332 matches
-
scoatem călă rețul afară, la aer, și să-l învățăm acolo să zboare. Ne uităm în jur, după lumină, o găsim prin fe reastră și hotărâm în liniște că cea mai ușoară cale e pe acolo. Ezităm un pic, ne fâstâcim și facem schimb de roluri: de data asta Otto o să iasă primul. Trebuie să escaladăm biroul. Trebuie să escaladăm biroul. Trebuie să escaladăm biroul. Eu te împing de la spate, tu te prinzi de butoanele sertarelor și ușurel, ușu rel, cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
așa pe stradă. Oameni pe care nu-i cunoaște și care ar putea, cine știe, să i rupă capu ăla de punkist mic. Acum bag de seamă că am un accent de basara bean beat. Ăsta cu petul se cam fâstâcește un pic și io mă distrez de minune. M-am pus în rolul ăsta de mare luptător trecut prin lupte îngrozitoare și punkistu ăsta mic ia petul și îl aruncă la gunoi. În sinea mea râd așa de tare, că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lenevia distrug România, să fim vioi! O ia la întrebări: cum se simte, ce face, ce-a făcut, ce-a mai gândit, ce-a mâncat, nici n-o lasă să-și ticluiască răspunsurile, vine cu alte întrebări, o încurcă, se fâstâcește ca un copil și el află ce vrea. Îi e greu să-l păcălească. O obligă după aceea să mănânce. Are voie să mănânce orice, restricțiile sunt foarte puține, nu pricepe cum se întâmplă asta. Dacă nu-l ascultă, trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
persoanei mele. Când măreția și originalitatea concepției mele despre lume deveniră explicite în urma conversației, obrăznicătura de Minkoff începu să mă atace la toate nivelurile, dând chiar zdravăn cu piciorul în mine pe sub masă. O fascinam și în același timp o fâstâceam; pe scurt, eram prea mult pentru ea. Parohialismul ghetourilor din Gotham nu o pregătise pentru originalitatea Tânărului vostru Muncitor. Vedeți, Myrna, credea că toate ființele omenești care trăiau la sud și la vest de Hudson River erau cowboy analfabeți sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am rămas cu această spaimă de autoritate, până la o vârstă matură, când vedeam un milițian sau polițist pe stradă, orice uniformă, militară, de pompieri, inclusiv CFR, roșeam tot la față și începeam să tremur de departe, iar în dreptul lor mă fâstâceam de-a binelea, împleticindu-mi pașii, astfel că întotdeauna mă legitimau, cerându-mi actele și întorcându-le pe toate fețele, simțeau instinctiv că nu e ceva în regulă cu mine și nu-și dădeau seama ce, ca să nu mai spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rare. Sigur că asta nu diminuează meritele jucătorilor băcăuani, care au dominat cu autoritate jocul, permițându-și să irosească mai multe ocazii monumentale. Prima ratare de generic i-a aparținut tânărului Roncea care, scăpat singur cu portarul Borș, s-a fâstâcit, a lăsat impresia că ar vrea să se dribleze și pe sine însuși și a irosit o oportunitate uriașă. Cinci minute mai târziu, însă, Sport Club Bacău a deschis scorul printr-o precisă lovitură de cap a lui Bamba, după
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
de Petre Bucinschi (Transilvania Expres, 2006). Spre deosebire de personajul lui Victor Hugo el nu are nimic măreț. Totuși, autorul îi descrie tribulațiile filozofico-sexuale cu minuție și pietate, ca și cum ar fi vorba de un erou. Mai mult decât atât, Petre Bucinschi se fâstâcește ori de câte ori face considerații asupra lui Seec Nolty. Limbajul său devine nefiresc, se încarcă de neologisme, se împotmolește în prețiozități. Iar de la un moment dat nu mai comunică nimic cititorului, ajungând la acesta ca o sonoritate goală. Iată, ca exemplu, o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pentru că nu ar fi crezut și ea cel puțin la fel cît Vlad, ci pentru că avea nevoie de mai multă siguranță. Ce, tu nu crezi? Și, în fața unei astfel de întrebări, puse cu atîta seriozitate de Vlad, Ilinca s-a fîstîcit deodată, s-a uitat vinovată la ceilalți colegi care o priveau cu reproș și, pentru a pune capăt acelei situații neplăcute, s-a apropiat de Vlad și i-a spus rîzînd: Ba cred, mă... da' am zis și eu, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe care ceilalți le dăduseră uitării de-atunci. Și doar Bărzăunul luase tăblița ca să-și ascută cuțitul pe ea, nu ca să facă vreun rău cuiva. Dar domnul Nicanor crezu cu totul alceva. Ce ții în mînă, mă, sarsailă? Bărzăunul se fîstîci cu totul. Oooo... O... ce, mă? Ia dă-o-ncoace! Și numaidecît îi smulse tăblița din mînă, se uită la ea pe toate părțile, de parcă ar fi vrut s-o mănînce, apoi tună: Unde-ai găsit tu asta, mă? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
geamantanul din mîna mamei ei. Dați-le la mine, zise mîndru că poate astfel să-i dovedească Ilincăi cît este de cavaler. Cum de vă încumetați să duceți asemenea greutăți? Dar nu-s grele deloc, Vlad, rîse Ilinca. Virgil se fîstîci și rămase aproape paralizat de supărare că nu-i trecuse lui prin minte să facă acest lucru înaintea lui Vlad. Acum era prea tîrziu să mai încerce așa ceva. Bărzăunul, care urmărea totul de pe partea opusă a șoselei, rînji într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și dezinteres, mâinile lui recuperau fisele pentru că la numărul format nu răspundea nimeni. Se îndreptă spre bufet cu gând să bea ceva. La deschiderea ușii câțiva clienți se întoarseră către nou-venit. Se știa privit și asta îl făcu să se fâstâcească. Nu trebuia să dea nimic de bănuit, așa că nu întoarse capul tocmai pentru a nu continua situația penibilă în care se afla fără voia lui. Comandă o cafea și se așeză cât mai repede la o masă de unde putea vedea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de la căzăturile de pe bicicletă. Pe atunci nu știa ce vârstă avea Laura, dar și o închipuia mai mare de fiecare dată când o saluta în treacăt fără să se uite la ea; iar răspunsul ei amabil îl făcea să se fâstâcească. Prima oară o văzuse în sala de cinema, în locul său de visare, unde mai fusese cu ea în gând de atâtea ori. Atunci înlemnise și nu mai fusese în stare să urmărească filmul fără să întindă mâna și să-i
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu atîtea teorii despre nemurirea sufletului, dacă din două păhărele te faci criță...“ - S-avem pardon, Îi replică oaspetele. SÎnt la al cinsprezecelea, nu vezi că am dat sticla aproape gata... - Am gândit și eu, așa, Într-o doară, se fîstîci Mașa. - Și vezi că sînt perfect treaz, zise Extraterestrul, apucând-o cu o mână ușor pe după mijloc și trăgând-o pe Mașa, ca În glumă, spre genunchii săi. - Ia te uită ce obiceiuri! făcu gazda. - Nici un fel de obiceiuri, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
debarcader...“. Ippolit făcu În fața „gheișei“ o plecăciune: „Dar dumneavoastră, stimată doamnă, cu ce ocazie pe aici?“ Șobolănița stătea la doi pași de el, făptura ei (așa i se păru lui Ippolit) degaja o oareșicare curățenie și gingășie sufletească. Ippolit se fâstâci. Brigadierul nu prea era obișnuit să aibă parte de tandrețuri. Nevastă-sa Îl ținea - și pe bună dreptate - la respect. Ca să nu se observe că s-a pierdut cu firea, Subotin Își mai tăie o felie de salam și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
îl întrebă prietenul lui, Iijima, care stătea lângă el. Iijima se strădui să vadă ce scrisese. — Nu fi indiscret, îi strigă Takamori, înroșindu-se tot, în timp ce-și băga în buzunar carnețelul. Nu era în firea lui să se fâstâcească astfel. — Am impresia că socotiți cât ne datorați, Higaki-san, spuse chelnerița ironic, în timp ce-i punea dinainte farfuria plină cu oden. Takamori zâmbi stânjenit și privi afară, prin fereastra crăpată. Se lăsase noaptea. Probabil va fi vreme bună și mâine. Puzderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ce-și putea permite, ceva ce o reprezenta. Mă aștepta la bar savurând un Ginlet. „Ce bei?“ am Întrebat-o. „Ginlet.“ Am comandat și eu la fel, dar avea un gust oribil. „E bun?“, la care ea mi-a răspuns, fâstâcindu-se, că nu-și dă seama prea bine. La drept vorbind, nici nu era nevoie să se fâstâcească ca să răspundă că nu știe. Probabil că În Nagano nu se găsea un Ginlet ca lumea. N-aveai ce face: așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Întrebat-o. „Ginlet.“ Am comandat și eu la fel, dar avea un gust oribil. „E bun?“, la care ea mi-a răspuns, fâstâcindu-se, că nu-și dă seama prea bine. La drept vorbind, nici nu era nevoie să se fâstâcească ca să răspundă că nu știe. Probabil că În Nagano nu se găsea un Ginlet ca lumea. N-aveai ce face: așa e la țară. Nu mai țin minte ce-am vorbit cu ea. M-a Întrebat dacă-mi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Tu cine ești? El se uita la Adriana și Adriana se uita la el, amândoi încleștați într-un război al privirilor timp de aproape treizeci de secunde, fără ca niciunul să scoată o vorbă. Adriana îi admiră fermitatea; majoritatea bărbaților se fâstâceau când ea rămânea tăcută și sfidătoare. Îi plăcea și faptul că el era solid. Era peste înălțimea medie pentru un bărbat, avea probabil aproape 1,80m, dar tricoul strâns îi punea în evidență torsul care îl făcea să pară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Televizorul prezintă chefliilor reclama În care două fătuci vor să meargă la o nuntă, În creierii munților, se opresc la o benzinărie, iar deșteapta de la volan, proprietara mașinii, pune benzină În loc de motorină. Apoi, când aude Întrebarea pusă de prietenă, se fâstâcește și lasă benzina să curgă pe jos. Noroc că nu aprinde și vreo țigară. Pe urmă Își iau modem de la vodafone și văd nunta live, cu niște maidanezi pe lângă ele. Totul e bine când se sfârșește cu bine, compania de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
spun încet, fără să deschid ochii. Și dulce... și... aproape ca de fruct ? De... cireșe ? Deschid ochii, ușor dezorientată. Iris mă fixează intens. În spatele ei îl observ acum și pe Nathaniel, care mă urmărește și el. La vederea lui, mă fâstâcesc ușor. Să guști sosul cu ochii închiși e o treabă destul de intimă, tocmai am aflat. Și nu sunt prea sigură că vreau să mă privească cineva când fac asta. Iris pare să înțeleagă imediat. — Nathaniel, zice pe un ton energic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a fost momentul în care s‑a hotărât să mă angajeze. A spus povestea asta tuturor clienților noștri regulați, ceea ce a fost cam jenant. — Deci. Christina mă scrutează lung cu privirea. Ești gata pentru persoana de la ora zece? — Da. Mă fâstâcesc ușor sub privirea ei. Da, cred că da. — Vrei să te piepteni puțin? — A. Îmi duc mâinile la gât, îngrozită. Îmi stă aiurea părul? — Nu chiar. Are în ochi o licărire pe care nu o înțeleg deloc. Dar vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sfinți sunt muți? — Nuuu... moleșiți. Medicamentele. Slăbiți. Suferă. Avem ziduri groase. Nu se aude lătratul. Altfel arfi... Există și câini muți? Savanta își îndreptă ochelarii. O scrută, suspicioasă, pe nepoftita care avea chef de palavre. — De ce vă interesează? Irina se fâstâci, întârzie să răspundă și tocmai această ezitare produse minunea. Doamna doctor deveni grijulie, gata să vină în ajutor, dacă... — Spuneți, spuneți... spuneți ce s-a întâmplat. — Păi, lucrez la... cum să vă spun... lucrez la handicapati, la Asociație, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ușor, ca și cum aș fi prins aripi și aș fi început sè plutesc undeva deasupra mea, percepând totul de sus, dintr-o stare de suspensie sau de disponibilitate înfriguratè, De ce te intereseazè, îl întreb, numai aparițiile Fecioarei? Ce vrei sè spui?! fâstâcindu-se el, Vreau sè spun, ezit eu încè, sunt și apariții ale lui Iisus, nu?! sau, mè rog, ale altor sfinți, Da! el evitându-mi privirea, scrie cu marker-ul numele fișierului pe cd, Te, și-aș fi vrut sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
uiți de lucrare? Eu de la cine mai copii? întrebă el alarmat. Trăiască rețeaua, flăcăule! spusei eu, citându-l. La fel mi-a spus el după ultima lucrare la filosofie, în care el a copiat pe rupte și eu m-am fâstâcit la răspunsuri. El a luat un 8, notă mare, și eu un 3. Nu sunt mândru de ce am putut să fac în lucrarea aia, dar nici că-mi păsa. Oricum, cărțile erau deja făcute și la facultate vor intra doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că nu trântise cartea pe masă și nu bubuise „Ce-i?“, încât am început să radiez. Vrei să-mi arăți ceva? l-am întrebat. — Normal, a zis el râzând puțin. Mi-a surâs norocul. Eram roșie la față și mă fâstâcisem în asemenea hal că nu-mi trecea prin minte nici o replică spirituală, așa că am început să mă bâlbâi: —Ăăăă, nu... Vreau să spun, n-am vrut să spun... Vrei să-mi arăți sauna? Mi-am spus că e mai sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]