417 matches
-
propoziționale, cel mai adesea) pot fi: 1. asertive 3. imperative 2. interogative 4. exclamative Enunțuri asertive În enunțurile asertive, raportul emițător-mesaj-destinatar este dominat de conținutul mesajului. Enunțurile asertive se impun ca expresie sintactică a cunoașterii prin limbă a unei realități extralingvistice și mijlocul principal de comunicare a acestei cunoașteri. În procesul comunicării, enunțurile asertive se întemeiază pe verbe ale aserțiunii (aspune, a zice, a afirma etc.), verbe care pot rămâne implicite în însuși actul aserțiunii: După ticăloșirea Ioanei a trecut la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i spun ce greu a fost totul.” Enunțuri interogative În enunțurile interogative raportul emițător-mesaj-destinatar este dominat de destinatar, în funcție de care emițătorul le organizează; subiectul vorbitor cere interlocutorului să-i comunice sau să-i confirme o serie de „date” în legătură cu realitatea extralingvistică. Informațiile pot privi însăși actualizarea, prin predicație, a interpretării lingvistice a realității extralingvistice sau pot numai veni să completeze, cu componente semantice concrete, golurile din interpretarea pe care o realizează subiectul vorbitor însuși. În funcție de această deosebire, enunțurile sunt interogative totale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
emițător-mesaj-destinatar este dominat de destinatar, în funcție de care emițătorul le organizează; subiectul vorbitor cere interlocutorului să-i comunice sau să-i confirme o serie de „date” în legătură cu realitatea extralingvistică. Informațiile pot privi însăși actualizarea, prin predicație, a interpretării lingvistice a realității extralingvistice sau pot numai veni să completeze, cu componente semantice concrete, golurile din interpretarea pe care o realizează subiectul vorbitor însuși. În funcție de această deosebire, enunțurile sunt interogative totale sau interogative parțiale. Prin enunțuri interogative totale, subiectul vorbitor așteaptă de la destinatar actualizarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
imperative 14, raportul emițător-mesaj-destinatar este dominat de destinatar, pe care subiectul vorbitor vrea să-l determine să acționeze într-un anumit fel. Subiectul vorbitor își organizează enunțul sintactic ca expresie a capacității limbii de a provoca modificări în sfera realității extralingvistice. Planul semantic al enunțurilor imperative reflectă tocmai direcția în care urmează a se produce aceste modificări. În funcție de modul de desfășurare a enunțării, enunțurile imperative sunt: • directe; în enunțuri complexe: „Dormi! zise poruncitor.” (M. Eminescu) sau în enunțuri simple: „Vindecă-mă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plin cu jăratic și să puie o lespede la gura cuptiorului...” (I. Creangă) Enunțuri exclamative În enunțurile exclamative, raportul emițător-mesaj-destinatar este dominat de emițător; prin absolutizarea componentei subiective a mesajului, enunțul exclamativ devine expresia sintactică a reacțiilor sale față de realitatea extralingvistică sau, mai ales, față de interlocutor. Sub aspect semantic, enunțurile exclamative exprimă: • diferite stări afective provocate subiectului vorbitor de către destinatar, sau de contactul cu realitatea extralingvistică (manifestate în invocative, imprecații, blesteme etc.): „Vai de mine și de mine, copila mea au
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
absolutizarea componentei subiective a mesajului, enunțul exclamativ devine expresia sintactică a reacțiilor sale față de realitatea extralingvistică sau, mai ales, față de interlocutor. Sub aspect semantic, enunțurile exclamative exprimă: • diferite stări afective provocate subiectului vorbitor de către destinatar, sau de contactul cu realitatea extralingvistică (manifestate în invocative, imprecații, blesteme etc.): „Vai de mine și de mine, copila mea au străpuns-o turcii!” (I. Creangă); • urări adresate de subiectul vorbitor interlocutorului: „- La mulți ani, Costică! cu noroc, sănătate și veselie!...” (I.L. Caragiale) Sub aspect structural
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
eu, să nu crezi că doarme Smaranda, dormire-ai somnul cel de veci, să dormi!” (I. Creangă) Caracterul distinctiv al enunțurilor exclamative în raport cu varianta exclamativă a enunțurilor asertive este dat de absența în planul lor semantic a informațiilor despre realitatea extralingvistică aflată la originea reacțiilor afective ale subiectului vorbitor. În planul expresiei, identitatea specifică a enunțurilor exclamative este fixată de mai mulți factori: • caracterul specific lexico-gramatical al termenilor prin care se realizează: interjecții afective sau apreciative: „- Frică?... bravo!” (I.L. Caragiale), „- De
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceasta, de specificul desfășurării predicației. PREDICATULTC "PREDICATUL" În desfășurarea actului lingvistic, predicația implică două componente semantice, una, de natură lexicală si alta, de natură gramaticală. Componenta semantică de natură lexicală rezultă din interpretarea lingvistică (anterioară actului comunicării) a „obiectelor” realității extralingvistice, reflectată în planul conștiinței. Componenta semantică de natură gramaticală rezultă din situarea sensurilor lexicale într-o anumită temporalitate, în primul rând, în raport cu temporalitatea procesului de comunicare, precum și în interiorul unor opoziții determinate de implicarea în verbul-predicat a relației cu un subiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
puțin la un prim nivel, de suprafață, al cunoașterii, soluția dată de Gramatica Academiei și devenită o axiomă, la nivelul propoziției. La nivelul frazei (dacă rămânem în interpretarea și terminologia gramaticii curente), și planul semantic, prin conștientizarea raportului text lingvistic-realitate extralingvistică, și planul sintactic, considerat sub aspectul indicilor formali, obligă la interpretarea distinctă a unor structuri considerate nediferențiat de Gramatica Academiei sau de alte lucrări. Sunt identificabile, din perspectiva discuției de aici, două tipuri de structurare a enunțurilor: 1. Cine știe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trăsături distinctive. Verbul-predicat din „regentă” stă în mod necesar la singular, ceea ce înseamnă că „propozițiile” care ocupă poziția subiect nu mai reprezintă o pluralitate semantică în ceea ce privește agentul/originea/cauza acțiunii verbale: ele interpretează lingvistic un singur „obiect” din lumea realului extralingvistic și, de aceea, pot fi reluate printr-un pronume la singular: Cine știe toate acestea și tace, acela este la fel de vinovat., „Și iară zice că «cine va mânca trupul mieu și va bea sângele mieu, acela întru mine va lăcui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care se desfășoară, în procesul de comunicare lingvistică, actualizarea planului semantic al enunțului verbal determină tipurile semantice de predicat, în amândouă variantele structurale (predicat sintetic, predicat analitic). Dintr-o primă perspectivă, a raportului dintre planul semantic al enunțului și lumea extralingvistică, se disting două categorii de predicate: a. predicatul absolut b. predicatul referențial a. Predicatul absoluttc "a. Predicatul absolut" În enunțul cu predicat absolut, se absolutizează planul semantic al relației de interdependență subiect predicat, concomitent cu absolutizarea semanticii lexicale a termenilor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
st\rii" Distinctivă pentru predicatul stării este desfășurarea predicației pe o singură coordonată, a actualizării planului semantic al termenului (sintagmă)-predicat, în propoziții cu nucleu predicațional monomembru. Actualizarea se face uneori prin raportul semantic verb (sintagma verbală, expresie verbală)-realitate extralingvistică: E frig. sau prin raportare semantică la protagoniștii actului lingvistic, fără ca aceștia să primească expresia sintactică a subiectului gramatical: (Mi-) e frig., (Mi-) e teamă. Predicatul stării se realizează prin verbe și expresii impersonale absolute, care desfășoară predicația ca predicate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și al verbelor impersonale relative. În desfășurarea comunicării lingvistice ca act de cunoaștere și de transmitere a cunoașterii, numele (pronumele etc.) poate „preceda”, în conștiința vorbitorului, predicatul, poate fi, adică, punctul de plecare (elementul cunoscut) în interpretarea lingvistică a realității extralingvistice, dar el devine subiect, în organizarea unui enunț sintactic, numai din momentul în care un verb și-a asumat predicația, cel puțin prin componenta ei semantic-gramaticală. În funcție de planul lui semantic (lexical sau lexico-gramatical), verbul care realizează predicația: • o poate reține
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dubla (multipla) realizare a funcției de subiect prezintă o variantă lingvistică și o variantă marcată stilistic. În dezvoltarea variantei lingvistice, planul semantic al relației de interdependență se actualizează prin multiplicarea funcției de subiect gramatical pe fondul înscrierii componentelor din lumea extralingvistică în raporturi de selecție, proiectată (interpretată lingvistic prin coordonare disjunctivă): „Va pleca la el Tudor sau Andra.”, „Cine știe de este mai bine / A fi sau a nu fi.” (M. Eminescu), sau definitivată (interpretată lingvistic prin coordonare opozitivă): „Nu! nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deodată tu răsăriși în cale-mi, / Suferință tu, dureros de dulce...” (M. Eminescu) „S-a dus Pan, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb.” (M. Eminescu) Subiectul cu structură analitică Când rezultă din desfacerea în elemente componente, din perspectiva realității extralingvistice, a sferei semantice a subiectului, reluarea lui are dezvoltarea unui subiect multiplu cu structură analitică: „Când îi privești împiedecați în fier, / Par, el de bronz, și vitele-i de piatră.” (T. Arghezi) NUCLEUL PREDICAȚIONALTC "NUCLEUL PREDICA}IONAL" Rezultat al desfășurării
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o expresie sintactică: „Felix tresări. Va să zică Otilia citise scrisoarea. Fata îi ridică din nou bărbia râzând.” (G. Călinescu) Principiul economiei limbii și exigențe ale organizării stilistice a enunțului lingvistic determină limitarea la o singură exprimare lexical-sintactică a unei aceleiași realități extralingvistice. În consecință, dacă identitatea lui concret-lexicală este cunoscută dintr-un enunț imediat anterior sau dintr-o parte a enunțului în desfășurare sintagmatică, unde a putut (sau va putea) ocupa diferite poziții sintactice, subiectul nu mai primește expresie sintactică; el rămâne
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
s-ar întemeia „realitatea” subiectului este adesea mascat de elemente adverbiale cu funcție sintactică nedefinită: „Atunci, înseamnă că-ți rămân dator pe viață, părinte, spuse Isaac.” (P. Sălcudeanu) În funcție de desfășurarea raportului dintre planul semantic al enunțului sintactic și contextul său extralingvistic, se disting două categorii de subiecte neexprimate: a. subiect determinat; sfera lui semantică se înscrie în limite informaționale date, precis determinate sau determinabile în contextul extralingvistic al enunțului. În enunțul „- Dar unde-ai fost până acum de nu te-am
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
P. Sălcudeanu) În funcție de desfășurarea raportului dintre planul semantic al enunțului sintactic și contextul său extralingvistic, se disting două categorii de subiecte neexprimate: a. subiect determinat; sfera lui semantică se înscrie în limite informaționale date, precis determinate sau determinabile în contextul extralingvistic al enunțului. În enunțul „- Dar unde-ai fost până acum de nu te-am văzut?” sfera subiectelor incluse este identificabilă în interiorul raportului, de suprapunere, între tu (ai fost) și eu (nu te-am văzut), realitate lingvistică, și locutorul, respectiv, interlocutorul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțul „- Dar unde-ai fost până acum de nu te-am văzut?” sfera subiectelor incluse este identificabilă în interiorul raportului, de suprapunere, între tu (ai fost) și eu (nu te-am văzut), realitate lingvistică, și locutorul, respectiv, interlocutorul enunțului verbal, realitate extralingvistică. b. subiect nedeterminat; sfera lui semantică nu se înscrie sau nu se lasă înscrisă în contururi închise, precis delimitate sau delimitabile în contextul extralingvistic. Subiectul nedeterminat prezintă două variante: - subiect general; identitatea lui semantică este deschisă; poate primi datele concrete
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fost) și eu (nu te-am văzut), realitate lingvistică, și locutorul, respectiv, interlocutorul enunțului verbal, realitate extralingvistică. b. subiect nedeterminat; sfera lui semantică nu se înscrie sau nu se lasă înscrisă în contururi închise, precis delimitate sau delimitabile în contextul extralingvistic. Subiectul nedeterminat prezintă două variante: - subiect general; identitatea lui semantică este deschisă; poate primi datele concrete ale oricărui subiect extralingvistic, variabil odată cu schimbarea protagoniștilor procesului de comunicare lingvistică. Este, în mod obișnuit, un subiect inclus: • al unei propoziții cu verbul-predicat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sfera lui semantică nu se înscrie sau nu se lasă înscrisă în contururi închise, precis delimitate sau delimitabile în contextul extralingvistic. Subiectul nedeterminat prezintă două variante: - subiect general; identitatea lui semantică este deschisă; poate primi datele concrete ale oricărui subiect extralingvistic, variabil odată cu schimbarea protagoniștilor procesului de comunicare lingvistică. Este, în mod obișnuit, un subiect inclus: • al unei propoziții cu verbul-predicat la persoana a II-a singular: „Dacă nu scrii ceea ce gândești, de ce să mai scrii?” (Camil Petrescu) Observații: Prezent mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
auzim ar fi făcut să se cutremure inima cea mai păgână.” (I.L. Caragiale) „Nu trebuia decât să se hotărască cine va merge cu cererile muncitorilor.” (E. Barbu) Subiect suspendattc "Subiect suspendat" Mai ales în comunicarea orală, datorită intervenției unor factori extralingvistici (starea afectivă a subiectului vorbitor etc.) sau lingvistici (dislocarea sintactică etc.), relația dintre un subiect inițial (sau un termen gândit astfel sub aspect sintactic) și verbul-predicat se întrerupe, generând un anacolut. Verbul-predicat se constituie singur (dacă e un verb impersonal
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramatical se realizează prin pronumele de politețe dumneavoastră, verbul-predicat (sau verbul copulativ) se situează totdeauna la plural: „D-stră plecați singur acolo.”, „D-stră veți pleca amândoi la munte.” Numele predicativ, însă, din structura predicatului analitic primește forme de număr în funcție de realitatea extralingvistică: „D-stră sunteți un om extraordinar! Sunteți un magician, sau un vizionar, un clarvăzător.” (M. Eliade), „D-stră, domnilor, sunteți extraordinari!” Subiectul multiplu cere verbului-predicat sau componentelor predicatului analitic să se situeze la plural. „...Și cântecul și plânsul pe-nfundate nu-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Sălcudeanu) 3. Acordul în gen Sincronizarea în gen rămâne în limitele enunțului lingvistic, când subiectul se realizează prin substantiv, pronume nepersonal și pronume personal de persoana a III-a și depășește aceste limite, implicând în mod direct, nemediat semantic, realitatea extralingvistică, dacă subiectul se realizează prin pronume personale, la persoanele I și a II-a. Acordul este absolut în enunțurile cu verbul-predicat la diateza pasivă sau cu predicatul verbal dezvoltat format din verbul a trebui și un participiu. Participiul, din sintagma
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
format din verbul a trebui și un participiu. Participiul, din sintagma diatezei pasive sau din structura predicatului dezvoltat, primește forma de gen a termenului lexico-gramatical prin care se realizează subiectul sau o formă corespunzând genului natural al „obiectului” din realitatea extralingvistică spre care trimite subiectul gramatical la persoanele I și a II-a: „Dar, la vederea noastră, Corcodușa fu cuprinsă de o furie oarbă.” (M. Caragiale), „Frica trebuie nu numai compătimită ci și acuzată...” (O. Paler), „Aș vrea să deviu consilierul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]