812 matches
-
universuri larg deschise - Efigia fantasticului astru. Cu El lumini înalte și abise, Miraj și recviemul de sihastru - Ofrandă într-un vas de alabastru - Netimpul, alternanțe imprecise. Destine se-mpletesc și se răstoarnă, Răsare, ori în zări se-ascunde luna, Apare fantomatic o licoarnă, Dar fără El n-ar exista nici una... Când fermecată inima-mi se-ntoarnă, Din cornul dulce sună totdeauna. Adran Simionescu Referință Bibliografică: Cu El / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 302, Anul I, 29 octombrie 2011
CU EL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357007_a_358336]
-
suprafața apei. Lumea se micșora în fiecare oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de grea a patului, care devenise doar o carceră de curte interioară, din cea a cărnii. Își privi lung degetele descărnate într-un cenușiu fantomatic. Ar fi vrut să urle, dar zgâria doar timpul cu unghia înțepenită-n glas. Sunt o epavă, captiv în corpul tânăr de murire și nu am loc să ies din nou neînceput. Iar acest copil bătrân în fiecare univers, această
SINGURI ÎN NOI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356516_a_357845]
-
de șale, i-a cerut iertare, sărutându-i brațul de-a lungul venelor reliefate ca șerpii tineri și foarte albaștri. Ea l-a lovit peste ceafă, apoi, strânși unul în altul ca gemenii satului, au urcat panta, malul cu păsări fantomatice, către casă. La sfârșitul lecturii acestui remarcabil roman, rămâi cu regretul că s-a isprăvit și-ți vine să scoți din buzunarul inimii o batistă albă, s-o fluturi în vântul inexistent, în semn de întoarcere. Până când ? Până când va binevoi
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
legat de puradelul ăla, o să ai belele grave cu mine! - și îi închise. Talentul pictural al autorului face ca atmosfera în care respiră personajele să fie veridică: Luna strălucea, galbenă ca puroiul. Apele tulburi ale lacului Fundeni aveau o sclipire fantomatică ce te înfiora. Câmpurile de gunoaie se întindeau înspre București, tăcute, pieptănate de vânturile itinerante ale nopții de vară. Locurile aveau ceva mortuar, fioros; nici măcar javrele fără stăpân și fără de speranțe nu se aventurau printre tufișurile acestor câmpuri, ce semănau
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
carmine M-atrage în vâltoarea unui candid joc. Mă văd copil în poala caldă-a dimineții, Sorbind nectarul din povețe părintești; Cu ochi nevinovat străpung perdeaua ceții, Cutreierând sfios tărâmuri de povești. În falduri străvezii se oglindesc părinții Cu chipuri fantomatice, nesigure; Pe-aripa gândurilor, azi, coboară sfinții, Bătând la ușa sufletelor singure. Cu mâinile cuminți îmi mângâie neliniști, Îmi răcoresc un vis abia înmugurit: În unduirea azurie-a vechii iniști Să reînviu nădejdile care-au murit. Trecutele-amintiri mă rod ca
PE-ARIPA GÂNDURILOR, AZI, COBOARĂ SFINŢII... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346078_a_347407]
-
formulă precisă. Apoi auzi, pipăi, simți cum trenul se reîntrăgea și se desfunda din troiene. Era un balaur foarte bătrân; fără a fi viu, dar nici mort încă. Fără linie ferată sub roțile în mișcare, fără impiegat de serviciu, trenul fantomatic bâjbâia ca orbul prin ceață. Ddung-u-dun-dung ... Duuung ... ! Venea, se apropia de ea furios ca berbecele; se retrăgea-n marșarier, scrâjnind, virând, trecând nepermis peste linii și țăndărind podul unui curcubeu de emailuri sprijinite doar pe două puncte de oxid de
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
ghicite sub răzoarele înierbate, așa cum îți imaginezi un câmp de bătălie, o arenă de galdiatori peste care au crescut corcodușii și ierburile sălbatice. Dintre cele câteva rotogoale de pomi pădureți, turnul alb se poate vedea de departe, ca un far fantomatic, punctează dealul, care se închide mai apoi cu indiferență majestoasa în codrii cărora nimeni nu le cunoaște cu adevarat istoria nici dimensiunile topografice. DE câțiva ani buni, Mărțina Herseni locuiește în vecinătate și cunoaște deja locul că pe propriile-i
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
autentică „ars poetica”: „căci poet să te socoți / îți trebuie melancolie, / neliniște și lacrimi /( ... ) și patimi și dogmă și mit / să savurezi momentul / nedefinit / ... / și să nu ceri pentru asta / favoruri și nume / sau titluri postume / și doar să treci fantomatic / prin lumea de rime / ca ultimul nimeni / ce-a statîintr-o clipă frumoasă / c-o horă de îngeri / la masă” Iată deci și ideea că acei care creează au fost atinși de aripa Divinității, au harul creației de frumos dat de
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]
-
neîmpliniri renunțări speranțe tulbură vinul negru al regretelor uitat cândva în tinerețea trupului unde adeseori îndoielile se întorc târzii la cumpăna dintre ieri și mâine cenușă păsările albe rănesc apusul peste o ultimă tomnatică floare câte cântece născute dintr-o fantomatică iubire vor muri nespuse poate totul nu este decât un repetabil exercițiu cântat crescendo de muzicianul destinului și fata aceea cu ochii de chilimbar fata cu trupul de fildeș prin atâtea chipuri își îngroapă limpezimile între îndoială și credință la
VERDELE NU MAI RESPIRĂ PE TÂMPLE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370625_a_371954]
-
câteva stele ce clipesc timid și păr întruchipări celeste ale sifilidelor scăpate din haremul zeului Cronos. Și cum vocea mea e doar o șoaptă ce se pierde în tăcerea neantică,îmi plec privirea spre lacul din dreapta mea și admir umbrele fantomatice ce plutesc deasupra lacului și iată-le contopindu-se într-un trubadur ce se înalță pe un piedestal din șoapte și cântă cu vocea-i ruga de iubire și mii de licurici,în jurul său valsează,sunt balerini nocturni,plutind pe
ÎNTALNIRE CU PARFUM DE VIS de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352777_a_354106]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > PROZĂ SCURTĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 316 din 12 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Punctul critic Venind un om fantomatic cu propria-i umbră sub tălpi, cu gulerul pardesiului ridicat, cu șapca trasă pe ochi... În unele dimineți de noembrie, când vântul vijelios împroșcă acidul ploii și întunericul încă are consistență, apăsând ca plumbul, oamenii sunt singuri cu umbrele lor
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
Articolele Autorului Muzica ușoară românească ar fi ajuns o galeră ancorată prin anii ’90, dacă n-am fi avut vâslași oțeliți de iubire și har, care să o avânte în larg, contra iureșului de furtuni, zidului de valuri și ademenirilor fantomatice înspre stânci! Prea inconfortabilă devine în fața năvalei unor cântăreți de azi, muzica ușoară care numai ușoară nu e, dacă vorbim de cea autentică. De aceea începe să fie împinsă către polii comparației cu superficialitatea. Una dintre interpretele care nu intră
SANDA LADOŞI. COROANA ŞI PIATRA RARĂ A COROANEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357635_a_358964]
-
pentru că în permanență trupul lui era însoțit de eul poetic, celest și egoul teluric, uman, amândouă aceste entități participând efectiv la desele lui transformări, treceri dintr-o dimensiune în alta, ziuă și noapte. Noaptea era prielnică observării umbrelor, a siluetelor fantomatice cu fețe palide, a trupurilor în descompunere, a cadavrelor a căror sicrie de plumb țineau materia până la apropierea planului celei de a treia dimensiuni, revelația. Natura și omul sunt irealul și realul care încercă să se ignore, să se piardă
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
iunie 2012, De ziua Eminescului O PROZĂ DE ATMOSFERĂ În universul din “straniul paradis” cum excelent a denumit Laurențiu Fulga - locul anume de desfășurare a acțiunii romanului cu același nume, Romeo Tarhon plasează, în proza “Punctul critic” - “Venind un om fantomatic cu propria-i umbră sub tălpi”, trezind și mai puternic interesul și gustul pentru magie, pentru mirific, pentru fabulos, al cititorului. Cadrul e foarte propice unor întâmplări nebuloase, ca-n nuvelele lui Mircea Eliade. Plonjări în alt timp, în alte
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
stranii de lumi din vechime... Oglinda lacului devastând orizontul confuz disecat de insecte, de păsări nocturne, de stele căzătoare.... Relicve... Cânta duios o balalaică pe mal, plângându-și în fiecare dintre noi eternitatea efemeră(!), mângâiată ritmic și delicat de degetele fantomatice ale Profesorului de la Cluj. Își îngâna instrumentul abia murmurând incantațiile grecești. Își striga în sine disperarea de lup trecător, își devora fericirea clipei cât o veșnicie. Corzile plâgeau în afara noastră și în noi, lăuntric, adânc... Cerul de funginine era spart
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
receptori. Mă revolta doar condiția mea de unic observator dintr-un grup numeros de ochi și minți. dar nu fusese prima experiență de acest fel, îmi formam deja reflexele de a accepta și această realitate ... PUNCTUL CRITIC Venind un om fantomatic cu propria-i umbră sub tălpi, cu gulerul pardesiului ridicat, cu șapca trasă pe ochi... În unele dimineți de noembrie, când vântul vijelios împro șcă acidul ploii și întunericul încă are consistență, apăsând ca plumbul, oamenii sunt singuri, cu umbrele
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
îndemnase să mă ridic de pe banchetă și să ies pe culoar. Culoarul era pustiu. Trenul încetinise mult și își curmase, în cele din urmă, cu hurducături, mersul. Mă zorisem să cobor chiar în dreptul unei pasarele, ai cărei piloni se profilau fantomatic în fața ușii vagonului. Ca de obicei, aceasta se lăsase anevoie deschisă. Garnitura se oprise la oarecare distanță de peron, astfel că trebuise să-mi găsesc pe orbecăite drumul spre clădirea gării, călcând printre pietrele colțuroase ale terasamentului. Ceața deasă nu
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
într-un timp stranii, în ceea ce Eugen Dorcescu numea, într-un comentariu mai vechi, “post-biografie” . Rezultatul acestui proces, interesant în plan artistic, e surprins de Maria Pongrácz cu multă știință a analizelor de adâncime. Textele sunt populate de inși ciudați, fantomatici, atinși de tare cronicizate, de regrete, de răni ce nu se mai vindecă. Ei trăiesc, concomitent, în două planuri existențiale: cel real, pe care nu-l pot asimila, și cel ireal, al fantasmelor și închipuirii, unde se refugiază. Tânăra visătoare
OLIMPIA BERCA, PROZA DESTINELOR EŞUATE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350695_a_352024]
-
mersul în noapte, deja se găsea într-o continuă pregătire, a drumului lung al neîntoarcerii, într-un timp veșnic al meditației. Sufletul sau spiritul era darul vieții dăruit omului și așezat în minunatul templu al trupului, pe când starea stafiizată sau fantomatică a egoului era tocmai greaua povară a nepărăsirii teluricului din anumite motive, materializarea răului prin manifestări de care cei vii se fereau prin rugăciuni, amulete, posturi etc. Umbra este o energie, dublură ascunsă a celui în viață însă plină de
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
Ancestrale treceri între om și lup; Când e lună plină, haita-n cerc se strânge Dansând colții-n aer pâna când se rup Pânzele tăcerii de pe-ntinderi arse De Apocalipsa ce în vis începe, Sus, la cetățuie, triburile parșe Urlă fantomatic, călărind otrepe. A-nceput mareea, în ființe cântă Dor de ducă orfic, ucigaș și sumbru, Iar fecioare goale delirând descântă Mugurii de sfarcuri peste corn de zimbru. Vraja serii urcă izbucniri de sevă Înspre vechi neliniști care cheamă-n rut
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
unite și integrate” în UE am ajuns să trăim acum fără nici un viitor, într-un “război rece- biologic” și nevăzut de 70 de ani. “PREZENT” FANTEZIST Supuși manipulărilor de tot felul, ne-am obișnuit să trăim, așa, între un“trecut fantomatic” (în“timpurile idilice”, comuniste sau capitalise) un“prezent”fantezist și incert, guvernați de n-crize, și cu un viitor confiscat de sionismul internațional, în spatele căruia se ascund acum un“grup” de imbecili rudimentari, de codoși demenți și lipsiți de viziune
ESEU SCRIS ÎN COAUTORAT CU RALUCA-CRINA FLORESCU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360375_a_361704]
-
comete, vinovate de infinit, erau frânte în miriștea de cenușă. Se lăsase peste trupul lui frânt, greul pământului. În jurul lui, frig, pustiu reflexiv, întuneric. Un geamăt involt prăbușit în realitate. Un frig asurzitor încărcat de erori. Rătăcitoare umbră! Un cal fantomatic având un contur violet! Mă aflam în plină fantasmă? Îmi reveneau în gând versurile lui Romulus Vulpescu, din poemul: „Portretul prietenului meu”: „De la o vreme am un prieten nou: un cal violet./ Sper că nu se miră nimeni de culoarea
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
un vifor. Picaturile de ploaie se adunau pe geam precum gândurile rele în mintea fetei. -Ar trebui să te odihnești și tu,Karon,spuse Aongus.Vin-o! -Du-te înainte,vin și eu pe urma. Stingând lămpile aprinse care creau umbre fantomatice pe pereți,Karon își frământa mâinile,care prinseseră o răceală și o culoare violeta.Isi strânse salul mai bine și părăsind cameră nu se putea abține să nu se framante.Nu le spusese totul celor doi oameni.William fusese ultimul
KARON,CAP 10C de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359969_a_361298]
-
și picioare cu o sfoară iar la gură cu o carpa.Trapa se închise lasandu-l pe Will în întuneric în timp ce se zbătea să scape. Era întuneric afară. Un întuneric cosmic care-i îngheța sufletul lui Karon . Copacii păreau siluete fantomatice în lumina lunii pline iar ochii scăldați în lacrimi nu mai vedeau bine poteca șerpuita. Alerga haotic prin pădure de parca ceva ar fi alungat-o din spate.Numai o ființă întunecată îi putea face pulsul să bată ritmuri alerte de
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]