de opoziție intelectuală rămăseseră cele ale literaturii și artei, opoziție care avea cel mai adesea că finalitate emigrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
coduri severe. De aici perfecta democrație a textelor pe care le scrie: totală democrație a subiectelor, a sentimentelor, confesiunilor ce anulează deosebirile teoretice dintre genuri, dintre gazetărie și roman, poezie și reflecție moralistă, dintre cronica de film, cronica turfului și existențialism. „Libertatea noastră de litere”, spune ahtiatul limbajului ca palimpsest: „Într-o lume în care toate seriozitățile supreme sunt încremenite fie în arme, fie în porunci, fie în concepte - dovadă că de atâtea ori din concepte și porunci s-au făcut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]