284 matches
-
ciulite să prindă un țipăt, dar nu auzi decât claxoanele taximetrelor și foșnetul zăpezii. La capătul străzii, arcada mare a gării Îl momi asemenea fațadei luminate a unui teatru de varietăți. Dar ar fi periculos, se gândi el, să se fâțâie prin fața intrării ca un vânzător de bilete de loterie și, brusc, sentimentul că reușise să coboare de la Înălțimea acelui bloc, etaj cu etaj, din apartamentul lui Herr Kolber, conștiința și mai sigură a abilităților sale, mâna care arătase spre seif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
îngrozi Vahíne Tipanié. Zici că sunt fantome. Avea atâta dreptate, ca până și încercatul Miti Matái rămase mult timp nedumerit, neîndrăznind să ordone vâslașilor să conducă vasul spre țărm. Ramaseră așadar în așteptare, înfiorați de aspectul acelor ființe, care se fâțâiau de colo colo cu vesmintele lor absurde, purtândla mijloc, unii dintre ei, niște cuțite foarte lungi, care luceau în razele soarelui, și totul era atât de confuz, atât de neobișnuit și de lipsit de logică, încât în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
partea superioară a coapselor să aibă în continuare aceeași albeață marmoreană. Coborî o mână pentru a acoperi dunga de păr negru dintre picioare și ridică dintr-o sprânceană spre mine. — Ce e? am spus. — Te holbezi. Când o fată se fâțâie goală în fața unui băiat, de obicei înseamnă ceva. Rânji și se întinse intenționat, încet, cu ambele brațe în aer, apoi cu ambele brațe la ceafă, mișcându-și șoldurile la stânga și la dreapta. — Scandalos, am spus. — Sunt înțepenită, zise în chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
separaserăm total, fără posibilitatea realipirii. Apoi, la câteva minute după ciocnire, o găurică neagră a apărut pe cerul de deasupra Genevei. Inițial, toată lumea a crezut că era un OZN și s-a repezit s-o fotografieze. Mica spărtură s-a fâțâit cam o oră pe firmament, parcă pozând pentru paparazzi, apoi a Început brusc să se lățească, Înghițind orașul, Întreaga Elveție, cu tot cu bănci, și, finalmente, toată planeta, pe care a ronțăit-o asemenea unui măr, scuipând cotorul sfrijit care Înainte constituia
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Deși niciodată nu puteam să trec de distribuirea rolurilor, seară de seară făceam repetiție la o piesă în care eroul se lămurea să fie vigilent cu materialele P.C.I. De fiecare dată veneau alți interpreți. Pe flăcăi îi interesa să se fîțîie pe scenă în fața fetelor. Îmi reuși însă conferința despre ouă, ceea ce mi-a atras o critică severă din partea lui Fărocoastă. M-a criticat și bătrînul Grăgăun, convins că noua generație nu muncește cumsecade. Cu o înfățișare solemnă în care niciodată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Psihologie. Parcă. Deci, la ștrand, În căutarea unei studente, prin discoteci. Suna rău, era rău, dar eu mai speram Încă. Am dat În fine de ea: puțin mai bătrână decât mine, destul de sexy Însă, așa mică și transpirată cum se fâțâia pe ringul de dans. Leac m-a plantat acolo și-a plecat. Avea treabă cu o chelneriță, deci una fără halat alb, dar albinoasă, chestie care confirmă ipoteza fetișului. Cât despre mine, eu n-am fost În stare să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mirosea a lăcrămioare. Sau cam așa ceva. - Mă despart de Cătă! Cum așa? De unde până unde? Din Spania! De acolo se Întorsese Cristina așa de misterioasă și dansantă. Nici nu-ți pot povesti acum tot. Chiar că nu putea. Se putea fâțâi fericită sub nasul meu, asta da. Să-și dezvelească picioarele, să-și așeze decolteul pe tejghea. Și asta. Dar să-mi spună că se Îndrăgostise de Andreea? Asta nu putea. Măcar din delicatețe. Știa că-s topit după ea, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În minte, astfel Încât să-i lase baltă pe ceilalți, dar de unde aș mai fi știut atunci că Siloa vine la mine doar pentru Krog și nu pentru că-i e, de fapt, teamă? Așa că, n-am făcut altceva decât să mă fâțâi prin fața ei, sperând să mă bage În seamă. Pe vremea aceea doar simțeam ceea ce e scris mai sus pentru că, recunosc, nu erau atâtea cuvinte, deși gândurile erau aceleași. De fapt, nici după ce m-am Întors din călătorie nu au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nimic". Din start, sunt scoase din povestea mea, cohortele de blonde contemporane, blonde natur, sau contrafăcute, care nu întind mâna, ci se întind ele cât sunt de lungi, doar când sunt suficient de goale, clipind moale și diafan din gene, fâțâind insinuant din șolduri. Ele au cu totul altă filosofie, care nu necesită o poveste, ci altceva, care nu constituie obiectul scrierii noastre de azi. De asemenea, voi trece repede și peste amărâții, sau amărâtele care sună la ușa apartamentelor de la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cheală, pe care Edy imediat și-a agățat-o cu mândrie la butonieră. Felinarele pe bulevard luminau spasmodic refugiul, unde ne adăpostisem. Așteptam nerăbdători fetele în colțul rotund, vineții, rebegiți de frig, clănțănind din măsele și privind cum cucoanele își fâțâie tropăind zgomotos pantofii cu capișoane de metal la tocuri. Giulia avea deci, misiunea ingrată să vină cu prietena și .. au apărut amândouă! Au ajuns direct de la serviciu la ora aceea târzie, grăbite, țopăind vesele, fiind cam fomiste, după mesele feliate
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
văzut de treburi. Se făcuse liniște în Capitală, numai megafoanele pe străzi urlau discursul prefabricat... toți îl urmăreau pasionați pe președintele peltic care de obicei ținea ore întregi capul de afiș la TV. Tramvaiele și troleele golite de călători se fâțâiau disperate în căutarea blatiștilor și numai câte un provincial se mai urca în ele. Noi repetenții eram oameni cumpătați, nici nu aveam de ce să ne amestecăm cu ceilalți, așa că o parte din gașcă s-a refugiat direct la Drept... la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
permite să fie de piatră pentru că pot face abstracție de tot și pot face asta pentru că sînt detașați de toate. Noi, pe de altă parte, trebuie să plătim prețul fizic și psihic, pentru ca puțoii ăștia bogați și răzgîiați să se fîțÎie liniștiți prin jur. Nu, nu există un prînz pe gratis. Noi plătim Întotdeauna. Îmi trece prin 000000000000000000000000000000000000apoi l-a lovit pe Royal Scot prin 0000000000000000000000000mănîncă00000000000ur și Bernie, cel care se ocupă cu asigurări 0000000000000 mulțumesc 0000000000000e plăcinte În cuptor În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
alții. Zis și făcut! Până azi. Mă uitam cum pleacă scriitorii bărbați pe câte un an (unul singur și-a luat, totuși, și familia) și se întorceau cu o carte, un roman. Era și o modă pe-atunci, să te fâțâi pe-afară și să te dai mare cu asta. Nu-i invidiam, mă întrebam cum pot ei oare să stea atât de departe de copiii lor. Și mai observam ceva. La burse se duceau numai ei, scriitorii bărbați, nicio singură
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
înteți. Dacă-i bal, atunci bal să fie, murmură... Îi făcu semn să intre, urmărind distrat urmele de pantofi rămase pe parchet. Strânse din ochi. Ah, Lucia, de-abia aștept să văd cum vei curăța podeaua, stând în genunchi și fâțâind în stânga și în dreapta fundulețul tău bombat... Individul lăsă să cadă impermeabilul pe un fotoliu, apoi se așeză pe canapea, cu mâinile pe genunchi. I se citea groaza pe chip. Ăsta își joacă bine rolul, bombăni... Și-așa devenise ziua monotonă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu stau decât chelneri și curve!Ă, «Păi, Îi explică ea, arată așa și pe dincoloă, «A, păi atunci e vorba despre studențașul ăla subțirel și cu capul mic de șarpe care locuiește În odaia din fundă”. Între timp, se fâțâie pe lângă mine, toc-toc, toc-toc, și continuă. „Ieri mă duc din nou până la fereastra lui, dar nu ajungeam. Atunci, am oprit un bărbat care trecea și l-am rugat să se aplece, a fost amabil făcându-se capră!“ „Și ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nici picioare, nici mijloc, nici umeri, n-are decât toace, toc-toc, toc-toc, mă toacă mărunt În timpan. „Vrei să-ți arăt cum merge una din alea...?“ „Ia să vedem“, mă prefac că mă interesează. Începe să baleteze pe toace, Își fâțâie fundul la dreapta, la stânga, Înainte, Înapoi. „Bravo“, Îi spun, „bravo, ești de meserie!“ și mă prefac că mă opresc În loc, ca să pot s-o admir. Ochesc un colț apropiat ce taie strada la dreapta și o cotesc scurt, englezește. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce i-a „răspuns“ ea iubitului ei. Mi-am dat seama că Încerca În același timp să se comporte exact ca acea fată confecționată, aceea ce-i răspundea la scrisori (prin mâna mea) tânărului adorator. Se transformase. Nu se mai fâțâia toată ziua după nimicuri, nu mai flecărea interminabil În stilul ei cam plebeu; dintr-odată, devenise mai serioasă, se Îmbrăca mai cu gust, Își schimbase modul de a vorbi; se vedea că-și controla vocabularul și căuta să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o predispoziție permanentă către studente cu picioare lungi, pe care le ademenește la cercul de teorie. Acum a Înhățat-o pe V. chiar În spațiul meu de veghe; o vrăjește de mama focului, iar ea Își dă ochii peste cap, fâțâindu-și șoldurile apetisante la fiecare privire mai coborâtă a profului. „Dar bine dragă“, mă apropii eu, „ai uitat că azi am camera liberă numai până la ora 6?“. „Bună ziua, dom’ profesor“, mă fac că Îl observ abia acum. El se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
platină, cu diamant de șapte carate, fără cusur, care fusese al străstrăbunicii lui - ăsta e inelul adevărat - și apoi unul foarte drăguț, de trei carate, delicat, cu diamante mici, care e mult mai purtabil. —Purtabil? —Doar nu poți să te fâțâi pe străzile din New York cu un pietroi de șase carate... Mi s-a părut foarte elegant. —Două inele? —Bette, ești incoerentă. De acolo ne-am dus la Per Se, unde tata a reușit chiar să-și Închidă telefonul mobil pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
deosebit În ultima vreme că aveam nevoie de haine „de ieșit În oraș“, dar nu se referea la comenzile pe internet. Aveam senzația că oricare dintre oamenii ăștia ar putea - și chiar ar reuși - să se simtă În largul său fâțâindu-se În pielea goală. Mai presus de haine (care erau perfecte) era Încrederea, care venea din cu totul altă parte. După două ore și trei Cosmo, categoric abțiguită, mă gândeam să plec acasă. Dar mi-am mai luat un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Ei bine, datorită lui Lynn, nici eu nu mă puteam abține să nu mă Întreb; totuși, consecința nefericită a fost că m-am imaginat sărutându-l pe Aaron și mi s-a făcut rău. —Bine? Cum ți se pare? Se fâțâia nervos de pe un picior pe altul și m-am Întrebat cum reușise omul ăsta lipsit de răbdare și inept din punct de vedere social să urce cel puțin trei niveluri deasupra mea În ierarhia corporației. Am văzut clienți care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cartea mea scrie că locul ideal e la câteva străzi de aici. —Cartea ta? —Lonely Planet. Cum de poți merge undeva fără Lonely Planet? —Ești așa o fraieră, spuse el, trăgând de capătul șalului meu. Stăm la Four Seasons, ne fâțâim de colo-colo cu șoferi particulari, avem conturi nelimitate de cheltuială și tu te iei după Lonely Planet? Uimitor. — De ce, mai exact, e așa de uluitor? Poate că vreau să văd câteva lucruri care nu sunt incluse În circuitul cosmetică-malul-mării-cinăclub-privat. Clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
căștile și m-am prăbușit pe una dintre canapele, Încercând să nu-mi imaginez ce gândise Sammy despre acest mic schimb de replici. —Care-i șpilu’? Întrebă veșnic-articulatul Danny, din postul său de la bar. Sorbea din ochi Iepurașii, care se fâțâiau de colo-colo, pregătindu-se pentru atacul bărbaților lacomi și al femeilor geloase. Nimic, nimic. Cred că suntem gata, tu nu? — Sigur. —Îți vine În minte ceva care mie să-mi fi scăpat? Rase cea de-a treia bere dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cuiva care-și văzuse mai departe de viața lui, care avea, probabil, o nouă iubită cu o slujbă satisfăcătoare prin care ajuta oameni... o iubită care nu avea o pereche de pantaloni de trening zdrențuiți și pătați, ci care se fâțâia Întotdeauna prin casă În cea mai drăgălașă pijama de mătase. O iubită care... —... să văd dacă vii cu mine la cină În seara asta. Voiam să mă asigur că auzisem corect, dar nici unul din noi nu reuși să spună nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în oraș, dar nu i-a mai răspuns apoi la apeluri: M-ar fi respins după ce și-ar fi dat seama cum sînt în realitate. Examinarea stării mentale Dl P. era foarte îngrijit îmbrăcat. A părut extrem de nelalocul lui, se fîțîia pe scaun și a evitat aproape complet contactul vizual, deși acest aspect s-a ameliorat într-o oarecare măsură pe parcursul interviului. Povestea cu pauze, iar discursul său era calm și lipsit de culoare. Era anxios și disforic. Nu a manifestat
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]