4,181 matches
-
pomeneală; dar țineam sus capul. Când ne-am întors de pe linia a cincea înapoi, spre linia a patra, halt! Nu ne lăsau în Est, fiindcă n-aveam pe pașaport viza respectivă de intrare... Aruncam priviri disperate în urmă, spre colonelul fatal. Care, sesizând situația, făcu sentinelei un semn energic. Și astfel, răsuflând ușurați, intrarăm a doua oară în Berlinul de Est. Dimineața, ajungeam la Budapesta. Or, când ajungi la Budapesta, e cum ai fi gata să intri în București.
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
interpreții Marlon și Shawn Wayans - s-a căznit să însăileze pe canavaua arhifrecventată a "casei bîntuite de fantome" un inventar de gaguri vlăguite de propriul lor gust discutabil. Printre "citate", Exorcistul și Hannibal, Misiune imposibilă ori Tigru și dragon, Atracție fatală sau Îngerii lui Charlie etc. Liceenilor antrenați în acest așa-zis experiment școlar de week-end, profesorul pervers le promisese notă maximă. Simptomatic pentru transoceanica producție de serie este faptul că acest gen a fost acroșat în mod surprinzător în discordantul
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
văduv/ John Goodman își relatează incredibila aventură unui coleg; avocatul masochist/ Paul Reiser apelează la o psihiatră, barmanul/ Matt Dillon recurge la un criminal plătit, împătimit jucător de bingo cu freza-n briantină, care se va alege el cu femeia fatală căreia îi promite exact ce a aflat că-și dorește. Raliindu-se politicii de acum veteranului Robert Redford, Michael Douglas și-a rezervat acest rol ingrat pentru a susține un debut pe care-l și produce. Un anume rafinament detașează
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
nu. Goana contemporană după fericire pare să aibă, la o privire atentă, tocmai efectul contrar. Pe de altă parte, fericirea nu poate fi normată, căci ea scapă oricărei intenții sau intervenții. Orice filosofie sau îndemn la fericire cultivă o contradicție fatală: suntem fericiți doar atâta vreme cât nu știm. Fericirea a murit din chiar momentul în care începem să ne punem întrebări. De fapt, așa cum o evaluează Bruckner, fericirii nu ar trebui să-i lipsească niciodată ghilimelele. În societatea modernă ea devine o
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
croi ultimii ani biologici și politici după moda Franco induce o răcoare de briză marină. Dl. Paleologu e un vechi monarhist. Senatorul liberal nu s-a dezis de Rege nici măcar atunci când Suveranul a părut să abandoneze, în serie scurte și fatale, înaltele prerogative asociate persoanei sale. Eu însumi am scris cu amărăciune despre prestația cel puțin contradictorie a Regelui. Omenește, îl înțeleg perfect. înțeleg presiunea enormă a Versoix-ului asupra acestui tragic personaj, obligat să coboare câteva trepte pentru a salva ce
Președinția (via "Plai cu boi") salvează monarhia! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15946_a_17271]
-
a veacului", făcînd auzite exclusiv "vocile Crizei" (ibidem). Acest om structural viciat, hărăzit afronturilor, decepțiilor, înveninărilor de tot soiul, în măsură a contempla doar "spectrul nimicniciei stirpei" căreia îi aparține (Ce mai rămîne), alcătuiește alibiul autorului, mai exact prototipul său fatal: "Viziuni resimțite aidoma unui pumn de sare în ochi;/ O stirpe de autofagi te alege martor al săvîrșirii actului funest;/ Nici un fel de tertip nu ți-a fost de folos spre a te sustrage priveliștii;/ Silit să vezi cum focarul
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
margine, cum priveam viața literară, în anii cei mai dogmatici, câte ceva reținusem... Mă fascina, de exemplu, și eram atent la ascensiunea prozatorului tânăr cu părul tăiat à la Titus. Se vorbea că el o iubea pe Henriette Yvonne Stahl, femeia fatală a epocii, cu aerul ei de marchiză pictată de Goya pe care apoi o și luase de soție. Pe doamna Stahl o iubise mai demult și Ion Vinea, englez după tată. Cei doi, Vinea și tânărul P. Dumitriu, două talente
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
realității la cei mai mulți. Dar nici cei puțini, criticiștii, nu erau într-o postură mai comodă, ei neîntârziind să alunece în nostalgii paseiste și primind eticheta - atât de rezistentă în timp -, de reacționari. Critic neîmpăcat al tradiționalismului, E. Lovinescu eticheta drept fatală formarea de sus în jos - de la formă la fond adică - a civilizației noastre moderne, datorită "condițiilor istorice ale dezvoltării noastre"2). Cu alte cuvinte anormalitatea, adică arderea etapelor, devenea normală. Atunci cum mai arăta normalitatea? Sau există un rezervor de
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
sticlă, cam așa cum visează orice îndrăgostit să-și închidă iubita. E injectată cu hormoni umani, începe să aibă manifestări feminine, îi trimite un mesaj pe pager îmblînzitorului într-o noapte de pomină, după care moare într-o încercare de transformare fatală. Grigorie găsește dimineața în laborator cadavrul unei femei în toată puterea cuvîntului: "Sticla recipientului își strălucea țăndările în jurul meu. Capul iubitei mele se carbonizase. Sângele ei nu mai era alb-incolor, ca al unei insecte oarecare, ci arăta aceeași purpură închegată
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
Sufya Zenobia (legătura etimologică cu secta sufită reamintește ireverența religioasă a autorului), acest personaj feminin este însăși încarnarea rușinii, e debilă, crudă și absurdă, totuși are o mare putere de fascinație. E un personaj înrudit pe departe cu Remedios, fecioara fatală din Un veac de singurătate; cele trei mame mitice sunt o treime sui-generis, comică și ciudată. Am putea considera această carte și un roman al femeilor, rușinea, această teribilă stânjeneală de ceea ce reprezintă fiecare din ele vine și din maternitate
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
inclusiv abonamentele) merg prin Rodipet. Restul, 3.500-5.000 prin difuzori particulari, care și ei ne plătesc cu întîrziere sau cîteodată deloc. Pierdem între 15% și 25% din suma cuvenită din cauza difuzării incoerente, cu mult mai mult decît din retururile fatale ale oricărei publicații. Faceți o socoteală simplă: la 10.000 de lei exemplarul de revistă și la un tiraj actual de 6.000 de exemplare, ar trebui să încasăm 60 de milioane de lei pe număr; cu aproximativ aceeași sumă
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
vine, dar așa i se zicea. E chemat urgent în altă localitate din Moldova mizeră, înfometată și pleacă într-acolo cu personalul și cu echipa lui... Pe drum, li se face foame și mănâncă cu toții, împărțind în felii egale salamul fatal, bun pentru stârpirea șoarecilor, în care nu mai aveau decât să pună ceva șoricioaică... Era pe la Pașcani. Loc important... Scena cu paparuda în satul din Ialomița; vin mai multe țigănci dintre care unele tinere îmbrăcate în frunze, foi de porumb
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
și o conștiință actuală și strict critică" (1915). Sau: ,, Într-o concepție critică dominată de principiul mutației valorilor estetice, variația de judecată este cerută de însăși variația sensibilității estetice a epocii; aprioric, contradicția este, deci, nu numai admisă ci și fatală" (1928). Ce să spunem în prezent, cînd ,,variația de judecată" e impusă nu doar de ,,mutația valorilor estetice" și a ,,sensibilității", ci și de dereglarea lor, de-atîtea ori gravă pînă la pulverizare, produsă de un sistem politic aberant, clădit pe
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
Dezvinovățindu-se, Poetul avea să spună că două fuseseră cauzele unei pedepse atât de aspre: , poezia și o greșeală, evident, recunoscută, cerșind doar îndurare Austerității supreme... * A fost ideea unui scenariu mai vechi de prin anii șaizeci, că valurile Mării Negre fatale îi duc poetului tristețea în depărtări, răspândind-o în întreg universul, atât de ignar pe atunci, primind o dovadă strălucită a spiritului prin cele două mesaje lirice nemuritoare: Tristele și Ponticele, cântecele tomitane. Soarta ar fi FAMA lui Virgiliu. Corespunzătoare
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
ca și de oameni de inimă ce de-abia îl cunoșteau, ajutat de femeia iubită, Dinu Rogojanu se preumbla prin parcuri, citea în bibliotecile publice, iar dacă i se ivea posibilitatea, lucra cu ziua, înfruntând riscul permanent al unei întâlniri fatale, ca și pe acela al stupidei întâmplări ce poate zădărnici planurile cele mai elaborate. Mulțumindu-se cu cât de puțin îi oferea o astfel de viață, păstrându-și moralul chiar și după ce îi devenise clar că speranța într-o eliberare
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
Ne-am dat seama că era aproape zece și nu fuseserăm deșteptați de rutina matinală a doamnei Forbes. Nu auzisem apa trasă la toaletă la ora opt, nici robinetul chiuvetei, nici zgomotul jaluzelelor, nici placheurile cizmelor și cele trei bătăi fatale în ușă cu palma ei de traficant de sclavi negri. Fratele meu își lipi urechea de perete, ținându-și respirația pentru a putea desluși cel mai mic semn de viață din camera de alături, și în cele din urmă scoase
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
Încă insuficiente. Dar în 1951 ancheta e preluată de Securitate. Gheorghiu-Dej, încă invidios, nu-i putea ierta lui Pătrășcanu popularitatea de care s-a bucurat din august 1944 pînă la arestare, în 1948. Această vrajbă de troglodit îi va fi fatală lui Pătrășcanu, care îi va aduce, finalmente, moartea prin împușcare. Deocamdată, în iulie 1951 trimite, prin organele de anchetă, o scrisoare secretarului general, adică inamicului său de moarte, în care relatează, după trei ani și trei luni de la arestare, insignifianța
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
Indicațiile din străinătate pentru cetățeni - ieșire în caz de pericol. Amestecul de comic și de tragic conținut de cele șase litere Exitus, apocaliptice... Cu doi-trei ani în urmă, mă gândisem la un alt titlu SINCOPE: mișcare, epică biologică prin excelență, fatală inimii deseori, vezi stopul cardiac, sincopa albastră. În muzică, sincopa înseamnă o notă emisă pe un timp slab și prelungită imediat pe următorul timp tare, cu un abis, prefăcut, în mijloc. Mai clar: efect dinamizant obținut prin mutarea accentului de pe
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
cele două Scrisori din Aotearoa. Finalul seamănă și el cu acela din basm, pentru că naratorul se întoarce acasă, în ciuda tuturor avertismentelor. Iar literatura pare să fie produsul acestui timp degradat, de restriște, de dinaintea împlinirii sorocului: "Și, până să deschid lada fatală, scriu acest text, scrijelesc această poveste, mărturisire. în ceruri, există cronicile akașiene: memoriile lui Dumnezeu, în care scrie totul. Poveștile noastre sunt crâmpeie din acele , atât cît ne îngăduie Dumnezeu să aflăm din ele și din marea taină a lumii
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
limbajul înșelător al simbolurilor. Denis de Rougemont - Iubirea și Occidentul, Ediția a doua revizuită; traducere și note de Ioana Feodorov, introducere de Virgil Cândea, Ed. Univers, colecția Sinteze, București 2000, 447 de pag., f. p. De la Mantis religiosa la femeia fatală Faptul că preocupările teoretice ale lui Roger Caillois s-au axat, încă de la începutul carierei sale, pe problematica atît de complexă și derutantă uneori a genezei și funcției miturilor, nu mai constituie o noutate. Surprinzător este însă efectul pe care
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
între o formă de comportament, la insecte (devorarea masculului de către femelă în timpul copulației, la mantidee), și o mitologie, la om (întreaga serie de povestiri despre spectre feminine, fecioare veninoase, creaturi demonice care își devoră amanții, pe scurt ipostaze ale femeii fatale, la propriu), autorul ajunge la concluzia că diferența între cele două fenomene ar fi de la instinct real (în cazul insectelor), la instinct virtual, echivalent, în cazul omului, acelei funcții fabulatorii de care vorbea Bergson. Roger Cailliois - Mitul și omul, traducere
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
numai cinema-ul îi îngăduie spectatorului să-l mîngîie". Se vede că cinematograful, în loc să moară, e mai puternic, finalmente, decît orice regim politic, fără a mai vorbi de minusurile tehnice sau economice. Doar subcultura profesională ș.a.m.d. îi este fatală. Ar fi rațiunea secretă în virtutea căreia mai nici una dintre aceste revelații (cu excepții întîmplătoare) nu ajunge pe marile ecrane neaoșe ale meridianului nostru. Dar - revenind la premierele americano-bucureștene - există în cele două filme cel puțin aspirația spre sublimul pierdut și
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
Maiorescu au declarat-o "inactuală". De o însemnătate crucială se demonstrează a fi criticismul maiorescian (pomenit și mai sus), exprimat, cu deosebire, prin epocala sa teorie a formelor fără fond. E adevărat, la începuturile oricărei culturi se cască această inegalitate fatală între fondul propriu și formele importate, adaptate după modele ilustre din afară. Cu timpul, ele îndeplinesc un rol formativ și chiar educativ. Dar nu este mai puțin adevărat că neatragerea, la vreme, a atenției asupra perpetuării acestor discrepanțe duce la
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
Nu din ceva atît de nobil neapărat, precum s-ar bănui. Pornește din frondă. Mă împotrivesc instinctiv oricărei idei ivite prin vot popular. Pășind mai departe, mă împotrivesc ideii de rezultat, care nu mă preocupă. Obsesia succesului, obsesia rezultatului este fatală pentru un artist. Există o presiune uriașă, în lume, a intermediarilor. Toate marile succese sînt construite, desigur, pe baza unor calități. Între artiști și public a apărut o pătură groasă de căpușe: agenți, producători, P.R. La ora asta, artistul este
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
îndată degradant" (acest "negreșit", acest "de îndată" mimează certitudinea spre a o submina). Atît de "degradant", încît poate fi calificat cu concursul unui vers al lui Nichita Stănescu, "un fapt de rușine". Chiar și o lectură curentă ar fi "descalificantă fatal și compromițătoare mortal" (sintagme melodramatice). Cu atît mai puțin adecvată e o lectură "de plăcere", care ar găsi motive "de vrajă" (vocabulă suspectă, superstițioasă). Spre a urma o metaforă ștrengărească de toată frumusețea: "După așa ceva nu-ți mai rămîne, cu
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]