1,054 matches
-
tivite cu blănuri. În picioare purtau ghete sau pantofi. Bărbații au păstrat însă portul simplu, ei având cămașă albă din pânză țesută, cioareci de dimie albă și căciula pătrată mare. Un loc aparte îl ocupă portul [[Junii brașoveni|junilor brașoveni]], fastuos și decorat cu migală. Brănenii poartă un costum popular cu certe influențe din zona [[Muscel]]ului. Femeile îmbracă fotă roșie, vărgată vertical cu galben și negru, ori cu pulpene și ie cu mânecă răsucită sau cămașă cu pumni. Fetele și
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
dintre liderii insurecției DADA. Rămâne unul dintre șefii avangardelor europene /mondiale, într-o istorie în care alianțele sale literare vor intra în legendă, ca și manifestele literare sau atitudinile politice pe care le produce”. Apoi, timișoreanul face trimitere la primirea fastuoasă a lui Tzara în 1946 de către oficialitățile țării, despre care au comentat cu lux de amănunte ziare ca „Scânteia”, „România liberă”. Prieten apropiat, mai ales în țară, al lui Tzara, Ion Vinea (1895 - 1964) îi susține și-i răspândește gândurile
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
Căci ea acoperă o arie lărgită nu numai a ortodoxismului, propunând valențe și de sfințenie desfășurate în bună parte pe teritoriul țărilor românești, în vechile și în actualele hotare (fericite, nefericite). Într-un mod transparent ș în urma unei documentări aproape fastuoase ș am înțeles că trecerea prin canonizare rămâne întotdeauna anevoioasă, christică, echivalentă cu parcurgerea drumului Golgotei. Dar că unitatea în credință și în jurământul neclintit de a sluji minunile dumnezeiești pe pământ, în spiritul Sfintei Treimi, duce la biruință și
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
fervent apărător al ortodoxiei iudaice, neînduplecat și autoritar, potrivnic oricărui compromis cu inovațiile preconizate de ei ca de pildă cele două școli evreiești înființate de ei, axate pe o programă didactică de cultură generală, sau construirea Templului Coral, o sinagogă fastuoasă, cu orgă și cor, după modelul marilor sinagogi moderne din centrul și vestul Europei. Sensibilizat contra încercărilor de reformă în iudaism încă din tinerețe din vremea uceniciei sale la rabinul Zalman Tiktin din Breslau, Malbim scrisese deja în 1848 lucrări
Meir Leibuș Malbim () [Corola-website/Science/313578_a_314907]
-
care acesta îl practică între Anglia și Franța îi permit să fie șeful unui stat independent. Filip extinde teritoriile sale, domeniile burgunde din Țările de Jos cuprinzând majoritatea teritoriului actual al Belgiei, Olandei și Luxemburgului. Viața la curtea acestuia era fastuoasă, Filip auto-intitulându-se "Mare Duce al Occidentului" și fiind unul dintre principalii meceni ai perioadei. La moartea lui Filip în 1467 îi urmează fiul său Carol Temerarul. Ambiția acestuia a fost de a reconstitui teritoriul Lotharingiei, teritoriul dintre Marea Nordului și Marea Mediterană
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
care mulțimea să-și spună cuvântul în mari adunări. Ca urmare, "Hipodrom"-ul a rămas abandonat. Suprafața sa intrată în paragină a mai găzduit rare ceremonii oficiale turcești, precum celebrarea circumciziunii prințului Mehmad, fiul lui Murad al III-lea, defilări fastuoase ale breslelor, trecerea în revistă a unor trupe, sau concentrări ale unor forțe militare. Se poade spune că pe timpul otomanilor locul s-a menținut mult timp ca maidan pustiu, după care spre sfârșit a început a fi acoperit de o
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
este monumental cel mai vechi și valoros dintre cele care dau pitoresc istoric fostului spațiu atât de văduvit al "Hipodrom"-ului antic. El dăinuie spre centrul spațiului, al fostei arene, vis-à-vis de Moscheea Albastră, mărturie demnă a unui trect bogat, fastuos și glorios. In partea sudică a fostului "Hipodrom" antic din Istanbul pe aliniamentul central al "Spinei" se ridică cu orgoliu "Coloana zidită a împăratului Constantin al VII-lea Porphirogenetul" (913-959). Monumentul seamănă până la identificare cu un obelisc egiptean, numai că
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
degrabă un roman decît o exegeză istorică - și cu atît mai puțin una politică. Scrierea îi aparține în întregime prozatorului Mircea Eliade, uneori jurnalistului, în nici un caz savantului. Erudiția, informația istorică și politică servesc aici la înjghebarea unei ciudate și fastuoase ficțiuni numite ad-hoc "istoria modernă a Portugaliei", compoziție plină de o debordantă fantezie. La prima vedere, faptul pare aberant: cum se poate ca o scriere cu pretenții exacte, flancată de o impresionantă bibliografie, formată din zeci de titluri celebre, să
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
folkului. Pe langă participarea la manifestări precum festivalul Folk You, la a cărui inițiere susține că a avut o contribuție însemnată, timp de un an, organizează în fiecare joi, în localul clujean Pub Zone, seri de folk. În spațiul puțin fastuos, dar primitor, de aici, au cântat de atunci „nume sonore din breaslă”: Dinu Olărașu, Adrian Ivanițchi, Tatiana Stepa, Florin Chilian, Vali Moldovan, Octavian Bud, Emilian Onciu, grupul Orizont 77 (format din Magda Puskas, Vali Moldovan și Ghiță Danciu), Vasile Mardare
Emeric Imre () [Corola-website/Science/335737_a_337066]
-
și sub numele de ""Nunta Veneției cu marea"", 1926) prezintă principala sărbătoare venețiană care este "Ziua Înălțării la Cer", celebrându-se victoria venețienilor pe mare asupra împăratului german Frederic Barbarossa. Cu această ocazie, dogele - plutind pe bordul "Bucentaurului", o barcă fastuoasă denumită "Bucintoro" - în tovărășia a 200 de vâslași, își aruncă inelul de aur în valurile mării. Tema regatelor de pe "Canale Grande" din Veneția va fi abordată de Canaletto în repetate rânduri. Tabloul prezentat aici (1731), scăldat într-o atmosferă de
Canaletto () [Corola-website/Science/304143_a_305472]
-
într-un final de această soră incomodă. Sub pretextul unei cure de băi termale la Spa, în Belgia, la începutul verii Margareta pleacă cu un alai somptuos. A dedicat două luni misiunii sale: la fiecare etapă a călătoriei, în timpul recepțiilor fastuoase, se întreținea cu gentilomii ostili Spaniei, lăudându-și fratele și încercând să-i convingă să se alieze cu el. Face cunoștință cu guvernatorul Țărilor de Jos ,Ioan de Austria, învingătorul din bătălia de la Lepanto, cu care are câteva întâlniri cordiale
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
lui d'Alençon, are permisiunea să se ducă la soțul său. Cu speranța de a aplana conflictele izbucnite în sud vestul țării, Caterina de Medici o însoțește împreună cu cancelarul Guy du Faur de Pibrac. În timpul călătoriei au fost date petreceri fastuoase în orașele prin care treceau. La sfârșitul călătoriei au fost primite destul de rece de Henric de Navara. Caterina și ginerele se pun de acord asupra edictului de pace de la Nérac din 1579, iar regina mamă se întoarce la Paris. După
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
moștenitoarea universală a Caterinei.În 1606 reușește să pună mâna pe întreaga moștenire. În 1607 pune să se construiască pe malul stâng al Senei, în fața Luvrului, un hotel, care astăzi nu mai există cu excepția capelei din curtea Bonaparte. Dă recepții fastuoase cu spectacole teatrale și baleturi, care țineau până târziu. Deschide un salon literar unde erau prezenți scriitori, filozofi, poeți printre care:Marie de Gournay, Philippe de Desporte, François Mainard... Margareta reia raporturile cu Henric și devine prietenă cu Maria de
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
a fi prezentate în legătură cu „interesele lor de clasă și sociale”, iar faptele lor erau astfel doar consecința acestor interese. Regizorul afirma că nu va accentua elementele anacronice în îmbrăcăminte și machiaj, iar bătăliile urmau să nu fie tratate la modul fastuos și grandios prezent în filmele istorice ale epocii, folosindu-se mai mult sugestia în redarea luptelor. Rolul Tudor Șoimaru urma să fie interpretat inițial de Ilarion Ciobanu, dar acesta a fost înlocuit după prima lună de filmări cu Mihai Boghiță
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
este arhitectul Castelului Belvedere. Carol al VI-lea reorganizează un etaj întreg din Palatul Stallburg - sediu al grajdurilor regale pe vremea lui Leopold Wilhelm. Împăratul transformă vechea încăpere în care era expusă colecția imperială a lui Leopold Wilhelm într-o fastuoasă galerie privată. Pereții sunt acoperiți cu panouri splendide din lemn, suveranul încercând să dea viață unui ansamblu decorativ mirific în care tablourile erau dispuse simetric și regulat. În anul 1740, Carol al VI-lea o numește împărăteasă pe fiica sa
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
Este căsătorit cu fiica lui Filip al V-lea, Isabela, dar în 1333 moare în timpul unei bătălii, fără moștenitori. Fratele său, Humbert al II-lea nu are aceeași ardoare războinică ca și fratele său, fiind mult mai atras de viața fastuoasă de curte. După moartea fiului său unic André, pierde speranța de mai avea moștenitori și caută o modalitate de a lăsa teritoriul moștenire. Dornic să plece în cruciadă, în 1349 vinde comitatul regelui franței Filip al VI-lea. Contractul este
Dauphiné () [Corola-website/Science/315121_a_316450]
-
Saint Germain, logiile și placările cu faianță de la Neuilly Sur Seine sau prin ferestrele frontonului de la castelul Fontainebleau. Valea Loarei este una dintre cele mai romantice regiuni de pe glob și are arhitectura medievală cea mai interesantă. Deși castelele au devenit fastuoase palate-conac, ele și-au păstrat intact aspectul de fortificație. Este foarte greu să afli numărul exact al castelelor din Franța. În Valea Loarei, există în jur de 50, 60 de astfel de reședințe medievale, dar conceptul de “castel” este atât
Valea Loarei () [Corola-website/Science/315470_a_316799]
-
de contraforturi masive. În interior are o boltă cu două calote, care sunt ornamentate de jur împrejur de torsade timbrate cu scuturi mici. "Pronaosul" este asemănător cu cel al Mănăstirii Dragomirna, dar cu boltiri mai simple și lipsit de ornamentarea fastuoasă a ctitoriei lui Anastasie Crimca. Între pronaos și naos lipsește peretele despărțitor, fiind înlocuit cu trei arcade și doi pilaștri groși, reprezentând una dintre caracteristicile arhitecturii bisericești din secolul al XVII-lea din Moldova, prototipul acestei noi împărțiri găsindu-se
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
zidurilor palatului. În 1894 Nicolae al II-lea i-a succedat tatălui său, Alexandru al III-lea. Ultimul țar a suspendat perioada de doliu pentru tatăl său de la curte pentru a se căsători cu Alix de Hessa într-o ceremonie fastuoasă organizată la Palatul de Iarnă. Cu toate acestea, după ceremonie, cuplul proaspăt căsătorit s-a retras la Palatul Anicikov, împreună cu împărăteasa mamă. Acolo și-au început viața conjugală în șase camere mici. În 1895, Nicolae și Alexandra s-au stabilit
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
înmormântarea lui Calinic Miclescu avem mărturia Marucăi Cantacuzino-Enescu. În memoriile sale, fosta nevastă a lui Mihail Cantacuzino scrie că "jumătate din Moldova l-a condus în trăsura, în caruță și pe jos, în ultima lui paradă pe pământ, pe elegantul, fastuosul, Prea Sfântul Calinic Miclescu".
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
de arhiereul Filaret Beldiman "Apamias" pe cheltuiala Mariei Miclescu (d. ianuarie 1859), soția vornicului Scarlat Miclescu și nepoata arhiereului. Negruzzi afirmă că trecând într-una din zile pe lângă o biserică ar fi văzut o mulțime mare strânsă la o înmormântare fastuoasă celebrată de un arhiereu. Aceea era înmormântarea lui Lumânărică, pe numele său de botez Ioan, plătită de o văduvă care găsise într-o dimineață la poarta sa trupul neînsuflețit al cerșetorului. El a revenit cu o precizare în "„Albina românească
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
Ștefan cel Mare și Sfânt (fosta Ulița Mare). Biserica Trisfetitelor a fost ridicată de către voievodul Vasile Lupu, între anii 1637-1639, ca necropolă domnească, reflectând aspirația ctitorului spre lumea bizantină, combinând structuri și forme tradiționale cu materiale prețioase și o decorație fastuoasă. Gravată în piatră pe fața sudică a bisericii Trei Ierarhi , inscripția votivă ne lasă să citim: "...am ridicat acestă ctitorie în numele celor trei sfinți: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur și a fost sfințită în luna mai
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
tron și-a luat numele de Vasile și a pătruns în visul bizantin". Și, într-adevăr, biserica Trei Ierarhi din Iași reflectă aspirația spre această lume minunată a Bizanțului, combinând structuri și forme tradiționale cu materiale prețioase și o decorație fastuoasă. După cum rezultă și din studiul alcătuit de Gheorghe Balș, monumentul respectă în linii mari planul bisericilor moldovenești din secolul al XVI-lea - un plan triconic influențat de biserica Galata, având totuși o turlă suplimentară deasupra pronaosului. Bolta, respectând ingeniosul sistem
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
tatăl ei. Până la sfârșitul secolului al XV-lea Barbara este reprezentată în artă drept o fecioară înveșmântată într-o tunică lungă și o mantie (respectiv pelerină). Începând cu secolul al XVI-lea ea va fi înfățișată drept o patriciană îmbrăcată fastuos, conform modei Evului Mediu târziu, purtând uneori chiar boneta tipică femeilor căsătorite, un turban sau o coroană. 1. Atributul principal este din secolul al XIV-lea până la finele secolului al XVIII-lea turnul, reprezentat în miniatură și fiind des evidențiat
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
este cel neoclasic. Castelele împreună cu parcurile ce le înconjoară sunt produsele tiparului clasicist și demonstrează, prin dimensiuni și calitate, greutatea economică a zonei precum și capacitatea de adaptare a acesteia la marile curente artistice ale Europei centrale. Spre deosebire însă de fastuoasele parcuri ce aveau rolul de a satisface doar apetențe estetice, parcurile bănățene sunt substituite funcționalului, comanditarii renunțând la orice ostentație de modelaj, prefererând o creativitate adaptată locului respeciv. Se naște astfel ceea ce în limbajul uzual al secolului al XIX-lea
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]