410 matches
-
mai nalte guvernamentale până la cel din urmă postulant din sat. Chiar dacă sentimentul statului revoltă pe mulți din cei cu mintea și inima limpede, poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în mai bine și, cu acel fatalism al raselor nefericite, duce nepăsător greul unei vieți fără bucurie și fără ticnă. Fără îndoială că nici un partid, tocmai pentru că e partid, nu e în stare de a pune capăt unei stări de lucruri care, văzând cu ochii, apropie statul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu viguros, nu tânăr ar fi chemat a trece poporul românesc sub dominațiunea uriașului. Cu măduva secată, cu puteri sleite, cu sângele stors, îmbătrînit în mod artificial prin veninurile cele mai subtile ale corupției apusene și răsăritene, unind în el fatalismul oriental cu necredința occidentală, astfel e menit - un copil sleit de puteri - să cază în mâna pânditorilor, puternicilor, fireștilor săi inamici. Prea ar fi fost frumos, prea vrednic de admirația viitorului să cază cu arma în mână ca un erou
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se vor găsi și în viitor cete de masalagii cari să alerge ulițele și să strige "Trăiască cutare ori cutare formă a pieirii Romîniei". Evident e un lucru. Poporul de mult nu mai participă la toate panglicăriile acestea. Recăzut în fatalismul raselor nefericite, el a pierdut de mult orice speranță în îndreptarea răului și precum cu răceala a privit proclamarea independenței din partea Corpurilor legiuitoare, cu ironie a văzut intrarea triumfală a vitezei noastre armate, coincidînd cu ziua cesiunii Basarabiei, tot astfel
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
chiar obsesia viitorului ei de fată (ce fată nu se gândește la măritișul ei, la întemeierea unei familii, la un loc bun în societate și în profesiune?). Ei bine, Suzy nu părea să aibă aceste obsesii, ci mai degrabă un fatalism senin: "dacă o să mă mărit, bine, dacă nu, trăiesc și-așa, îmi răspunsese o dată cu o seninătate agresivă, ba chiar cu un ton mai ridicat, de ce neapărat să mă mărit, să dau peste un prost care o să vrea - e bărbat, nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aflăm un sintiment marea într-ensul; pentru quo e mare capul unui popol sau națiuni que nu suffere jugul quellor que lau alles. [...] Decebal era datori sieși și populului seu să scuture jugul roman" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 18). Există un fatalism al independenței, ancorat de pământul românesc, care l-a determinat pe regele dac să caute libertatea pentru poporul său. Mai mult decât atât, modul în care Heliade îl portretizează pe Decebal confirmă încă o dată regula generală că trecutul este scris
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
așa de mari însușiri, poporul român trebuia să fie de multă vreme pe aceiași treaptă de cultură cu popoarele apusene: Francezii, Italienii, Englezii. Dacă a rămas multe vreme înapoiat în cultură, aceasta se datorește situației geografice" (Constantinescu, 1928, p. 10). Fatalismul geografic și blestemul Carpaților (ca element despărțitor al unității destinate a românilor) sunt motivele invocate pentru justificarea întârzierii cu care românii s-au înscris în istorie. Depășind obstacolele pe care natura le-a rezervat ca decor ambiental pentru desfășurarea dramei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care românii s-au înscris în istorie. Depășind obstacolele pe care natura le-a rezervat ca decor ambiental pentru desfășurarea dramei naționale românești, românii au reușit să învingă natura, realizând Marea Unire. Voința de unire a românilor a răzbit împotriva fatalismului geografic, transformând Carpații din zid natural ce separa leagănul românității Transilvania de spațiul danubian al aceleiași românități în șira spinării poporului românesc, de-o parte și de alta a căreia se întind coastele aceleiași ființe naționale (Delavrancea, 192-). Ceea ce face
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
parte, iar în loc a rămas golul sufletesc, mai amar și mai greu de suportat decât chiar sărăcia. Neavând nimic de sperat de la aliații străinilor, pe cari nu-i mai pricepe, poporul nostru se abrutizează prin băuturi și e cuprins de fatalismul raselor condamnate la nefericire. Înainte, mereu înainte Americă a Orientului! E drept că dinaintea vaporului regelui Stroussberg pier codri și se stinge un neam întreg... dar ce vă pasă vouă de aceasta? După voi potopul! [21 februarie 1881] ["O MANIFESTAȚIE
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Plevne vă organizați, punând șef al statului major pe complicele lui Warszawsky, această Plevnă o săpați, nimicindu-i toate tradițiile, batjocorindu-i religia, corumpîndu-i spiritul, încurajînd malonestitatea și canaileria de caracter; și, când vedem apatia în care a căzut țara, fatalismul ce-l domină pe acest popor nobil, dar adânc, adânc îngenuncheat, teamă ne e că ora acestei glorioase și străvechi Plevne a sunat și că cenușa lui Matei Basarab, care a blestemat neam de neamul vostru până într-a șaptea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și ale tuturor popoarelor romantice că În conștiința poporului nostru este adânc Înrădăcinată credința În fatalitate, ca de altfel, la toate popoarele din Peninsula Balcanică. Expresiile așa i-a fost scris, așa i-a fost să fie se apropie de fatalismul oriental, dar concepția despre Ursitoare poartă amprenta Destinului elenic (putere oarbă, surdă, inexorabilă). În basmul românesc, ca și În unele versiuni paralele, elementul creștin s-a suprapus și a fost asimilat. Capitolele din Studii folclorice (Ielele sau Zânele Rele, Zilele
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
cele două entități vizând capacitatea lor de modelare a vieții omului. Timpul personal al omului se află inclus Într-un timp social, Într-un destin comun. Ov. Papadima se Împotrivește modernizării, militând pentru tradiția autohtonă, gândiristă. În capitolul Destinul, respingând fatalismul de orice tip, cercetătorul arată că trebuie să privim credințele despre Soartă și Noroc pornind de la modalitatea creștină a culturii poporului nostru. Conceptul de soartă va fi astfel pus de autor În legătură cu fatalismul unui neinițiat În folclor, care vede În
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
tradiția autohtonă, gândiristă. În capitolul Destinul, respingând fatalismul de orice tip, cercetătorul arată că trebuie să privim credințele despre Soartă și Noroc pornind de la modalitatea creștină a culturii poporului nostru. Conceptul de soartă va fi astfel pus de autor În legătură cu fatalismul unui neinițiat În folclor, care vede În lume un Întreg furnicar de ființe stranii (Ursitele și Ursitoarele; zânele bune și zânele rele; Partea; Piaza Bună și Piaza Rea; Noroacele, Diavolul și Spiridușul; Îngerii și sfinții; Ceasul Rău și Sfânta Cruce
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
cei interesați se remarcă o grupare ce vorbește cu pietate despre destin, În timp ce alții flirtează cu el sau sunt Îmbufnați. Realitatea destinului nu poate fi explorată decât prin raportare la alte concepte: determinism (destinul include determinismul, dar Îl depășește), la fatalism (nu se poate concepe destinul fără nici o notă de predestinare, dar omul e și predeterminat și liber) și la libertate (se spune că un factor oarecare a rupt destinul unui om, s-a pus În calea destinului său, ceea ce nu
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
sfârșitul secolului al XVII-lea, constatăm În literatura română veche o privire ceva mai nuanțată asupra sorții, asupra poziției omului În lume. Această viziune nu iese din cadrele bisericești, Însă ea devine ceva mai personală și nu mai adoptă integral fatalismul. Nu Întâmplător, cei care inovează, deși Într-un mod mai degrabă timid, față de doctrina Bisericii Ortodoxe, Înțeleasă ca o dogmă față de care nu te poți abate, au fost scriitorii culți, cei care luaseră contact cu diverse opere filozofice și istorice
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
umane.El populează basmele cu o mulțime de personaje și elemente de decor precum Dumnezeu, Sf. Petru, pustnici, acțiuni, jurăminte, obiecte sacre, etc.În ceea ce privește relația dintre destin și cele două faze amintite de evoluție a culturii populare, putem observa că fatalismul, frica În fața necunoscutului, Împăcarea cu soarta, au căpătat mai târziu o raționalizare. Astfel , În cele mai reușite narațiuni din punct de vedere literar, se sincretizează aspirația milenară a umanității de a concepe viața nu ca pe o Întâmplare , ci ca
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
instinct. Orice fenomen, spune gânditorul este necesar ( determinat), privit în sine, ca voință, orice fapt interior al omului este liber, nefiind supus legii cauzalității. A. Schopenhauer identifică esența umană cu voința pură, egoistă, nemodificabilă, ajungând astfel, la contestarea libertății, la fatalism și la pesimism, deoarece deciziile concrete ale omului decurg în mod fatal din natura sa internă, egoistă, imuabilă. Ideea definirii omului prin voința sa egoistă a fost preluată și de către Friederich Nietzsche , care pleacă de la premisa că viața este voința
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
lui Jean Paul Sartre, potrivit căreia ” omul este condamnat să fie liber”. Laplace afirmă: tot ceea ce se petrece este în principiu, complet previzibil, decurge concluzia că toate fenomenele sunt necesare, inevitabile și predeterminate. Vasile Conta , autor al unei teorii a fatalismului susține ” toate fenomenele din lume, fie ele fizice, morale sau intelectuale, sunt reglate după legi fixe și naturale, că,așadar, nu există nimic din tot ceea ce s-a numit voință liberă omenească sau dumnezeiască, nici din ceea ce s-a numit
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
nu poate determina voința însăși, care este inaccesibilă, inscrutabilă și impenetrabilă. Tabloul corect este deci următorul: omul voiește și este ceea ce este prin voința sa; ulterior, prin cunoaștere se familiarizează cu propria sa fire. A. Schopenhauer afirmă: Fr. Nietzsche critică fatalismul, ”viața este voință de putere, eu sunt liber, el trebuie să se supună”. Există doar libertate, o libertate absolută. Noțiunile de cauză și efect sunt simple ficțiuni convenționale necesare descrierii uzuale și înțelegerii reciproce. Ideile de cauză, succesiune necesară, lege
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
libertatea există, omul poate fi liber , în cel de-al doilea însă nu. Omul poate fi liber în senul că nici o forță exterioară nu l constrânge să facă sau nu un anumit lucru. Vasile Conta, autor al unei teorii a fatalismului, afirmă că nu există nici cea mai mică deosebire între legile fenomenelor sociale și acelea ale lumii fizice propriu-zise, și unele și altele sunt exacte, inflexibile și prin urmare fatale. S-a străduit să arate că toate fenomenele din lume
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
există nimic din ceea ce s-a numit întâmplare și că în lume nu există decât materie care se mișcă și se metamorfozează până la infinit în spațiu și timp, ascultând de legi fatale, nu rămâne nici un loc pentru libertatea voinței umane. Fatalismul în determinismul universal, . Concepțiile strict deterministe sunt considerate concepții ce anulează responsabilitatea prin predeterminarea absolută, implacabilă pe care o sugerează. Liberul arbitru înseamnă noutate, înseamnă altoirea pe tulpina trecutului a ceva ce nu este sădit acolo dinainte. Concluzia sugerată de
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
i-au curățat-o și i-au așezat-o apoi la loc. La moartea profetului, ca și la sfârșitul lui Constantin, al lui Atila sau al împăratului Valentin, istoricii timpului nu uită să pomenească de apariția vreunei comete.): Coranul acceptă fatalismul astrelor; steagul verde poartă cornul Lunii și steaua Profetului. In orice perioadă, califii caută horoscoape iar cărturarii le cultivă. Până la sfârșit, cele două noțiuni: astronomie și astromancie, la arabi înseamnă aceeași idee. Filiațiunea astrologiei arabe este certă. Scoala de medicină
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
obiecte. Fumatul este considerat de unii psihologi drept un comportament compensator pentru frustrare. Compensarea este un fel de supapă care ajută la depășirea constrângerilor familiei, sociale sau școlare. Resemnarea- Se referă la comportamentul de supunere, renunțare, apatie, pasivitate sau chiar fatalism. În general, elevii fără structuri psihice puternice ajung la dependență și anonimat. Transferul- Dacă nu se poate acționa direct asupra persoanei sau grupului considerate a fi vinovate de frustrare, agresivitatea celui frustrat trece asupra altor persoane, grupuri, obiecte (de exemplu
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
influențează practicile educative utilizate de părinți. Spre exemplu, părinții aparținând claselor sociale superioare și mijlocii valorizează reușita școlară, ca mijloc de ascensiune socială, în timp ce, părinții aparținând claselor populare transmit un ,,sindrom al eșeculuiˮ, educația lor fiind dominată de pasivism și fatalism. Analizând stilurile educaționale parentale în funcție de manifestările afective ale părinților în relația cu copilul, D. Baumrind Î1971, 1978, 19991) a clasificat părinții în cinci grupe: autoritari subiectivi, permisivi, neglijenți, supraprotectori și autoritari obiectivi. Stilul autoritar subiectiv combină controlul puternic cu nivelul
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
în raport de "condițiunea persistentă", destinul este "ceea ce trebuie să se întâmple, nu în vederea unor scopuri personale sau sociale, ci ceea ce trebuie să se întâmple după legea imanentă a substanței sufletești, pe care individul și poporul o au în sine." "Fatalismului cosmic îi corespund splendida etică optimistă, păgâno-creștină, care dă celui nedreptățit siguranța că răutatea nu va rămâne nepedepsită și că deci el poate aștepta cu resemnare filosofică această pedeapsă imanentă nedreptății". În prima sa lucrare de anvergură, Essai pur la
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și ale tuturor popoarelor romantice că în conștiința poporului nostru este adânc înrădăcinată credința în fatalitate, ca de altfel, la toate popoarele din Peninsula Balcanică. Expresiile "așa i-a fost scris", "așa i-a fost să fie" se apropie de fatalismul oriental, dar concepția despre Ursitoare poartă amprenta Destinului elenic (putere oarbă, surdă, inexorabilă).în basmul românesc, ca și în unele versiuni paralele, elementul creștin s-a suprapus și a fost asimilat. Capitolele din Studii folclorice (Ielele sau Zânele Rele, Zilele
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]