1,796 matches
-
În centrul pasajului apăru un bărbat călare. Era un ins corpolent, cu capul masiv Încadrat de o barbă albă și deasă. Fața poetului se crispă Într-o grimasă, dinaintea acelei priveliști. Chiar și de la distanță și În lumina vagă a făcliilor, Înțelesese de Îndată cine era. — Blestematul, șuieră glasul lui Bargello, care se adăpostise lângă el. Corso Donati, căpetenia acelor tâlhari. În loc să facă pace, e aici ca să Îi asmută Împotriva autorității Comunei. Ar trebui să i se aplice pedeapsa de la Pisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dreptate, n-are rost să mă înfierbânt! se domoli tătarul. Să mergem la masă, fraților! Episodul 15 îNAINTE DE MASĂ Să ne strecurăm și noi, Cetitoriule, la masa de care pomenea hanul tătărăsc în precedentul episod, o masă mare, întinsă, cu făclii prea luminate, cu jilțurile largi, tipizate, în care trupurile gazdelor și ale oaspeților cu bucurie se lăsau. Și nu credeam a greși dacă, dintru început, avem a pomeni o problemă: noi lângă cine să stăm? Care-i rangul nostru, Cetitoriule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Îl Întrema, Îndeajuns să-l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să-i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gîndurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care-i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și-și aminti freamătul mulțimii care se Îmbulzea să-i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o clipă, cînd Ioan, cuviosul păstor, Își va ridica mîinile spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de strajă, la intrarea În grotă, cît durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgînilor, avea curînd să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cîntări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cîntările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împînzi cu fumul torțelor și de mireasma tămîii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
gene; apoi gîturile țepene și dezgolite, iar pe scăfîrliile acelora care-l purtau Înaintea sa pe Malhus se răsfîngea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetîndu-se să-i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s-ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cîntau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de om păgîn. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scîrnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stînca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cînta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
desfătarea, să simtă mireasma tămîii și adierea narciselor, blîndețea rugăciunii, tocmai ca să-i cadă și mai greu chinurile iadului, cît Îi mai răsunau În Închipuire rugăciuni și cîntări, cît Îi mai erau Încă vii În simțire izul tămîii și al făcliei, cît mai presimțea aievea lumina cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul se strămutase de la gîtuitura peșterii, căci poarta din zid se deschisese mulțimii răzlețite, cînd se arătase o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
răului. De beșică se descântă când începe să te doară, să nu mai apuce a se coace: „Beșică naranghie, beșică de bâzdie, Ieși din sorocul meu și-a lui Dumnezeu Du-te la fântâna crestei (de pe deal?!) E masă întinsă, făclii aprinse Unde se bea, se mănâncă ...în obrazul ... (cutărui) să rămână curat, luminat.” Urmează fumigatul. Se aprinde o cârpă de pânăză, să nu fie de lână, se afum cu ea locul umflat. După terminarea descântecului se stinge cârpa și cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un ton arțăgos. Dar acum, călăuza e cu mult mai sus. Asta măcar o știu cu siguranță. Dante Își luă capul În mâini. Toate elementele acelei enigme se Învârteau În mintea lui ca niște fluturi de noapte Înnebuniți În jurul unei făclii. - Știu că vor să-l răzbune pe Împărat, am mai auzit și asta. Să-i răzbune moartea, mai zise Cecco. - Moartea? Îi făcu ecou priorul. Îi reveniseră În gând cuvintele lui Bernardo. - Cecco, Credincioșii cred și ei că Împăratul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unor vigiles de cartier, care veniseră cu găleți și cu pompe, spre a Împiedica flăcările să se Întindă până la casele Învecinate. După ce Își trase sufletul, Își reluă drumul de Îndată. La Santa Maria Novella, portalul bisericii era Închis. Doar o făclie de lângă arc fusese aprinsă, pentru noaptea ce abia Începe. Însă una din porțile laterale era Încă deschisă și priorul se strecură Înăuntru, străbătând cu iuțeală naosul pustiu. Din biserică trecu În claustru, iar de acolo, pe coridorul cu chiliile. Odaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
La ora nouă, studenții din anii mari au ieșit În fața cluburilor să privească retragerea cu torțe a bobocilor, iar Amory se Întreba dacă grupurile de băieți Îmbrăcați la patru ace, proiectate pe fundalurile negre, maiestuoase, ale clădirilor și luminate de făclii, făceau ca noaptea să pară la fel de strălucitoare În ochii bobocilor curioși, care aclamau, pe cât fusese pentru el cu un an Înainte. A doua zi, altă Învârtejeală. Au luat prânzul Într-un separeu al clubului, Într-un grup vesel de șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
liniștit, un rar și tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele de zinc, La stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă e țara minerală. - Inel și munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Mințiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică - Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap: Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică, Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap. DIOPTRIE Înalt în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
căpătâi. * "Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile", Cupă limpede! ești numai arta marelui Matei. Inima rămîne-această moartă, între reci feștile Fumegând pe Curtea-Veche, la pangar, într-un bordei. Nu străina frumusețe, bunul plac și veresia, Însă schimnica-mpăcată și făcliile ce ard! Trupul scade sub velințe, sufletul e în Rusia, La un orb mormânt de raze, prins în Cavalerul Guard. - Ce închide orchideea, ced ne sunt acele Indii Mările creole unde bântuia piratul Kidd? Consimțind o plecăciune insulelor biacintii, Cartea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
săvârșiră ultima datorie pioasă. Așternurăm racla sa liniștită, îl așezarăm cu multe griji într-însa și încoronarăm cu merișor verde și florile primăverii, capul său foarte nobil și nemișcata-i statură. Dimineața următoare, înainte de ceasul 9, sicriul deschis, înconjurat de făclii și ramure de cipri, se găsea în aula Observatorului. În întîmpinarea acelei ore grave, trăsăturile mortului se turnase parcă în alte tipare. Măreția lor actuală nu păstra nimic din dulceața înfățișării de ieri. Fruntea înaltă, înconjurată de laur, sprâncenele cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ce este ieftin, apune!... Așadar, cei alungați din turnurile babilonice pot bate la porțile cetății noului Ierusalim - cel bisericesc și ceresc ce „nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23). Această personalitate duhovnicească și benucuvântată, cu alte cuvinte, este una de referință în cadrul Bisericii și spiritualității noastre autentice, care ar trebui să fie cunoscută, recunoscută și apreciată pentru totdeauna, de către toți cei ce cred
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]
-
Litera Internațional, 2011, 464 pag., 12 lei; 55. Coloana Infinitului, vol. II, Bârda, Editura Cuget Românesc, 2009, 618 pag. 40, 00 lei; 56. Cuvinte folositoare și de suflet mântuitoare, București, Editura Bizantină, 2004, 200 pag., 15 lei; 57. Daniel(Patr.), Făclii de Înviere, București, Editura Basilica, 2008, 188 pag., 20 lei; 58. Daniel(Patr.), Foame și sete după Dumnezeu, București, Editura Basilica, 2008, 248 pag., 30 lei; 59. Delinsy, B., Evadarea, București, Editura Litera Internațional, 2011, 400 pag., 15 lei; 60
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
Așadar, cei alungați din turnurile babilonice ale acestei lumi, pot bate acum la porțile cetății noului Ierusalim - cel bisericesc și ceresc, ce „nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23). Lucrarea aceasta scriitoricească și cărturărească ce rămâne în urma autorului simbol și poet, cu alte cuvinte, va fi pe mai departe, una de referință în domeniul istoriei culturii, limbii, literaturii și a spiritualității noastre autentice
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A POETULUI ROMÂN GRIGORE VIERU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361272_a_362601]
-
inginerul Leonida făcuse un studiu de fezabilitate pentru construirea unui baraj în arc. Întâmplător, am avut fericita ocazie să reîntâlnesc la Cluj, în vara anului 2005, un mare inginer pe care îl cunoscusem pe vremuri, prin 1965, în redacția ziarului „Făclia Hidrocentralei” (al cărui redactor șef era ziaristul Iuliu Curta ce mi-e rudă apropiată). L-am reîntâlnit la Liga Scriitorilor din România, filiala Cluj. Este vorba de inginerul Mălai, scriitor de notorietate al Ardealului, astăzi purtând pe umeri ceva ani
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
în așa fel încât să poată fi condusă din București. O adevărată bijuterie, la 104 metri sub nivelul râului”. După ce întâlnirea de la Cluj s-a încheiat, am discutat în continuare despre inginerul Mălai, cu ziaristul care, în 1966, conducea ziarul „Făclia Hidrocentralei”, cumnatul meu Iuliu Curta. Student fiind, îmi petreceam toate sâmbetele și duminicile la B. Z.-ul de pe marginea râului, pe unde circula Mocănița, trenulețul care încă mai transporta lemne din munte și-i ducea pe muncitori la lucru. „Cum
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
femeie care a pus piciorul în centrala subterană a fost mama ta, soacra mea. Tatăl tău a stat sus, i-a fost teamă să coboare cu „colivia”. Am chiar o fotografie, poză istorică, pe care am publicat-o și în „Făclia Hidrocentralei”, însoțită de un reportaj. Acolo este hala mare a mașinilor, unde lucrau câțiva oameni, cred că cinci. Hala se numea pe atunci „Gheorghe Gheorghiu - Dej”. Cei cinci oameni supravegheau procesul hidroenergetic. Centrul de control este săpat în munte, de unde
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
echipa care scormonea muntele din partea opusă. N-au reușit să-și dea mâna, de data aceasta, din pricina unei mici devieri, și aceasta dintr-o cauză obiectivă. Îmi aduc aminte că a fost atunci mare agitație, apăruse și un material în „Făclia...”, intitulat „Dealu-i deal și valea-i vale” semnat de Iuliu Curta. Dar totul s-a rezolvat, căci „omul le strică, omul le drege”. Era o primăvară timpurie, în martie, cred că pe 15, în anul 1966. Știam de eveniment
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
noaptea târziu, sâmbăta spre duminică. Domnul Susan era schimbul trei, el fiind maistru la puțul Corbeni. A plecat în șut seara, duminică spre luni. Eu am plecat la facultate la Pitești, de unde, pe la ora prânzului, am dat telefon la redacția „Făcliei...”, să-l anunț pe cumnatu-meu că am ajuns cu bine. De la celălalt capăt al firului aud cuvântul tragedie. „A murit Susan, îmi spune cu durere în glas cumnatul meu, împreună cu ortacii lui, zece la număr, în puțul Corbeni, în urma exploziei
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
rubrică de Recenzii, Gheorghe Naghi prezintă două recente cărți de Vasile Muntean (Monografia Arhiepiscopiei Timișoarei [Timișoara, Editura Învierea] și Scrieri teologice și istorice [Caransebeș, Editura Episcopiei - ambele din anul 2012; pp. 101 - 104), Lucian Gruia (sub titlul Vasile Luțai - „Păzitorul făcliei“, pp. 105 - 107) recomandă cititorului Diastaza (Florești-Cluj, Ed. Limes, 2012), de Vasile Luțai; mai semnează aici interesante pagini: Henz-Uwe Haus (Integrating In-Between..., p. 99 sq.), Charles Helmetag / Ignaz Katz (Love Letters în Pictures, p. 100 sq.), Daniel Marian (Din „Rezerve
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
la viață prin rugăciune. Asta ne arată și cât de smerită viață ducea, nevoind să-l laude oamenii pentru minunile pe care le făcea Dumnezeu prin mâinile lui. Atădată mergând la biserică și neaflând acolo decât slujitorii, a aprins candelele, făcliile și a început de unul singur slujba. Dar s-a întâmplat că răspunsurile diaconilor erau date de îngeri nevăzuți iar glasurile lor răsunau atât de minunat, încât oamenii au dat buzna să vadă ale cui sunt acele frumoase cântări, într-
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
După iubirea-mi de copilă, Prin care tu ai fost eroul Ce mi-a sfidat soarta ostilă. Din glasul tău curge durere, Scăldând al neiubirii păcat. Inundă timpul cu tăcere, De iubirea-n care m-ai uitat. În inimă arde făclie, Să lumineze necuprinsuri, Când duci povară-n veșnicie Și fericire în abisuri. Orbit de dragoste fugară, N-ai văzut lumina din suflet, Care sclipește în cerneală, Cu dorul ce curge în verset. Mă ninge dor cu amintire, Când viscolește-n
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]