566 matches
-
concepte „verificate de musturile existenței, de dramele [...], înălțările și întristările acesteia.” „A cunoaște - se afirmă în continuare - înseamnă a exista, iar a exista însemnează a realiza adevărul prin propria ta viață și a-l răscumpăra, dacă e necesar, prin moarte.” Existențialismul apare ca un stil de viață în care fundamentală pentru împlinirea gândului e puterea voinței, dăruirea pasională - tensiune prin care se deschide calea comuniunii cu divinitatea, dialogul omului cu Dumnezeu. Filosoful putea să conchidă astfel că existențialismul ar fi mai
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
necesar, prin moarte.” Existențialismul apare ca un stil de viață în care fundamentală pentru împlinirea gândului e puterea voinței, dăruirea pasională - tensiune prin care se deschide calea comuniunii cu divinitatea, dialogul omului cu Dumnezeu. Filosoful putea să conchidă astfel că existențialismul ar fi mai degrabă o filosofie a mântuirii decât una a disperării. În consens cu acest crez, P. îmbrățișează fenomenul literar-artistic și filosofic, încercând să schițeze în limitele filosofiei culturii fie profilul „conducătorului” (Inteligența socială și psihologia conducătorului, 1935), fie
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
limitele filosofiei culturii fie profilul „conducătorului” (Inteligența socială și psihologia conducătorului, 1935), fie matricele stilistice specifice popoarelor lumii: stilul românesc, ortodox, indic, european, american, eladic, romanic, francez, spaniol, italian, germanic, englez, rus (Stiluri de viață, 1937). Interpretarea culturii în perspectiva existențialismului e tema lucrărilor Prezența divină în filosofia contemporană (1942), Invitații - la Frumos, Poezie, Credință, Înțelepciune, Metafizică, Moarte, Aventură, Câmp, Tradiție, Comuniune, Românism, Eroism (1941), În duhul ortodoxiei naționale (1942) și se poate afla chiar în Armand Godoy, poète latin et
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
RFR, 1941, 6; Călinescu, Ist. lit. (1941), 856, Ist. lit. (1982), 942; Octav Sargețiu, „Invitații...”, VBA, 1942, 8-9; I. Șg.[Ion Șiugariu], „Armand Godoy, poète latin et chrétien”, RFR, 1943, 2; Costin Murgescu, Carnet intelectual, VRA, 1943, 706; George Mărgărit, „Existențialismul”, CGM, 1943, 8-10; Aurel T. Anton, Poetul, gânditorul și ziaristul Grigore Popa, „Pământul”, 1944, 251; Ion Apostol Popescu, Literatura ardeleană nouă, București, 1945, 99-105; Micu, „Gândirea”, 632-633; Eugenia Vodă, „Pentru mine calvarul a început la 35 de ani și s-
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
O serie de fatalități, care țin de genuinul lor caracterologic, oriental-balcanic, dar și de experiența vieții lor anterioare, le compromit dorința de comunicare și șansele de îngemănare. E acum, în evoluția romancierului, o perioadă când acesta intuiește marile teme ale existențialismului francez (incomunicarea, singurătatea paradoxală a insului în lume, solipsismul), care pătrund în proza europeană. Ele animă romanele scrise și publicate de P. în ultimii ani ai celui de-al doilea război mondial: Carlton (1944), Adăpostul Sobolia (1945). Astfel, personajele din
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
pentru Nae Ionescu e vizibil și în faptul că R. retipărește în 1951 câteva din textele publicistice ale acestuia, prefațându-le cu o tabletă semnată împreună cu Mircea Eliade, în care subliniază valoarea logicianului român în familiarizarea auditoriului universitar „cu problemele existențialismului, într-un timp când acest curent era aproape ignorat în Occident”. Celelalte broșuri și lucrări, fie că este vorba de eseul Omenia și „Frumusețea cea dintâi” (1962), o schiță tipologică asupra specificității românești, sau de Noua gravură românească în lemn
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
1970) și Marile iubiri (1977), toate mult discutate de critică la data apariției. Opera și destinul scriitorului (1972), în care M. retipărește o parte din articolele și eseurile apărute în reviste, abordează literatura din unghiuri variate, istoria și filosofia culturii, existențialismul și psihanaliza oferind multe dintre argumentele la care recurge. A colaborat și la „Tribuna”, „Familia”, „Cronica”, „Flacăra”, „România literară”. Bun cunoscător al literaturii și filosofiei moderne și contemporane, M. e un fin comentator al cărților și ideilor, enunțând opinii adesea
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
de proză: ambiția înnoirii construcției romanești clasice și a împământenirii orientării spre eseism proprie prozei europene contemporane. Pe deasupra, și poate esențial, se află intenția de a transforma romanul într-un „debușeu” pentru ideile filosofico-morale ale scriitorului. M. gândește sincron cu existențialismul când își concepe personajele ca universuri psihologice închise, trăind fiecare din și prin sine însuși, ca niște cosmoide în stare de emanație neîntreruptă, dar fără corespondență între ele. O ordine, un sistem li se impune totuși din afară, ca o
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
sugerând stări și pulsiuni ale inconștientului, mai mult decât structuri epice. Se simte tehnica lui Ernest Hemingway, modelul unor tineri prozatori ai momentului. Narațiunile decupează momente crepusculare din legăturile, de regulă incidentale, ale unor cupluri. Există propensiunea spre parabolă, tributară existențialismului, după cum intervin elemente precum absurdul, acceptarea întâmplării, sexul ca blestem și vocație fatală. Stăpânirea stilului este remarcabilă. De altfel, ediția definitivă a romanului Portul pustiu (1997) pare să adune toate trăsăturile și temele tinereții lui P. Scrisă în anii ’60
PETRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288775_a_290104]
-
Curente estetice contemporane (1972), La Rochefoucauld. Aventura orgoliului (1973) și Vitralii (1978). Dacă în prima carte expune principalele teorii estetice ale secolului al XX-lea, trecând în revistă ideile lui Georg Lukács, Edmund Husserl, Martin Heidegger, promotori ai structuralismului și existențialismului, dar mai ales pe cele ale lui Max Bense, cu a sa estetică informațională, în Vitralii dezvoltă concepte (eonul estetic, entropia, opera deschisă) și le exemplifică divers cu lucrările lui Albrecht Dürer, cu imnurile orfice, cu Don Quijote, E. A. Poe, Baudelaire
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
se înțelege că el se născuse „gata răstignit”. Este pregătit, vasăzică, pentru un destin tragic, iar demnitatea lui este, dacă nu să scape acestui destin, cel puțin să îl supună judecății spiritului. Problematica eseurilor lui Camus și, în genere, a existențialismului, este pusă în termenii unei fabule în care simbolurile (îmblânzitorii de cobre, dresorii de câini, mangustele imperfecte) vin să dubleze ideile, exprimate în lungi și remarcabile eseuri epice. Pustnicul din sala de așteptare are pasiunea proceselor, modul lui de a
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
18; Gabriel Dimisianu, Observații mărunte, RL, 1992, 18; Al. Piru, O nouă istorie a literaturii române, L, 1992, 19-21; Monica Spiridon, Strategii de lectură, RL, 1992, 24; Gheorghe Grigurcu, O istorie refuzată, F, 1992, 6; Ovidiu Pecican, Istoria literară și existențialismul naționalist, ST, 1992, 8-9; Monica Spiridon, Habent sua fata libelli, F, 1992, 9; Matei Călinescu, Despre „Istoria literaturii române” de I. Negoițescu, „22”, 1992, 39; Virgil Nemoianu, I. Negoițescu și „Istoria literaturii române”, „22”, 1992, 48; Nicolae Florescu, „Istoria literaturii
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
R, 1940, 6-8; Mihai Niculescu, „Schiță pentru istoria lui «cum e cu putință ceva nou»”, U, 1940, 270; Ion Frunzetti [C. Noica], RFR, 1941, 2; Zevedei Barbu, „Izvoare de filosofie” „Saeculum”, 1943, 1; Florian Nicolau, D-l Constantin Noica și existențialismul lui Neagoe Basarab, „Symposion”, 1943, 1; Petru Comarnescu, Lucrări de filosofie românească, RFR, 1943, 7; Aristiade Manu [Arșavir Acterian], Despre „Izvoare de filosofie” și despre d-l Constantin Noica, SE, 1944, 1930; Grigore Popa, „Izvoare de filosofie”, LCF, 1944, 4-5
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
tunsă zero, slabă, plină de păduchi, evadată dintr-un spital de psihiatrie. Ea este „îngereasa cu pălărie verde”, apariție oniric-suprarealistă și model al inadaptării și al refuzului unei lumi care nu oferă nici o șansă de împlinire autentică esenței umane. Problematica existențialismului francez - de la căutarea sinelui mascat de aparențe falsificatoare la greața față de ceea ce au făcut ceilalți din tine - se regăsește într-o narațiune plină de vervă, antrenantă, deloc explicativă și sugestiv descriptivă. Romanul a fost imediat adoptat ca un fel de
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
la curentele de gândire ale filozofiei antice. Faptul că Biserica nu poate „boteza” în propriile ape orice sisteme de gândire este dovedit de preferința constantă a patristicii pentru platonism și de refuzul sistematic al atomismului sau epicureismului. În modernitate, războiul existențialismului (anti-esențialist) cu tradiția metafizică a vechilor greci are mare relevanță pentru înțelegerea misterului umanității plăsmuite „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Nici materialismul „științific” al lui Marx, nici patosul prometeic al umanismului exaltat de Sartre nu seamănă cu „vânătoarea ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Împăcăm nici cu creditul acordat lui Julien Benda, acel bătrân panglicar, redus ce-i drept la proporțiile sale, dar chemat să judece literatura câtorva decenii. (Ă). Benda care astăzi scoate o carte Trei mituri ale societății moderne unde așează alături de existențialism, materialismul dialectic. (Ă). Eseurile lui Ion Vitner deschid drumul cercetării literare, invită la interpretări noi, care necesită cercetări laborioase și Îndelungi. Scrisul d-sale sublinează personalitatea unui spirit critic Înzestrat, care știe să folosească după cum se cuvine neîntrecutele instrumente de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ale realității” - și încă ale uneia în care vechiul concept dickensian al „abjecției” este ilustrat cu asupra de măsură. În aceeași linie, ipoteza lui R.W. Flint conform căreia Philip Marlowe ar fi o întrupare a „eroului existențialist” (dacă prin existențialism se înțelege o formulă anume de raportare la realitate și nu neapărat o doctrină atent articulată), poate fi luată în considerare pentru a pune în evidență felul său straniu de a gândi lumea înconjurătoare. El aparține unei familii de eroi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nevoie, ar fi putut chiar deveni familiar cu unele din ideile sale. Nu m-ar mira, de altfel, ca în bizara lume academică, mereu în goană după asociații senzaționale, să se găsească cineva capabil să demonstreze existența unei filiații a existențialismului practicat de filozoful danez, după cum vor fi existând și exegeți pentru care lumea californiană străbătută de Philip Marlowe nu e decât o variantă a universului coșmaresc al lui Kafka! Abia acum, la a cincea încercare și cincisprezece ani după ieșirea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și mai grăitoare - tăcerea lui” (articolul este publicat în 1951). C. de d. propune cititorilor, așa cum, de altfel, precizează chiar subtitlul revistei, domeniul metafizicii, prin studii (Martin Heidegger, Ce este metafizica, traducere în limba română de W. Biemel, Gr. Popa, Existențialismul, Mircea Popescu, De consolatione philosophiae. Câteva teze provizorii), eseuri filosofice, adeseori în marginea unor texte literare, precum și ample bibliografii și consemnări de apariții editoriale. Materia revistei este structurată în mai multe rubrici permanente. „Povestea vorbei”, dedicată cu precădere liricii, publică
CAETE DE DOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285990_a_287319]
-
ajunge să amintesc câteva titluri marcante: Être et avoir, de Gabriel Marcel, L’Être et les êtres, de Maurice Blondel, ambele apărute În 1935. Atât Marcel, cât și Blondel vor deveni nume de referință pentru ceea ce se va numi ulterior „existențialismul ontologic creștin”. Ambii vor influența „sub mantou” noua generație de teologi catolici, constituindu-se și Într-o alternativă fecundă, pe de o parte, la existențialismul sartrian, pe de altă parte, la marxismul althusserian. În 1937, Yves Congar publică o carte
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Marcel, cât și Blondel vor deveni nume de referință pentru ceea ce se va numi ulterior „existențialismul ontologic creștin”. Ambii vor influența „sub mantou” noua generație de teologi catolici, constituindu-se și Într-o alternativă fecundă, pe de o parte, la existențialismul sartrian, pe de altă parte, la marxismul althusserian. În 1937, Yves Congar publică o carte de pionierat În materie de ecumenism, Chrétiens désunis, și tot În același an apare manifestul lui Marie-Dominique Chenu, Une école de théologie: le Saulchoir, care
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
153-181; Regman, Colocvial, 177-179; Dan, Proza, 307-311; Petre Theodoru, În legătură cu M. Blecher, ATN, 1978, 2; Protopopescu, Romanul, 227-242; Manolescu, Arca, III, 55-75; Țeposu, Viața, 98-107; Constantin Trandafir, Destin tragic și conștiință modernă, RL, 1984, 52; Constantin Trandafir, M. Blecher și existențialismul, RITL, 1986, 2-3; Indrieș, Polifonia, 200-220; Mirodan, Dicționar, I, 180-193; Zamfir, Cealaltă față, 139-175; M. Blecher. Histoire d’un oubli, „Dialogue” (Montpellier), 1988, 17 (semnează Jacques Bouet, Georgeta Horodincă, Nicolae Balotă, Carol Iancu); Ramona Fotiade, M. Blecher și proza lucidității
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
temporal, pe care persoana dorește să-l depășească. Ea caută să iasă din durata vieții, depășind În felul acesta, ca aspirație interioară, perisabilul. Omul nu poate accepta ideea Închiderii existenței odată cu moartea. Sentimus, experimurque nos aeternos esse, spunea B. Spinoza. Existențialismul subliniază criza morală pe care o dă neliniștea existenței, atunci când afirmă că omul este „ființa destinată morții” (M. Heideggeră. Filosofia creștină oferă Însă perspectiva optimistă a deschiderii prin iubire și mântuire, afirmând că omul este „ființă destinată eternității”, fiind „creația
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și stele”, după cum spune Dante. Trebuie remarcat faptul că, În acest caz, iubirea este mai mult decât un sentiment. Ea este forța morală, o valoare care apropie, menține și construiește relațiile dintre persoane, le dezvoltă și le consolidează În timp. Existențialismul nu a văzut acest aspect. Intimitatea Intimitatea continuă Întâlnirea și o completează. Ea este relația strict personală, de reciprocitate dintre un Eu și un Tu. Termenul de intimitate, de origine latină (inimusă, desemnează ceea ce se află Îndeaproape, prietenie (Unus ex
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Își amintea că mulți refugiați Își făcuseră bagajele să plece În Mexic sau Japonia după prima Înfrângere a lui Stevenson, siguri de faptul că Ike o să impună o dictatură militară. Anumite importuri europene aveau un success remarcabil În Statele Unite - psihanaliza, existențialismul. Ambele se legau de revoluția sexuală. În orice caz, o mare de tristețe o aștepta pe libera, Încântătoarea, bogata, foarte vag grosolana Angela Gruner, și acum ea zbura pe sub nori deși. Pe de o parte avea probleme cu Wharton Horricker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]