295 matches
-
și glasul de doliu pe care le impuneau împrejurările, la televiziuni și radiouri crainicii de serviciu anunțară, în sfârșit, că șeful statului avea să vorbească națiunii. Imaginea următoare, introductivă din punct de vedere scenografic, arăta un drapel național mișcându-se extenuat, languros, leneș, ca și cum ar fi fost, în orice moment, pe punctul de a aluneca desprins de pe suport. Era o zi de acalmie cea în care îi făcuseră fotografia, comentă cineva într-una din aceste case. Însemnul simbolic păru să învie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
săltând, săltând, săltând, ca și mâna lui. — Chaucer, spuse el, Chaucer... Brusc, În fața ochilor domnișoarei Warren, el abandonă efortul, pipa Îi căzu la podea și, aplecându-se s-o găsească, exclamă iritat: — Naiba să le ia! Naiba! Era un om extenuat, hărțuit de o personalitate care nu era a lui, de curiozități și pofte - un bărbat În pragul unei căderi nervoase. Domnișoara Warren Îl privi triumfătoare. Nu că l-ar fi urât, dar ura orice succes copleșitor, fie că era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aștepta. Freamătă, Înțelegeți, pentru ciosvârta lui. Nu-i timp de șpalturi. Oamenii din Londra vor citi interviul mâine dimineață, În timp ce-și iau dejunul. Îl lăsă cu această asigurare asupra interesului publicului, când ar fi putut releva minții lui extenuate, care se lupta deja cu problema altei jumătăți de milion de cuvinte de succes, cum oamenii uită, cum cumpără astăzi ceea ce luaseră În râs ieri. Dar nu-și putea permite să piardă vremea. O aștepta un vânat mai mare, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
îndeaproape nevrând să îl lase singur; îl spălă cu grijă și se pregătiseră de culcare. Nelămurit lui îi veni iarăși poftă de ea, însă ei, îi era somn și numai îl amână răsfățându-l cu promisiuni, - Mi-ajunge dragule.... Sunt extenuată.. mâine dimineață! Cedă bucuros... și repetă confuz, - Ce are muierea asta deosebit de mă ispitește ? Se trezi dimineață în mirosul cafelei care-i plăcea atât de mult. Privatizarea Luna ascunsă parțial intrase în ultimul pătrar; unul din colțuri se agățase ciudat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
s-a postat „strategic” „în spatele” eroului său, Domnul R., și imaginează așteptate întâlniri cu Teodora, beția nudității și a îmbrățișărilor prelungite, în poziții descoperite „natural”, cu gemete discrete și retrageri în momente de liniște și de contemplare a trupului ei extenuat (sau aparent extenuat? - se întreabă scriitorul într-o paranteză). Răsfoiesc manuscrisul și descopăr destul de repede un narator capabil de surprize, aflat, după cât miam dat seama, încă departe de sfârșitul „romanului” propriei vieți. Nu acela închipuit, ci acela real. Scrupulos din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
strategic” „în spatele” eroului său, Domnul R., și imaginează așteptate întâlniri cu Teodora, beția nudității și a îmbrățișărilor prelungite, în poziții descoperite „natural”, cu gemete discrete și retrageri în momente de liniște și de contemplare a trupului ei extenuat (sau aparent extenuat? - se întreabă scriitorul într-o paranteză). Răsfoiesc manuscrisul și descopăr destul de repede un narator capabil de surprize, aflat, după cât miam dat seama, încă departe de sfârșitul „romanului” propriei vieți. Nu acela închipuit, ci acela real. Scrupulos din fire, pare că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
răscoli și a o transpune apoi într-o reverie vecină cu somnul. Un somn de secunde sau minute, toropitor, aproape mineral, „ca o voluptuoasă revenire în hora cosmică a tuturor lucrurilor” (comparația îi aparține lui P.H.L.) De fiecare dată, bărbatul extenuat se întinde alături, își reglează respirația și se liniștește în timp ce îi contemplă coapsa relaxată, șoldul frumos arcuit, gâtul cu pielea subțire ce își pierde treptat petele roz (apărute în timpul orgasmului), în fine, abdomenul aproape plat, cu linia centrală, albicioasă, coborând
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Maitreyi, și eu mă gândeam la mine, cât de singură și nefericită am fost, și mi-a venit să plâng... Cred că a înțeles că niciodată nu o voi putea iubi; nici măcar trupește. Am plecat în zori din odaia ei, extenuat, inuman de lucid, și ea a rămas pe patul răvășit de spasmul tuturor încercărilor de a o uita pe Maitreyi. ... Am condus-o, luni, până la pârâul ce străbate pădurea cu pini. De ce mi-a scos-o Dumnezeu înainte? Jenia Isaac
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să nu mai semeni cu fotografiile care au fost desigur luate în ultimele săptămâni. M-au asigurat că-ți pot adăuga zece, cincisprezece ani. Când vei părăsi clinica, vei arăta ca un bărbat trecut de patruzeci de ani... Se opri, extenuat, și se așeză în fotoliu. - Din fericire, adăugă târziu, nu s-au mai repetat crizele de parasomnambulism, sau ce-or fi fost. Așa cel puțin mi-au spus... Ziua se vestea fierbinte. Își scoase cazaca și îmbrăcă cea mai subțire
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu m-ai fi putut auzi, pentru că tocmai atunci începuse să bată vântul, și aici, în podul acesta, dărăpănat de la bombardament, unde vântul se aude sinistru, ca la teatru, când se pregătește să izbucnească furtuna... Se opri brusc, suflând greu, extenuat. - Nu m-aș fi rătăcit, vorbi calm celalt. Nu m-aș fi rătăcit, pentru că sunt obișnuit cu întunerecul. Am copilărit la munte. Nu mi-e frică de întunerec, nici de vânt... - Vasăzică, numai asta ai înțeles? îl întrerupse Ieronim cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se găsea, când fu asasinat primul ministru Armand Călinescu. Ca o reacție firească împotriva asasinatului, apărură lângă Sobor cadavrele a patru legionari executați. Dinspre Polonia soseau puhoaie de refugiați, unii pe jos cu copii plânși după dânșii, femei îngrijorate, bătrâni extenuați și bărbați, negri de supărare. Își încărcaseră minimul necesar în mașini - care le aveau -, în căruțe, sau în baloturi voluminoase la care n-ar fi renunțat pentru nimic în lume, fiindcă oricum, mai mult de acele bunuri nu mai aveau
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
joc! ― Uite că mi-ai dat o idee. Îl Învățăm să Întocmească corect o foaie de observație la internarea unui bolnav. Să facă ieșirile din spital ale pacienților și... să scrie „după dictare” un protocol operator. Știi doar cât de extenuat ești după o intervenție chirurgicală dificilă. Numai să scrii protocolul operator nu ai chef. ― Și sarcina de a-l instrui - discret - mi-o asum eu, domnule profesor. ― Eu Îți mulțumesc pentru inițiativă, dar tu ai alte treburi, mai importante, de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vaca Milka. E de necrezut cît s-a putut schimba Gefielte fish ăsta de Milucă. S-o fi umflat așa de la plăcintele cercetătoarei unu? Subnutritul cu pantaloni boțiți, de belfer și ciorapi cu urechi și-a luat un aer academic extenuat, de mare cărturar, rector de școală înaltă, particulară. Nu se mai ocupă de poetaci și de prozatorași lunecați în uitare. Îi predă pe clasici, are "opinii și atitudini literare", lanț de aur la gît, ca de bicicletă și costum Armani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mă salte din pat În acea fatidică zi de noiembrie, ca să mă duc În locul unde eram așteptată la primul interviu pentru un loc de muncă din viața mea. Petrecusem toată săptămâna precedentă lâncezind pe canapeaua lui Lily, Încă slăbită și extenuată, până când, Într-un sfârșit, ea a zbierat la mine să mai ies și eu din casă, măcar câteva ore pe zi. Nu prea sigură pe ce ar trebui să fac, am cumpărat abonament la metrou și am pornit-o cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deoparte să i le trimită Mirandei, și tot timpul a vorbit, a vorbit, a vorbit. Am Încercat să ascult, dar era aproape șapte seara și Încercam să mă hotărăsc dacă sunt moartă de foame, total Îngrețoșată sau pur și simplu extenuată. Cred că eram toate trei. Nici n-am observat când cel mai Înalt dintre pământeni a intrat pe ușă. — TU DE COLO! am auzit o voce de undeva din spatele meu. RIDICĂ-TE ÎN PICIOARE, SĂ TE POT VEDEA! M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ore. Ne-am cumpărat fiecare câte un top scurtuț pentru petrecerea de Anul Nou de la Lily și am băut câte o cană uriașă de lichior de ouă la o cafenea În aer liber. Când ne-am Întos, sâmbătă seara, eram extenuate și fericite și am petrecut restul serii urmărind când filmul Când Harry a Întâlnit-o pe Sally pe TNT, când Saturday Night Live. Totul a fost atât de relaxant, atât de departe de nefericirea care devenise pentru mine rutină cotidiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
el. Dacă aș fi avut Într‑adevăr nevoie de tine, te‑aș fi sunat și știu că ai fi venit Într‑un suflet. Dar jur că n‑a fost prea rău. Te rog, putem să uităm toată tărășenia asta? Sunt extenuată și am nevoie doar de un duș și de pat. De șocată ce eram, n‑am mai găsit cuvinte, dar Lily a luat tăcerea mea drept Încuviințare. — Mai ești acolo? a Întrebat ea după vreo treizeci de secunde, răstimp În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mergem undeva În seara asta - doar noi doi? am Întrebat eu, În speranța că nu‑și făcuse alte planuri, dar pe jumătate așteptându‑mă să și le fi făcut. După ce mă extrăsesem din pat de dimineață, În timp ce Îmi târâiam trupul extenuat și Îndurerat spre duș, el Îmi spusese că ar vrea să Închirieze un film diseară, să comande ceva de mâncare și să stăm acasă. Eu mormăisem drept răspuns ceva de un sarcasm care nu‑și avea rostul - cum că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu i‑au trebuit decât vreo zece minute să ajungă după ce am chemat‑o - mă gândisem În treacăt să iau metroul, dar nu eram prea sigură de rezistența rochiei Oscar sau a picioarelor mele În metrou - și m‑am cufundat extenuată, dar calmă, pe bancheta din spate a mașinii. Când am trecut pe lângă ghereta lui John, În drum spre lift, el a băgat mâna sub birou și a scos de acolo un plic sigilat. — Tocmai l‑am primit acum câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se uita la mine. — Cunosc, firește, o mulțime de oameni acolo. O să vedem cum merge restul călătoriei și poate o să dau la Întoarcere un telefon cuiva de acolo. Mașina a tras la intrare și un Monsieur Renaud cu o expresie extenuată i‑a luat‑o Înainte băiatului din parcare și i‑a deschis personal portiera Mirandei. — Doamnelor! Sper că v‑ați distrat bine În seara asta, s‑a lingușit el Într‑o admirabilă strădanie de a zâmbi În pofida oboselii. — O să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
neplăcute au fost foarte puține: țin minte că la primul bivuac mi-a venit rău și am vomitat din cauza unei ciocolate vechi; atunci mi-a venit a doua oară, și ultima, ideea renunțării; de vreo două ori m-am simțit extenuată, cu brațele aproape să-mi cedeze; cea mai rea era setea mistuitoare, ca și razele soarelui din ziua aceea. Îmi interziceam cu desăvârșire orice gând cu privire la apă. Nici lămâia, unicul remediu de sete pe care-l aveam, nu mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întoarcere. Pluteam În voia valurilor și știam că visez. Eram eliberată de aproape toate gândurile ce mă tulburaseră până atunci. Voiam să trăiesc. Puterile mă lăsau, În jurul meu era numai marea, dar eu totuși speram să mă salvez. Când eram extenuată, am zărit o navă. Nu, nu așa, În mijlocul oamenilor voiam eu să trăiesc. Nava mă văzuse. Se apropia să mă salveze, cu toți oamenii grămadă pe punte. Printre ei, era un bărbat frumos care mă aștepta. Nu, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ne-am oprit, și să ne mai întîlnim sănătoși!... (Deschisese portiera.) Aide, hamal, hamal!... Aici, băiete!... N-auzi, bre? Ce, ești surd?... Unde te uiți, zăpăcitule? Nu mă vezi? Ce, ești orb?... Vino repede și ia astea! Locomotiva gâfâia rar, extenuată. Printre respirațiile ei dominatoare, glasurile oamenilor ce coborau din vagoane și ale celor ce-i așteptau pe peron umpleau cuprinsul gării cu un zgomot aspru din care se ridicau, ici-colo, izbucniri de râsete, cîte-o vorbă veselă, cîte-o pupătură mai pleoscăită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jucau licăriri vii de bucurie. Spuse: ― Apoi iepele-s buiece, coniță, că-s iepe boierești, toată vremea numai odihnesc și mănâncă bine și nu muncesc. Cum să nu le ardă de nebunii? Și scuipă triumfător între crupele pline ale iepelor extenuate. ― Bravo, Petre, bravo! strigă Titu Herdelea, care în sfârșit izbutise a se descotoșmăni dintre blănuri și, sărind jos, îl bătu protector pe umăr. Nadina povesti la dejun întîmplarea, completînd-o cu mici înflorituri pe care Titu, galant, le confirmă. Înfloriturile se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să dormim? Întrebă ea grupul deja plictisit. Asta nu se consemnează, da? Se Întoarse spre unul dintre reporteri, care se mulțumi să dea din cap cu indiferență. Să dormim, miorlăi Isabelle. Am avut cea mai groaznică săptămână posibilă și sunt extenuată. Categoric să dormim, fu de acord Leo, aruncându-și tenișii Prada și agitându-și degetele pudrate În aer. Davide aprobă din cap și până și Philip recunoscu că ar fi Înțelept să dormim În avion, din moment ce singura misiune pentru următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]