344 matches
-
Paginile cu berbecu' Sau cu un butoi anume Domnu'Jecu, domnu'Jecu! Vei mai umple înc-o bandă Învârtită-n jur de osie, Proslăvind vinul de Huși, Dragă domnule Tudosie! Și cenaclul se-nvârtește Cu pământu-n jur de soare, Dan va exulta de spaima Morții-a-toate voitoarea. 404 Biete trude de o clipă, Deși cresc, deși există N-or să aibă prea curând, Foaia albă de revistă. Cu aceeași nerăbdare Le va proslăvi-n arcuș, Maestrul de-o biată clipă Ion Alex. Angheluș
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Fichte) poetul e un voyant și un exorcizor, iar poezia: Una și Totul (Jurnal intim). Idealizant, esoteric este și Eminescu, un Eminescu senin suprapus cotidianului, un mitograf până la delir, care, proiectându-se în sublimul "unei lumi ce nu mai este", exultă: "O! te văd, te-aud, te caut..." Altă dată, introvertit, abandonându-se melancoliei și întrebându-se "Ce este poezia?", schițează o metaforă iconică dezvoltată, poezia fiind: "Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
îl vedem trecând de la arhaica epopee orientală Ghilgameș la Cartea lui Iov, de la Homer la Marc-Aureliu și Petronius, de la Shakespeare la Tolstoi; îi rețin intresul, momentan, Camus, Kafka, Truman Capote, Salinger și alții; la lectura scrierilor lui Cantemir și Neculce exultă; concomitent, întâmpină cu afecțiune pe Ienăchiță Văcărescu, pe Cârlova și Bolintineau, iar lui Anton Pann îi rezervă o "temenea". Pe Eminescu îl știe pe de rost, iar Sadoveanu, "în unduitoarele sale naturi vii", e un poet remarcabil. Pe marginea volumului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din punct de vedere diplomatic, au pro-vocat un dezastru. Riscul terorist este mai mare ca oricînd. Nici unul din conflictele care sfîrtecă regiunea nu a fost soluționat. Ba s-au adăugat altele, cum e cazul intervenției Turciei în nordul Irakului. Iranul exultă: a scăpat de cei mai mari dușmani Saddam Hussein și talibanii. Rareori un rival îți face atîtea servicii. Dar bombardarea Iranului se poate produce oricînd... Vă dați sea-ma cum va crește prețul petrolului? În Afganistan, talibanii au reluat ofensiva
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
aici pe pămînt, noua stîngă franceză a început cu sabotajele: betoane așezate pe calea ferată, tăierea telecomunicațiilor, virusarea calculatoarelor etc. Hugo Chavez deja a propus Washingtonului un nou model de societate, socialismul sud-american, în timp ce toate autocrațiile din Asia și Orientul Mijlociu exultă. La ora actuală nu se știe cine se simte mai bine: Fidel Castro sau capitalismul. S-a tot spus că nu avem alternativă la capitalism, că istoria s-a sfîrșit etc. Iată că istoria se întoarce. Iar China, Rusia și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și călătorii, șterge datorii, îi ajută pe nevoiași, organizează întâlniri excepționale: numai și numai fericire. Jocurile cu premii în bani și show-urile caritative merg în același sens, fericiții câștigători sunt copleșiți de fericire, spectatorii sunt mișcați până la lacrimi, donatorii exultă de bucuria de a face un bine. În societatea de hiperconsum, fericirea altuia a devenit un formidabil obiect al consumului de masă despovărat de suferințele invidiei. Niciodată un număr atât de mare de indivizi n-au manifestat atâta plăcere de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu lasă loc nici unei utopii și finalitatea ei este autodistrugerea deliberată, ca șansă pentru întemeiere: „Sunt succesiunea stărilor mele, umorilor mele; îmi caut «eul» în zadar, sau mai curând nu-l regăsesc decât atunci când toate aparențele mele se risipesc, când exult la propria-mi nimicire, când se suspendă și se abolește tocmai ceea ce se cheamă «eu». Trebuie să ne distrugem ca să ne regăsim: esența înseamnă sacrificiu” (I, 63). În fine, ceea ce vede Cioran înainte de toate în sine însuși este neputința de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mai dau înapoi. Fără să pun la socoteală că am o nevoie fizică să mă iau de piept cu legile lumii. ș...ț Mă aflu aici ca să dau mărturie împotriva universului și împotriva mea”. Imediat, însă, precizează: „Dar și ca să exult în felul meu” (I, 281). Se admiră, oricum, chiar dacă suferă, în ipostaza aceasta de răzvrătit. Violența e o componentă decisivă a firii cioraniene și Cioran o știe prea bine. „Accesele de violență aproape cotidiene, în timpul cărora îmi închipui măceluri, revoluții
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
că, pentru Cioran, religiozitatea are o componentă, dacă nu cumva chiar un fundament demonic. „Fervoare demonică, iată nuanța mea de religiozitate” (I, 58). În alt loc: „Mă aflu aici ca să dau mărturie împotriva universului și împotriva mea. Dar și ca să exult în felul meu” (I, 281). Prin urmare, neputința de a-l întâlni pe Dumnezeu își arată colții. Cioran, care are „toate infirmitățile unui profet” (I, 17), știe, în același timp, din Păstorul lui Hermes, carte scrisă către anul 140, că
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mă desfăt într-un cavou. Câteodată parcă aș asculta muzică după moarte” (II, 245). Sunt cuvinte peste care nimic nu mai e de spus. Vidul înseamnă Dumnezeu și, deci, moarte, iar cunoașterea vidului înseamnă beatitudine. Așa încât, are dreptate Cioran să exulte: „Viața este un lucru extraordinar Ă care nu are nici un sens. Acesta este paradoxul pe care-l trăiesc zilnic” (III, 258). Cu ani buni înainte, o afirmație asemănătoare: „Una peste alta, viața e un lucru extraordinar” (I, 36). Altundeva, el
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cruntă pedeapsă, iar satisfacția naratorului este neascunsă. Degrabă iritabil, omul caragialian (și poate mai abitir auctorele însuși) se bucură de orice "reparație", chiar dacă micii tirani susamintiți par a fi apărați de însăși condiția lor inatacabilă. Deși "nu face să...", povestitorul exultă cînd se simte răzbunat: curat sadism. Să nu ne depărtăm, însă. Între povestirile și nuvelele publicate la cumpăna secolului al XIX-lea (în Gazeta săteanului, printre altele, Vatra, Moftul român ) se află cîteva "localizări" după istorii, anecdote orientale sau europene
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a înălțării la Spirit, la Esență. Majoritatea poeților (auto)declamați religioși sau mistici de azi visează să dea măcar o carte a ființei în căutarea Ființei. Nicolae Ionel reușește să dea, prin fiecare apariție editorială, câte o carte în care exultă apartenența ființei la Ființă și, odată cu aceasta, la matricea originară a limbii. De unde impresia constantă a cititorului că se află în fața unei opere singulare, ce nu se află în siajul niciunui model po(i)etic contemporan, căci, întocmai ca la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
suflarea Ta respir!". Dimensiunea existenței care se rostește, în/ prin fiecare Cuvânt în cuvânt, nu poate fi, prin urmare, decât una aurorală; identic, ființa rostuită prin logos nu poate fi decât una duminicală. In fiecare dintre volumele lui Nicolae Ionel exultă omul de duminică și de sărbătoare, cel menit celebrării perpetue, într-o limbă ce vorbește de la sine despre atât despre substanța sa profundă, cât și despre temeiul său, Întemeierea: "Cum în afară,-abisul de abise/ galactice nu poate fi ajuns
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din punct de vedere diplomatic, au provocat un dezastru. Riscul terorist este mai mare ca oricînd. Nici unul din conflictele care sfîrtecă regiunea nu a fost soluționat. Ba s-au adăugat altele, cum e cazul intervenției Turciei în nordul Irakului. Iranul exultă: a scăpat de cei mai mari dușmani Saddam Hussein și talibanii. Rareori un rival îți face atîtea servicii. Dar bombardarea Iranului se poate produce oricînd... Vă dați seama cum va crește prețul petrolului? În Afganistan, talibanii au reluat ofensiva, adoptînd
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fundamentale ce au îndemnat la tipărirea tomului ce tocmai ieșea la lumină, adesea cu entuziasmul sentimentului întemeierii unor repere culturale proprii și a posibilității dăruirii "dar din dar" prin acoperirea unei lacune, precum în același text prefațatoriu al lui Theodosie, exultând că, de acum "nu ne vom mai împruta [...], ce și noi ca ale noastre le vom avea și altora cui va trebui de acestea, osârdie vom împărți". De o parte, modelul auctorial al cărturarului ce scrie sau tălmăcește în limba
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Deschise apoi larg și păși, iar Frigul o cuprinse în brațe și o sărută pe buze. Ea surâse biruită amantului infinit, care o aștepta de atâta vreme. Și cu un avânt fără seamăn i se aruncă în brațele nevăzute". Celestul exultă la împlinirea unui destin îndelung pregătit: "toți ochii de diamant ai cerului clipiră atunci de fericire". Faptul cel mai neobișnuit este că notațiile auctoriale din finalul propriu-zis al nuvelei, scrise în cheie metaforic-analitică, par să anticipeze aserțiunile, selectate dintr-un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
familiei sale în cartiere din ce în ce mai sărace, toate sînt în concordanță cu spațiul în care trăiește. Poziția spațială în care personajele sînt situate într-un anumit moment de multe ori le influențează dispoziția. Un spațiu din înalta societate binedispune, așa că personajul exultă (Stendhal). Un spațiu din înalta societate, unde personajul se întîmplă să nu se afle, dar pe care îl respectă, sau cu care este confruntat în vreun fel, poate deprima personajul prin inaccesibilitatea sa (Kafka, Castelul). * * * În prima imagine putem vedea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de cultură, ne plăceau numai orele de sport. Cu Da Vinci nu ne-am Întâlnit, tot respectul pentru el! Da’ tu știi cine-a zis nu știu la ce echipă joacă Horia Roman Patapievici????? Sandu Șpriț cade pe gânduri. Gore exultă. Sanduleeeee, te-am făcut, bă! Vanghelie a zis o, unu zero pentru mine! Fața lui Sandu exprimă o satisfacție adâncă. Nefericitule, nu asta mă preocupa pe mine, nu știam cine este Horia Roman Patapievici ăla, că de Vanghelie de la sectoru
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Politicianul isteț se adresează mulțimii și face cu ochiul elitelor. În politică, consensul total poate fi catastrofal. Guvernanții împart linguri și după ce se termină ciorba. Există politicieni care se poartă cu artiștii ca niște iluștri șefi de grajd. Viața politică exultă îndeosebi prin orgasme electorale. Contextul lumii este din ce în ce mai cacofonic. Ghilotina este cea mai simplă doctrină de guvernare. Salvarea lumii ar trebui să vină din partea minorității ... gânditoare. Scopul comunismului a fost să transforme lumea în popoare de sperjuri și delatori. Plăcerea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sacul pescarului doar deznădejde Simona Dobrescu Despre ce vorbesc totuși cele două pome? Ele nu vorbesc. Cel puțin nu În felul În care sîntem obișnuiți s-o facem: descriind ceva, povestind o Întîmplare, convingînd pe cineva de ceva. Sau măcar exultînd, exhibînd frumusețea vreunor șiraguri de mărgele verbale, exaltînd ceva, bucurîndu ne sau Întristîndu-ne. Despre toate acestea, ele tac. Cuvintele conturează doar, cu o anume acribie aproape chirurgicală, numindu-le foarte lapidar, cîteva imagini: "aurul" (frunzarul galben al toamnei), palma În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
construcțiile umane, ele ni se par acum perisabile, la fel ca și civilizațiile cărora le aparțin. Iar omul, nu pare a fi decît o ființă nestatornică, megalomană și capricioasă. Gata, cu aceeași ușurință, să edifice și să distrugă. Și să exulte sau să sufere pentru oricare dintre aceste gesturi. Autorul nu spune discursiv aceste lucruri, dar ne pune pe gînduri prin felul În care ne pune față-n față imaginile. Imaginile Înseși și felul În care au fost asociate conține virtualități
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
-mi smulgă viața și mie.“ Și îl aruncă în valurile râului pe Licaon, pradă peștilor, care-or să-i lingă în bună pace sângele din rană până când, dus de ape, îl vor sfâșia mai cruzii pești ai mării. Și apoi exultă deasupra altui cadavru, mândru de neamul lui coborâtor din Zeus. Și umple Scamandrul cu leșuri până când apele îi ies din albie. Iar el, cuprins de turbare, ucide mereu. Iar când Hector îi cere să jure că o să-i dea alor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
anume voiește de este atât de supărat: „Cam ce poftești, mă rog?“, Ariel răspunde, jenat, dar nu foarte tare: „Păi, libertatea...“ (Face parte din contrastele ironice ale piesei felul în care Caliban, crezându-se ca și scăpat de Prospero, cântă, exultând: „Caliban / Scapă de tiran, / Are-un nou stăpân. / — Libertate, ura! Ura, libertatea! / Libertate, ura, libertatea!“) Conlucrarea cu Prospero, îngrădindu-l, dădea exuberanței sale un conținut, unul pe măsura aptitudinilor și gusturilor lui. Numai că acea formă pură a libertății a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
-mi smulgă viața și mie.“ Și îl aruncă în valurile râului pe Licaon, pradă peștilor, care-or să-i lingă în bună pace sângele din rană până când, dus de ape, îl vor sfâșia mai cruzii pești ai mării. Și apoi exultă deasupra altui cadavru, mândru de neamul lui coborâtor din Zeus. Și umple Scamandrul cu leșuri până când apele îi ies din albie. Iar el, cuprins de turbare, ucide mereu. Iar când Hector îi cere să jure că o să-i dea alor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
anume voiește de este atât de supărat: „Cam ce poftești, mă rog?“, Ariel răspunde, jenat, dar nu foarte tare: „Păi, libertatea...“ (Face parte din contrastele ironice ale piesei felul în care Caliban, crezându-se ca și scăpat de Prospero, cântă, exultând: „Caliban / Scapă de tiran, / Are-un nou stăpân. / — Libertate, ura! Ura, libertatea! / Libertate, ura, libertatea!“) Conlucrarea cu Prospero, îngrădindu-l, dădea exuberanței sale un conținut, unul pe măsura aptitudinilor și gusturilor lui. Numai că acea formă pură a libertății a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]