835 matches
-
Nicolae Manolescu, de Kafka, Breton și Schulz, în proza cărora nimic nu mai este cu certitudine real: ,,Universul nu mai este explorat psihologic, ci poetic și vizionar. Blecher nu jură pe realitate, ci pe irealitate, care poate fi onirică, suprarealistă, fantomatică sau mitică"45. Naturalismul expresionist al Întâmplărilor în irealitatea imediată nu se mai regăsește în romanele care urmează, fizionomiile descrise aici determinându-l pe Manolescu să-l apropie pe Blecher de Urmuz. Criticul consideră Vizuina luminată o carte neglijată de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
asupra morții, lipsa afectului și cunoașterea lumii prin senzații atât de specifice prozei bengesciene, metamorfozările kafkiene ale personajului, imposibilitatea kierkegaardiană a eu-lui de a fi altceva decât ceea ce i-a fost dat să fie și nu în ultimul rând viziunile fantomatice ale eului narator asemănătoare celor descrise de textele lui Poe, cu origini adânci în teoria lui Jaspers, sunt numai câteva dintre conținuturile care în termenii lui Maingueneau devin ,,oglinzi de legitimare" ale textului blecherian. Este foarte adevărat însă că, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cazul lui Poe și boala pe care Blecher nu trebuie să o provoace să apară, fiind instalată confortabil în existența autorului, reprezintă ceea ce tot Baudelaire definea, analizând povestirile lui Poe ,,un mijloc mnemonic", o ,,metoda de lucru" pentru crearea ,,viziunilor fantomatice". Astfel, rezultatul obținut de cei doi autori scenarii fantastice/ onirice care transcend realitatea dată, este același. Sursa acestei noi realități interiorul unor suflete chinuite este, de asemena, identică. Diferă natura suferinței de nedescris a celor doi creatori de lumi și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care se mișcă Ieronim evocă decoruri medievale trasate în tonuri cenușii sau coclite. Interioarele din aceeași nuvelă, descrise cu lux de amănunte, plutesc în aburi gălbui sau roșcați. O priveliște ireală, plutind printre cețuri care șterg distanțele, este aceea a fantomaticei fortărețe a regelui Wenceslav (Cetatea cu steaguri albe). Decorul interior pare unul de după apocalipsă: totul stă sub semnul morții biruitoare, ființe și lucruri suferind, în egală măsură, destrămarea și nimicirea materiei. Regele singur, despre care nu se poate spune dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
este stăpânul localității Bay City) și, parțial, de soțul Velmei, Lewin Lockridge Grayle. Astfel de oameni rămân mereu în umbră. Bătrânul Grayle (numele se pronunță precum grail, adică Sfântul Graal, potirul magic al mitologiei creștine) este o apariție episodică și fantomatică, un demon lipsit de voință, care acceptă ca nevasta să-l înșele sub propriii săi ochi. Brunette, pe de altă parte, e surprins în universul marin al vasului pe care se desfășoară jocurile de noroc ilegale, controlând și supraveghind bunul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
reportaje literare, interviuri, reportaje despre localități bănățene în principalele reviste bucureștene și face filme documentare. Acțiunea romanului Blana de focă se desfășoară pe două planuri: real - un sat bănățean și lumea fiordurilor nordice; imaginar - tradiția evanescentă a lumii satului și fantomatica apariție a unui marinar, prezență nicicând sigură, între vis și realitate. Ambele se lasă descoperite prin mijlocirea culorii specifice fiecărui tărâm în parte, prin diversitatea expresiei care, elocventă până la senzorialitate, atinge parcă esența lucrurilor și a faptelor (acestea mereu fulgurante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
era oare celibatar")608 este pusă pe masa de scris. Dar scurtimea acestei povestiri întrerupte, neterminate, nu spune mai mult asupra acestei femei delicate, epistolara luminată de lampa mare și elegantă, care rămâne la distanță de orice, în prezența sa fantomatică. O asemenea figură idealizată, delicată, elegantă, este tocmai pe cale de a scrie sub o lampă mare cu picior o scrisoare, pesemne una dintre acele scrisori de care Kafka este doritor și însetat, scrisori în care te arăți "gol în fața fantomelor
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
acord de cvintocvartă. Ultimul acord al măsurii care atinge pragul maxim de dinamică al preludiului ( f ) va trebui interpretat cu energia și incisivitatea unui atac martellato (sacadat, cu sunete puternice). Rezonanțele astfel create ne conduc imaginația spre închipuirea unei apariții fantomatice, a unui spirit malefic invocat parcă de chemări misterioase venite din negură. Episodul următor al preludiului oferă o probă elocventă a rolului pe care îl pot îndeplini figurațiile în determinarea macrostructurii formale. Simetria figurațiilor palindromice reafirmă imaginea de statism sonor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
vol. III, p. 80. ). Ceva mai întunecată apare aceeași credință în politeismul homeric al grecilor. Paradisul e Olimpul rezervat zeilor, ca o primăvară eternă. Muritorii merg în Hades sau în Ereb, care e un câmp de asfodele, unde sufletele lor fantomatice rătăcesc fără un destin tocmai precis. Eroii, din pricină că sunt rude cu zeii, merg în câmpiile elizeene, unde viața e dulce, zăpada nu cade, nici ploaia, iar oceanul respiră boarea suavă a zefirului, care îi împrospătează. Paradisul grec însă se boltește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Două secole mai târziu, Einstein respingea interpretarea mecanicii cuantice promovată de Școala de la Copenhaga pe temeiul că această interpretare nu poate fi armonizată cu principiul continuității, cu cerința propagării acțiunilor fizice din aproape în aproape, implicând ceea ce el numea „acțiuni fantomatice la distanță”. Nu numai cunoscuți istorici ai științei cu interese filosofice și filosofi ai științei de orientare istorică, ci și fizicieni-teoreticieni cu preocupări istorico-filosofice sunt astăzi de acord că cercetători aparținând unor tradiții științifice diferite vor fi despărțiți prin decizii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
social poate inculca în individ determinări de sine refuzate de destin. Pe harta supărător de nestatornică a emoționalului, Ondine ocupa, în raport cu sentimentul oceanic, poziția Mării Nordului, zăgăzuită în pierdere de vaste amenajări hidrografice, și totuși expusă redutabil insondabilului larg. Împotriva intruziunilor fantomatice, care anunțau scurgerea unui nou interval din timpul de gândire alocat deciziilor majore, își găsise refugiul în mondenitate, mai precis în varianta ei educată, sofisticată - poate, de aceea, și militantă. Când începi să vezi adevărul altora, tinzi să te alături
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu-al lui cântec temut. Nu e uimitor cât de mult a supraviețuit în fosa-i abisală coelacantul refuzând consecvent pariul schimbării - excluzând, adică, excluderea la fel de încăpățânat ca Olandezul zburător? Nu era el, în realitatea-i de fosilă vie, mai fantomatic decât orice fantomă și mai căpitan printre spectre? Un îndârjit al incluziunii, coelacantul ăsta, un mijlocaș neînduplecat, un anti-extremist exemplar. I-o fi fost, oare, frică de el căpitanului? se întreba Ondine, în vreme ce, dedesubtu-i, Rică își ademenea cu cântec către
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
traiului de neinvidiat la care se găsea redus. Blindajul ei se îngroșase și întărise prin repetare. Cât despre ambarcațiunile de salvare din jur, e de crezut că, de pe puntea măturată de valuri, lor li se atribuia o realitate mai degrabă fantomatică. Obiectiv, loviturile pot fragiliza sau întări, dar prin repetiție rolul lor identitar e doar întărit; preluarea unei lovituri în locul destinatarului îl obligă implicit pe acesta la redefinire, ceea ce echivalează cu o provocare: "ce se-ntâmplă cu mine odată ce rolul mi-
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mea. Ba poate chiar mai prezente, mai reale, pentru că reușesc să mi le reprezint, pentru că reprezentarea mea nu privește un individ, ci specia însăși, individul ideal. Altfel spus, e o idee. Așa mă consolez eu: chiar dacă animalele i se sustrag, fantomatic, vederii mele, îmi rămâne măcar ideea de animal. La fel se întâmplă și cu cuvântul, al cărui merit este încă și mai mare, pentru că el nu are, de obicei, niciun punct comun, nicio asemănare cu ceea ce desemnează (nicio legătură sensibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pe rugul ferocității dezlănțuite, iar frumusețea înlânțuită în cea mai de jos temniță a urâtului, încoronat drept rege peste inima omului. Cu fiecare ucidere mă mai ucid odată până într-atât încât nu mai știu de câte ori am murit devenind din ce în ce mai fantomatic, devenind fantoma fantomei mele. Aici încep să mă asemăn cu lumea angrenată în devastatorul conflict, încep să fiu precum umbra orfană și progresiv disipată a unui trecut întru pace ce se îngroapă în uitare deplină. Mă contopesc, astfel, cu vidul
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și fabricanții de cuverturi, jihadiștii se adună în comunități virtuale multinaționale pentru a-și împărtăși cu alții entuziasmul. Curiozitatea îi va împinge pe unii să-și ia angajamentul de a trece la acțiune. Se pot stabili de asemenea legături cu fantomatica rețea de recrutori de teroriști care operează în unele părți din Orientul Mijlociu, Asia Centrală și de Sud, Africa de Nord, Europa și aproape în mod sigur America. De la atentatul din 11 septembrie, eforturile de combatere a terorismului conduse de Statele Unite au afectat în
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
mă făceai să sufăr"). Dar evenimentele acestea nu mai au loc pe scenă, ci undeva, în culise, fiind relatate "din off" de către un narator impasibil și tern, fără simț dramatic, care proiectează biografia îndureratului erou lovinescian pe orbita unei existențe "fantomatice și convenționale"175, de comedie ieftină. 4.2. De la un text la altul. Romanul ca lectură a lecturii vieții Revenirea la teatru se petrece cu mare aplomb retoric în Lulù, "romanul" inclus de Lovinescu în Viață dublă ca parte secundă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și să zărească o creastă înzăpezită a Alpilor pentru a-și aminti de ascensiunile sale din tinerețe, în timp de iarnă, având ca țintă Piatra Arsă din Bucegi; să umble singuratic printr-un cartier oarecare al Parisului, pe timpul când infloreau fantomatic zarzării, ca să trăiască intens venirea primăverii: dar nu cea de acolo, ci cea de acasă, o primavară transcendentă. Asemenea înțeleptului indian care nu se lasă ademenit de peisajul pitoresc și imediat al Mayei, ci-și amintește privirile dincolo de vălul acesteia
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
evreică și o grecoaică, nu sunt numai ceea ce par, ci mult mai mult; ele pot fi cele trei Parce, care stabilesc destinul, cele trei gune, de care vorbesc mitologiile indiene, sau cele trei Mume, de care amintește opera goetheeană, apariții fantomatice, care se arată din cand în când profanilor, urmându-și propriile căi pentru a-și face simțită prezența: „Odaia începu să se lumineze într-un chip misterios, ca și cum ar fi fost trase încet, foarte încet, lăsând să pătrundă treptat lumina
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
hibride, monstruoase și de obiecte ciudate sau uneori comune dar supradimensionate, astfel încât un fruct, de exemplu, în Grădina plăcerilor, poate fi receptaculul unor ființe omenești. Spre deosebire de el, Johann Heinrich Fussli (elvetian stabilit in Anglia) introduce efectiv în scenă personaje fantastice, fantomatice: în "Coșmarul", deasupra siluetei albe a fetei care doarme, șade ghemuit un monstru. Goya a reușit să exprime cel mai bine spaimele, coșmarurile omenirii. Chiar dacă tema, punctul lui de plecare era, în general, satira socială sau politică, el trece de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
la tensiuni, conflicte și ruperea cuplului. Aceste situații conflictuale, dincolo de aspectul psihologic, au o mare semnificație morală. Eșecul unui cuplu va marca persoanele respective, Întrucât el are caracterul unui psiho-traumatism moral. Memoria trecutului va persista. În cazul refacerii cuplului, imaginea fantomatică a „celui care a fost” va continua să planeze Între cei doi. Acordul va fi mult mai greu de realizat, iar dacă el se va produce, va avea În primul rând un pronunțat caracter de acceptare formală reciprocă. În aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a lui? Da și nu. Pomii și norii, deși evocați textual, nu sînt totuși subiectul acestui poem. Ei sînt doar niște pretexte materiale, lucruri care Își pierd consistența, conturul, forma, sublimează, Încredințîndu-și apei doar culoarea, și ea ușor spălăcită, șovăielnică, fantomatică. Dacă ar fi să Încercăm să numim totuși o entitate despre care e vorba aici, ea ar fi suprafața apei care oglindește În tremurul ei norii și pomii. E greu să spui că este vorba de vreo scenă sau de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
latină forțată să se "mlădieze" pe un subiect "mai puțin nobil". Stilul nobil, grav, care ar trebui să ne emoționeze, își schimbă destinația: aici instruiește, critică și deviază într-o direcție caricaturală. În mare, suntem astfel pregătiți pentru întâlnirea cu fantomaticul Don Quijote, cel ce pare mereu dominat, în logica realității primare a textului, de Sancho Panza care, nu de puține ori, se amuză pe socoteala stăpânului, maimuțărindu-l. Totul este (și nu este) pură ficțiune, joc auctorial în deplină conștiință de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cărui conștiință stă sub semnul de-literaturizării literaturii își construiește ultima operă - schițată în paginile „Contimporanului” (Un escroc sentimental, 1930-1931) - în acord cu estetismul și decadentismul. Personajul central, Lucu Silion, rentier al unei averi scăpătate și avocat sinecurist al unui fantomatic Oficiu Intercultural și de Turism Guvernamental, face parte din familia spirituală a lui Des Esseintes și Dorian Gray. Răsfățat al femeilor frumoase și obiect al invidiei nedisimulate a bărbaților, Silion își împarte existența între reveria în marginea subtilelor metamofoze coloristice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Italia, PCI ia, în orice caz, parte în mod decisiv la modernizarea societății și la apărarea instituțiilor democratice.Dezvăluirile anchetelor asupra lojei P2 din 1983 și rețeaua Gladio din 1990 demonstrează că pericolele denunțate la vremea respectivă nu erau decît fantomatice. Democratizarea din sudul Europei Speranțele comuniștilor din Franța și din Italia, născute la mijlocul anilor '70, sînt întărite prin legalizarea partidelor comuniste în ultimile trei dictaturi ale Europei de Vest, în cadrul rapidului lor proces de democratizare. În Portugalia, revoluția garoafelor din
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]