436 matches
-
de o taină comună, cu neputință de arătat ca atare oricui, începînd cu ei înșiși. Ei nu o pomenesc decît prin cuvinte deghizate și în anumite locuri, temîndu-se că ar reînvia o amintire apăsătoare, dar și că ar trăda amănuntele făptuirii. Această relație este neîndoielnic una de complicitate: "În acel moment, spunea Freud, societatea se întemeia pe complicitatea la crima comună: religia avea la temelie sentimentele de vinovăție și remușcările legate de acestea în timp ce morala își afla în parte temei pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ipostaze ale curățirii și desăvârșirii. Cuviosul Nichita Stithatul, monahul și prezbiterul din Sfânta Mânăstire a studiților, ucenicul Sfântului Simeon Noul Teolog, așează ca o etapă în procesul de primenire, curățirea inimii și a minții 3. Prima sută a capetelor despre făptuire descrise de Cuviosul Nichita Stithatul s-a concentrat asupra practicării faptelor prin care se curăță ființa umană de patimi și dobândește virtutea (Capete practice); a doua se va opri asupra contemplării rațiunilor divine ale naturii, care implică "o minte curățită
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
fel, venind înainte Duhul, Care împodobește casa noastră, ca prin întâlnirea ipostasurilor în noi să ne facem locaș al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh". 2 Ibidem, p. 19. 3 Sfântul Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire și cunoștință, în Filocalia, vol. VI, traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, București, Humanitas, 1997, pp. 244-245: "Începutul dragostei de Dumnezeu este disprețuirea lucrurilor văzute și omenești. Mijlocul ei este curățirea inimii și a minții
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Poezia (1983) - alcătuit din definiții ale poeziei, urmate de poeme, Pasărea Phoenix și În adâncile fântâni ale mării. Un spirit riguros, sever (dar nu uscat) disciplinează expresia tragică a sentimentului azvârlirii în lume: „Coboare îndurare / În lumea pieirii / Peste veacul făptuirii, / Peste tot ce este / Greul de a fi”. Activitatea de exeget afirmă programatic supunerea la text (implicit polemic față de tendințele de deconstruire subiectivă a acestuia), supunere susținută de o mare erudiție și ajungând adesea la rezultate originale, surprinzătoare, în interpretarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
insurecției naționale armate antifasciste și antiimperialiste de la 23 August 1944 a inaugurat pentru poporul român o etapă istorică nouă, calitativ superioară, deschizând drumul unor mari și profunde transformări revoluționare, democratice, al înfăptuirii năzuințelor populare spre libertate națională și socială, spre făptuirea propriului destin independent și suveran. Organizată și condusă de partidul comunist, care a mobilizat și însuflețit forțele progresiste în lupta pentru răsturnarea dictaturii militaro-fasciste, insurecția a constituit momentul de cotitură istorică ce a jalonat drumul spre cucerirea puterii de către clasa
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
ore de concentrare m-am simțit încleștat împreună cu Shakespeare și cu Alexa Visarion în drama esențială a dăinuirii umane, a faptului de a fi om. Iată, mi-am spus, acesta e teatrul, expresia cea mai veche și mai universală a făptuirii suferitoare și visătoare căreia noi îi spunem om. Și acestui teatru Visarion i-a adus harul gândirii sale, al simțului său teatral și al existenței sale. Citisem piesa și o văzusem de mai multe ori, atât în Anglia cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
timpului, în unele texte publicate, termeni (de exemplu: "dictatura judicativului", "judicativ constitutiv", "formalizarea logos-ului" etc.) și chiar unele idei din orizontul de cercetare al acestei lucrări. Însăși tema de bază a acesteia, anume determinarea judicativă a gândurilor, rostirilor și făptuirilor noastre, a fost anunțată cu diferite ocazii, prin referiri la condițiile în care ea poate fi formulată sau la unele "efecte" teoretice și rezultate aplicative ale sale. Dificultățile terminologice survenite în cercetare m-au trimis, uneori, la mai multe ediții
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
are un sens de valabilitate, o "greutate specifică" raportat la motivațiile umane (nevoi, interese, idealuri, rațiuni, convingeri etc.). Un act omenesc cu sens (scop, valabilitate în ordinea frumosului, binelui etc., întotdeauna constituit în sens "intențional") este o practică (sau o făptuire). Originar-istoric, omul se definește prin practici (făptuiri). Acestea formează unități de viață, dacă li se asociază anumite determinări (reguli, motivații, mijloace, rezultate etc.) care sunt, de fapt, tot componente ale constituției ființării omenești, asemenea practicilor, formând împreună cu acestea "lumea vieții
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
specifică" raportat la motivațiile umane (nevoi, interese, idealuri, rațiuni, convingeri etc.). Un act omenesc cu sens (scop, valabilitate în ordinea frumosului, binelui etc., întotdeauna constituit în sens "intențional") este o practică (sau o făptuire). Originar-istoric, omul se definește prin practici (făptuiri). Acestea formează unități de viață, dacă li se asociază anumite determinări (reguli, motivații, mijloace, rezultate etc.) care sunt, de fapt, tot componente ale constituției ființării omenești, asemenea practicilor, formând împreună cu acestea "lumea vieții umane". Socotite din perspectiva unităților de viață
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
început; altele, cum sunt criteriile actelor de evaluare, se adaugă potrivit mișcării unităților de viață care capătă ființare în orizont uman. Pentru o cercetare "istorică", "naturală", în scopul cunoașterii unităților de viață în "obiectivitatea" lor, regulile elementare care însoțesc practicile (făptuirile) trebuie interpretate ca veritabile elemente a priori, adică anterioare și constitutive pentru toate celelalte elemente ale unităților de viață, fiindcă nu se arată a fi scoase din viața însăși, ci mai degrabă par a o pune în ordine; nu se
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
foarte largă a temei se va preciza, așadar se va îngusta, pentru că problema însăși a "constituirii istorice" a condițiilor originare ale "lumii vieții" o impune. Dar întrebarea rămâne; desigur, și uimirile din care s-a născut. Determinarea natural-istorică a practicilor (făptuirilor) și regulilor elementare care le ordonează într-o unitate de viață omenească reprezintă un fapt firesc (în firea lucrurilor) pentru ființarea umană; oricum, în ordine propriu-zis istorică, ea este "originară". Dar este originar, în același sens, și un fenomen de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de viață umană, vizibil însă numai prin scoaterea la iveală a condițiilor în care el își exercită, neîncetat, funcțiile sale de întemeiere. Am putea crede, pe de o parte, că aceste modalități ale gândirii, cu rol de acreditare a practicilor (făptuirilor) umane, corespund întrutotul, adică istoric și funcțional, acestora din urmă, de vreme ce le justifică, le acreditează, stabilind ierarhii firești ale lor în virtutea cărora unele dintre ele îndeplinesc funcții "publice" mai importante decât altele; dar, pe de altă parte, am putea presupune
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ordine. Ea se ține pe sine în frâu, printr-o reflexivitate căpătată la un moment dat; dar chiar prin aceasta, ea dobândește "puterea" de a pune în ordine tot ceea ce ține de rostire (mijlocul care îi asigură exprimarea) și de făptuire (domeniul care îi confirmă valabilitatea); căci tocmai cele ce exprimă o necesitate față de ea identitatea, noncontradicția, de exemplu -, devin necesare și pentru rostire și făptuire. O asemenea gândire autonomă are nevoie de un suport, un "susținător", temei: ceea ce numim "subiect
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pune în ordine tot ceea ce ține de rostire (mijlocul care îi asigură exprimarea) și de făptuire (domeniul care îi confirmă valabilitatea); căci tocmai cele ce exprimă o necesitate față de ea identitatea, noncontradicția, de exemplu -, devin necesare și pentru rostire și făptuire. O asemenea gândire autonomă are nevoie de un suport, un "susținător", temei: ceea ce numim "subiect", potrivit tradiției noastre filosofice, reprezintă un astfel de "purtător" al ei. Prin urmare, subiectul "suportă" gândirea autonomă; și tocmai pentru aceasta gândirea poate pre-condiționa orice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sine) gândirea însăși, anunțând că el ar putea fi ceva, fără a fi încă întreg ("ceva"): de exemplu, un gând anume despre un "lucru" (ori o stare de lucruri), o rostire care îl exprimă pe acesta din urmă, poate o făptuire în act sau una finalizată, care urmează (acum) sau a urmat un scenariu stabilit. Despre ce este vorba, în fapt? Cum de nu este încă "întreg" cel ce cheamă către sine gândirea (lucrul omenesc oarecare)? Pentru că, în virtutea sensului a priori
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de relevanța istoric-antropologică a practicilor omenești integrate într-o unitate de viață. Dar chiar admițând această prezentare a întregului printr-o parte a sa, nu cumva putem afla altceva cu mult mai semnificativ pentru om, din unghi istoric, decât "practicile" (făptuirile) sale, în așa fel încât o altă parte a sa să-l reprezinte? Orice încercare de răspuns trebuie să pornească de la prejudecata după care practica este ea însăși cuprinsă într-o unitate de viață, că ea constituie doar o parte
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
chiar registrul natural-istoric al vieții omului. În urmare, și ideea despre autonomia dobândită de gândire, fapt care a condus-o către reflexivitate, către posibilitatea de a se întoarce asupră-i, reglând astfel adică reglându-se pe sine și rostirile și făptuirile omenești. Către ce deschid aceste două idei? Ce șanse discursive au ele, raportat la tematicile filosofice din agenda gândirii contemporane, interesate mai degrabă de problema sfârșiturilor sau măcar "turnurilor" tuturor faptelor reprezentative, tocmai istoric, pentru om? De ce trebuie pusă în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
altă perspectivă decât cea natural-istorică? Adică ea nu funcționează, în perspectiva amintită, doar formal, însă nu și a priori? Căci dacă ar funcționa și a priori, atunci ar trebui să acceptăm o anterioritate constitutivă a sa pentru orice gând, rostire, făptuire umană, gândirea autonomă operând, într-un sens negativ, chiar și pentru cele care nu sunt acreditate și nici nu pot primi acreditare pe baza criteriilor în vigoare; în plus, ar trebui să fim de acord că o regulă foarte generală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cazurile însele (în "specificul" lor), ceea ce indică intervenția unor acte de constituire a "cazului". Cu alte cuvinte, dacă acceptăm că există o preeminență a gândirii justificatoare, doar formale, care reglează tot ce ține de gândirea însăși, de rostire și de făptuire, în virtutea originarității sale "temporale", atunci nu este de acceptat, chiar cu necesitate, și o aplicare constitutivă, o interpretare, a acestei reguli, adică o adaptare la condițiile unui particular în sensul de a-l constitui pe acesta, așa încât, ceea ce este valabil
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
temei într-o ordine strict natural-istorică ceea ce este a priori? De exemplu, dacă admitem cum o vom face, motivat, în această lucrare că logos-ul (ca atare) trecut în logică (logos-ul formal) reglează totul în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii omenești, în felul unei autorități "universale și necesare", desigur, a priori, chiar dacă el nu are decât o firavă îndreptățire istoric-naturală, nu trebuie să acceptăm, în consecință, că anumite rațiuni formale, dependente, desigur, de logos-ul formal însuși, așadar de mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din orizontul filosofiei analitice și din cel al fenomenologiei. Poate că lucrurile trebuie să stea astfel; poate că "principiul" nu are nici un sens doar în sine, fără un domeniu de aplicație constitutivă; poate că identitatea este legea gândirii, rostirii și făptuirii; desigur, numai că prin convingerea că toate acestea au loc sau măcar pot avea loc, nu este anulată întrebarea asupra îndreptățirii lor și asupra faptului pe care ele îl reprezintă în unitatea de viață omenească: dimpotrivă, tocmai acum, constatând toate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în sensul excluderii lor din spațiul "corectitudinii" gândirii). Putem vorbi, datorită acestei instituiri, despre o gândire formală constrângătoare și despre o dominație a faptului-de-a-gândi-formal (și, într-un sens strict instrumental, și a faptului-de-a-rosti corespunzător faptului-de-a-gândi-formal) asupra înseși gândirii, rostirii și făptuirii, socotite în întregul lor (nereduse la aspectul lor formal). Această dominație veritabilă dictatură ține blocate, într-un anumit orizont natural-istoric, toate componentele vieții omenești, legate de gândire (împreună cu celelalte fapte subiective), rostire și făptuire. O asemenea situație nu este împotriva
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
faptului-de-a-gândi-formal) asupra înseși gândirii, rostirii și făptuirii, socotite în întregul lor (nereduse la aspectul lor formal). Această dominație veritabilă dictatură ține blocate, într-un anumit orizont natural-istoric, toate componentele vieții omenești, legate de gândire (împreună cu celelalte fapte subiective), rostire și făptuire. O asemenea situație nu este împotriva "naturii umane"; dimpotrivă, ea a indus o anumită comoditate în traiul comun, poate un grad de automatism social și el binevenit, chiar o bucurie de viață, totuși măsurată, survenită în limitele acceptabilului, adică ale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a institui (și dărui) sens: în cazul acesta, cu ceea ce poate fi numit, pe anumite temeiuri care vor fi formulate în cele ce urmează, dictatura judicativului, cu toate aspectele și elementele sale. Aceasta corespunde întregului orizont de gândire, rostire și făptuire instituit de evenimentul gândirii autonome. Dar tehnicile filosofice pot avea, pe de altă parte, sensul unei "reducții" a bogăției de fapte pe care gândirea le ia la cunoștință, întotdeauna într-o suspectă separație a sa de propriile obiecte, la "unitatea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în ce modalități poate fi el sesizat, descris, poate chiar reinstituit? Ar putea fi el readus în zona de interes a unităților de viață omenească, neruinând gândirea, nici chiar pe cea autonomă, devenită constrângătoare pentru gândirea însăși, pentru rostire și făptuire? Aceste întrebări prima, de sens natural- istoric, celelalte două, de sens fenomenologic doar stabilesc, așa cum precizam mai sus, orizontul cel mai larg al demersului, ceea ce înseamnă că și momentele uimirii din care s-a născut problema susținută de ele. În
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]