824 matches
-
îngrămădească pe spinările neguroase ale dealurilor. Baierele ninsorilor să se dezlege, să ningă întâi cu fulgi mici, apoi cu fulgi din ce în ce mai mari, într-un dans desăvârșit, învârtit, vânturând vijelios. Fulgii de zăpadă să năpădească pământul, coborând mari din cerul cenușiu, fâlfâind în taină ca niște păsări misterioase, acoperind totul deopotrivă, potecile, copacii și pădurile. Să ningă astfel trei zile neîntrerupt, până să se așeze peste tot grămezi de zăpadă moale ca puful, pernuțe numai bune pentru mult așteptata bătaie cu zăpadă
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
fi! La al treilea cântat al cocoșului încălecară pe armăsarii lor și se pierdură pe drumeagul ce ducea spre pădure. Din când în când se auzea țipătul unei păsări de noapte. Câte o bufniță îi privea curioasă din tufișuri sau fâlfâia din aripi printre ramurile arborilor. Undeva mai departe un huhurez își începu concertul de dimineață. Mergeau mai mult la întâmplare, orientându-se din instinct. Dar iată că norocul le surâse și norii se împrăștiară, iar luna lumină întinderile. Șapte călăreți
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
răcoarea lacrimilor înghețate pe un ram de amintire. Ninge la fereastra... sufletului însetat de tăcutele zâmbete uitate în noi, îmbrățișez fiecare fulg de stea albastră care topește întristarea unui început târziu. Un văl de brumă se așterne în așteptarea dragostei, fâlfâit de aripă divină.... îmi crește un dor, de inimă nebună sub zăpada bătătorită de pașii timpului. Referință Bibliografică: Ninge la fereastră ... / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 371, Anul II, 06 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
NINGE LA FEREASTRĂ ... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361843_a_363172]
-
dogma reîncarnării, dar starea cea mai înaltă, cea mai sublimă, nu fusese atinsă. Politeiștii cultivați află despre o Pluralitate Treimică întru Unitate. Eleniștii și grecii insistau pe monada divină și a unui Logos mijlocitor între Creator și Creație. Peste Asia fâlfâiau misterele lui Zoroastru și ale lui Mithra. Roma, care era suveranul politic al lumii, tânja după un Împărat suprem care să instaureze Pacea universală. Așadar, toate neamurile și-au avut profeții, profetesele și proorocii în filosofiile și religiile lor. Puterea
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > OPREȘTE TOAMNA Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Flutură miros uscat frunzele derutate Apoi, coboară înfășurate-n aur toate Lăsând semne umbrelor să fâlfâie albastru, Cerului să împrumute aripi de alabastru. Roțile macină timpul într-un ceas mai sonor... Raze colorate rubiniu se ivesc în cor Să-și păstreze conturul în forfota amară. Ca dungile se împarte lumina spre seară! O pală de vânt
OPREŞTE TOAMNA de LIA RUSE în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365864_a_367193]
-
șuvoaie de mărgele, ca gheața, Alte pietre să-mi ție tovărășie Și așa să trăiesc pe vecie Visul acesta Ce-ar putea oare să fie? O nescrisă poezie NĂLUCIRI Glorii trecute prin pagini de legendă Defilează înainte-mi Cu steaguri fâlfâind în vânt Oști vin în urma lor licărind în ochii osteniți ai ostașilor bucuria victoriei Îmi pierd răsuflarea apoi totul se topește într-o mare de ceață a istoriei. Rămân încremenit Și singur Ca un chip îngălbenit Într-o ramă dintr-
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365870_a_367199]
-
vers...”de câte ori” sau „că te-am pierdut pe veci”, „când sera-n ceasuri de singurătate”. În „După o citire din Eminescu...” în care înalță o imagine grandioasă a geniului, Iosif ridică o clasică apoteoză funerară, de la „giulgiu de jale/ Ce fâlfâie întunecat în aer” aruncat asupra întregii lumi ideale de către Eminescu și până la alegoria convențională, un fel de sculptură tombală în moda vremii:” Plutind pe culmi cu aripile-ntinse,/ Învăluit în nouri tu petreci/ În sfânta-apoteoză-a morții reci.” Octavian Goga a
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
iernii. Niciun fel de aerisire. Doar geamul din stânga șoferului era lăsat pe jumătate. Curentul de aer pătruns de afară își începea zbenguiala ușoară chiar pe fruntea bietului om îngrijorat că va pierde o cursă în acea zi. După ce făcea să fâlfâie puținele șuvițe ce încercau în zadar să-i acopere fruntea pleșuvă de timpuriu, trecea vesel printre capetele a câtorva bărbați ce stăteau înghesuiți, în picioare, blocând accesul spre ușa din față a mașinii, ridica firele răzlețe ale femeilor de pe scaunele
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
buzunar, Sunt repede de-o mână nevăzută Aliniate pentru același desant Al geometriei mute unde geografic nu au hotar Hotarul și el la rîndu-i are traseul fixat În același buzunar. Sub cerul din mine, Trandafirul toamnei în privirea odihnită. Pasăre fâlfâind din aripi va zbura Din cuvântul meu, cum rugăciunea Piron în nisipul clipei, nu izbândea să înfigă, Abia e lăstar și doar strigă. ---------------------------------------------------- Teo CABEL (Theodor Ștefan CABEL) Buzău iulie 2013 Referință Bibliografică: Teo CABEL - ÎNTÂLNIRE NEAȘTEPTATĂ (POEZII) / Teo Cabel
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
să miște în cârlig. Ceața ne pătrunsese cu umezeala ei prin hainele subțiri de vară și acum îi simțeam neplăcutul efect. Dacă ar fi apărut soarele se zvânta îmbrăcămintea de pe noi și deveneam mai optimiști. Câte un cormoran se auzea fâlfâindu-și aripile pe lângă barcă. Dacă sunt cormorani înseamnă că nici malul nu-i departe. Ei nu se avântă prea mult în larg. Pescuiesc la apă mai mică de zece metri să poată ieși repede la suprafață. Erau doar speranțe că
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]
-
am lăsat-o baltă cu tăiatul cozii lui Floricel... Numai că, pe zi ce trecea, coa-da-i creștea parcă mai repede decât corpul, încât pe la vârsta de un an câinele avea ditamai codoiul încovrigat în sus și cu părul lung ce fâlfâia când dădea din el sau când bătea vântul. Nu am văzut în viața mea un câine mai nesătul, mai hoț, mai obraznic și mai rău, ca Floricel. În primul rând, atunci când se bucura că mă vede sau când mă jucam
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
capul cât o nucă, îi mai stă și creierul lejer!” Făcu două salturi: unul pe gard, celălalt pe acoperișul șurii. Aici nu-l mai găsea să-l deranjeze muntele acela de cocoș cu creierul cât o unghie. Se întinse. Auzi fâlfâit de aripi. Întoarse capul. Un cioroi, pe culmea șurii, privea cu interes coada lui Șușurel, care se mișca în stânga și în dreapta. Motănelul înțelese. Își făcu vânt și intră în pod. Apoi se ascunse în fânul uscat, „Of, of, of! nici
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
știe cum din somn, zbură pe deasupra casei și se așeză în vârful unui pom din grădină. Văzând-o pe fetiță așa de îngândurată, veni și se așeză pe o creangă mai aproape de ea. Corina, descoperind porumbelul, cel cu aripile albe fâlfâind în noapte, se bucură nespus de mult și-i zise : - Porumbelule drag, alb și frumos! Vezi, tu, steaua cea albastră, pe cer? Tare fericită aș fi de-ar putea cineva să mi-o aducă, să mă joc cu ea!... Porumbelul
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361640_a_362969]
-
fund. EXT. / ÎN PĂDURE / NOAPTE Cadrul reprezintă pe cei patru călăreți galopând pe un drumeag din pădure la lumina lunii. Din când în când se aude țipătul unei păsări de noapte. Câte o bufniță îi privește curioasă din tufișuri, apoi fâlfâie din aripi printre ramurile arborilor. Undeva mai departe un huhurez își începe concertul nocturn. După câteva momente, căpitanul Arnăutu, aflat în fruntea călăreților, ridică brațul drept și ceata înaintează la pasul cailor. Cei doi boieri sunt la mijloc, iar șirul
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
faci? Așa erau ei educați! Să fie economi și strânși la pungă. Totul, dar absolut totul, numai și numai pentru binele poporului. - Toast, toast, strigară galonații entuziaști, bătându-se cu pumnii în decorațiile de pe vestoane. Puternicul lor strigăt făcu să fâlfâie uriașul drapel din spatele tronului acela care avea cincizeci și două de stele reprezentând tot atâtea sisteme solare aflate în componența federației galactice. Președintele se ridică zâmbind către acești bravi camarazi ai săi, cei care-l iubeau și-l apărau cu
BINEMERITATUL PREMIU NOBEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352275_a_353604]
-
Literatura > Fragmente > ELEGIE PENTRU UN ANOTIMP Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 1013 din 09 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului vara, ca o crăiasă valsează ultimile zile din august. în alai de culori florile defilează pe podium iar fluturii fâlfâie din aripi aplaudându-le. este ultimul spectacol de vară iubitule iar tu lipsești așa cum ai lipsit la toate spectacolele anotimpurilor de câțiva ani încoace te-am așteptat numărând filele cărților mele și nu știu cum se face că întotdeauna mi-au ieșit
ELEGIE PENTRU UN ANOTIMP de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352388_a_353717]
-
mă adie pe aproape - n-am rost..., nici stare... , în clipa cea nătânga iar, din lăuntru-i, si umbră mă alunga - dar, cârpe diem, îmi repet în șoaptă și înoptez pe ram că rodia cea coapta - iar de aud, prin preajmă, fâlfâit de corb se răsucesc în mine un barbar și-un orb. Referință Bibliografica: ELOGIU ELEGIEI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 255, Anul I, 12 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ELOGIU ELEGIEI de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352532_a_353861]
-
clima e mult mai acceptabilă. Portul din Amsterdam era aglomerat cu ambarcațiuni mici,mari și aglomerat cu numeroasele vase comerciale a căror destinație era spre mai toate direcțiile -de la sudul europei ,nordul îndepărtat și spre cele asiatice. Steagurile multicolore fâlfâiau în bătaia vântului abundent și care în unele zile era atât de puternic încât rupea pânzele multicolore. Stocul steagurilor era destul de mare, încât pe la mijlocul unei zile cu un soare zgârcit, apăreau din nou, putând aă fie identificate țările cărora aparțineau
VOLENDAM de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352560_a_353889]
-
cap, dacă aflai la timp. Nu m-ar mira să fi pornit vreun război, în care să-i sacrifici pe ce-i pe care spui că-i iubești! Ești în stare! Două aripi albe uriașe se desfăcură pe spatele inorogului, fâlfâiră ușor și imaginea lui dispăru ca un punct luminos în necuprinsul oceanului azuriu. - Mamăăă, ce cheste! Nimeni nu știe că inorogii are aripi! Eu am aflat primul... Mă voi numi de acum Marele Inorog Înaripat... Hai, că-s tare, bâiguia
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
Miros de început, miros curat, proaspăt, miros de ghiocei, mirosul dragostei ... În întâmpinarea acestei zile am scris versurile: Copacii sărută statornic văzduhul./ Aripi de gând sărută nevăzutul./ Foame de săruturi, foame de-mbrățișări.../ Păsările, inoculate cu virusul dragostei,/ se caută fâlfâind din aripi,/ dansând printre crengile copacilor./ Iubirea mea respiră/ prin vers și rugăciune. Din volumul de „Articole si Eseuri”- vol. II, în curs de apariție. Referință Bibliografică: Dragobetele / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 418, Anul II, 22
DRAGOBETELE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346610_a_347939]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ORFEU Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1006 din 02 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului orfeu Cu aripi bete fâlfâie pe dealuri nori de cenușă triști și-nlăcrimați și trec zburlite ciori prin reci portaluri spre pustnicii copaci înnegurați. Îi văd cum sub rafale bat mătănii, cum gem bolnav sub cerul cel buimac când vălmășite-n frunze trec jigănii, îngălbenite
ORFEU de LEONID IACOB în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345655_a_346984]
-
fumuri, în noapte suntem doar singuri, cuprinși de sălbatice friguri, se strecoară lumina subțire și naiuri, și harfe, și lire se-aud încet urcând către cer cu îngerii până ce pier. frunze coboară în lanțuri de lună, e noaptea noastră nebună, fâlfâie aripi albe de lebede, ce zboară prin noi repede, la izvoarele styxului ea spală albastrul cuprinsului, ochii ei par păsări de noapte, glasul se-aude în șoapte, se coc tumorile dragostei, sculptate de noi într-un stei și-mbătați de
SIMFONIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352054_a_353383]
-
învețe din bogata experiență a celor dintâi până când, de prea multă cunoaștere, migrează și ele spre alte ținuturi care să le confere statute mai forte de... noblesse oblige! Sau să-și închirieze vreun masor când dulcea pasăre a juneții își fâlfâie aripa a good bye, my love, good bye (în traducere dâmbovițeană, Dumnezeu cu mila!). În rest, mai toți suntem niște păguboși Lefteri lefteri, trecând din crize-n criză, aliniați în mersul neabătut al lumii spre Paradis, dar, vorba humuleșteanului, așa
NE ESTE ŢARA PLINĂ DE HUMOR de PAULA ROMANESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354768_a_356097]
-
strecurat în încăperea de alături. Îi vedeam bine printre scândurile peretelui despărțitor, cu tencuiala pe alocuri desprinsă. Moșu’ Klesch scosese sticla de șnaps dintr-un bidon vechi de untură, aflat sub niște pături ponosite. Din pături se răspândiseră în jur, fâlfâind bezmetic, o mulțime de molii. Turnase în două ceșcuțe albastre de lut smălțuit, după ce le ștersese cu degetul pe dinăuntru de praf. Ridicaseră ceșcuțele fără să ciocnească. „Odihnească-se în pace!” rostise cu solemnitate Klesch. „... în pace!” îi ținuse isonul
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
cu anasâna, o bulucesc bine întărindu-i structurile, de fier, beton, sticlă și alte materiale composite și ți-o oferă pe tavă - prin multifunționalitatea ei, pentru a-ți demonstra emfatic sau poate galeș atât de lăudatul curaj, pe care-l “fâlfâiai” pe sub nasul “credulilor” când erai mic, ba și când erai în “toate mințile”, ca să pari tu cel mai și cel mai ... Pare un “far” majestuoas dar stingher al oceanului de nisip, iar luminile orașului sunt azimuturi care slujesc privirii pe
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]