787 matches
-
Victorie! A dat de fund și se maimuțărește pe lângă noi. DESIRÉE: Asta e chiar o nebunie mișto. BIANCA: O să fie un teatru pe bune. DOAMNA WURM: Sarcina este îndeplinită. Eu vă doresc în general noapte bună. (Toți îi urează cu exuberanță, noapte bună) DOMNUL KOVACIC: Pe Grollfeuer a luat-o apa. O să-i putem examina locuința. Se poate că e făcută praf și dintr-o dată dispusă la tot și la toate. Poate că moartea a și încheiat cu ea un contract
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
atmosfera acestora reflectându-se adeseori în operele lor. Perioada cea mai frumoasă a vieții scriitorului italian este cea petrecută, de la vârsta de paisprezece ani până la douăzeci și opt, în regatul Napolelui, un fel de locus amoenus, îmbibat de o eleganță aristocratică, veselie, exuberanță, dar și un vădit interes pentru cultură. Orașul acesta a fost primul imbold, dar și prima sursă de inspirație pentru scriitorul italian. Aici a putut cunoaște operele anticilor latini, studiind în grandioasa bibliotecă a regelui Robert de Anjou. L-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
personaje din această tipologie, are circumstanțe atenuante, este motivată și chiar poate fi compătimită pentru prizonieratul domestic alături de un insipid gelos precum Ianuarie. Numele personajelor nu sunt doar simbolice, ci și antitetice. Mai este tinerețea în floare, prospețimea, plenitudinea, gingășia, exuberanța, frumusețea, căldura, viața, voioșia, dinamismul, luna mai fiind o lună a dragostei și a voluptății 895, pe când Ianuarie ni se prezintă secătuit de seve, de vitalitate, de inteligență, simbolizează răceala, frigul, înghețul simțurilor, atitudinea statică, ramolirea, drumul spre moarte. Lunile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
droguri cu un declin acut al narcoticelor naturale ale corpului În zilele anterioare menstruației. Simțeam ca și cum aș fi fost trasă În jos spre pămînt și adînc În interiorul meu. Era dincolo de puterea mea. Îmi simțeam picioarele grele. Elementele chimice care alimentau exuberanța mea obișnuită dispăreau complet. Energiile altora și ale lumii Îmi răneau În acea perioadă și corpul și psihicul. Apoi exista o zi În fiecare lună, chiar Înainte de Începerea menstruației, În care eram atît de trează Încît aș fi putut sta
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
cu parteneri multipli crește enorm. Unele femei care au avut mulți parteneri cînd erau tinere Își pierd capacitatea de a simți plăcere În timpul sexului chiar și după ce găsesc un partener pe care Îl iubesc cu adevărat. Această tristă cădere din exuberanța erei iubirii libere mi-a fost semnalată atît de frecvent de clientele mele femei Încît sînt surprinsă că nu este discutată mai deschis În aceste timpuri cînd Încă ne obișnuim cu libertatea care ni s-a deschis de a avea
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
rafinată din punct de vedere formal a autorului, matca stilistică folclorică este supusă unor prelucrări și distilări de mare subtilitate, la capătul cărora versurile se ordonează într-un palimpsest muzical ce rezumă, în spirit postmodern, o întreagă evoluție literară, de la exuberanța bahică a stihurilor antonpannești („! Nu mă-mbăt de beutură/ De durerea mea mă-mbăt/ Beau otravă și pe gură/ Vorbe dulci ca mierea scot!”) la tonalitatea gravă și monocordă a lirismului bacovian („! merg și scriu - și scriu! -/ și că te
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
comparațiile folosite: Preia mai degrabă maniera unui om de știință, decât cea a unui agent publicitar făcând reclamă la un nou săpun."299 În ceea ce privește conținutul frazei, se observă preferința pentru obiectivitatea și claritatea științei în locul artificiului spumos, al unei false exuberanțe. Pe de altă parte, după cum Pound dezvoltă ulterior, această diferențiere se referă și la atitudinea celor două tipuri menționate față de obiectul la care se raportează: omul de știință cercetează mai întâi descoperirile anterioare din domeniul său, neașteptând laude decât în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
personajul înțelege să-și acopere fragilitatea și singurătatea structurale. Ca orice atribute exterioare, ele vor ceda - aproape până la dispariție - atunci când împrejurările devin suficient de consistente pentru a ocupa o poziție privilegiată. În funcție de acestea, personalitatea lui Marlowe poartă masca duală a exuberanței ironice și a depresiei fără leac. În ipostaza ultimă, el apare drept un individ eșuat într-o lume coruptă și care, în cele din urmă, admite acest lucru, un individ care a eșuat în prietenii și a cărui intimitate a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
deliberat, să fie parte a unei serii despre care scriitorul știe, de-acum, că e aproape încheiată. Cu toate acestea, e greu de identificat în roman prezența notei funerare, a tonului dramatic din preajma sfârșitului. Dimpotrivă, există o jubilație nezăgăzuită, o exuberanță atotcuprinzătoare, vizibilă în tehnica amânării secvențelor dramatice. Trei sferturi din carte nu ni se „oferă” nici un cadavru, iar când acesta e invocat, el rămâne - ca în The Little Sister - în afara razei vizuale a cititorului. Impersonalizarea (undeva, cineva, dintr-un motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
La C., acesta e un dat (genuin), așa încât, lipsită de substanța dramaticului contrast (raportarea, prin detașare și înălțare superbă, la infernul mundan), poezia lui e lipsită și de fundamentul filosofic-vizionar. Poate și de aceea vitalismul său este atenuat, ca și exuberanța formelor - ce rămân ale unui meridional temperat, trăind discret voluptatea luminii solare și a succedaneelor ei -, sclipiri de calcare și irizări de suprafețe marine, „pulberea de azur” a nisipurilor Balcicului, într-o suită de acuarele ținând echilibrul între grație și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
învață carte), Eusebiu Camilar (Execuția), Mihail Sadoveanu, Ion Călugăru. O zonă de normalitate și culoare aduce proza lui Marin Preda, prin cele câteva nuvele și fragmente de roman (Moromeții). Aceasta se distinge printr-o tonalitate nouă, repunând în drepturile lor exuberanța limbajului, firescul, colocvialitatea, fapt ce nu scapă vigilenței ideologice, prin intermediul lui J. Popper, contrariat că „unui conținut nou de viață i se mai suprapun forme de expresie învechite, care nu-i mai corespund”. Ideologul cere prozatorului „părăsirea clișeelor naturaliste anacronice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
colaborare cu Emanuel Neuman), București, 1935; Illusions et réalités juives (în colaborare cu Emanuel Neuman), Paris, 1937; ed. 2, Satu Mare, 2000; Între viață și cărți, București, 1976; Incertitudini literare, Cluj-Napoca, 1980; Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului, București, 1982; Critică la persoana întâi, Cluj-Napoca, 1983; Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de texte, București, 1987; Prin alții spre sine, București, 1988; Jurnalul fericirii, îngr. și postfață Virgil Ciomoș, Cluj-Napoca, 1991; ed. postfață Virgil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
estival, "începe din creștetul spicelor"; "Măduva surâsului mi-e caldă"; "E-n aer miros de dragoste viu, / Și toți trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul". Tușe argintii, solare, ademenitoare vorbesc de un senzualism sănătos, de frenezii și inocență, de exuberanță și suavități, de un ceremonial expansionist potrivit vârstei. Personalitatea de bază a poetei aceasta este. Neliniștile, scepticismul, regretele, dilemele, conștiința efemerității, sentimentul dezagregării finale reacții dând curs progresiv reflexivității sunt însemne ale personalității rotunjite ulterioare. Hotărâtoare, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al unui București de odinioară: lume pestriță, cafenele, simigerii (a lui „Kir Sotir”, „la Agop”, în Calea Moșilor), instituții cu faimă și oameni „cari au fost”, agitația de o clipă a urbei, ambianța balcanică. Trecerea timpului pune surdină, atenuând din exuberanțele comice, în Bună dimineața, băieți! (1972), unde disputa ingenuă clasă-catedră e ecou târziu din Cișmigiu et Comp. SCRIERI: Din țara basmelor, București [1924]; Un plagiat ardelenesc după romanul „Ciocoii vechi și noi” al lui N. Filimon, București, 1932; Schițele și nuvelele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
mențiune ce se adresează calității expresive - mystérieux (misterios), pusă în valoare în mod suplimentar de registrul extrem grav în care este plasat discursul. Coda apare proiectată în stilul virtuoz al unei cadențe, construind gradat o ascensiune culminantă și plină de exuberanță, cu aportul esențial al indicației Tempo-en animant jusqu’à la fin (tempo -ul animându-se până la final). Investigațiile desfășurate de Richard Langham Smith pe baza manuscriselor lui Debussy atrag atenția asupra unei frecvente erori tipografice, potrivit căreia indicația de cresc
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tremolo-ul depășește limitele acelui simplu acompaniament atribuit unui plan secundar, dezvăluind progresiv rolul esențial deținut în contextul desfășurării narative. Astfel, acesta dobândește o reală funcție expresivă la nivelul viziunii conceptuale, reprezentată de frenezia și strălucirea mediului acvatic sau poate exuberanța bucuriei de viață. Interpretarea sa cu o execuție egală și constantă din punct de vedere dinamic și ritmic va asigura transparența și fluența evoluției de discurs. Aspectul structural al materialului tematic principal confirmă predilecția lui Debussy pentru acel tip de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
prima paradă împotriva morții, este o forță vitală. Orice imagine persistă. De aceea rămâi consternat când auzi minți luminate negând genealogia funerară a imaginii, ca și cum ea ar trebui să rămână fixată în lugubru și tristețe, când arta este vitalitate, veselie, exuberanță. Dar tocmai că un lucru îl explică pe celălalt. Ea amenajează în morminte bucuriile existenței. În Egiptul antic, "arta mormintelor" este recunoscută de arheologi drept cea mai vie, mai colorată, mai puțin pietrificată decât "arta templelor". Ce-i mai puțin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Între cei care pictează ceea ce știu și cei care pictează ceea ce simt, figurarea a cunoscut aceleași erezii opuse ca și Biserica. Există monofiziții, care maximizează Dumnezeul din Isus, Spiritul din Forme. Asta duce la o artă de distanțare, în care exuberanța vizuală se pierde în spatele sensului, și astfel apar geometricul, minimalul, conceptualul. Nu mâna pictează, ci mintea: viziune interioară. Obiect: funcționarea gândirii. Există nestorienii, care maximizează Omul din Isus și Materia în Forme. Asta dă o artă de incarnare, cu prioritate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Ispita, 120-127; Zaciu, Lancea, 9-24; Doinaș, Lectura, 154-159; Cristea, Faptul, 42-49; Lit. rom. cont., I, 207-210; Sângeorzan, Conversații, 158-162; Paleologu, Ipoteze, 267-273; Tomuș, Mișcarea, 79-82, 180-182; Martin, Paranteze, 53-55; N. Steinhardt, Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului, București, 1982; Cândroveanu, Printre poeți, 13-20; Doru Scărlătescu, Geo Bogza, București, 1983; Ștefănescu, Dialog, 146-153; Leonte, Prozatori, I, 93-101, II, 23-31; Titel, Cehov, 139-142; Flămând, Intimitatea, 88-96; Ungureanu, Proza rom., I, 154-177; Iorgulescu, Prezent, 170-173; Scarlat, Ist. poeziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
la o stare de agitație relativă atunci când un telefon, un prieten care este în trecere, sau o idee care îi apare îl scot din starea de tristețe. Aceste schimbări de dispoziție îl fac pe adolescent să treacă de la stări de exuberanță sau de bucurie intensă la momente de izolare, de izbucnire în lacrimi. Singur în camera sa, adolescentul face deodată o criză de plâns în timpul zilei, sau, mai adesea, seară. Această labilitate îl face pe adult să creadă că adolescentul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
prima ei carte fiind Lenevind într-un ochi, apărută în 1990. În versurile din Lenevind într-un ochi, P. se relevă ca o poetă a dragostei, a universului intim, cotidian. Jocul delicat al sentimentului oscilează între euforie și îndoială, între exuberanță și melancolie, având ca punct de referință armonia și dizarmonia cuplului. Dintre simboluri o mare frecvență o are acela al ochilor, ca în tablourile lui Ion Țuculescu. Cu volumul Alfabetul doamnelor. De la Doamna B. la Doamna T. (1999; Premiul Uniunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
1942) - îl definesc pe C. drept un tradiționalist de expresie oltenească, vizibil influențat de „Gândirea” din prima fază (în speță de Lucian Blaga). Așadar, el acordă prioritate elementului originar, arhaic, ca factor regenerator și de autenticitate, cultivând tentația vieții primitive, exuberanța vitalistă trăită cu ardoare și frenezie. „Revărsarea” în natură, voluptatea cufundării în biologic, exaltarea instinctelor vitale vin dintr-o arzătoare dorință de plenitudine, de conectare la ritmurile eterne ale vieții. Sensul complex al tradiției transpare în mai multe straturi. Matricea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
decompozabil orice atenție și importanță acordată vieții și identității personale. Dar, în nihilismul său funebru, sinucigașul nu acordă actului morții o preocupare și o valoare de ordin special, așa cum o fac cei care se tem de ea, ancorându-se în exuberanțele efemere ale vieții. El nu este preocupat de moarte, acordându-i o atenție sporită, fixându-și analitica conștiinței asupra acestui proces și investindu-l cu importanță ontică. Dimpotrivă, el cheamă moartea, așa cum un magnet cheamă alt magnet, fizico-mecanic, mașinal, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
solicită efortul înfruntărilor, dar și promite răsplata posibilei atingeri a unei ținte finale. Călătorii care se însoțesc reciproc cunosc, astfel, atât tensiunea confruntării cu obstacolele, a căror piscuri se ridică dinspre zări ce trebuiesc mereu depășite întru străbatere, cât și exuberanța eliberatoare de griji a sosirii la destinație, experiența consolării finale atunci când survine, din ce în ce mai clar și mai aproape, precum un peisaj profețit, regiunea-obiectiv, perimetrul circumscris, delimitat și prestabilit spre care se îndreaptă pasul călătoriei. Însoțirea la drum, acea co-apartenență la un
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a lăsă sub domnia relativului indefinirii, al prelungirilor sau ajustărilor probabilului, a atras spre dimensiunea nopții, ce urmează ritmic zilei, creatorii și îndrăgostiții, ambele clase inedite de firi existând sub spectrul fiorului romantic. Un creator artist, pierdut în plângerile și exuberanțele sale stilistice străbate potecile lumii în miez de zi și întâlnește același chip blasfemitor al absenței de ideal, al josniciei cotidiene. Atunci, coboară, într-un final de amurg, noaptea cu noblețea eradicării închiderilor sub tirania formelor, cu libertatea ei de
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]