410 matches
-
mai departe cu predicțiile. El a văzut în telefon un instrument prin care se puteau transmite concertele muzicale. În momentul în care a devenit evident faptul că telefoanele vor permite oamenilor să vorbească la distanță, majoritatea vizionarilor au continuat să fabuleze. Directorii companiilor de telefonie s-au gândit la o utilitate specifică pentru telefon: convorbirile în interes de serviciu. Dar cum rămâne cu posibilitatea ca oamenii să își sune prietenii doar pentru a face conversație? Absurd, s-au gândit. O pierdere
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
o realitate anume, jurnalul, pură proiecție spirituală, se dovedește neputincios În surmontarea complexelor induse de o bogată activitate ficțională. Pactul retoric nu poate avea loc, la acest tip de jurnal, pentru că unul dintre termeni absentează. Suntem Încă departe de situația fabula in fabula 4, descrisă de către Umberto Eco. Deși, prin anticiparea „labirintului de contradicții Între lumile epistemice și doxastice și lumea reală”5, jurnalul se deschide la ambele capete: atât spre lumea ficțiunii, a dezirabilității pure, cât și spre aceea (Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
64-66. 247 Ibidem, p. 8. 248 Ibidem, p. 28. 249 Ibidem, p. 11. 250 Ibidem, p. 24. 251 Este elocventă o comparație între povestirea lui Dumitru Almaș despre podul realizat de romani peste Dunăre și varianta lui Neagu Djuvara. Almaș fabula strident, îndepărtându-se atât de realizarea tehnică în sine, cât și de scopul construcției, dezavantajos pentru daci. El se declara impresionat de atenția cu care Apollodor din Damasc i-a sculptat "cu atâta grijă și talent pe strămoșii noștri daci
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
întâmplări deosebite, imaginate sau reale, se situau în afara limbajului, ceea ce era și cazul istoriei, într-o condiție de ocurență pură"336. Rezultă din cele de mai sus că, puse într-un circuit de repetabilitate fatalmente eternă, subiectele (în sensul vechii fabula) care constituie motorul operei literare (sursele de inspirație) sunt mereu aceleași, neexistând posibilitatea înnoirii sau modificării, fie și parțiale, a lor. Prin urmare, singura cale ce-i mai rămâne vreunui autor, acum, de a tinde (cât de cât) spre originalitate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
forte ale modernității. În acest caz, putem chiar considera că e o parodie ce vizează "politica" punctelor de vedere propusă, ca joc auctorial, de un scriitor precum William Faulkner în Zgomotul și furia (în cazul din urmă, în fiecare capitol fabula, altfel spus povestea, este relatată prin prisma unuia dintre personajele care participă la evenimențialul tulbure al cărții un incest din urma căruia rezultă un copil -, fiindu-ne prezentat inclusiv punctul de vedere obiectiv până la absurd al reterdatului Benji, care nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lumile narative și șansa participării la spectacol. Richardson observă că secvențele de evenimente din unele forme și genuri dramatice ca teatrul elisabetan, teatrul epic brechtian, piesele moderniste sau piesele de avangardă, nu respectă gramatica narațiunii de sorginte proppiană, potrivit căreia fabula, ca structură globală a dramei, este un lanț dinamic de evenimente și acțiuni, ci folosesc, în locul relațiilor de cauzalitate, legături tematice sau metaforice și refuză structurile dramatice coerente pe care le înlocuiesc adesea cu un teatru al absurdului. Aceste sublinieri
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
lirica, pictura, muzica, hipertextul sau spectacolul cinematografic interactiv, o posibilă candidată la narativitate. Fludernik insistă, printre altele, pe rolul spectatorului care oferă, prin prezența lui, spectacolului dramatic, un scenariu spațio temporal specific. Insistă, de asemenea, pe importanța unor concepte ca fabula, discurs, evenimente, existențe, focalizare, voce sau situații narative care în accepția ei ar putea constitui de asemenea, alte puncte de interes major în studiul narativ al textelor dramatice. Pentru Fludernik, drama ca gen narativ arată că istoria scrisă în termeni
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
lumile narative și șansa participării la spectacol. Richardson observă că secvențele de evenimente din unele forme și genuri dramatice ca teatrul elisabetan, teatrul epic brechtian, piesele moderniste sau piesele de avangardă, nu respectă gramatica narațiunii de sorginte proppiană, potrivit căreia fabula, ca structură globală a dramei, este un lanț dinamic de evenimente și acțiuni, ci folosesc, în locul relațiilor de cauzalitate, legături tematice sau metaforice și refuză structurile dramatice coerente pe care le înlocuiesc adesea cu un teatru al absurdului. Aceste sublinieri
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
lirica, pictura, muzica, hipertextul sau spectacolul cinematografic interactiv, o posibilă candidată la narativitate. Fludernik insistă, printre altele, pe rolul spectatorului care oferă, prin prezența lui, spectacolului dramatic, un scenariu spațio temporal specific. Insistă, de asemenea, pe importanța unor concepte ca fabula, discurs, evenimente, existențe, focalizare, voce sau situații narative care în accepția ei ar putea constitui de asemenea, alte puncte de interes major în studiul narativ al textelor dramatice. Pentru Fludernik, drama ca gen narativ arată că istoria scrisă în termeni
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
lumile narative și șansa participării la spectacol. Richardson observă că secvențele de evenimente din unele forme și genuri dramatice ca teatrul elisabetan, teatrul epic brechtian, piesele moderniste sau piesele de avangardă, nu respectă gramatica narațiunii de sorginte proppiană, potrivit căreia fabula, ca structură globală a dramei, este un lanț dinamic de evenimente și acțiuni, ci folosesc, în locul relațiilor de cauzalitate, legături tematice sau metaforice și refuză structurile dramatice coerente pe care le înlocuiesc adesea cu un teatru al absurdului. Aceste sublinieri
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
lirica, pictura, muzica, hipertextul sau spectacolul cinematografic interactiv, o posibilă candidată la narativitate. Fludernik insistă, printre altele, pe rolul spectatorului care oferă, prin prezența lui, spectacolului dramatic, un scenariu spațio temporal specific. Insistă, de asemenea, pe importanța unor concepte ca fabula, discurs, evenimente, existențe, focalizare, voce sau situații narative care în accepția ei ar putea constitui de asemenea, alte puncte de interes major în studiul narativ al textelor dramatice. Pentru Fludernik, drama ca gen narativ arată că istoria scrisă în termeni
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
aș încerca să-ți povestesc nici nu aș ști cu ce să încep. Începe cu ce-ți vine în minte prima dată! Mi-am amintit ceva, însă mă tem că ai să râzi de mine sau ai să crezi că fabulez!... Cum să râd? Spune! Chiar mă faci curioasă. Pare absurd, dar e adevărat... Când eram elev în clasa a cincia elementară, ca nebunul, mă îndrăgostisem de o fată de aceeași vârstă cu mine. În fața ei mă fâstâceam de nu mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de comunicare artistică (directă/indirectă). Modurile de expunere sunt: narațiunea, descrierea, dialogul și monologul. Narațiunea (lat. narratio - povestire, istorisire) este modul de expunere care constă în relatarea unor evenimente, întro succesiune de secvențe temporale. Acest mod de organizare textuală însumează „fabula“ („povestea“, „istoria“, șirul de întâmplări) și „discursul“ (textul, modalitățile narării) și este definitoriu pentru genul epic (romanul, nuvela, povestirea, basmul, schița, snoava, parabola, fabula, balada, poemul, epopeea; apare și în scrieri de graniță de tip memorialistic). Narațiunea este esențială în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
plecării la Câmpulung - este inserată în romanul războiului. În Cartea a doua, discursul devine un adevărat jurnal de campanie, bazat pe experiența reală a autorului, cu notații fugitive, cu întâmplări relativ independente. Fiecare dintre aceste forme de scriitură nu poziționează fabula întro cronologie realistă, ci o fragmentează ca sumă de experiențe trăite de eul narator, ca „monografie a unui sentiment“ ori ca „dosare de existență“. O altă particularitate a prozei de analiză psihologică este motivarea acțiunii prin conflicte predominant interioare. Incipitul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
timp închis, întreține (în subtext) o mitologie crepusculară. Subcurenți de adâncime sugerează zădărnicia. Timpul, noi îl știm, nu se măsoară, / îl căutăm prin spini, prin iarba verde, / într-un mușuroi care se mișcă..." (Metanoia). Memorialistul, un virtuoz al construcțiilor mentale, fabulează liber: la Baaad, i s-a înfipt în creier "Gândul Morții"; odată l-a ispitit acolo "Nenumita"; o conversație aspră cu un medic e, în fapt, un dialog despre "Moarte"; unei aeriene Ilen i se recomandă cinic: "Îmbracă trupul Morții
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
însemne onirice) și iubirea in actu acestea pretexte de relaționări necontenite. Că erosul în genere e sfidare inconștientă sau conștientă a morții, s-a observat de mult; constatare vehiculată de către filozofi și nu numai. Pe temeiuri ereditare asumate, autoarea Poemelor fabulează Ca o țărancă; ea speră, seamănă busuioc (floare-mesager), se gândește la vrăji, "la Dumnezeu și la Dragoste..." Percepe suflul dorului și, lăsându-i-se în voie, recurge la incantații, la exorcisme: "De la mine la tine: / Roi de albine. Deschide brațele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un factor fundamental în evoluția realității. Știința este astfel condusă spre o nouă paradigmă. "Anomaliile", misterele pe care actuala paradigmă nu le poate explica împing lucrurile într-acolo, devin motoarele acestei căutări. Oamenii de știință investighează noi moduri de abordare, "fabulează" științific și produc idei noi și concepte-cheie care conduc spre o nouă paradigmă. De fapt, conduc spre o realitate pe care marii mistici și înțelepți o cunoșteau încă din Antichitate, și anume, existența unui cîmp cosmic ce leagă totul la
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
să joace jocul „băiatul ratat”, un băiețel putea să fie „fetiță”, să se lase mângâiat, să se joace cu păpușile fără să fie amenințat în mod fundamental în legătură cu identitatea sa. „Castrarea” rămâne o amenințare: și băieții și fetițele pot să fabuleze destul de mult, primii ignorând realitatea anatomică și fiziologică a sexului feminin, celelalte păstrând credința că într-o zi vor fi și ele dotate cu atributele puterii falice. Această bisexualitate potențială pe de o parte, iar pe de altă parte idealizarea
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de comunicare artistică (directă/indirectă). Modurile de expunere sunt: narațiunea, descrierea, dialogul și monologul. Narațiunea (lat. narratio - povestire, istorisire) este modul de expunere care constă în relatarea unor evenimente, întro succesiune de secvențe temporale. Acest mod de organizare textuală însumează „fabula“ („povestea“, „istoria“, șirul de întâmplări) și „discursul“ (textul, modalitățile narării) și este definitoriu pentru genul epic (romanul, nuvela, povestirea, basmul, schița, snoava, parabola, fabula, balada, poemul, epopeea; apare și în scrieri de graniță de tip memorialistic). Narațiunea este esențială în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
plecării la Câmpulung - este inserată în romanul războiului. În Cartea a doua, discursul devine un adevărat jurnal de campanie, bazat pe experiența reală a autorului, cu notații fugitive, cu întâmplări relativ independente. Fiecare dintre aceste forme de scriitură nu poziționează fabula întro cronologie realistă, ci o fragmentează ca sumă de experiențe trăite de eul narator, ca „monografie a unui sentiment“ ori ca „dosare de existență“. O altă particularitate a prozei de analiză psihologică este motivarea acțiunii prin conflicte predominant interioare. Incipitul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pînă la atelier și vindea o pînză. Revenea și chefuiam discret, cu batog de morun și whisky rar, pînă seara, tîrziu. Era mereu sobru. Nu l-am văzut rîzînd. Dar povestea lucruri tare interesante, cu șarm! Uneori îl suspectam că fabulează, dar ce importanță mai avea?! Din păcate, directorul a fost detronat repede, eu am primit o înștiințare tristă (fusesem și eu destituit!) și Mircea... nu mai știu. Am auzit c-a plecat din țară. Apoi, din filmul lui Tudor, am
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a explorării interioare a timpului, vocația înaltă, "poezia" (adică desăvîrșirea) stilului, scrierile lui Anton Holban au reflexele efemere ale marii întîlniri, cu nostalgia căreia vor rămîne. NOTE 1. Anton Holban, Ioana, Tipografia "Zarand", Brad, 1934, p. 154. 2. Cf. "Acta Fabula", Revue des parution en théorie littéraire, on line; Dominique Jullien, Proust et ses modèles, Les Mille et Une Nuits et Les Mémoires de Saint-Simon, José Corti, 1989. 3. Littérature et altérité. Entretien avec Jean-Jacques Lecercle, co-auteur, avec Ronald Shusterman, de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cărui lectură nu e doar instructivă, ci și pedagogică. Omul modern, mai ales a stat în atenția autorului. Dar el știa, ca și noi, că studiind sentimentul siguranței în alte vremuri deschide o cale spre cunoașterea de sine. De nos fabula narratur! O goană continuă după mijloacele de protecție a făpturii noastre e toată istoria. Jean Delumeau ne sugerează o lectură esențială și verosimilă a paginilor ei. O înțelegem azi cu atât mai mult cu cât omenirea întreagă e asediată de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de calendar și almanah " De gustibus, nihil sine Deo". MX: Ce facem cu liber-cugetătorii? AMK: Ei n-au nevoie de cuvinte potrivite, ci de formule gata pregătite, sub celofan, de media. Iar vechii Avizori sunt experți în folosirea lor. Uneori fabulează atât de bine încât nu trebuie să-i mai înșele nimeni. MX: Dar cu Luca, în final, ce se întâmplă, prins cu menghina între imaginile create în jurul lui, între "Pițu" și Elpi? DAK: Pune întrebarea asta celor care au trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în contra căreia conspirau felurite comunități, ligi de orașe și târguri, lideri locali. În zona Piemontului de jos, unde peste ani se va înălța Alessandria, se naște și mișună puiul de țăran Baudolino, un fantezist și jumătate, ca să nu zicem mincinos. Fabulează și născocește de mic, și culmea, cam tot ce-și imaginează produce istorie. În plus are darul limbilor (ca apostolii), dar și al vedeniilor, ca de pildă cea cu Sf. Baudolino sau cu licornul, ambele având sfârșit profitabil, fie pentru
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]