705 matches
-
rai, atât de cruzi încît să fim în contra spitalelor din sate. Liniștească-se! Nu sîntem în contra înființării lor. Deplângem nenorocita necesitate de-a se crea spitale în sate, ceea ce nu mai e nici într-o țară europeană, deplângem că noii fanarioți au esploatat cu atâta cruzime poporul nostru încît să fie nevoie a-l trata în spitale și credem că ele vor ajuta foarte puțin în contra unor rele sociale și politice. Cauza morbidității țăranului român este esploatarea neomenoasă careia l-a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
foii fanariote nu e nici esplicare pentru mistificațiile ce le dă publicului drept idei ale noastre, nu e nici justificare. N-am numit "canalie" pe poporul românesc, ci am făcut numai deosebirea între poporul nostru sărmanul, care sufere dominațiunea noilor fanarioți și între canalia dominantă, neromînă, care-i impune această dominațiune prin gudurare, prin minciună, prin lingușire și în fine prin împrejurarea tristă că factorul esențial de control, stabilit de Constituția noastră, Coroana, nici cunoaște țara, nici află de cuviință a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
esploatare străină organizată ca cea de astăzi, alegerea e aproape indiferentă pentru omul ce duce greutățile esploatării. Precum împărați au murit de boala pediculară, de phtheiriasis, tot așa poporul românesc, care are nevoie de spitale în sate, moare de boala fanarioților și jidanilor paraziți cari s-au încuibat în organismul lui. Orice încheietură organică a lui, orice autoritate publică, de la ministerii pân-la subprefecturi, sunt cuiburi de incubațiune pentru acești paraziți, unde ei se clocesc, trimițîndu-și apoi odraslele la Paris, de unde aceste
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în care se-ncheia un tractat de comerț cu Austria, ca manifestare a neatârnării noastre, d. Mitilineu, înalt funcționar al Ministerului de Esterne, publica un volum de tractate de alianță și de comerț încheiate de dinastii române de înaintea epocei fanarioților. Și ce străluciți într-adevăr, ce neasemănat de mari sânt reprezentanții din trecut ai neatârnării statelor române față cu epoca noastră? Oare Mircea I, în cei 38 de ani, Ștefan cel Mare în cei 46 de ani ai domniilor lor au
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în care se-ncheia un tractat de comerț cu Austria, ca manifestare a neatârnării noastre, d. Mitilineu, înalt funcționar al Ministerului de Esterne, publica un volum de tractate de alianță și de comerț încheiate de dinastii române de înaintea epocei fanarioților. Și ce străluciți într-adevăr, ce neasemănat de mari sânt reprezentanții din trecut ai neatârnării statelor române față cu epoca noastră? Oare Mircea I, în cei 38 de ani, Ștefan cel Mare în cei 46 de ani ai domniilor lor au
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
păstrîndu-și cu toate acestea întreaga lor suveranitate înlăuntru și-n afară, cum s-au putut să se introducă în tractate de supunere proibițiunea pentru moametani de-a se așeza în țară, cum s-au răsfrânt până chiar asupra umbrelor de fanarioți o rază din vechea neatîmare, căci și aceștia îndrăzneau a se numi Domni din mila lui Dumnezeu, deși erau numiți și scoși prin firman, deși se știe că titlul Deigratia nu se cuvine decât numai suveranilor. E o ciudată ironie
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și a vă zice romîni". Însă noi credem că nu cutare sau cutare partid poate fi mândru de acest trecut, ci țara întreagă; căci, încă o dată, a vorbi de partide politice sau în epoca lui Radu Negru, sau în epoca fanarioților, sau chiar în epoca Regulamentului Organic, este un curat anahronism. Dar unde absurditatea se înfrumusețează și cu rea-credință este când ziarul "Romînul", punând tot acest trecut în sarcina partidului conservator, face și o distincțiune arbitrarie, imputîndu-i numai relele regimelor trecute
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
epocii și simțite în mod universal sânt numite în programul d-lui Manolachi Costachi "teorii abstracte de cosmopolism și importate de aiurea... ". Importate de aiurea? Dară în alt punct acest program invocă: ideile și tradițiunile istorice? Ei bine! Până la epoca fanarioților ideea de stat a fost democratică și ne este destul să cităm că tronul nu era de drept divin, adică nu era expresiunea unei idei absolute, ci se alegea de boieri și fruntașii țării. Cu alte cuvinte voința națională ca
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
veninul acestor idei și să vedem cum sta cu conștiința națională? Poate să aibă dreptate d. Manolachi Costachi. O epocă în care a existat cele mai puține idei de libertate, o epocă de aproape robie, este în istoria noastră epoca fanarioților. Ar urma, după teoria programului conservator, că niciodată simțul conservărei naționale, adică conștiința națională, n-a fost mai vie ca în acea epocă. Ei! Așa este? Psicologia unei națiuni este ca și a individului. Din contră, atât mersul psicologic cât
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cucerite. Când țara nu era liberă nu putea fi vorba de dezvoltarea libertăților cetățenești. Am putea cita oare ca dezvoltare a statului polon suma de libertăți publice ce le-ar primi locuitorii sub ruși? Va să zică nu poate fi vorba de fanarioți, precum pe de altă parte nu trebuie a se confunda libertatea țărei, oricari ar fi organele cari-i formulează voința, cu libertățile cetățenești, adică cu măsura în care fiece cetățean contribuie la formularea voinței țării. Un stat absolutist poate fi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Un lucru e sigur pentru toți. Sânt acte de desperare din partea partidului roșu, acte de om ce se îneacă și pentru care orice, considerație publică, binele țării, Constituție, control, au devenit cuvinte deșerte. Daca toate acestea se întîmplau în vremea fanarioților, ce luau țările în arenda pe câțiva ani de zile pentru a le secătui materialmente, a le degrada moralmente, mirarea noastră n-ar fi la locul ei. Dar chiar atunci încă boierimea și mitropolitul, cu greu, dar tot puneau un
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
acestea petrecîndu-se cu un cinism fără asemănare pe pământ, fără asemănare în republicele Americei de Sud chiar, o spunem drept, nu ne-am fi așteptat. Cu durere constatăm că acea boierime mult calomniată constituia, până și sub vitreaga arendășie a fanarioților, un control mai serios al intereselor publice decât cel de astăzi. Nu mai vorbim de popor. Glasul lui e nimicit prin falsificarea sistematică a regimului parlamentar, pe el îl bântuie foametea și nevoile, el e mai rău astăzi decum a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Un lucru e sigur pentru toți. Sânt acte de desperare din partea partidului roșu, acte de om ce se îneacă și pentru care orice, considerație publică, binele țării, Constituție, control, au devenit cuvinte deșerte. Daca toate acestea se întîmplau în vremea fanarioților, ce luau țările în arenda pe câțiva ani de zile pentru a le secătui materialmente, a le degrada moralmente, mirarea noastră n-ar fi la locul ei. Dar chiar atunci încă boierimea și mitropolitul, cu greu, dar tot puneau un
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
acestea petrecîndu-se cu un cinism fără asemănare pe pământ, fără asemănare în republicele Americei de Sud chiar, o spunem drept, nu ne-am fi așteptat. Cu durere constatăm că acea boierime mult calomniată constituia, până și sub vitreaga arendășie a fanarioților, un control mai serios al intereselor publice decât cel de astăzi. Nu mai vorbim de popor. Glasul lui e nimicit prin falsificarea sistematică a regimului parlamentar, pe el îl bântuie foametea și nevoile, el e mai rău astăzi decum a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu Coroana. A rămas ca cuprinsul cam apătoșit al acestei formule a decadenței neamului românesc să serve de pretext sau de scuză unor nestatornicii oarecari. De când a-nceput însă acest rău cumplit să bântuie țara? Germenele e fără îndoială în timpul fanarioților. Un Domn fanariot venea c-o pătură de slujbași culeși de pe ulițele {EminescuOpXI 192} Țarigradului, altul cu altă pătură, încît totdeuna se aflau în țară câte două trei serii de oameni gata de-a servi statul, sau mai bine pe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sub auspiciile căreia s-au întins Țările pîn-în Nistru, pîn-în Varna, dincolo de ținutul Vidinului, în Făgăraș și Amlaș, în Pocuția și Podolia, la Bistrița ardeleană, și tot acelei mâne de oameni datorim existența de acum a Țărilor. Răul inaugurat sub fanarioți devine însă și mai acut sub Regulament, căci, deși această legiuire a adus în multe privinți bine, în această una privință ea a prefăcut vechiul stat oligarhic cu servicii gratuite în stat biurocratic cu servicii plătite cu bani. La funcțiile
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
votată, începînd cu schingiuirea săteanului și sfârșind cu bătăi date deputaților cari ar îndrăzni a releva - într-un mod oricât de politicos - monstruozitățile guvernului Brătianu, totul e pe o clină de corupție și silnicie bestială, mai rea decât în vremea fanarioților. Aci stă răul. Geaba vin roșii cu vorbe mari, arătând ceea ce fac, pentru binele patriei. Nu ceea ce fac, ci cum fac, iată cestiunea. Bancă Națională făcută pe resorturi patriotice cu procure fictive, administrație cu bandiți și retează-stupi, justiție cu extrădare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
că pe acolo Mihăleștii nu prea cresc pe toate cărările. Trebuie un ochi deprins, ca al d-lui Brătianu, ca să-i descopere într-o lume în care Chirițopulo e un mit și Simulescu o legendă din veacul de aur al fanarioților; dar ce nu poate buna-voință și iubirea de patrie? Ceea ce pentru noi ar fi greu pentru d. Brătianu va fi ușor. D. Brătianu nu e în poziția delicată a lui Diogen cu vestita sa lampă. D-sa nu caută oameni
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de loc de mirare daca în multe au rămas îndărăt. În Țara Românească și Moldova are a se lupta cu ignoranța și cu corupțiunea stăpânitorilor săi, cu acea lipsă de caracter și de patriotism, triste și neînvinse rămășițe ale epocei fanarioților cari nu pot fi nici șterse nici înlăturate prin miile de fraze democratico-politice cari întunecă văzduhul și mințile; în Austro-Ungaria cel puțin, întru cât s-atinge de sferele învățătorești și clerice, caracterul e mai intact, dar aci se opun alte
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Dovedit din fir de păr este că conservatorii sânt aciia cari au introdus reformele liberale în țară, siliți da, dar de bunul lor simț și de inima lor. Nu anul 1848 le-au luat privilegiile, ci altcineva cu mult anterior: fanarioții. Ne întemeiem aci pe-o autoritate pe care "Romînul" desigur nu va cuteza a o combate, pe a lui Nicolae Bălcescu: Privilegiul scutirii complete la români nu-l aveau decât robii. De la boier până la moșnean, de la mănăstire, preot, până la oștean
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
coc peste noapte, nici nu se abat din rădăcina lor. Ideea uniunii românilor sub un singur sceptru e, precum am relevat-o și altă dată, o veche idee austriacă, concepută în ultimii ani ai domniilor noastre naționale, imediat înaintea venirei fanarioților. Așadar numai din această rădăcină ea ar fi putut crește și realizarea ei deplină ar fi fost într-adevăr o Daco-Romînie, însă, sau sub o secundogenitură austriacă, sau c-o poziție autonomă înlăuntrul monarhiei. Din momentul în care {EminescuOpXI 275
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de la venirea la putere a patrioților, România e aservită politicește și economicește mai mult decât oricând și poartă coada alianței austro-germane; cu toate acestea, fiindcă patrioții sânt mari și tari, toate sânt bune și frumoase. Cu toate acestea, nici sub fanarioți chiar atârnarea intereselor statului român de caprițiile vecinilor n-a fost mai mare decât astăzi. O probă dintr-o mie și-o sută ar fi de ajuns. "L'Independance roumaine" a publicat bunăoară, mai zilele trecute, un comunicat al Ministerului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
provincie a regatului ungar sau a regatului polon, sau un pașalâc, cu urmări dezastruoase pentru existența românilor ca neam. Când aceste două regate vecine vor fi dispărut de pe harta Europei, către sfârșitul secolului al XVIII-lea, când dominația otomană, prin fanarioți, părea că amenință existența Țărilor Române, nici măcar atunci sultanul nu recunoștea că ele fac parte din Imperiul Otoman. Ștefan, această uriașă personalitate, le demonstra vecinilor Moldovei că țara lui nu poate fi cucerită ușor. Era de preferat să se trateze
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
organelor regionale până în 1968, apoi ale județului. Printre ei erau oameni de tot felul. Și buni. Și ariviști, neserioși. Destul de numeroși! Bosul între boși era Ștefan Panaiotache. Un omuleț iute ca ardeiul roșu și sprinten ca prâsnelul. Avea apucături de fanariot. Înfățișarea și culoarea îi erau tuciurii. Și intimii mai realiști chiar dintre activiști îl porecliseră, în ascuns, "omul negru"! Terminase Academia "Ștefan Gheorghiu". El țesea și ținea în mână toate ițele propagandei, învățământului și culturii. Conștientizându-și și onorându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cucoana asta era sora Elenei", și "nasul era ca al ei de mare", și "nu-i ajungeai cu prăjina la nas"..., "vezi, Dumnezeu nu bate cu bota", ori "nu era Ea atât de rea, cât o sfătuiau și o mânuiau fanarioții lui Panaiotache, care-au dirijat-o și învățat-o să calce pe cadavre"!!! ... A fost dusă într-o noapte la București și înhumată la Cimitirul "Sfânta Vineri". Miu Gheorghiu, fetele, rudele au plâns-o fierbinte. La câteva zile, gura lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]