319 matches
-
capătă o măreție ne mai atinsă ulterior. Astfel, la Eschile omul înfruntă pe zei, la Sofocle înfruntă destinul orb, iar în teatrul lui Euripide omul se înfruntă cu el însuși, cu propriile patimi. Dar spaima spectatorului în vechea Eladă era exorcizată de catharsisul indus prin elevata poezie a discursului scenic, gândirea înaltă și perfecțiunea artistică. Astfel, suferința îndurată de Prometeu este infinit întrecută de focul răpit și dăruit oamenilor, lumina minții care, într-o zi, îi va judeca pe zeii răzbunători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din Șiraz lărgește indefinit secretele noastre zariști lăuntrice. Inefabilul împlinește suprema eliberare spirituală: "Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea./ Remedii fără număr să afli-n cartea mea". Neliniștile sale religioase și sociale, Dante și le-a exorcizat alungându-le după poarta Infernului pe care a sigilat-o: "Lasciate ogni speranza voi che'ntrate". Petrarca, după ce constată că "Iubirea nu se hrănește decât cu lacrimi, iar timpul ruinează totul și îl aruncă în uitare", ajunge la concluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Prosper își aruncă în mare cartea vrăjilor rele, iar Miranda "uimire și oglindă" a naturii descoperă cât de minunate sunt firea cea mare și firea umană. Teatrul antic și teatrul shakespearean ne fac să trăim poezia ca suprem adevăr uman exorcizând transfigurator tragicul vieții. "Puterea poeziei nu are margini", afirmă Shakespeare în Doi tineri din Verona. Neliniștea (Sorge) lui Hölderlin constă în faptul că suntem singuri, iar Dumnezeu rămâne dincolo de noi. De aici năzuința ardentă a apropierii de Tatăl. Nu prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
au autoeliminat din viață prin intensitatea unei neliniști nevindecabile. Dar gloria unei picturi în care lumina este absolută, neagresată de umbre, la Vincent, iar pe de altă parte, frumusețea discursului liric, cromatismul feeric și melancolia cuceritoare la Trakl și Nerval, exorcizează umbrele angoasei. Poezia lui Eminescu este o vastă epopee a neliniștii pe diverse planuri. Neliniștea față de moarte este inaugurată cu Mortua est! și culminează cu Strigoii. Neliniștea față de efemeritate și nimicnicia lumii străbate întreaga perioadă creatoare: Totuși este trist în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
indicator cert al interesului pozitiv pentru opera sa. Nu investești efortul reclamat de o ediție, mai ales când e vorba de un autor controversat, dacă acest autor nu te atrage în vreun fel. Ulterior Marta Petreu a simțit nevoia să exorcizeze din propria-i biografie asocierea pozitivă cu Nae Ionescu. În acest scop, cel mai bun mijloc e chiar contrariul a ceea ce făcuse până atunci, adică asocierea negativă. A devenit astfel un acerb critic al filozofului, administrându-i una dintre cele
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
zice în stație. — Faci ca de obicei, zice Helen, apoi scrie adresa pe o bucată de hârtie, pe care i-o întinde. Nu trebuie să rezolvi nimic. Să nu cumva să te apuci să arzi frunze de salvie și să exorcizezi cine știe ce rahaturi. Mona ia hârtia și întreabă: — Deci să văd doar despre ce energii e vorba? Helen scutură din mână și zice: — Nu mă interesează câtuși de puțin să găsească mai știu eu cine luminița de la capătul tunelului. Din partea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Îl iau eu! spuse ea răsucindu-se. Dar Jeanne trăsese deja țesătura către ea, antrenînd În mișcare un obiect care căzu greoi pe parchet, făcînd-o să sară Înapoi și să-și facă iute semnul crucii, ca și cum ar fi vrut să exorcizeze un lucru posedat de diavol. Pentru Jeanne, chiar asta era. Era vorba de un pistol automat. Un Sig de profesionist, de 9 mm, Parabellum. O armă redutabilă, care n-ar fi trebuit să părăsească orașul Brest și care Îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe deasupra Vasiliscului și a Aspidei. Ferește-te de privirea lor ucigătoare, de uneltirea lor vicleană de șarpe, de iubirea pervertită a Aspidei, cu chip alunecos de femeie fatală. Ea intră în tine și te chinuiește până la epuizare, dacă nu e exorcizată la timp. Dar tu nu pari a fi fost atins de înger, deși îngerul s-a aplecat deasupra ta și te-a mângâiat cu aripa lui neputincioasă. Ai refuzat protecția îngerului. Dacă ai fost tu primul care ai privit intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Care poveste? O călătorie a Diavolului în Bucureștiul pe jumătate ceaușist-pe jumătate mitic, în luna aprilie 1988. Has-Satan nu face nimic altceva decât să-și inventarieze fidelii, să le îndosarieze basmele fantastice într-o enciclopedie zăpăcitoare, alcătuită - poate - pentru a exorciza senzual (?) Răul. Este, oare, Ho diábolos masochist? Ce-l mâna pre el în luptă, dacă - așa cum mi se pare mie - cu cât se ia tot mai în serios ca producător de convenție ficțională, cu atât își subminează mai abitir menirea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întuneric de oglinda de pe peretele opus. Iocasta se ridică într-un cot. La ce te-ai mai gândit acum? întebă femeia. în ultimele nopți asta devenise ceva obișnuit; visele îl trezeau brusc pe Virgil din somn. — Trebuie mult timp pânăsă-ți exorcizezi subconștientul, se scuzase el. — Tocmai mi-am amintit, spuse acum Virgil. în noaptea când am venit aici. își amintești... să se fi întâmplat ceva? Ceva ciudat. — Doamne! a zis ea. Uitasem. Zguduitura. — Da. Ce dracu a fost aia? Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zile problema ei va fi dată uitării. — Vărul tău are în cap un diavol minuscul pe care va trebui să-l alungăm. Dacă ar fi aici, l-aș vindeca pe loc. Dar am să-ți transmit puterea de a-l exorciza tu însăți. Te voi învăța o formulă pe care ai să i-o reciți deasupra capului în timp ce doarme, seara asta, mâine și poimâine. Și îți mai dau și fiola asta cu parfum, din care ai să torni o picătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Încercarea ei de a duce o viață normală eșuase. Și iat-o din nou singură, într-o cameră de hotel străină. Totul era din cauza celor întâmplate anul trecut, își dădea seama de asta. Se gândise că relația cu Edward va exorciza monstrul, dar în cele din urmă fusese înghițită de el. Ridicând capul, privi afară, la întunericul Ierusalimului, știind că era ceva tipic pentru ea să stea nemișcată și să se uite în gol în felul acela toată noaptea. Perspectiva îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
noi religii a corpului”, conchid autoarele capitolului despre „alimentele ușoare” din pasionanta lucrare dedicată miturilor secolului XX de către Pierre Brunel. Descătușat de culpabilizarea creștină, corpul devine astfel subiectul unui... „nou angelism”. „Păcatul” ia forma laică a toxinelor, care pot fi exorcizate printr-o alimentație light, integral sub controlul voinței tale și care te va face să te simți ușor, ușor... „Pătrundem astfel în era levitației”, comentează, ironic, autoarele menționate. „Ca dovadă - adaugă ele - iată eticheta noului Panach, o băutură răcoritoare fără
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
același Drazin. Nu știu dacă eternitatea s-a născut la sat, dar viziunea despre lume ca îngrijire sigur da. Ea face parte din acea lume a rînduielii în care fiecare lucru trebuie să fie la locul lui, orice dezordine fiind exorcizată prin ritualul cotidian al îngrijirii. Putem să înțelegem mai bine această obsesie dacă o plasăm acolo unde îi este locul, și anume în ceea ce Mary Douglas a descris drept problema universală a „poluării simbolice” : Dacă din noțiunea de murdărie dăm
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
zgomotul contemporan, se nasc doar secte, nu religii. Toate religiile au același Dumnezeu, dar îl îmbracă diferit. Exacerbarea sexualității poate fi un semn, că în curând, toți vom fi mahomedani. După ce scapă de câte un coșmar, popoarele uită să și exorcizeze demonii. Credința netezește drumul speranței. Catolicismul a transformat prea repede iubirea pentru aproapele său în rugurile inchiziției. Să fie, oare, suferința o precondiție a mântuirii? Nici în Paradis nu există democrație. De foarte multă vreme nu s-au făcut alegeri
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
grijă să-l cheme pe taică-meu, de la Arad, să facă o sfeștanie. Părintele a luat avionul și într-o oră era la poartă. Și-a pus patrafirul și a sfințit cele două camere din față. A plecat apoi să exorcizeze și încăperile din spate: cuibul de hoți din care ieșise la lumină spaima benzinăriilor. Mătușă-mea după el, că doar era fratele mezin, pe care-l corcoliseră toată viața cele cinci surori. Ușurat, am introdus în casetofon o casetă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
piața Senioriei să asculte predicile, Guicciardini, memorialistul, ne spune că Savonarola își începuse activitatea încă înainte de moartea lui Lorenzo. Tolerant, acesta nu vedea primejdia pe care o reprezenta predicatorul dominican pentru viitorul Medicilor. Memorialistul explică popularitatea lui Fra Girolamo, care exorcizase poporul, știind să povestească "în cuvinte dibace, că se apropiau mari tulburări și năpaste"12 , pretinzînd că totul îi e dezvăluit de Dumnezeu. După moartea călugărului, Florența va fi condusă de Consiliul celor Zece și Consiliul celor Opt (supranumiți "cei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un stil specific, ce redă oralitatea secvenței : “...într-un gând să ne unim,/ Pe HarapAlb să-l slujim,/ și toti prieteni să fim!..”. Cei cinci uriași reprezintă proiecții în plan material ale demonilor interiori ai lui Harap-Alb, pe care îi exorcizează atunci când îi lasă în pustiu, în finalul operei. Toți cei cinci uriași sunt personaje hiperbolizate, pantagruelice, grotești, individualizate, pe tot parcursul operei încadrându-se în categoria adjuvanților. Ei sunt caracterizați atât direct, prin perspectiva naratorului și a celorlalte personaje, cât
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
ultima petunie! Confirmarea a venit odată cu sezonul prunelor, cînd a apărut și golul dureros dintre coaste. Nu se umple golul lăsat de ființa pe care-o iubești cu altcineva; neîmplinirea Eros n-are leac, cum nici Thanatos nu are. Să exorcizezi blestemul singurei tale iubiri? Cum? Prin transfer erotic? Nu-s decît experiențe traumatizante, madammm Tatu. Și pentru celălalt, și pentru tine. Cîinele m-a simțit, în fine. Iese din buncărul vechi, de pe vremea lui Codarcea, somnoros și cu paie-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
noastră interioară nu ajunge: mai puternice sunt experiențele cognitive decantate În expresie, pe care, găsindu-le formulate lapidar de către alții, le traversăm turmentați de spaimă și, pe măsură ce le depășim, ne golim treptat de neliniște. Găsisem formularea exactă prin care să exorcizez răul. Un om simplu e ființa cea mai fericită; el nu va fi zguduit de mlaștina profundă a eului orgolios ce se vrea exteriorizat În propria expresie. Iată, pe măsură ce notez și citesc ceea ce am notat, mă defulez, simt că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și a conflictului dintre băieți și fete. Aventura flirtului este istoria unei menghine de constrângeri care își slăbește strânsoarea, a unei dorințe care se eliberează și, în egală măsură, a unei mari frici, care se dovedește cu siguranță greu de exorcizat: frica de sex. Prima parte 1870-1914: De la gâsculița neprihănită la semi-virgină FLIRTUL UN JOC INOCENT? Totul începe așadar odată cu la Belle Époque. Sau, mai precis, în ultimii treizeci de ani ai secolului al XIX-lea. Căci ceea ce numim Belle Époque
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ea pune puterea politică la dispoziția bunului plac al mulțimilor; așadar, cea dintîi nu se mai poate exercita și, de aceea, își manifestă teama. Teamă care a fost suficientă pentru a trezi dorința de a cunoaște mulțimile, de a le exorciza și guverna, dar și de a le studia în plan științific. Vedem mai bine paiul din ochiul vecinului decît bîrna din ochiul nostru. În plus, adversarii declarați ai psihologiei mulțimilor au luat-o în serios și s-au înverșunat să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și comit, în slujba ei, crime la fel de mari. În mintea povestitorilor, ca și-n mintea cititorilor, accesele mulțimilor sînt de fapt scene de nebunie care se hrănesc cu vise obscure, ridică vălul de pe partea întunecată a naturii umane și o exorcizează dînd-o în spectacol. Caracterul lor ieșit din comun, delirant, patologic, încîntă, căci după spusa lui Claudel "ordinea este plăcerea rațiunii, dar dezordinea este delirul imaginației". Dar dacă lăsăm la o parte acest aspect spectaculos, mulțimile nu mai prezintă nici un interes
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
la Palatul familiei Tufo, scena respectivă, dar se simți îngrețoșat și nedumerit, confuz și înfricoșat. Poate că nu pricepuse bine simbologia și nici ceea ce urmăreau cu adevărat. Sau poate că era vorba de niște exaltați, care nu voiau absolut nimic, exorcizau răul cum credeau ei mai nimerit. Inchiziția, dacă ar fi aflat de acel loc tainic, ar fi avut de lucru, nu glumă. Într-o seară, în timpul uneia din aceste adunări vesele și agreabile, la poarta palatului au bătut jandarmii trimiși
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
au murit cu adevărat. Tommaso se uită la el din cap până-n picioare, se opri îndelung asupra gulerului scrobit, a părului cărunt, a nasului acvilin; se gândea: "Ticălosul ăsta se teme de moarte ca nimeni altul, și vrea să o exorcizeze asistând la agonia mea și la agonia a încă o sută". Îl compătimi. Individul era acolo, așteptă să-l vadă cum își dă duhul sau cum arde pe rug. Dar la ce bun atâta zel? Sentimentul datoriei? Cu atâta neomenească
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]