332 matches
-
salveze de la moarte. Dar păstorul poartă deja pecetea destinului, devenit tragic numai din pricina modificărilor survenite pe parcurs în cadrul epic inițial al cântecului. Valorificarea perseverentă a acestui episod în "versiunea-baladă" a determinat schimbări majore în structura epică a cântecului. În loc ca fârtații să-i comunice ori să-i sugereze hotărârea lor de a-i face legea - precum în "versiunea-colind" - mioara primește rolul ingrat de a-i aduce la cunoștință funesta sentință. Acest cântec, dacă ar fi avut șansa de a-și continua
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
cunoștință funesta sentință. Acest cântec, dacă ar fi avut șansa de a-și continua evoluția, ar fi fost deposedat treptat de clasicul incipit, al coborârii oilor de la munte, “pe-un picior de plai / pe-o gură de rai”; de asemenea, fârtații și implicit complotul lor ar fi dispărut din scenă - realizându-se astfel o închidere a cercului, adică o apropiere de variantele nord-transilvănene: spontan și neprovocat, un păstor discută despre moarte cu una din mioarele preferate; dar nu despre o moarte
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
cu una din mioarele preferate; dar nu despre o moarte iminentă, ci una rânduită de destin. În unele variante culese la începutul secolului al XX-lea, în replica mioarei sunt preluate deja toate elementele necesare pentru a reface contextul narațiunii, fârtații fiind îndepărtați. Astfel, balada debutează cu interpelarea ciobanului: “- Mioriță, riță, / Cu lâna prăviță, / Cu gura de țâță, / De trei zile-ncoace / Gura nu-ți mai tace. / Ori iarba nu-ți place? / - Stăpâne, stăpâne, / Rămânem cu tine. / S-a vorbit muntean
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
ocupației germane din anul 1916, când, în pădurea Sâlea, militarii germani tăiau copacii pentru a face cărbuni din ei, pe carte îi trimiteau în Germania. Populația acestor locuri a trăit în clăcășie pe moșiile boierești și mânăstirești ale neamurilor Filipeștilor, Fârtaților și ale Episcopiei de Râmnic. Majoritatea dealurilor noastre poartă numele celor care le-au stăpânit. Nomenclatura s-a păstrat intactă de-a lungul vremurilor: Zăvoianu, Găman, Hurezanu, Păltineanu, Parsâna, Ristoriu, Arnota, Stoichin, Pllopeanu. În concluzie, aceste câteva toponime sunt doar
Comuna Prundeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302040_a_303369]
-
barbă-l duc De barbă-l aduc. (Fedeleșul) Veni titirigele, Luă pipirigele, Rămase doftorul gol. (Oamenii iau pâinile din cuptor) Țac, țac Prin copac, Fâș, fâș Prin păiș. (Coasa) Comice prin greoiciune și neexactitate sânt următoarele: La marginea satului Căciula fârtatului. (Luna) Într-o vale prea adâncă Zace un popă pe brâncă. (Mămăliga) Unele din ghicitori sânt cam echivoce, dar nu ne pare rău. Cu toate considerațiile de decență literară, am dori ca mai cu seamă elementele literaturii populare să se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
scarpine-ntre craci și se-nsoare, os bătrân, cu vipera de Luluța? Luluța, care papă p...ța! Nu-și lua matracuca aia de la gură, ca să-i facă și copii, își repune pe tapet Cezărel, mâhnit, o fixațiune mai veche. Mă, fârtaților... Luci' al nost', săracu', avea programu' lui lejer, convenabil și prestabilit. De voie. Pe priorități. Toată săptămâna o aburea la serviciu, ca un belfer, se cruța, iar sâmbăta, duminica și de sărbători, mai venea cu noi, amărâtu', la o miuță
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Vetrei. Sub titlul comun: Limba română - marcă de identitate a poporului român], Vatra, 12, nr. 9, 1982, 9. [112] FILIP, LUCIA, Metode și procedee de îmbogățire și nuanțare a vocabularului în cadrul lecțiilor de limba română, StArt, 3; 26 -272. [113] FÎRTAT, GEORGETA, Cultivarea limbii românești - îndatorire politică a fiecărui dascăl. Orizont Vâlcea, 15, nr. 2112, 1982, 7. [114] FLOREA, MELANIA, Cercetare lingvistică de înaltă ținută științifică [Gheorghe Doca, Analyse psycholinguislique des erreurs faites lors de l’pprentissage d’une langue etrangere
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
cred că între numele antic și numele moderne a existat un intermediar *Brzava din care au putut deriva întîi forma romînească Bîrzava, apoi formele din celelalte limbi (în maghiară î romînesc a putut deveni u, e sau o, ca în fîrtat > fortat, bîrsan > bersan, rumîn > rumuny; forma modernă maghiară Berzava a trecut în celelalte limbi). Faptul că în afara Bîrzavei bănățene există și alte Bîrzave (care pot fi derivate din sl. brŭzŭ, „repede“ + sufixul -ava) sugerează adaptarea vechii Berzovia, de la stadiul la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
balaurilor le Încarcă cu apă pentru a le purta pe cer și a le Încărca sub formă de ploaie pe pământ.” Norii sunt Încadrați În mai multe categorii: unii mici, mărunți și aburii pe care se consideră că seara coboară Fârtatul (Dumnezeu pe pământ și alții negri, vâscoși, aducători de pagube. Ploile cu soare sunt considerate ca o pedeapsă, pentru că provoacă mană bucatelor. În folclorul românesc „mana” are un caracter magic, fiind „o calitate a unor substanțe, de obicei alimentare, cărora
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
ne-am luat cu ist clopoțel bălțat Să stârnim câinii din sat C-așa-i de la Dumnezeu Sfântu'lasat. Nu-i de la noi începutul Și nici la noi nu-i sfârșitul, Așa-i de când lumea și pământul. Iar voi, plugarași fârtați, Stați puțin și nu mânați În zăbrele vă răzămați Pistoalele vi le-ncărcați De opinci vă grijiți, Harapnicele vi le pregătiți Ca sa mergem la arat La mărul rotat din Dealul Lacului Unde-i locul grâului. La mărul rotat. Iar sub
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
dânsul”. E. Lovinescu era, printr-o formulă lapidară, și mai tranșant: „G. Săpunaru reprezintă ruralismul integral”. Lirica lui S. celebrează figuri ale satului (Învățătorul, Secerătorul, Ciobănița, Bunica), reface imagini rustice (Tablou de iarnă, La muncă), evocă figuri de justițiari (Trei fârtați), apelează la motive de basm (Din vremea veche, Moartea spătarului) și la motive istorice (Închinare Cetății Hotinului, 1907. Fragmente). Peste toate se așterne regretul pentru un „a fost odată”: „Azi dumbrava stă pustie.../ Cântecele-au încetat/ Azi e multă sărăcie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289488_a_290817]
-
să se integreze și să respecte poziția ce îi fusese atribuită. Ghiță însă nu se vrea slugă, ci prieten: Lică, tu trebuie să înțelegi că oamenii ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni neprețuiți. Pentru a-i deveni astfel egal, fârtat, el se opune lui Lică, care, asemenea unui stăpân cu autoritate indiscutabilă, nu acceptă "calificarea" cârciumarului. Reprezentativă este în acest sens scena din capitolul XII: Îți sunt tovarăș! grăi Ghiță hotărât și rece. Nu te primesc! răspunde Lică tot atât de hotărât
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ne-am luat cu ist clopoțel bălțat Să stârnim câinii din sat C-așa-i de la Dumnezeu Sfântu'lasat. Nu-i de la noi începutul Și nici la noi nu-i sfârșitul, Așa-i de când lumea și pământul. Iar voi, plugarași fârtați, Stați puțin și nu mânați În zăbrele vă răzămați Pistoalele vi le-ncărcați De opinci vă grijiți, Harapnicele vi le pregătiți Ca sa mergem la arat La mărul rotat din Dealul Lacului Unde-i locul grâului. La mărul rotat. Iar sub
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Trânteau cușmele de pământ și scoteau un chiot de veselie. Își dădeau seama că, pe cât de singuri, pe atât de liberi erau în acest colț uitat lume. Și așa urmau să-și ducă traiul, până când aveau să fie îngropați de fârtați în strungă spre odihna lor veșnică. 6. ROADELE MOȘTENIRII a. Firea liniștită Coca din care a fost plămădit caracterul nostru pașnic a fost frământată și pusă la dospit încă de pe vremea civilizațiilor neolitice (corespondentă amestecului Hg I2 cu Hg J2
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Își urma cursul cu bune și rele, veneau apoi pruncii, iar anii și nevoile Încet Încet Își lăsau urma pe chipul celor căsătoriți. Ca semn al unei prietenii durabile, tinerii și tinerele de odinioară, se legau să fie surate sau fârtați, adică surori sau frați de cruce. Legământul trebuia să fie pe viață. Ritualul era simplu: flăcăii sau fetele care Își făceau un astfel de legământ, crestau pe mâna stângă semnul crucii cu o lamă de cuțit după care puneau mâinile
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
căci, înstăriți sau mai puțin avuți, dar în general gospodari, țăranii erau binevoitori și darnici. La câmp tăiau viței, berbeci sau păsări: No, domnișorilor - deși eram robi, deținuți, știau cine suntem și ne respectau - luați, mâncați și duceți și la fârtați că și așa om rămâne fără de ele dacă or veni sălbaticii ăștia peste noi! Până la 15 Noiembrie ne-am bucurat de un regim „suplimentar”, am făcut chiar rezerve pentru iarnă, cartofi și fructe, mere în special, având voie să pregătim
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
povesti hoinarul cel poznaș) și se izbea în coapse așa asurzitor, de răsuna tăria, iar eu, cu tot curajul și toată vitejia, am luat-o la picior, afurisind în minte pe tartorul turbat că nu-l putui cunoaște pe celălalt fîrtat, blajin, modest, cucernic, vărgat din loc în loc, sfios la uitătură, deși cu ochi de foc, și bun cu șoricimea și el tot neam de soi... cu coada și urechile ca noi..." "Vai, fiule, vorbești despre Cotoi! Sub mutra sa senină
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
svente-n împărăție ședeți! De unde cunoștințe așteptăm și științe: ferice. De Amstelodam, prin cărți și-n omenie tipar. Lege derapte au dat frumoasa cetate Geneva: Îți vine Franciscus, ține-te Leyda, Paris! Prindeți mâna surori cu acest nou oaspe. Nainte. Frați, fârtați, nimfele iasă curând; Domni buni, mari doctori, dascăli și bunele doamne, Cu pace îi fiți, cu pâine și sare, rugăm.” Apud Cartojan, op. cit., p. 187. Biblioteca documentară Bethlen din Aiud, cota 7269; dicționarul fusese pregătit pentru tineri în vederea cunoașterii autorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de a fi poet. Mi-a recitat un cântec de-al lui, povestea unei oițe ce-și anunță păstorul despre o nelegiuire pusă la cale împotrivă-i. Intriga e simplă: mica făptură îi spune stăpânului că, în amurg, ceilalți doi fârtați vor încerca să-l ucidă. Reacția păstorului e cu siguranță contrară față de ceea ce ne-am aștepta. El nu încearcă deloc să evite moartea, adică nu se înarmează ca să se apere, ci se îngrijește doar de soarta pe care o va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Soarta nu m-a mângâiat, sunt plin de cucuie. Tu le ai de-a gata. Pleacă urechea la boier Țamblac, ai ce învăța de la el. Logofete, se întoarce spre Tăutu, spuneai ceva de o scrisoare... Cetește, să aflăm de sănătatea fârtaților noștri brașoveni. "Către Măria sa..." începe Tăutu. Sari peste predoslovie! Ce pohtește judele Brașovului de la noi? Tăutu, cu solemnitate căutată, citește: "Măria ta! Parcă ai fost ales de Dumnezeu pentru cârmuirea și apărarea Transilvaniei! Cu mare dor și multă dragoste, te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bătrânul, s-au năpustit cele vlăstare arse de patima puterii și s-au bulucit care mai de care să se cocoațe pe "Scaunul Moldovei". Cum, însă, pe Scaunul mult râvnit nu e loc decât pentru un singur șezut, au prins fârtații a se îmbrânci, a se doborî unul pre altul...parcă eu n-am făcut la fel? ...și s-a iscat o vrajbă c-au prins frate cu frate a se surpa, a se sugușa, a se ucide cu pumnalul, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o piesă de teatru cu acest nume ci de un spectacol de estradă scris de N. Constantinescu și G. Voinescu, În care pigulitorii greșelilor ideologice deciseseră eliminarea următoarelor pasaje, numerotate cu litere mici: „a) Din tabloul <<Povestea vorbii>>: <<Dar măi fîrtați! Nu să venim/ Așa, doar să sporovăim.../ Să spunem zeamă lungă vorbii/ Că spune și povestea vorbii/ Haideți să vorbim degeaba/ Că tot n-avem nici o treabă/ Fiindcă.../ Ca să spui o prostie/ Gura nu cere chirie/ Dar/ Sau taci, sau
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
rezultatul fiind brutus (βραύς) „greu”; cf. sl. bratǐ comparabil cu rom. a lua (lat. levo), prezența lichidei l ca alternativă pentru r fiind confirmată de vgr. φυλή „fila, comună primitivă” (lat. tribus, rom. frăție, sl. bratstvo), de alb. vëlla „frate, fârtat, tovarăș”, iar suprimarea miezului lichid a generat forme ca fiu, fiică, făt etc. Militând pentru identificarea germanismelor în română, autorul învinuiește pe cercetătorii acestei chestiuni de superficialitate întrucât „acei care au căutat să afle elemente gote ori vechi germane în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
viitorilor săi ortaci cu care se lega acum prin jurământ, pe viață și pe moarte. Dar să-l lăsăm chiar pe eroul acestui episod să povestească, cum de a venit să lupte alături de Bujor: «No ! Mie să-mi ziceți Ciornei, fârtaților, c-apăi chiar așa mă cheamă, Pătru Ciornei. Sânt dintre moți; am fost ortacul lui Horia. Am luptat cu dânsul până l-au prins tâlharii împărătești în pădurea Scorogetului. N-am văzut cum l-au nimicit tiranii pe Horia, cu chinul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
folosi fuziunea nucleară sau mai știu eu ce altă minune. Cum am mai spus, de la Pleșu citire: a se slăbi! În sfârșit! Am pătruns în sertar. Aici se desfășura un adevărat festin la care participau vreo douăzeci și ceva de fârtați. "Salut, bă, gândacilor!", face Dorinel. Ăilalți îi răspund monosilabic, ca să zic așa. Amicul meu adaugă, nu fără o oarecare emfază: "Am venit cu Șefu', bă!". Concluzionează fără nicio tranziție, surprinzându-mă chiar și pe mine prin încrederea sinceră și capacitatea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]