7,566 matches
-
toți romanticii români au dat greș, singur a izbutit. El ne-a dat în Luceafărul adevăratul poem byronian al literaturii noastre, precum ne-a dat în Satira I prima poezie metafizică în perspective faustiene. în Strigoii a reușit să împământenească fantasticul baladelor nordice, precum în Călin a știut să romanțeze basmul nostru neaoș popular. El ne-a dat cel dintâi poezia dragostei, acea poezie erotică, pe care și Alecsandri și Bolintineanu o căutaseră cu trudă prin decoruri străine, orientale sau venețiene
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
despre acesta. Dar Petru Dumitriu a cunoscut, totuși, și capitolele referitoare la Nae Ionescu alias Fane Chiriac din Lunatecii. Fapt deconspirat de un anumit detaliu fizionomic al lui Fane Chiriac: "... cu niște ochi verzi, plini de scăpărări alburii", leit-motivic reluat: "fantasticii lui ochi verzi, plini de stele alburii" sau "faimoșii ochi verzi cu licăriri alburii". Căci această caracteristică oculară reapare, cu variațiuni proprii, în Cronică, la Fănică Niculescu alias Nae Ionescu: "ochii săi alburii, unul mai verde, altul mai gălbui" ; "ochi
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
revelator în acest sens). Din punctul de vedere al lui Mihai Eminescu femeia are un IQ inferior bărbatului: ,Așadar, când plin de visuri, urmărești vre o femeie,/ Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee/ Și pătează umbra verde cu fantasticele-i dungi:/ Nu uita că doamna are minte scurtă, poale lungi." (Scrisoarea V). În mod tendențios, pantalonii lungi ai bărbatului nu sunt evocați niciodată în opera acestui poet considerat de unii comentatori ,al dragostei". Ce fel de dragoste - vom vedea
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
mai apropiat Ťstructurii lui artisticeť în formare. într-o memorabilă visată după-amiază, Nichita îl cunoaște pe Ion Barbu. Acasă la Sandu Tzigara-Samurcaș, Ion Barbu dă un "spectacol de geniu" în fața celor cîțiva tineri uluiți de paradoxurile năucitoare emise infailibil de fantasticul personaj, care, după ce le declară senin că "bătrînul Caragiale era întrucîtva meschin, și asta l-a împiedicat să devină un mare scriitor", pentru el prim și ultim Caragiale este Mateiu, le recită superb din Nenea Iancu două schițe cu Lache
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
valorifică o tradiție culturală de expresii și semnificații, dar își creează și o paradigmă proprie, criptică, în care subiectivitatea de abordare este nestingherită, generând, de cele mai multe ori, un hiatus, care poartă amprenta sa, în fluxul cultural. De pildă, în proza fantastică, lupul Dionis stabilește, prin nume și comportament, relația cu simbolul dacic: poartă nume de zeu și este o călăuză, atotștiutoare și binevoitoare, în destinul protagonistului (Trubadurul Acial). Însă, într-O poveste cu lupi, se relatează cum bunicul autorului, forțat de
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
fântâni, ca niște gâturi de cocoare uriașe; urletul câinilor ce alergau pe sub garduri; ciocănitul berzelor care-și dau capul pe spate la razele lunii și, într-un cuvânt, amestecul acela de umbră și de lumină, care dă lucrurilor o privire fantastică, mă făcură să mă cred în altă lume. Când mă trezii însă din acea uimire plăcută, mă văzui singur în mijlocul unei piețe neregulate și pline de spini. Poștașul îmi descărcase bagajul lângă mine și se făcuse nevăzut cu căruță cu
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
origini ale acesteia (copilul fusese adoptat). Pentru amatorii de horror, această intrigă cam subțire nu este, totuși, foarte importantă: în fond, un anumit grad de convenționalism epic e inevitabil la trecerea de la dimensiunea cotidiană la cea, mult mai interesantă, a fantasticului lugubru. Cu toate acestea. în Silent Hill, lucrurile nu stau atît de simplu, fiindcă Gans ține morțiș să opună lumii tenebrelor relația sacrosanctă între mamă și fiică, aceasta fiind miza centrală, și cam patetică, a filmului. în plus, așa cum ne-
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
o gradare anume) și-a valorizat lecturile întreprinse. Cea mai substanțială i-a fost rezervată, cum altfel?!, lui Mircea Eliade (cel din Franța, dar și cel din America), (doar asupra lui, Profesorul Glodeanu s-a oprit exegetic în patru rânduri: Fantasticul în proza lui Mircea Eliade (1993), Mircea Eliade. Poetica fantasticului și morfologia romanului existențial (1997), Coordonate ale imaginarului în opera lui Mircea Eliade (2001), Noaptea de Sânziene, de Mircea Eliade (2002), avându-l mereu ca reper citabil în celelalte scrieri
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
substanțială i-a fost rezervată, cum altfel?!, lui Mircea Eliade (cel din Franța, dar și cel din America), (doar asupra lui, Profesorul Glodeanu s-a oprit exegetic în patru rânduri: Fantasticul în proza lui Mircea Eliade (1993), Mircea Eliade. Poetica fantasticului și morfologia romanului existențial (1997), Coordonate ale imaginarului în opera lui Mircea Eliade (2001), Noaptea de Sânziene, de Mircea Eliade (2002), avându-l mereu ca reper citabil în celelalte scrieri când s-a adus vorba de...romanul interbelic), Eugen Ionescu
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
baritonale ale Mănăstirii Carmelitelor, se insinuează apoi pe rând Obere Pfarre, mânăstirea dominicană de pe dealul Michelsberg, Catedrala evanghelică St.Stephan, aflată la doi pași de Apfelweibla, mânerul porții ce l-a inspirat pe E.T.A. Hoffmann în scrierea capodoperei prozei fantastice numite Ulciorul de aur, în fine, se adaugă, pătrunzător și leonin, Domul. Senzația este uluitoare: e ca și când ai sta pe vârful muntelui și ai privi în zare, de pe acoperișul lumii. Sunetele se zbat în jurul tău, se combină șoptindu-ți la
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
de zaharicale ce te fac să pleoscăi de fericire" (imaginare fotograme din Mexic și Argentina, o tipă cu un Cadillac, ambele la fel de apetisante) nu reușesc să mobilizeze această poezie aproape plată - ori s-o întoarcă spre propria interioritate. Lipsește acel fantastic al obiectelor umile ce face să strălucească târgușoarele lui Emil Brumaru, după cum nu înregistrăm un evazionism autentic, cu punerea între paranteze a realității imediate. "Ros de o bacterie necunoscută", cu "o acută lipsă de voință", subiectul oblomovian își exfoliază la
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
S-a-nșelat? A adormit?/ Era altul? N-a fost el?" (șovăielnic lângă mit). Faust se luptă din greu cu slăbiciunile ființei proprii: "Faust plăpând.// Faust în luptă cu firea/ lui însuși. O glumă" (Mistuite resturi de zeu). Odaia bardului e "aromată fantastic" de "mistuite resturi de zeu", profetul acestuia fiind comestibil într-un context canibalic-infernal: "Mâncam din profet și timpul se reîntorsese în timp,/ și te-ai făcut craterul cu scorburi ca un Hades?" (Solitarul obiect cosmic). Natura e și ea damnată
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
exprima decât pe el însuși, că între lume și el va exista întotdeauna, și orice ar face, lentila deformatoare a ochiului său care privește și interpretează totul?" întrebare retorică. Deoarece, așa cum subliniază de îndată poeta, orice operă literară contează prin "fantastica ei subiectivitate", în contextul unei realități prea cuprinzătoare și diverse pentru a pretinde altceva decât să fie "interpretată la infinit". Orice literatură nu este, prin însăși definiția ei, decât, în felurite grade, "fantastică", "adică aparținând în mai mare măsură felului
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
îndată poeta, orice operă literară contează prin "fantastica ei subiectivitate", în contextul unei realități prea cuprinzătoare și diverse pentru a pretinde altceva decât să fie "interpretată la infinit". Orice literatură nu este, prin însăși definiția ei, decât, în felurite grade, "fantastică", "adică aparținând în mai mare măsură felului în care vede autorul ei, decât lucrurilor văzute de acesta". Ne amintim aici de iritarea lui Baudelaire, când, condamnat fiind juridic pentru Les Fleurs du Mal, a fost învinuit de realism, negându-i
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
lectura a doar 21 de poezii ale lui Sorescu, poet fără volum încă, G. Călinescu scrie în 1964 aceste rînduri pe care criticii generației noastre le vor relua în ecou: ,Fundamental, Marin Sorescu are o capacitate excepțională de a surprinde fantasticul lucrurilor umile și latura imensă a temelor comune. Este entuziast și beat de univers, copilăros, sensibil și plin de gînduri pînă la marginea spaimei de ineditul existenței, romantic în accepția largă a cuvîntului. Cîte un poem e doar un strigăt
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
beat de univers, copilăros, sensibil și plin de gînduri pînă la marginea spaimei de ineditul existenței, romantic în accepția largă a cuvîntului. Cîte un poem e doar un strigăt de admirație în fața sublimității, în altele se strecoară deodată witzul, maliția, fantastică și ea ș...ț Marin Sorescu, în cele 21 de poeme pe care mi le-a trimis, uzează de un procedeu simplu, care însă nu e îngăduit decît talentului spontan. El găsește un punct de vedere, care n-a trecut
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
cel ce alcătuiește o parte a traiectului existențial propriu, un trecut vecin cu imaginarul, frisonat de iluzie. Realul aberant cu repetiție e pus în paratenză. Trăgînd linia "sub cenușa trecerii zilei", după cum scrie Barbu Cioculescu, diaristul se repliază în accepția fantastică a unor timpuri constrînse astfel la un efect cathartic. Visează cu ochii deschiși: "Sînt aruncat într-o halucinantă lume dispărută, populată de fantasme". Dacă femeile din preajmă îl dezamăgesc (mostre: "femeia, de o frumusețe periferică, fardată violent, își potrivește buclele
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
a fost faptul extraordinar că dirijorul, artistul acela însoțitor al lui Strehler pe ultimul interval nu este altul decît Ion Marin. Cel cu care Strehler a deschis Noul Piccolo Teatro din Milano. M-au trecut fiorii. Ion Marin. Un tip fantastic pe care l-am ascultat dirijînd și pe care nu l-am cunoscut niciodată, un tip cu o filosofie specială, cu o nebunie în mîini și în simțuri, cu o vulnerabilitate ce-l face și mai puternic, și mai fragil
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
criteriile confrontaționalismului, un ,expirat". Aș vrea să mi se arate, însă, o pagină, o singură pagină a oricărui alt ,așteptat" care să aibă vibrato-ul metafizic, forța de penetrare și splendoarea artistică a oricăreia din cărțile sale, de la Gogol sau Fantasticul banalității, la Scene din romanul literaturii, Reflecții asupra spiritului creator, Calea de acces sau Fragmente de timp. În aceeași ordine de idei, șirul de emisiuni ,Zece pentru România" arată în ce măsură amprenta ,Daciadei" și a ,Cântării României" continuă să constituie matricea
Laurii ofiliți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10007_a_11332]
-
și de operă); (4) continuitatea poate fi constatată, însă, în contextul școlii ruse, după romantismul tributar al lui Piotr Ilici Ceaikovski impunându-se reprezentanții postromantismului rus, Alexandr Nikolaievici Scriabin, Serghei Vasilievici Rahmaninov sau Alexandr Konstantinovici Glazunov, și (5) urmând tradiția fantastică din creația lui Rimski-Korsakov - în cadrul celor trei balete ale lui Igor Stravinski (elev al lui Rimski-Korsakov) se observă trecerea de la Pasărea de foc (1910) spre un modernism tot mai evident în următoarele două, „Petrușka” (1911) și „Primăvara sacră” (1913). 3
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
de conștiință”, muzica acestei părți reprezintă o succintă istorie a muzicii în sine, iar citatele se înșiruie după cum urmează: Schönberg (Cinci piese op. 16), Mahler (Simfoniile nr. 2, 4 și 9), Debussy (La Mer), Hindemith ( Concertul pentru vioară), Berlioz (Simfonia fantastică), Berg ( Concertul pentru vioară și opera Wozzeck), Brahms (Concertul pentru vioară și Simfonia nr. 4), Ravel (La Valse și suita din baletul Daphnis et Chloé), Beethoven (Simfoniile nr. 6 și 9), Stravinski (baletele Le Sacre du printemps și Agon), Richard
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
plin de ele. Expoziția pune adeseori față în față sursa de inspirație și desenul animat, tot așa cum dezvăluie și sursele cinematografice ale acestuia. Cele mai convingătoare mi s-au părut apropierile între filmul lui Disney, Albă-ca-Zăpada și ilustrații ce exploatează fantasticul și fabulosul terifiant de Eugčne Grasset (Trei femei și trei lupi), Gustave Doré (Nocturnă cu elfi), Theodor Kittelsen (Trollul pădurii) și Arthur Rackham (cu numeroșii săi copaci antropomorfizați) sau chiar ale lui William Blake (la Divina Comedie) pentru secvența memorabilă
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
cu unghe de țap/ în creștet de cap,/ cu blana ca sfecla,/ cu ochii ca stecla/ cum ochii de vîlc,/ fiare cu tîlc,/ cu duhori suave:/ gŕdini filosoafe.../ (Ave!)". Modelul, aici, e cel al poeziei populare, cînd descrie vreun cal fantastic. Mai pe urmă, o cîntare a celor care nu se trec, făcute fiind din slove și spoieli, răsturnînd, prin ruperea ermeticei picturi de lumea fiarelor de toată ziua, jelania cronicărească: "... A psevdofiarelor cînt viața-neviața/ care nu se trece ca, topită
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
odios, până și în proprii ochi. Deși, de la Marx încoace, dar și mai înainte, se știa că morala nu este una singură și nici imuabilă, este de reținut că nicio morală nu admite bunăstarea dobândită fraudulos. Și cum cele mai multe dintre fantasticele averi își justifică și ultimul bănuț, cu excepția primului milion, opinia publică este înclinată să-i considere hoți pe cei mai mulți dintre miliardari, inclusiv pe cel care a pornit de la comercializarea unicei agrafe de care dispunea. - "Bogătașii sunt ființe deosebite de noi
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
erau prin plopi... Meci fain de tot, transmis de Pro Tv, în condițiile povestite mai sus, cu execuții teh-nico-tactice de ghinisbuc, în frunte cu demonstrația galacticului Ivan Helguera, care a trimis mingea peste poartă de la 5 centimetri, realizare unică prin fantasticul ei, ceea ce m-a și obligat să recunosc în cli-pa aceea că logica jocului de fotbal și unele legi ale fizicii terestre valorează fix doi bani. Așa-deci, și cum era lumina stinsă în sufragerie, mi s-a părut că
De la teve adunate... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10127_a_11452]