654 matches
-
ale unei posesii trecute, ca umbre-eco ale unei apartenețe ce și-a stins multiplele conexiuni. În agitația lumii cotidiene, în fluxul devenirilor inserate banalului cotidian cuvântul sacrificiu desemnează, cel mai adesea, jertfe false, intens ornamentate la suprafața interacțiunii cu mediul exteriorității. Aici nu asistăm, însă, decât la demersurile unor nenumărate compromisuri, în care se cedează pentru a se primi, se oferă în perspectiva obținerii unui beneficiu eficient și avantajos. Acest exercițiu social al schimbului ce inter-conexează sprijinind destinele celor ancorați în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
terestru. Înfrângerea celuilalt este asumată drept mijloc pentru saltul existențial, pentru evoluția și progresul individual. Măștile protagoniștilor evocați aici încearcă și solicită vigilența fiecăruia dintre ei. O mască înseamnă un chip suprapus, așezat peste cel autentic, o față preluată din exterioritate, o amprentă străină ce vine în întâmpinare fără a marca interioritatea pe care o ascunde. În confruntarea măștilor se apropie de izbândă cel care înșeală pâna la capăt, cel care nu cunoaște sincopele și ezitările regretului, momentele în care masca
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre profunzimile lăuntricului, naivul își pierde naivitatea iar ochiul interior îl învăluie cu fascicolul unei priviri abisale, cu unda unei lucidități ce-și are temeiul în natura crepusculară și atemporală a spiritului său. Orbirea se risipește iar lumina frivolă a exteriorității este punctată stelar de torentul solar izbucnit din miezul unui sine redeșteptat. În acest sens, se poate spune că, adesea, suferința produsă de răutatea celuilalt înalță spiritul celui ofensat spre propriul cer pe care l-a uitat în agitația privirilor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de fundamental destin își glisează dinamica între presiunea unei deficiențe primordiale impusă de păcat și resurecția izbăvirii de spectrul malefic al acestuia. Pentru mistic există un ne-omenesc care, în mică parte, poate fi admirat de privirea umană proiectată în exterioritatea mundanului cotidian dar, mai există și un alt ne-omenesc ce poate și trebuie să fie atins doar prin vârtejul divinului din om. Această experiență misticul și-o asumă constant înțelegând transcendența asemeni unui astru solar în jurul căruia gravitează elementele
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
la nivelul propriilor opțiuni. Dar, în acest caz, eul rămâne liber prin însăși faptul că deține posibilitatea de a-și asuma sau nu o acțiune, de a-i conferi sau refuza acordul conștiinței. Astfel, oricât de intensă ar fi presiunea exteriorității, un act împlinit de un eu fără adeziunea sa, survenit pe fondul unei constrângeri insistente, este o survenire străină individualității solicitate astfel. Eul nu acționează aici în numele ci în pofida voinței sale. Delimitându-se de un act în care nu se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
adâncul sufletului lovit în planul unei lucidități vigilente. Această luciditate se instaurează pe fundalul unei strângeri și aduceri la sine, unei concentrări ce anulează disiparea, consumul și risipirea eului în naivitate. Aici are loc întoarcerea conștiinței spre propria interioritate, refuzul exteriorității din care provine răutate agresivă a celuilalt și ancorarea în refugiul lăuntricului. Acolo, în vibrația profunzimii sinelui, eul începe intuirea forțelor abisale ce-l susțin întru și dincoace de el. Această intuire poate evolua transformându-se în exercițiul complex al
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
îi lipsește vorbirea și auzul sau una dintre aceste trăsături fundamentale pentru normalitatea umană își focalizează, așadar, energia atenției spre detaliu, spre amănuntul reprezentat de o tresărire a chipului sau de o impulsiune, de o cât de frivolă mișcare a exteriorității corporale. Pentru un astfel de suferind, ceea ce nouă, ca exponenți ai normalității, nu ne poate oferi o deschidere spre un câmp de cunoștiințe inedit, reprezintă pentru el fereastra spre o decisivă aprofundare a celorlalți. Prin centrarea pe detaliu, pe amănunt
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre interioritate constituie o stare ontică primordială pe care, adesea, și-o asumă ființa umană surprinsă în ipostazele unor trăiri ce deschid, prin intensitatea tensiunii lor, spre ierarhii și paliere ontice superioare. Această absorbție metafizică a lăuntricului ce se refuză exteriorității cotidiene este reprezentată prin experiența reculegerii. Plângerea zăbovitoare în fața evidențelor ireversibile ale morții coborâte peste criptă, resurecția estetică întru popasul sub visul hipnotic al artei sau liniștea pășirii întârziate prin spațiul naturii tonifiante, toate acestea sunt forme ale survenirii reculegerii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
distantă, suspensia depărtată și refractară efervescențelor împrejmuitoare. Re-strângerea la sine sau reculegerea indică o re-potențare a energiilor lăuntrice care abia astfel sunt concentrate într-o nouă răscruce, într-un alt nod de forțe și abilități chemate din consumarea epuizantă spre exterioritate. În mistica sa reculegere, credinciosul își sustrage ființa spre propriul abis sufletesc dinspre care, apoi, se ridică întru revitalizarea conștiinței sale, la înălțimea întâlnirii cu templul. Dar actul reculegerii, adesea, nu se intersectează sau însoțește cu valențele experienței religioase. Astfel
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
asuma existența nu poate fi impusă tuturor existând individualități insulare și oaze de lumină spirituală ce mențin și salvează cetatea de la o dramatică pierdere în prăbușirea de sine. De asemenea, există și constante surveniri ale evadărilor proiectante, ale eliberărilor în exterioritatea purificantă a cetății. Dimensiunea tonificării vegetale oferită de exuberanța formelor naturii constituie una dintre experiențele cele mai intense pe care și le poate asuma o individualitate descătușată în afara mundaneității cotidiene, dincolo de zidurile restrictive și aplatizante ale comunității umane. Liniștea solitară
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
evitarea dopajului, -fie spre ramurile specializate, -fie spre ramurile specializate psihologic pentru permanentizarea și eficientizarea mișcării fizice, prin explorarea adâncurilor subiectivității, ca relație cu etica fairplay, dar mai ales, -prin direcționarea sportului în relație cu sistemul social, economic. - interiorizare a exteriorității: regulamente Identitatea unei organizații din societate depinde fie de grupul de norme ale celor din afinitatea de tip sportiv, fie depinde de identitatea drept rezultantă: -a unei cunoașteri reciproce, -un mijloc de interiorizare a exteriorității, -o rezultantă formată pe baza
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
sistemul social, economic. - interiorizare a exteriorității: regulamente Identitatea unei organizații din societate depinde fie de grupul de norme ale celor din afinitatea de tip sportiv, fie depinde de identitatea drept rezultantă: -a unei cunoașteri reciproce, -un mijloc de interiorizare a exteriorității, -o rezultantă formată pe baza ideilor de succes, câștig și performanță. Actualitatea cercetării despre relația sport și societate pornește de la sistemul culturii fizice, la răspântia mileniului trei, întrucât relația dintre sport, societate și politică este împinsă de evoluția vieții și
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
au o înaltă valoare estetică și umană, sunt aproape în totalitate a-liturgice, fie datorită dimensiunii lor, fie datorită motivului ce a stat la baza inspirației, acesta tinzând, de obicei, spre grandios, celebrativ, eroic sau angoasă. Textul sacru, deseori, constituie exterioritatea prin care compozitorul, sub forma materialului sonor, își exprimă propria interioritate și subiectivitate. Compozițiile romantice sunt monumente poetice-literare-muzicale fascinante, dar nu se pretează la momentele rituale ale unei adevărate celebrări liturgice. Acest lucru nu a însemnat că epoca romantică a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
lui Baron Baghdassarian și s-a uitat În jur. Asya doarme În partea cealaltă a camerei cu Sultan al Cincilea ghemuit pe piept, o pereche de căști pe urechi și o carte deschisă În mână: Totalitate și Infinitate: Eseu asupra Exteriorității, de Emmanuel Levinas. Lângă patul Asyei e o carcasă de CD - Johnny Cash Îmbrăcat din cap până-n picioare În negru, proiectat pe un cer cenușiu și sumbru, cu un câine Într-o parte și o pisică În cealaltă, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
elimini altele, să sacrifici ceea ce are tot atîta valoare poetică”. Modernismul „din care își fac glorie” reprezentanții noilor curente e, în opinia lui Densusianu, „mai mult superficial, o atitudine căutată, o posă”. Poezia futuriștilor va fi taxată în consecință pentru exterioritatea artificială, haotică, imatură, plebee și pentru antiindividualismul uniformizant care „trădează artificialitate și chiar ceva confuz, haotic”. Calificative gen „retorism de șoferi” seamănă izbitor celor din antimanifestul „Vorbe goale“ al lui Ion Vinea, tipărit mai tîrziu în revista Punct: c’est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
estetică - se accentuează în paginile revistei. În nr. 57-58 este reprodus textul lui Miguel de Unamuno, „Împotriva realismului“. Mesajul său intră în rezonanță cu concepția antimimetică a lui Ion Vinea și a celor de la Contimporanul: „realitatea” nu ține de imaginea exteriorității lumii, ci de interioritatea artistului, de trăirile interioare ale personajelor sale și ale cititorilor săi deopotrivă: „Realitatea în viața lui Don Quijotte nu sînt morile de vînt, ci uriașii. Morile erau fenomene, aparențe. Uriașii erau numenici și substanțiali. Visul, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pannwitz, care „grupă pe toți răzvrătiții, canalizînd eforturile”. Amintește, de asemenea, teoriile lui Wörringer (citite prin Tudor Vianu), precum și ideile lui Alois Riegl, privind reducerea formelor picturale la cele geometrice. Identificînd elementele unei poetici antimimetice a deformării, a dezechilibrului, a exteriorității și excesului, Emilian adaugă, nu fără maliție, că „deformarea naturii e și mai facilă decît imitarea ei”. Observații acute au în atenție cultivarea disonanței „anarhice” în locul oratoriei romantice, a melodiei simboliste și a simfoniei poetice moderniste. Relevante sînt și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reușim să-l găsim decât în cadrul misterului și în necesitatea de a ni-l oferi cu orice preț. Conceptul de valoare morală izvorăște tocmai în această atmosferă de dramatism. Capacitatea persoanei de a face experiența propriei interiorități, dar și a exteriorității sale, se deschide ulterior spre experiența morală. La aceasta se referă, în mod special, documentul conciliar Gaudium et spes nr. 46. 2.3 De la experiența umană, la experiența morală Potrivit afirmației documentului conciliar Gaudium et spes nr. 46, teologia morală
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ca un mineral, de exemplu, este tangibil și se poate vedea. Ceea ce caracterizează și distinge trupul uman este intimitatea sa care, pentru a se descoperi, are nevoie de materie și devine prezentă prin intermediul trupului. În timp ce corpul ne-uman este doar exterioritate, trupul uman este exteriorizarea unei realități în mod esențial internă. Astfel, nu se vede doar un trup de om ca un corp oarecare, ci întotdeauna ca un trup uman, bogat în referințe față de o intimitate. Trupul uman este astfel pentru că
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fi numit trupul meu. [...] A avea un trup înseamnă a avea pentru sine, a conserva pentru sine, a disimula și a avea forța de a-l descoperi. Caracteristica faptului de a se expune, pune trupul pe un plan în care exterioritatea și interioritatea nu se pot separa, adică există o tensiune, comuniunea intimă între exterioritate și interioritate”. În această direcție, D. Tettamanzi propune patru pasaje pentru a „atinge” chipul persoanei bolnave, din perspectiva credinței: primul pasaj este de la trup la corporalitate
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
conserva pentru sine, a disimula și a avea forța de a-l descoperi. Caracteristica faptului de a se expune, pune trupul pe un plan în care exterioritatea și interioritatea nu se pot separa, adică există o tensiune, comuniunea intimă între exterioritate și interioritate”. În această direcție, D. Tettamanzi propune patru pasaje pentru a „atinge” chipul persoanei bolnave, din perspectiva credinței: primul pasaj este de la trup la corporalitate. Trupul bolnavului, de fapt, nu poate fi conceput ca un complex de țesuturi, de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și cunoașterea se întîlnesc în ambiguitatea ei constitutivă, încît nu ești mai prezent ție însuți și mai solidar cu tine ca-n clipele de tristețe. Va fi aceasta - ca și conștiința - un agent de înstrăinare de lume, un factor de exterioritate; cu cât ne îndepărtează însă de toate, cu atât coincidem mai mult cu noi. Seriozitatea - tristețe fără accent afectiv - ne face sensibili numai la un proces rațional, căci neutralitatea ei n-are adâncimea care asociază capriciile viscerelor vibrației spiritului. O
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de plăcere organică, în multiplele voluptăți ale simțurilor. Separarea de lume în suferință duce la interiorizare excesivă, la o dezvoltare paradoxală a gradului de conștiință, încît toată lumea, cu splendorile și întunecimile ei, se fixează față de om într-o poziție de exterioritate și transcendență. Și când ești într-o asemenea măsură separat de lume, când ai lumea veșnic în fața ta și când te simți iremediabil singur în fața acestei lumi, atunci cum să mai poți uita ceva? Nu simți necesitatea uitării decât a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nouă Scriptură ar continua să fie expresia aceleiași «credințe care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna» (Iuda 1,3), și manifestarea acestui același și unic Duh care lucrează neclintit în Biserică”2. Plenitudinea tradiției ecleziale nu se ascunde în exterioritatea cuvintelor, ci într-o „trăire nearticulată” și nevăzută, aprofundată mistic în rugăciune și recapitulată în teodrama Liturghiei euharistice. Prezidată informal de instituția paternității spirituale, fără de care nu se poate vorbi de continuitate apostolică, tradiția eclezială își ascunde taina în ascultare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
observat și Husserl, acest fapt impune uriașe dificultăți. Atenția fenomenologului trebuie îndreptată spre „cum”-ul apariției, indiferent ce conținut (un fel de „ce”) îi este atașat 1. Apariția e primul adevăr al fenomenalității, înăuntrul căreia orice raport devine recesiv prin exterioritate. Spre deosebire de gândirea metafizică care mai caută încă ceva „în spatele” apariției (e.g. un „temei”, deci o raționalitate cauzală), fenomenologia se ocupă strict de apariție, fără referiri la conținutul sau proveniența apariției în sine. În maxima indiferență a apariției față de subiectul său
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]