1,716 matches
-
extaz, suferința în cunoaștere, Cioran instituie, din nou, legile unui cod al supraviețuirii. Nu-i e oricui dat să-și admire căderea și să caute mortificarea, știind că toate acestea nu fac decît să amîne. Să înșele destinul. Cu conștiința fatalității, Cioran chiar asta face: își amînă destinul. Este, poate, în viziunea sa, marele păcat al neamului său, pe care el nu face decît să-l repete.
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
cultivate, pline de talent și de spirit posesiv. Domnișoara Christina distruge tot în viață și în moarte: femeile familiei par apăsate de un blestem, pier vitele și păsările, strigoiul cere mereu sângele și vlaga celorlalți. "Mortul viu" se supune unei fatalități pe care cititorul trebuie să o descopere singur. În Măștile se ascunde alt secret: Mieko TaganÜ se răzbună pe cei doi bărbați, soțul și iubitul, care i-au provocat, fiecare, o mare suferință. Povestea căsniciei și a sarcinii pierdute are
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
ar trebui să aibă, conform logicii lucrurilor, un bloc memorial, dar nu-l au din pricini lesne de înțeles. Singurii fericiți sînt Ion Minulescu și Liviu Rebreanu care, în 1934, au cumpărat apartamente în același bloc, pe lîngă Palatul Cotroceni (fatalitate!), pe strada Prof. dr. Gh. Marinescu la numărul 19. Cei doi au locuit alături: Minulescu în apartamentul 12, mare, cu cinci camere, iar Rebreanu într-unul mai mic, la numărul 11. Sînt fericiți pentru că familiile au avut grijă să nu
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
turnul semeț, mîndru, înălțat deasupra nimicului și nimicniciei. A rezistat, secole, feluritelor atacuri. Cum să-i împrumut atitudinea? După jumătate de oră de chin și tentative eșuate, devine limpede că nu putem intra și că nu putem vizita. Pare o fatalitate. Întrebările noastre, juste - am venit special pînă aici de la București, nu știe nimeni unde sînt cheile potrivite, nu poate nimeni să îl găsească pe cel care are deschizători de la lacătele noi - nu fac minuni. Lacătele nu se deschid nicicum. Tristețea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
tip de mijloace de-a lungul aceleiași perioade de timp? Iar răspunsul e dezarmant de simplu. Seriozitatea germană, funciară, înscrisă în fibra fiecărui membru al societății, a funcționat pe parcursul atâtor decenii ca un element agravant al propagandei stat. în timp ce, acceptând fatalitatea istoriei, germanii s-au așezat cu aplicație la studiul și însușirea noilor dogme, românii, mai obișnuiți cu fatalitățile, au păstrat față de tot ce li se spunea (și cu cât li se spunea mai mult) o anume distanță ironică. De unde rezultă
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
funciară, înscrisă în fibra fiecărui membru al societății, a funcționat pe parcursul atâtor decenii ca un element agravant al propagandei stat. în timp ce, acceptând fatalitatea istoriei, germanii s-au așezat cu aplicație la studiul și însușirea noilor dogme, românii, mai obișnuiți cu fatalitățile, au păstrat față de tot ce li se spunea (și cu cât li se spunea mai mult) o anume distanță ironică. De unde rezultă că, în cazul popoarelor, defectele și calitățile sunt noțiuni cu imprevizibilă încărcătură istorică. De altfel, discursurile funebre ținute
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
operei marilor scriitori. Eugen Simion, în prefața de salut, Cuvânt de încheiere, remarcă situația de excepție: "Este, de nu mă înșel, prima ediție de autor care nu se pierde pe drum. O dovadă că Ťadamismulť nostru cultural nu este o fatalitate". Dintre marii scriitori interbelici, numai lui Mihail Sadoveanu i s-a mai îngăduit să proiecteze o ediție de autor, care însă nu a fost dusă până la capăt. Celorlalți (G. Călinescu, Lucian Blaga, Camil Petrescu, V. Voiculescu, nici măcar lui Cezar Petrescu
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
o parte, și a accepta subordonarea față de cineva care întrupează tot ce poate fi mai rușinos într-o națiune înseamnă o formă gravă de schizofrenie. Știu, boala bântuie de mult prin România și face ravagii. Dar acceptarea mioritică, amestecul de fatalitate, indiferență, cinism și fascinație a vulgarității, a unei astfel de sfidări enorme a logicii și a bunului-simț înseamnă că deraierea noastră nu e doar definitivă, ci și culpabilă. Trăim în aceste zile unul din cele mai respingătoare momente din istoria
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
maternitatea, acțiunea și odihna, țăranul și muncitorul, intelectualul rafinat și anonimul abrutizat, strălucirea și ruina, vigoarea și disperarea, aroganța și sacrificiul, toate și toți se regăsesc în aceeași obsesie a pictorului de a cuprinde nu atît accidentalul și episodicul, cît fatalitatea unui destin și manifestarea specifică a unei specii. O explicație imediată pentru această opțiune ar putea fi și împrejurarea că pictorul a crescut și s-a format oarecum solitar, la început în atelierul tatălui său, mai tîrziu în preajma lui Nicolae
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
cultivat ani întregi/ i-am citit din Cussanus/ de pe terasă din Raymundus/ Lullus și Pierre Vicot" (27 mai 2005). O persiflatoare fantazare erudită aduce totuși un suflu de scepticism asupra relației dintre ființă și Carte, ultima mărginindu-se a masca fatalitatea noastră biologică: "La peste 11 mii de metri/ sub pămînt stăteau/ bibliotecarii și cele/ peste 27 de milioane/ de cărți ale omului// și unii care păzeau totul/ nici ei nu știau ce:// metafizica sau fiziologia?" (13 decembrie 2005). în definitiv
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
s-ar zice, homosexualitatea joacă un rol considerabil în societățile moderne, deschizînd calea aventurii, a variației imprescriptibile a sexului intrat în imaginar, solicitînd "spațiile extazului dar și tenebrele infernului". Falocrația, feminismul, regimul avorturilor etc. sînt factori ce pun în chestiune "fatalitatea biologică a erosului", transferînd-o în cazuistică. Cu toate că s-a născut o enormă literatură în această direcție, apăsînd cînd pe latura instinctivă, crudă (de pildă Georges Bataille: Eros), cînd pe cea a integrării și dezintegrării sociale (de pildă Simone de Beauvoir
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
năzdrăvan", chiar mărul lui Adam se coace în gîtlej aidoma unui fruct, fluierul face dragoste cu carnea degetelor, universul își caută "originea de sînge" ș.a.m.d. Dar sub draperia acestei înșelătoare rodnicii exaltate se află germenii pieirii. Conștient de fatalitatea drumului spre pierzanie, Ioan Alexandru ajunge a invoca dezastrul printr-o textură dureroasă, printr-un amestec de germinație și moarte: "Să vină ploaia / peste pustiul cuibului în care oul / din mîna universului căzu / sub aripile clocitoare,/ peste întîia urmă de
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
pînă la urmă, fatalmente pîndit de spectrul precarității. Abia în acest moment, al impasului metafizic, dacă i se poate spune așa, Chira își atinge adevărata lui anvergură. Mai ales în texte, indiferent de natura lor, lupta lui Alexandru Chira cu fatalitatea actului de comunicare devine patetică. Nevoia preciziei și a acurateței ideilor îi complică halucinant discursul, conceptele se materializează, definiția se revarsă în epică, frazele se despletesc, iar vocea rece, dicția de tonomat și demonstrația ca o lamă de brici cresc
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
ar îndreptăți să fie priviți cu mai mult respect și onorați cum se cuvine. Nu se întâmplă așa, pentru că, la noi, oriunde te-ai afla (excepțiile întăresc regula), cultura e tratată ca biata Cenușăreasă. Un adevăr banal, privit ca o fatalitate. În altă ordine de idei, o remarcă preluată de la o muzeografă: investitorii veniți în cetatea Sighișoarei - salutări binemeritate! - nu vor decât să câștige rapid banii investiți, ignorând tradițiile săsești, inclusiv, în materie de gastronomie. Așa se face că în toate
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
context, poate părea patetică (dar nu e): Când ai o femeie ca E. T., numai Dumnezeu mai poate avea trecere înaintea ei..." (p. 331). în fine, din însemnările fragmentare, ignorând calendaritatea, ale diaristului, iese - nu se poate altfel: e, sigur, fatalitatea unui jurnal - și un autoportret, mai discret - problema discreției e un adevărat reper al poeticii genului - sau mai precis conturat, mai ales când vorbește despre sine la persoana a III-a: "...un intelectual încă tânăr, venit din Est, care descoperă
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
îl căutam în toate aceste profunde și senzaționale întîmplări, știința lui de a urîți și arta lui de a înfrumuseța, puterea lui de a uita și priceperea lui de a aduce aminte, inimaginabila lui ingeniozitate de a face bine și fatalitatea lui blîndă de a face rău". Așadar timpul și nu spațiul. Mai bine zis spațiul prizat prin mijlocirea timpului care deține supremația. Avem a face cu o abordare tipică de poet, întrucît timpul e, spre deosebire de spațiu, un fenomen capricios, de-
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
tulbure judecata unui stoic. Din acest motiv, speranța e o formă de lașitate. Ea te îndeamnă să te eschivezi din fața realității prin subterfugiul lesnicios al evaziunii sentimentale. Sperînd, îți găsești în imaginație o supapă prin care să fugi de o fatalitate din fața căreia nimeni nu poate scăpa. De aceea, idealul stoic este ca, cît timp trăiește, omul să-și interzică ispita speranței. Speranța e pentru cei care vor să fugă de suferință și, în ciuda a ceea ce se spune de obicei, speranța
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
există originalitate în cultură, dar lipsa de originalitate nu e sinonimă totuși cu plagiatul. Nu putem studia istoria culturii, fără a deveni ridicoli, ca pe un șir nesfârșit de hoții, unele dovedite, altele nu. Plagiatul nu e, din fericire, o fatalitate, în sensul că de la primul cuvânt pe care îl scrii plagiezi inevitabil. Originalitatea (creativitatea, invenția, imaginația, unicitatea) există! Să nu hrănim o convingere plăcută mediocrilor, profund neadevărată: istoria culturii se confundă cu istoria plagiatului. Sper că Al. Dobrescu nu se
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
evoluție într-o istorie sacră, al cărei final va fi reprezentat de societatea fără clase" (p. 320). Mereu lucid, Raymond Aron combate fără patimă toate tezele materialismului istoric. În mod firesc, pentru el comunismul nu este apogeul evoluției istorice, o fatalitate pentru toate țările ajunse pe un anumit stadiu de dezvoltare. Iar proba cea mai la îndemână este dată chiar de faptul că principalele puteri ale socialismului real (Uniunea Sovietică și China) au ajuns la socialism fără să treacă prin faza
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
pozitivist, inventarul de buduar și tot ceea ce universul artificial oferă în ansamblu și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută, în joc dramatic cu absurdul și cu fatalitatea. Confuzia inițială, oscilațiile percepției și continua glisare între obiectul real și ficțiunea imaginii, sprijinite și întreținute de artist printr-o manualitate și printr-o capacitate de adaptare la spiritul formei și la somațiile materiei cu totul ieșite din comun, se
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
fapt. Ce e de mai neiertat în cazul meu este că antrenez în situații atît de false ființe care n-au nici o vină, alta decît aceea de-a nu mă cunoaște: Cella, Leni, Zoe...". E insinuat un gen de voluptuoasă fatalitate. Totul patetic, distins, decorativ...
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
a dreptul obsedant în care, cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond. Omniprezența lor ne obligă să le privim nu numai cu deznădejde, ca pe o fatalitate, ci și cu atenție și curiozitate, ca pe un mecanism cine știe dacă nu obiectiv. Aș vrea să observi că nu vorbesc despre ele cu severitatea lui Titu Maiorescu, ci cu înțelegerea - nelipsită de tristețe, dar nici de speranță - pe
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
echivoc. Pe punctul de a-și pune lațul de gât, individul își rezumă gândirea, viața, la concluziile celui care ar fi avut soluția tuturor lucrurilor, dacă nu ar fi fost nevoit să își poarte în cârcă viața, efortul gândirii... sau fatalitatea de a trăi printre oa meni. Nu vom înțelege în ruptul capului că momentele depresiei țin mai degrabă de arta de a nu exista decât de clarviziune, această filozofie a decesului. * Unii mor pe deplin mulțumiți de ce au făcut în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
metamorfozeze în obiecte care nu mai suportă seducția, iluzia, aparența, cuvintele îți prelungesc visele în confuzia halucinației, acest precedent necunoscut al lumii. Apoi devin reale, adică în prelungirea lumii. Tot ce se manifestă în prelungirea lumii atestă soluția obiectivă a fatalității la întrebarea dacă lumea ne include, se organizează în funcție de un necunoscut amenințător sau își presimte sfârșitul, pentru care lumea va fi fost un precedent cunoscut. Astfel ar avea înțeles numai sfârșitul, în care s-ar concentra toată cunoașterea, evoluția și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Ca să poți scrie un rând definitiv în viața asta, trebuie să-ți imaginezi mai întâi că ești mort, și chiar să crezi lucrul acesta. Să reușești să scrii ceea ce ar gândi un mort, iată geniul. * Viitorul este întotdeauna fatal, iar fatalitatea cheamă pariul (pascalian) al credinței, semn că din viață nu există decât această ieșire imposibilă. * „Sfârșitul lumii“, catastrofa de care ne-am temut două mii de ani, nu se va petrece. Sfârșitul omului, însă, nu îl vom putea împiedica. Sfârșitul omului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]