345 matches
-
la vreo șapte picioare înălțime de la pământ, aproape de tavan. Fairlynn propune ca eu să iau placa și ea să ia patul. Eu nu sunt ca tine, ușoară ca un fulg, zice ea. Scândura n-o să-mi țină greutatea - o să-ți fărâm oasele, de cade. Când mă uit la placă, mă ia imediat durerea de cap. Ca să ajung la ea, trebuie să urc mai întâi în patul ei, ca pe o treaptă, apoi să-mi depărtez picioarele ca să mă cațăr pe stâlpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao vrea ca oamenii să fie răniți, Kuai Da-fu și-a dat seama cam ce ar vrea Mao să li se facă. Strig slogane alături de Kuai Da-fu. Învățătura lui Mao e tunetul care despică văzduhul și vulcanul care fărâmă fundul oceanului! Învățătura lui Mao e adevărul! Mao m-a lăsat să înțeleg secretul conducerii. Mareșalul Peng De-huai a fost un loialist care cândva a jucat un rol-cheie în crearea republicii. Cu toate astea, Mao mi-a spus că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aleargă spre Fairlynn. Își leagănă trupul, cu bărbia spre cer. În spatele ei, norii s-au prăbușit la pământ, rostogolindu-se ca niște ghemotoace de bumbac. Șeful plutonului de execuție strigă ultimul ordin. Într-o tăcere deplină, Fairlynn vede cum se fărâmă fața lui Lotus. Sângele împroșcat îi vopsește pe față o crizantemă înflorită. Experiment pentru cimpanzei! Fairlynn leșină. Deși Fairlynn supraviețuiește Revoluției Culturale, în clipa în care vede chipul lui Lotus devenind o crizantemă însângerată, explodează și un compartiment important din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Îmi dorisem să probez emoțiile puternice pe care simțeam că le ratasem de-a lungul vieții sigure pe care o avusesem cu Mark. Dorința mi s-a îndeplinit. Era nevoie de efort pentru a disocia durerea ce însoțea un vis fărâmat de disconfortul copleșitor cauzat de gripă, dar aveam o idee destul de clară care era care. — Chestia este, Jenny, că nu era vorba doar despre Rachel, era vorba despre tot pachetul. Eram o familie. Funcționa și pentru ei, funcționa și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
i se cuvine, o mărit cu feciorul lui Neculai Vodă Mavrocordat. — Uui! chiui prințul Ștefan. Surugiii, crezând că e un îndemn pentru ei, răspunseră cu chiote și biciuiră caii care, speriați, o porniră în trap năvalnic. Ce făcuși, or să fărâme caleașca, se văita doamna Stanca. — Într-un sfert de ceas ajungem la Mogoșoaia, râse Ștefan. Mateiaș, de emoție, se ridică în picioare. Râdea în hohote imitând gesturile surugiilor. Stanca își puse la loc în pungă monedele de aur și argint
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de minune, toate mergeau strună, însă asta nu le-a împiedicat să se certe groaznic în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie. Șampania a pocnit și s-a vărsat pe covor. Elena a căzut în genunchi, împroșcând printre dinți fărâme de tort. A luat sticla, dar a scăpat-o iar. Ioana a avut o clipă de luciditate la gândul că mizeria va trebui să fie curățată până mâine la trei după-amiaza, când i se întorcea familia de la băi. Deocamdată însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dintre cele mai mari defecte de caracter ale mele). La început a mai fost cum a mai fost, cu toate că pionezele săreau tot timpul și aterizau pe covor, iar elasticul, fiert și răsfiert la spălarea o dată cu lenjeria, era fragil și se fărâma mereu sau se-ntindea ca guma de mestecat... Ferestruica totuși glisa și puteam citi ce se spunea acolo despre cooperativizare. Nu aveam probleme să-mi amintesc textul, fiindcă-l citisem oricum de o mulțime de ori înainte, fără fereastră. Curând
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ei. La descendenți, gena creației literare s-a transmis fiicei Ileana, care nu și-a publicat scrierile în timpul vieții, și nepotului de frate, Ioan Mugurel Sasu, scriitor și publicist recunoscut în mediile literare din țară și străinătate, și poate o fărâmă nepotului ce semnează aceste notații. * O poznă a firii, amuzantă și controversată, care nu mi-a înșelat deloc memoria, a fost verișorul Ramiro, progenitura unchiului Milian Doboș, notarul orașului Vama. Fiind conceput de doi veri primari care s-au iubit
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la tabăra turcească au mersu. Acolo dacă l-au dobânditu, cu multă mânie l-au mustrat și l-au dat de viu, de l-au legat de coadele a doao cămile și l-au slobozit prin tabără de l-au fărâmat (atunci zic să fie zis Ioan vodă: <Caută că eu multe feliuri de morți groaznice am făcut, iar această moarte n-am știut să o fiu făcut>)” Când s-a întâmplat aceasta, fiule? La 1574, părinte. Apoi plângerile bietelor călugărițe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Acum, urletul asurzitor al vânturilor, care se roteau în vârtejuri la peste 161 Km/h, începu să atace clădirile din jurul nostru. Puteam auzi geamurile care se spărgeau, mașinile care erau ridicate și mototolite ca niște jucării și clădirile cum se fărâmau și cădeau în bucăți ca și cum ar fi fost din plastic. Cum intensitatea maximă de 24,38 m și raza de 8 m a furtunii de nisip lovise cu toată furia, structura parkingului în care intrasem începu să se legene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
celor opt ore de birou, unde nu se discută decît de necazurile zilnice. Ana care n-a uitat să-i pună lîngă roman cîteva ouă fierte și chiftele. "Să le topesc pe toate în una singură... Toate sunt, de fapt, fărîme din una și aceeași, pe care o ostracizez de fiecare dată cînd mi-o amintesc. Și ce dacă a fost una din marile prostituate ale Bucureștiului?! Dar oare a fost? Voi ști vreodată cine era cel care mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mii și mii de vieți necunoscute se sinucid înlăuntrul meu și din suspinele lor se alcătuiește un extaz final, că nu sânt mai mult de o boltă peste infinite sfârșituri... De m-aș putea împrăștia în elementele chinului, să mă fărâm în frânturi de sfâșieri și să nu mai fiu nicăieri și în primul rând în mine! Ca într-un delir de absență, să mă suprim în toate și să mă sting, centrifugal mie. Omul este drumul cel mai scurt între
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să-ți miști brațele strâns pe lângă șolduri, iar Între mâna care ține Cartea și cea cu care o răsfoiești aproape că nu trebuie să existe loc, și dacă-ți umezești degetele trebuie să le duci vertical la buze, ca și cum ai fărâma azimă, atent să nu pierzi nici o firimitură. Cuvântul trebuie mâncat cu cea mai mare Încetineală, Îl poți muia și recombina numai dacă-l lași să ți se topească pe limbă, și fii atent să nu-l scapi pe caftan, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îl deschiseseră la poza Juliei și-și ziseseră nepăsători și admirativ: „Ce femeie frumoasă!“; și-i imagină ca pe o multitudine de degete josnice, frecînd imaginea de pe o monedă, sau ca pe niște păsări certărețe, care ciuguleau din Julia, luînd-o fărîmă cu fărîmă... Se bucurase În secret cînd numărul acela se Învechise și fusese Înlocuit cu altul. Acum, Însă, se uita la revistă - la poza Juliei, la numele Ursulei Waring - și toată vechea ei neliniște reveni, de parcă ar fi fost ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
i-a umplut paharul cu apă minerală. Își desfășura în fața ei deprinderile galante fără să scoată o vorbă. La desert, femeia s-a alertat. În curând urmau să se despartă. Nu-i plăcea plăcinta cu brânză, dar a consumat-o fărâmă cu fărâmă numai ca să mai amâne plecarea. De unde sunteți? l-a întrebat, în sfârșit, exasperată și imediat s-a gândit că folosirea pluralului o să ducă la o trenare a relației. El i-a răspuns ca la școală, nici o vorbă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stropite cu felurite colori, se chemau de pe vârfuri de nuielușe mlădioase; erau stigleți cu pete de sânge, pițigoi rotunzi cu pene cenușii și negre, cintezi cu piepturile cărămizii. Se priveau cu ochișori sticliți ca vârfuri de ace, deschideau pliscuri și fărâmau melodios chemările, fâlfâiau apoi ușurel și-n urmă-le nuielușele se clătinau, tremurându-și frunzele lucii. Înfiorarea vieții mărunte se strecura prin marginea aceasta de pădure, ca-n orice dimineață de vară. Zboruri de gâze cu aripi străvezii, cu aripioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plop cu coajă cenușie abia își clătea rămurelele subțiri și-și tremura bănuții frunzelor, care luceau în două ape. Căprioara suia pe pârău, la deal. La dreapta și la stânga malurile creșteau. Undele veneau mai repezi, murmurau printre pietre ascuțite, săreau fărâmându-se în bulgărași de argint. Ea schimba copitele negre ca abanosul de pe piatră pe piatră, și urca încet, pe când pe picior i se scurgea sânge cald. Sus, pe pisc, se înălța în cer albastru bradul, vestitor al vânturilor. Mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ușa care însemna în lumină o pată neagră. Liniștea plutea peste marginea aceea de pădure, liniște ușoară pe care o tremura parcă strălucirea luminii; și tăcea frunzișul nesfârșit. „Nu mai bătea inima codrului și erau priponite și vânturile...“ Pârăul curgea fărâmând lumina și clătea ușor ierburile și florile și treceau albine prin soare ca niște scânteietoare de aur. Și mi se umplea sufletul de pace, acolo, într-un colțișor de lume. Treceam destul de des prin aceste locuri cu afacerile mele: ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strângându-se și pierind, ci și de respirația flăcărilor care, în ciuda distanței, părea că se aude, ca și de trosnetul lemnului și de șuierul jeturilor de apă ale pompierilor sosiți în sfârșit, jeturi lovind cu brutalitate în ziduri, în acoperiș, fărâmând ce nu fusese fărâmat, pătrunzând prin ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ci și de respirația flăcărilor care, în ciuda distanței, părea că se aude, ca și de trosnetul lemnului și de șuierul jeturilor de apă ale pompierilor sosiți în sfârșit, jeturi lovind cu brutalitate în ziduri, în acoperiș, fărâmând ce nu fusese fărâmat, pătrunzând prin ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pătrunzând prin ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind cu privirea și pâclele de fum, la început doar rotocoale și colaci negri deveniți acum o masă mai mult cenușie, ca o pânză, cu forme schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului care bătuse toată ziua, urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strângându-se și pierind, ci și de respirația flăcărilor care, în ciuda distanței, părea că se aude, ca și de trosnetul lemnului și de șuierul jeturilor de apă ale pompierilor sosiți în sfârșit, jeturi lovind cu brutalitate în ziduri, în acoperiș, fărâmând ce nu fusese fărâmat, pătrunzând prin ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ci și de respirația flăcărilor care, în ciuda distanței, părea că se aude, ca și de trosnetul lemnului și de șuierul jeturilor de apă ale pompierilor sosiți în sfârșit, jeturi lovind cu brutalitate în ziduri, în acoperiș, fărâmând ce nu fusese fărâmat, pătrunzând prin ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pătrunzând prin ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind cu privirea și pâclele de fum, la început doar rotocoale și colaci negri deveniți acum o masă mai mult cenușie, ca o pânză, cu forme schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului care bătuse toată ziua, urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nou. „Un drum.“ Și-a așezat firele de păr zbârlite și amețit de adierea gravă care răbufnea la răstimpuri, ca o răsuflare de uriaș. „O prostie“, a mai zis. Un corb croncănea foarte aproape deasupra lor și liniștea s-a fărâmat în mulțime de cioburi. „E înfiorător“, a zis Ioana Sandi, prinzându-l cu amândouă mâinile de braț și strângându-se lângă el, cu capul pe umărul lui. „E foarte frumos și atâta liniște și lumina asta înghețată și cenușie, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]