1,154 matches
-
galbenă căzută În câteva locuri lăsa să se vadă cărămida roasă de igrasie. Pe poartă, prins În cuie de pantofar, era un afiș. Părea o planșă copiată după un manual de anatomie al unui Versalius local, secondat de un Titian expresionist. Mai interesant decât corpul uman, Înfățișat În desen Într-o descriere destul de amănunțită, era textul scris de mână cu o caligrafie nesigură, căznită și care Îmbrăca nudul Într-un fel de plasă cu ochiuri inegale, căci cuvintele ocoleau prudente organele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nelipsita carte, o posibilă trimitere la erudiția pictorului. Această lucrare demonstrează influența franceză În opera lui Ziffer și redefinește atașamentul sau față de grupările „Die Brücke” și „Der Blaue Reiter”. În opera lui Ziffer se va echilibra Într-un fel excesul expresionist cu ineditul surprinzător al fauvilor. În concluzie, doamnelor și domnilor, lucrarea poate fi considerată drept certificatul de absolvire a școlii de pictură franceză al acestui mare pictor și un motiv suficient de puternic pentru orice colecționar serios de artă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
exemplu convingător al inteligenței sale plastice. Din punct de vedere cromatic, asistăm la un dialog al celor patru registre orizontale cu dominantele de verde, galben și gri-albăstrui, cât și cu pata dominantă a calului roșu. Eugen Pascu face figura unui expresionist liric În pictura băimăreană. 12. Dacă s-ar fi dezbrăcat odată cu ea, de mult ar fi fost Întinși unul lângă altul. Întârzierea lui a creat Însă un handicap greu de trecut. Felul În care ea Își scosese hainele Îi dezgolise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doar parțial, ele devin secvențe ale unui ansamblu narativ. Scenetele intră compozițional în genul dramatic, însă, prin sens, dramatismul lor intrinsec disimulat converge cu cel din "povestiri". "Povestirile" narează, dar și descriu, compun priveliști, unele vrednice de pictura impresionistă și expresionistă; ele analizează stări sufletești, proiectează viziuni, disertează. Conțin, astfel, alături de epic (sau chiar, uneori, în absența lui), fantezie, lirism, tensiune dramatică și, mai ales, reflecție. Două dintre textele cuprinse în volum, Considerații generate de sublimarea fericirii și Ultima dilemă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cu garda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Datoria împlinită, Mihai Pricop Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Evadări în lumea liberă, Adrian Marino Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu Jurnal în căutarea lui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Voronca se articulează pentru a trage alarma dezarticulării, capătă nu doar coerență, ci chiar forță de a convinge, cînd arată într-acolo unde nu e nimic de care să te convingi, fiindcă nu face decît să transcrie, cu anume cruzime expresionistă, știutele nespuse. Scrise, însă, chiar de la început, ca-ntr-un epigraf pe care nici o carte, cît de osîndită, nu și l-ar dori, în Apocalipsul 4,6,7, tradus de Gala Galaction, pe care Voronca îl așează pe prima pagină
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
nu sunt individualități, ci alcătuiesc un cor compozit; însăși casa preotului ar putea fi în Anglia, la fel de convingător ca în Georgia; iar structura de clasă a romanului pare să fie adeseori specific englezească." (Millgate, 1966: 66-67) Dacă adăugăm și rama expresionistă a marelui poem al lui T. S. Eliot, ajungem la concluzia că „ireala" capitală britanică s-a subdivizat, întinzându-se pe întrega suprafață a pământului și renăscând, cu demonii și îngerii săi, în sudul american. Suferința sufletească profundă a tuturor
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
de stil neoclasico modern, stil atât de larg răspândit astăzi și atât de variat totuși, în funcție de personalitatea fiecărui creator. Compozițiile sale coregrafice au un desen al mișcărilor precumpănitor inventate de coregraf, în care domină uneori liniaritatea ascuțită, cu unele inflexini expresioniste, precum în partiturile create pentru dansatoarea Lisa Gropp, sau alteori liniile mai rotunjit împlinite, din împletiturile de o bogată fantezie ale cuplului masculin Răzvan Mazilu - Nicholas Robillard. Tot o caracteristică a ultimelor decenii este și faptul că ideile spectacolului capătă
Flashback by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6787_a_8112]
-
de la bun început. Indivizii întîlniți („observați") de el au trăsăturile îngroșate, capătă, treptat, dimensiuni mitice. Ei ies, altfel spus, din proza comună, îndreptîndu-se către oniric, dacă nu chiar către fantastic și legendar. Din perspectivă tipologică, Melville rămîne, indiscutabil, un creator expresionist avant la lettre. Pînă și Queequeg (cel care îi devine prieten apropiat lui Ishmael și care ar trebui să-și dezvăluie familiaritatea în ochii „reflectorului") își păstrează culoarea de „straniu" (locus suspectus) freudian pînă la dispariția sa. Provine dintr-un
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
și, uneori, chiar cu formulările din Ideologia artei. Iar cum spațiul cel mai fertil pentru acest experiment nu-l puteau constitui nici reveriile așezate la limita simbolismului cu spiritul jugendstilului de la începutul secolului, și nici exploziile turbionare, amestec de impulsivitate expresionistă și delicate efuziuni lirice, din anii douzeci, singura componentă stilistică aptă pentru o resuscitare formală într-o perspectivă afirmativă și eroică este aceea a constructivismului din anii treizeci. De aici se alimentează direct și se afirmă cu o enormă stăpînire
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
lume decât aceea - jucat kantiană - parcată, într-un celebru text al vremii, sub bolta înstelată. Rostul ei e fremătător, dinamica ei nu are nimic nostalgic, zgomotul ei nu poate fi amortizat în vreun fel. Agitația ei - descinsă dintr-o patologie expresionistă - contaminează chiar bucăți din carte inferioare ca grad de relevanță: "Ce să mai gândești sau să scrii/ când propria ta viață/ e o jumătate de cearșaf alb/ cealaltă jumătate, irecuperabilă, fiind iubirea/ căreia, așa, încerci să-i definești/ cât mai
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
cu greu le-ar fi putut face față un om obișnuit. Perfect racordat la momentul artistic internațional, cu o vocație indiscutabilă pentru cercetare în spațiul limbajului și în acela al codurilor artistice, cu o sensibilitate în care intrau deopotrivă sugestii expresioniste și art nouveau, el trebuie să supraviețuiască profesional în plin dogmatism, pe de o parte, iar, pe de altă parte, deși născut și format în lumea de imagini a ilustrului său tată, el trebuia să se comporte și să se
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7671_a_8996]
-
-i așa?" Da' de unde, ce crezi, nu scriu niciodată." Nici urmă de înțelepciune reflectată - un om care este așa, dintr-o înțelegere simplă, evidentă. Ar putea locui într-o casă de țăran. Probabil că literatura lui provine din surse emoționale, expresioniste, în ciuda profunzimii intelectuale. Literatura lui nu are nici un fel de fundamentare filozofică. Un om fericit, modest, înțelept din naștere - care însă și-a exteriorizat consecvent toate emoțiile. Asta a fost înțelepciunea lui, care niciodată nu s-a manifestat ca atare
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
Spina - Mâine, Maria Rovan - Lumina etc.). Dacă Ștefan Tita, unul dintre primii versificatori ce elogiază noua eră, colaborator, în perioada interbelică, la o serie de publicații de stânga precum Aurora, Adevărul, Cuvântul liber, Facla, Libertatea, Semnalul, Lumea nouă, utilizează imagistica expresionistă pentru a descrie lumea așteptată - "Orașe de mâine, orașe grădini / Veți crește spațioase, geometrice, drepte / Ca niște trepte / Spre alte lumini"10, Ion Caraion păcătuiește chiar din titlu - Clasicism, dar și prin nota pesimistă, la fel de neconformă: "Am să mă-ntorc
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
lariță / s-a dat cu pasărea / și pasărea țipăt era / s-a dat cu iarba / și iarba fum rugă de fum era / s-a apropiat tiptil de Poema/ și aceasta pe loc s-a îndepărtat" (Alesul). Sau cu o înciudare expresionistă: "Nopțile sînt pete de grăsime în supa zilei / iar visele sînt umbre scămoase pe cerul nopții // metafora este o pasăre de noapte răstignită / pe crucea muntelui iar imaginația este o tîrfă" (Cioburi de tăblițe de lut ars regăsite). Ceea ce ar
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
himerei", ori practicant al unui "romantism de contrabandă", mi se pare un pic prea succintă. Lecturile și o anume devitalizare, manifestată prin edulcorare emoțională, ar fi, în opinia criticului amintit, nota fundamentală, pe care scurtele schimbări de ton, în manieră expresionistă, înscriu stridențe prea puțin credibile, afirmă Al. Cistelecan, reliefând, în același timp, în fraze calde și apreciative, spiritualitatea demersului specific poetului sibian. Fără a nega impactul lecturilor asupra lirismului acestuia, mărturisesc că ele îmi par a fi doar puncte de
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
aplicată temperează elanul intuitiv al lui O. Șuluțiu (citat inaugural în Spiritul și litera). Comparatismul, la Nicolae Manolescu, nu mai vizează literaritatea, ci teatralitatea: Problema este astăzi dacă nu cumva tocmai formula împrumutată de Blaga de la Werfel și de la ceilalți expresioniști germani apasă cel mai greu asupra actualității pieselor. Sigur că regizorii contemporani nu mai cred că teatrul postnaturalist ori acela poetic este, în întregul lui, dificil sau imposibil de pus în scenă. Estetica stanislavskiană apare de mult depășită. Dar evoluția
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
regizorii contemporani nu mai cred că teatrul postnaturalist ori acela poetic este, în întregul lui, dificil sau imposibil de pus în scenă. Estetica stanislavskiană apare de mult depășită. Dar evoluția dramaturgiei din secolul XX nu s-a făcut în sens expresionist și poetic. Nu s-a păstrat aproape nimic din tragicul emfatic și verbal al pieselor din jurul lui 1900. Modernii au preferat tragicomediile, fie și de limbaj, grotescul și prozaicul, esoterismele, Ťmistereleť ori religiosul lăsând loc referinței politice. De aceea Ionesco
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
păstrat aproape nimic din tragicul emfatic și verbal al pieselor din jurul lui 1900. Modernii au preferat tragicomediile, fie și de limbaj, grotescul și prozaicul, esoterismele, Ťmistereleť ori religiosul lăsând loc referinței politice. De aceea Ionesco se joacă din ce în ce mai mult și expresioniștii nu mai sunt jucați nicăieri. Cei mai mari dramaturgi din secolul XIX sunt considerați Ibsen și Cehov. Strindberg a devenit o pasăre rară pe scenele lumii, iar Yeats pare uitat cu totul." (pag. 682) Excelente sunt cele aproape patru pagini
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
cele mai împlinite valoric, atât în concepție cât și în interpretare, sunt cele două duete ale eroinei principale Mașa - Adela Crăciun - primul cu Soțul - Alin Gheorghiu - și al doilea cu Amantul - Gigel Ungureanu. Acestora li se adaugă dansul cu iz expresionist al bocitoarelor de la înmormântarea Soțului, moment bine susținut și de costumele realizate de Luisa Spinatelli, din a cărei scenografie mai este de reținut și cortina cu pădurea de mesteceni. Dintre cei trei buni interpreți, pomeniți mai sus, merită o mențiune
O serie de întrebări fără răspunsuri by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7481_a_8806]
-
și, uneori, chiar cu formulările din Ideologia artei. Iar cum spațiul cel mai fertil pentru acest experiment nu-l puteau constitui nici reveriile așezate la limita simbolismului cu spiritul jugendstilului de la începutul secolului, și nici exploziile turbionare, amestec de impulsivitate expresionistă și delicate efuziuni lirice, din anii douzeci, singura componentă stilistică aptă pentru o resuscitare formală într-o perspectivă afirmativă și eroică este aceea a constructivismului din anii treizeci. De aici se alimentează direct și se afirmă cu o enormă stăpînire
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
Această liniște murmură / și se vor înmulți curînd ecourile / măcinînd. / Sfios iertare așteptînd, postind întru rănire pură cu numai apă și / prescură, / gustînd cuvînt lăuntrul cură / în necuvînt alunecînd în sus / cu îngerul din gînd" (Rugăciunea). Fiind, în aceste peisaje expresioniste, un delegat al unui păcat obștesc, d-sa renunță la orgoliul inițial al poeticii sonore, conținînd o mîntuire laică, scriitura, smerindu-se, impersonalizîndu-se. Impersonalizarea e o evacuare a contingentului pentru a face loc absolutului. Tot ceea ce Dumnezeu pretinde, în mod
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
arie geografică, întregul discurs capătă o nouă înfățișare. Există în peisagistica românească, simultan, doi vectori mari care orientează căutările artiștilor, indiferent de unul sau de altul dintre momentele istorice: este vorba de dominanta impresionistă, prin extensie, sudică, și de aceea expresionistă, nordică, a sensibilității. Privită astfel, peisagistica noastră își regrupează forțele și își redefinește identitatea. Dacă, după criteriile stricte ale atitudinii față de motiv și după resursele afective angajate în expresie, Grigorescu și Andreescu pot sta în poziții diferite, în ceea ce privește tipologiile mari
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
lucrat în Colonia de la Baia Mare, el rămîne fundamental un artist cu dominante sudice, solare, în vreme ce Țuculescu, deși a pictat la Balcic și n-a călcat niciodată pe la Baia Mare, are mai curînd pusee temperamentale și viziuni specifice acestei mișcări, de esență expresionistă și nordică. Așadar, îmbrățișată panoramic și fără prejudecăți, peisagistica românească respiră amplu între Nord și Sud, între plenerismul impresionist în care intră firile solare și relaxate, de la Dimitrie Mihăilescu, Dimitrie Brăescu, Nicolae Tonitza, Lucian Grigorescu, Nicolae Dărăscu, Jean Al. Steriadi
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
între Nord și Sud, între plenerismul impresionist în care intră firile solare și relaxate, de la Dimitrie Mihăilescu, Dimitrie Brăescu, Nicolae Tonitza, Lucian Grigorescu, Nicolae Dărăscu, Jean Al. Steriadi, Samuel Mutzner, Alexandru Ciucurencu etc. și pînă la Vasile Grigore, și plenerismul expresionist, insurgent, patetic și crud, care absoarbe personalități extrem de diferite, dar toate așezate sub raza frustă a unei puternice vitalități și a unei mari urgențe a exprimării. Aici intră firile neliniștite și grave, aflate uneori la limita exploziei, în rîndul cărora
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]