743 matches
-
Să știi că, orice o să fie în viitor, ești binevenit la mine. Te-am pupat, pa! [Uite că mi se mai întâmplă și lucruri bune.] 5 ani și 7 luni Extraterestrul Extraterestrul 1. - Dragoș are o idee și despre un extraterestru care a ajuns pe planeta noastră dar era foarte bătrân. - Mmm... Nu. Un extraterestru care a mers pe Pământ... Asta e... despre asta e povestea... - Dar parcă îmi spuneai despre un extraterestru care era pe moarte, nu asta ziceai?... - Nuuuu
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pupat, pa! [Uite că mi se mai întâmplă și lucruri bune.] 5 ani și 7 luni Extraterestrul Extraterestrul 1. - Dragoș are o idee și despre un extraterestru care a ajuns pe planeta noastră dar era foarte bătrân. - Mmm... Nu. Un extraterestru care a mers pe Pământ... Asta e... despre asta e povestea... - Dar parcă îmi spuneai despre un extraterestru care era pe moarte, nu asta ziceai?... - Nuuuu... o altă idee mi-a venit. - Mhm... Mă rog, nu știu despre ce e
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
1. - Dragoș are o idee și despre un extraterestru care a ajuns pe planeta noastră dar era foarte bătrân. - Mmm... Nu. Un extraterestru care a mers pe Pământ... Asta e... despre asta e povestea... - Dar parcă îmi spuneai despre un extraterestru care era pe moarte, nu asta ziceai?... - Nuuuu... o altă idee mi-a venit. - Mhm... Mă rog, nu știu despre ce e vorba... - Da. - Ei, asta nu e nici o poveste. Până acum. Extraterestrul 2. - Altă poveste? Zi-i, nu știu
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
povestea... - Dar parcă îmi spuneai despre un extraterestru care era pe moarte, nu asta ziceai?... - Nuuuu... o altă idee mi-a venit. - Mhm... Mă rog, nu știu despre ce e vorba... - Da. - Ei, asta nu e nici o poveste. Până acum. Extraterestrul 2. - Altă poveste? Zi-i, nu știu despre ce e vorba. Era un extraterestru care voia să descopere o altă planetă. Se plictisise de planeta lui. Da, și... s-a gândit să construiască o navă - la început nu i-a
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ziceai?... - Nuuuu... o altă idee mi-a venit. - Mhm... Mă rog, nu știu despre ce e vorba... - Da. - Ei, asta nu e nici o poveste. Până acum. Extraterestrul 2. - Altă poveste? Zi-i, nu știu despre ce e vorba. Era un extraterestru care voia să descopere o altă planetă. Se plictisise de planeta lui. Da, și... s-a gândit să construiască o navă - la început nu i-a ieșit, dar i-a ieșit după aceea și a ajuns pe Pământ. Da, iar
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
nu ne scăldăm de două ori În aceeași apă din fluviu, căci În momentul când punem mâna pe un lucru, el Încetează de-a mai fii ceeea ce era...“ Heraclit PARTE SPATE GOL TEXTUL JOS DREAPTA Ziua Întâi. Seara În timp ce Extraterestrul trăncănea verzi și uscate, Mașa se apucă să dea un pic cu mătura prin casă: pe covor se puteau vedea firmituri, mucuri de țigară, scrum, oase subțiri de scrumbie, scobitori rupte, bucățele unsuroase de hârtie. Toată această murdărie Îi crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
strâns lipite unele de altele și, dacă voiai să te folosești de ele, trebuia să apelezi la lama unui cuțit, altfel riscai să le Îndoi sau chiar să le faci bucăți. Mașa se apucase deja să umble la sertare, Însă Extraterestrul, care ațipise pe scaun, o opri din avânt: - N-are nici un rost să te obosești, dragă Mașenca, ora e destul de târzie. De obicei la noi casa se deretică dimineața, nu seara sau noaptea, și apoi eu sunt obișnuit cu praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că-ți iese-n cale o nebuloasă, ce te faci atunci? Te apuci de măturat? Lasă, te rog, prafu-n plata Domnului, nu te obosi cu dereticatul. Nu sunt mofturos... Mașa nu spuse nimic, de rușine nici măcar nu privi În direcția Extraterestrului, ci doar stinse lumina mare, ca să mai estompeze din mizeria pe care o scotea În evidență, și aprinse o veioză intimă de sub iconostas. Lumina roșiatică a becului făcu să apară din Întuneric o cruce de alamă cu trei brațe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spre gura fiarei cu mai multe aripi rămasă Împotmolită parcă pe vecie În mocirla purpurie a Gheenei, iar Sfântul Gheorghe, cu delicatețe, Îi Împungea coastele cu sulița sa ascuțită. Privindu-l pe Sfântul Gheorghe, Mașei Îi trecu prin minte că Extraterestrul s-ar putea să aibă niște origini nu tocmai curate, chiar faptul că suportă dezordinea și mizeria din casă Îi dădea de bănuit, dar Mașa Își alungă gândul rău făcând o cruce cu limba pe cerul gurii, iar cuvintele Extraterestrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Extraterestrul s-ar putea să aibă niște origini nu tocmai curate, chiar faptul că suportă dezordinea și mizeria din casă Îi dădea de bănuit, dar Mașa Își alungă gândul rău făcând o cruce cu limba pe cerul gurii, iar cuvintele Extraterestrului referitoare la praful cosmic și nebuloase i se șterseră din memorie. Totuși, gândul cu dereticatul nu-i dădea pace, așa că Mașa se trezi vorbind aproape fără voia ei: - Ați putea să-mi spuneți, mă rog, de ce la voi nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
omului și ascunzându-se prin diferite unghere... - Despre ce fel de spirite vorbiți și despre ce fel de unghere? De ce vreți neapărat să speriați o femeie neajutorată ca mine? - Nu ești chiar atât de neajutorată pe cât pari, răspunse cu blândețe Extraterestrul. Aș vrea să fiu și eu tot atât de neajutorat ca tine, dragă Mașa, adăugă el. Cuvintele acestea avură darul s-o mai liniștească pe stăpâna casei, care devenise totuși extrem de suspicioasă cu privire la intențiile vizitatorului. Mașa era Încă o femeie În puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
peste picior: „Nu cumva o să ne invadeze extratereștrii?!“. Babulea Îi răspunse pe un ton care nu prevestea nimic bun: „O să vedeți voi...“. Iată că acum, la vreme de seară, când tocmai Mașa se apucase de dereticat prin casă, venise acest Extraterestru, care nu avea nimic straniu În Înfățișarea lui, ci arăta ca un om obișnuit, Însetat și prăfuit de atâta drum. El nu-i ceruse Mașei nici pământ, nici apă, cum prevestise bătrâna, ci se mulțumise să o guste o bucățică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
păcătoase. De aceea poate că spiritul fostului ei soț (Mașa era ferm convinsă că acesta Își dăduse de mult obștescul sfârșit) veneau s-o apere de necazuri. - Ce fel de spirite? repetă ea Întrebarea. - Tot felul de spirite, răspunse enigmatic Extraterestrul. Spiritelor le place praful. Și mai ales dezordinea... - Necurățenia adică!? - Nu chiar necurățenia, surâse din nou oaspetele, foindu-se pe scaun, multe entități nu suportă excesul de ordine. Și asta, Într-un fel, e de Înțeles. Uneori ordinea e la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Nu prea vă Înțeleg, cuvintele dumneavoastră Îmi fac, nu știu de ce, părul măciucă... De fapt, ce doriți? Mașa dădea semne de nervozitate. Discuția aceasta Îi trezea multe suspiciuni. Înfățișarea vizitatorului putea să fie Înșelătoare. Oare cine se ascundea În spatele său? Extraterestrul Își trecu degetele răsfirate peste tâmpla acoperită de broboane de sudoare și adăugă: - Poate că Înfățișarea mea ți se pare cam ciudată... La drept vorbind, Înfățișarea aceasta-i trecătoare. Noi arătăm cu totul altfel decât ne vezi sau ne poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
urmare, nu mai era nevoie de nici un fel de potop, de nici un fel de Noe sau de arcă, satul se ducea de râpă, măcinat de carii nevăzute zi de zi. Totuși, de ce-i era teamă Mașa nu scăpă. Pe neașteptate, Extraterestrul, care părea ușor abțiguit, se ridică de pe scaun și se apropie de canapea. Mașa dormise prost, răsucindu-se de pe o parte pe alta, astfel că așternutul arăta ca o pajiște răvășită de furtună. Ici-colo, mai sărea și câte un purice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că sunteți civilizați. Ce diferență există Între voi și maimuțicile ce stau de dimineața până seara cu oglinjoarele În mâini sau alte pațachine pe care le poți vedea la circ!? Și mai spuneți că nu există Anticrist!?“ Văzându-l pe Extraterestru că se apropie de canapea, umerii Mașei se zgribuliseră de teamă. Pentru zilele negre ce aveau să se abată mai târziu sau mai devreme asupra ei, Mașa pusese deoparte niște verzișori, ascunzându-i În care loc mai bun decât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
arcuri și al treilea e gata-gata să pocnească... Mașei parcă i se luase o piatră de pe inimă. Credea că oaspetele va pomeni de bani. Se pare Însă că pe vizitator banii nu-l prea interesau. - Ce s-a Întâmplat? făcu Extraterestrul, privind de data aceasta portretul agățat În perete, portret care Îi reprezenta pe Mașa În chip de mireasă și pe fostul ei soț În costum de mire. Costumul nu se prea potrivea nici cu rochia Mașei, nici cu fața scofâlcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mire, care, În ciuda vârstei destul de Înaintate, se ținea totuși bățos. - M-a luat cu transpirație, răspunse Mașa, făcându-și vânt cu palma peste fața-i asudată. - Deci ăsta-i fostu’, nu? - Fostu’, se grăbi să-l Îngâne Mașa. - Aha, exclamă Extraterestrul, În timp ce Mașa Își lăsă neputincioasă mâinile În poală și ridică din umeri. - Și viitorul? Își Încruntă sprâncenele oaspetele. - Viitorul e mort, nu există nici un viitor, răspunse Mașa. - Nu există aici, dar dincolo există, surâse Extraterestrul, Întinzându-și degetul arătător În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-l Îngâne Mașa. - Aha, exclamă Extraterestrul, În timp ce Mașa Își lăsă neputincioasă mâinile În poală și ridică din umeri. - Și viitorul? Își Încruntă sprâncenele oaspetele. - Viitorul e mort, nu există nici un viitor, răspunse Mașa. - Nu există aici, dar dincolo există, surâse Extraterestrul, Întinzându-și degetul arătător În direcția peretelui vecin. - Unde dincolo? - Pe celălalt perete, răspunse Extraterestrul. Mașa privi peretele opus și scoase un strigăt de uimire. În dreapta iconostasului, apăruse un tablou imens, pictat oareșicum naiv, În culori stridente, făcut, probabil, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ridică din umeri. - Și viitorul? Își Încruntă sprâncenele oaspetele. - Viitorul e mort, nu există nici un viitor, răspunse Mașa. - Nu există aici, dar dincolo există, surâse Extraterestrul, Întinzându-și degetul arătător În direcția peretelui vecin. - Unde dincolo? - Pe celălalt perete, răspunse Extraterestrul. Mașa privi peretele opus și scoase un strigăt de uimire. În dreapta iconostasului, apăruse un tablou imens, pictat oareșicum naiv, În culori stridente, făcut, probabil, după o fotografie, de felul celor care se găsesc la intrarea În bazaruri, unde, alături de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de mire, Îmbrăcat Într-un costum În carouri, de genul celor pe care-l purtau prin anii ’30 gangsterii de la Chicago, cu un trandafir de culoarea sângelui agățat de rever. - Ce-i asta? tresări uimită Mașa. - Viitorul, răspunse cu satisfacție Extraterestrul, pocnind din degete și destinzându-se printr-un căscat. Mașa mai-mai că nu izbucni În plâns. Măritișul, după amara experiență pe care o avusese cu fostu-i soț, o speria din cale-afară. „Mai bine să-mi duc zilele de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Gazda rămăsese Însă la fel de Îmbufnată. Stătea frământându-și mâinile În poală și privind În gol. Se pare că tabloul o neliniștea din cale-afară, căci, din când În când, Întorcând spre el privirea, Mașa clătina din cap. - M-am lămurit, făcu Extraterestrul. Ți-e frică să-ți pui din nou pirostriile pe cap, nu-i așa? o Întrebă el, cu o voce extrem de caldă. - Așa-i, șopti Mașa. - După ce te-ai fript cu ciorbă, sufli și-n iaurt, conchise vizitatorul, articulând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din nou de fiori reci ca gheața și pielea i se Înfioră de teamă. Mașa Îl cercetă pe oaspete cu suspiciune. Părea un om obișnuit, oarecum modest, trecut prin multe Încercări. Nici Îmbrăcămintea, nici Înfățișarea sa nu trădau nimic demonic. Extraterestrul stătea cu bărbia sprijinită În pumn și o privea cu atenție. Asemănarea cu răposatul Onisei probabil că era Întâmplătoare. Sau poate că Mașa, din pricina suspiciunii ce i se cuibărise În suflet și a coșmarurilor În care Îi apărea mereu fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
stau, slavă Domnului, la bloc, ca să se audă la vecini tot ce fac sau nu fac, și nici În grajd nu am decât o capră, așa că nu văd de unde să pornească atâtea mugete și vaiete..., replică gazda. - Mă rog, zise Extraterestrul, prins cu mâța În sac, lumea vorbește... Unii Își Închipuie că faci cine știe ce. - Și ce fac eu? - Pe mine unul nu mă interesează astfel de intimități, dar ar fi bine să luați În considerație sfatul meu... - Am să-l chem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dreagă și o ușă care a ieșit din balama, știe să repare și reșoul electric, știe să pune și ventuze și lipitori pe tâmple sau pe brațe, atunci când din cauza frigului sau a unor perturbații sângele se-ngroașă... - Nu, zău, făcu Extraterestrul, știe să pună și lipitori? - Le ține Într-un borcănel la Întuneric și, când e nevoie, le scoate de acolo c-o pensetă și le pune la locul potrivit. - Cred că o să am nevoie de serviciile lui, murmură oaspetele. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]