1,715 matches
-
la care am ajuns. Dar nu! Ea trebuie încurcată, sau cu soarta unuia care să încheie pace în numele nostru, sau cu a altuia, care să declare război tot în numele nostru. De-ar veni asupra noastră numai ceea ce-i scris prin fatalitate n-ar fi nimic; am sta sau am cădea cu credința în suflet și din cenușa noastră ar răsări viitorul. Dar nici asta nu ne e dat, căci fatalitatea e între noi înșine, e în acei oameni care a izbutit
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nostru. De-ar veni asupra noastră numai ceea ce-i scris prin fatalitate n-ar fi nimic; am sta sau am cădea cu credința în suflet și din cenușa noastră ar răsări viitorul. Dar nici asta nu ne e dat, căci fatalitatea e între noi înșine, e în acei oameni care a izbutit a constitui din gunoaiele societății române un partid politic și o putere în stat, care au izbutit a băga veninul discordiei în nație tocmai în momentul în care ea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Primul, dacă informațiunile noastre sânt exacte, {EminescuOpXI 426} ar fi și declarat că preferă stima amicilor săi politici portofoliului ministerial; secundul, cu tot amorul său pentru putere, va fi silit, credem, de considerațiunile onestului, de a părăsi umilit scaunul ministerial. Fatalitatea a fost crudă pentru dânsul. Îl deplângem... "MIȘCAREA NAȚIONALĂ" Midas! - Iată o interesantă figură mitologică, pe care lumea profană nu o cunoaște în deajuns. Midas este omul vulgar, mitocanul parvenit la o pozițiune neașteptată și care se miră singur de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de mare tonaj; la rândul lor, acestea o transportă în afara orașului în depozite speciale pentru zăpadă. Chiar și aleile din campus sunt curățate cu un fel de turbine mici, zăpada este "suflată" departe. Obișnuit cu lenea și indolența românească, cu fatalitatea cu care poporul meu înfruntă catastrofele naturale sau capriciile vremii, abia acum înțeleg mai bine faptul că poporul canadian și nord-americanii, în general, sunt într-o luptă continuă cu natura, iar lupta aceasta le modelează caracterul, ce devine aspru și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din urmă, ușor rebarbativ, fiind folosit exclusiv de Theodor Codreanu 8. A rezuma o carte înseamnă a o trăda în literă (sută în sută) și, uneori, și în spirit. Dar cum altă cale nu există, să acceptăm resemnați o atare fatalitate necesară. Theodor Codreanu este unul din cei mai importanță critici români contemporani. "Milesciana" (Vaslui), nr. 2, 2005 Florentina Narcisa BOLDEANU Grigore Vieru, poetul dimineții și al bucuriei solare Până în prezent, în Republica Moldova și România, au fost editate peste douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pildă, îi prilejuiește șase însemnări. Dovadă de angajare profundă în cele citite, a treia (cu nr. 1416) debutează așa: "Annette l-a iubit pe Roger? Atunci de ce regretă că s-a lăsat copleșită de beția cărnii? lubirea, deci, e o fatalitate biologică. Înseamnă ca Annette e simultan o iapă excitată și un om de înaltă măreție sufletească. Annette s-a lăsat biruită de clipa animalică, dar îl acuză pe Roger că s-a lăsat dominat de simțuri. Nu asta e condamnabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cantemiriene. Singurul element, aparent comun, este esteticul, care e și fundamentul canonului. Faptul ar fi trebuit să fie o garanție pentru reușita istoriei manolesciene. Numai că autorul nostru a deformat conceptul de estetic în sensul parodicului și jocului postmoderniste, încât fatalitatea apariției struțocămilei literare n-a dispărut". Demersul lui Theodor Codreanu e unul riguros metodic și... explicativ. În primul rând cată să înțeleagă și să detalieze chestiunea... canonului, care este axul de construcție al întregii istorii literare manolesciene. El reține astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
constituie, în fapt, un "straniu hibrid". Și iată și explicația: "Simțind riscul, N. Manolescu a inventat metoda scrierii la două mâini, ceva de felul struțocămilei cantemiriene". De aici, probabil, deformarea conceptului de estetică "în sensul parodicului și jocului postmoderniste, încât fatalitatea apariției struțocămilei literare n-a dispărut". Așa se explica, după cum conchide Th. Codreanu, încercarea de "împăcare" a istoriei literare de tip călinescian cu "istoria canonică" a lui Harold Bloom. Din toate aceste motive autorul se simte obligat să precizeze că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alunecând pe suprafața netedă a vechii marmure romane. Preț de câteva momente, Dante nu reacționă. Fixa nemișcat acea moarte lichidă, venită să Îl pedepsească pe asasin potrivit precisei sale premoniții. Poate că era drept să se Întâmple așa, Închizând cercul fatalității care luase naștere cu o jumătate de secol În urmă. Apoi, o tresărire de mânie Îl smulse din amorțeala ce pusese stăpânire pe el. Bonatti ar fi triumfat, fie și În disperare, dacă planul său s-ar fi Îndeplinit oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
le împlinească: EPIGRAMA MEA DIN PARTEA MULTORA Din modestie, se vede, Tot zici că nu știi nimic, Tu o zici făr' a o crede, Eu o cred fără s-o zic. Colecția tipărită în anul 1845 începe cu o poezie intitulată fatalitatea, care înfățișează ca într-un monogram natura umorului său și cu care noi încheiem reproducerile: FATALITATEA Din frageda mea vârstă restriștea m-a gonit, De 'mpotriviri, reversuri în veci am fost izbit; Oricâte curg la alții pe drumul lor firesc
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Tu o zici făr' a o crede, Eu o cred fără s-o zic. Colecția tipărită în anul 1845 începe cu o poezie intitulată fatalitatea, care înfățișează ca într-un monogram natura umorului său și cu care noi încheiem reproducerile: FATALITATEA Din frageda mea vârstă restriștea m-a gonit, De 'mpotriviri, reversuri în veci am fost izbit; Oricâte curg la alții pe drumul lor firesc La mine sunt brodite, pe dos mă întîlnesc: Când vru să mă adoapte cutare fără fii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
român mijloacele noastre se vor putea înmulți și noi vom putea aranja o serbare cel puțin modestă, seriozitatea și însuflețirea generală o vor face grandioasă. Nenorocirea care a lovit fondul serbării nu poate înnegura scopul care serbarea l-a avut; fatalitatea nu poate să triumfeze preste o idee! Sîntem de ferma convingere cumcă publicul român nici până azi nu au pierdut din zelul său nobil față cu cauzele mărețe! Apelăm dară la naționalismul tuturor românilor, rugând pre toți acei frați ai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dădea seama câtă dreptate are. S-ar fi putut, într-adevăr, să iasă o încurcătură urâtă, și totuși prefera să nu se gândească la detalii. Știa, însă, că fusese prins, curiozitatea, vanitatea, un nebunesc spirit de aventură, un simț al fatalității, toate se îmbinau și-l îndemnau să facă pasul. Era ca și cum propria lui calitate umană se schimbase și John Robert făcuse din el un om nou. Cum ar fi putut el, purtând-o în gând, chiar de atât de puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de aventuri sexuale, pur și simplu îl teroriza pe filozof. S-ar fi zis că-și spunea cu o pasiune dementă: „Ea nu trebuie să păcătuiască“. Acest chin, care se manifestase și înainte prin premoniții torturante, se materializase, printr-o fatalitate, exact acum, când John Robert începuse să simtă sau să-și imagineze că îi slăbesc puterile intelectuale. Încerca senzația cucernicului care-și pierde credința religioasă. Începuse să se îndoiască nu numai de ce făcea acum și de tot ce realizase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțelepții, nici spiritele morților, nici pustnicii, anahoreții, nici magii, nici demonii, nici îngerii și nici arhanghelii din Rai. Nici măcar Fiul. Ci numai Tatăl! Deus vult! Doar El permite să se întâmple ceea ce stă scris în planul Lui. Nu este o fatalitate oarbă, odată ce acest Plan pare să fi fost fundamentat, în principal, pe optimizarea funcției de Liber Arbitru. Pe îmbunătățirea infinită, prin experiență, a mecanismului alegerii! Ceea ce presupune întotdeauna martiriu, sacrificiu. Astfel, dacă evoluezi, dacă faci alegerea cea bună, potrivită, chibzuită
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
re in the army, now, spune melodia. Însă melodia ta e fără o-u-ou, e doar you’re in the army, now, așa că nici melodie nu prea e. Pentru că, În anul lui Dumnezeu 1989, treaba asta sună mai degrabă ca o fatalitate: orice mascul care a Împlinit optsprezece ani e Înrolat. Statul comunist a hotărît că e obligatoriu, și nici măcar un ulcer, epilepsia sau orice altă boală cronică ce nu e o infirmitate evidentă nu te pot Împiedica să-ți Îndeplinești această
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
accidentul acum cîteva secole, Înainte să Înceapă răsboiul. Am o senzație de irealitate, ultima dată cînd am fost aici trăiam În altă țară. Altfel, nu am nici o emoție specială, deși e clar că am fost la un pas de o fatalitate - se pare că În cazul meu nu e ceva neobișnuit. Asta pentru că acum preocupările mele se adună În altă direcție. Antena din vîrful capului Îmi spune ce spuneau băieții din infirmerie - e o țară nouă, o viață nouă, ne- așteaptă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dramatic din epoca războaielor religioase: cuius regio, illius religio. Principiul juridic, metamorfozat în conduită și atitudine. Intelighenția românească din anii regimului comunist nu a negat în substanța sa acest principiu, întrucât asimilase filosofia lejeră a asumării istoriei ca pe o fatalitate și a poporului român ca o victimă a jocurilor oculte de interese. • Claude Karnoouh, op. cit., p. 142-143. • M. Eliade, Memorii, II, București, Ed. Humanitas, 1991, p. 45. • Claude Karnoouh, op. cit., p. 144. INDICE DE NUME Aali Pașa 286, 291, 297
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
efortul umanității întregi de a ridica pe fiecare individ la nivelul ei"225. Spre deosebire, în Orient individul nu se simte obligat și nu contribuie în nici un fel la dezvoltarea societății. Lumea orientală este încremenită în propria-i stagnare și fatalitate 226. O altă contribuție a creștinismului o reprezintă reconstrucția eticii și moralei 227 umane pe bazele noi, necunoscute în istorie până atunci, ale iubirii față de oameni. ,,Creștinismul s-a străduit de secole să ne facă să înțelegem că Împărăția Domnului este
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
este o demonstrație simplă, observabilă prin simplă privire în istorie, că izolarea duce la stagnare și alimentează stagnarea, iar o cultură, indiferent de potențialul pe care îl are de a dezvolta o civilizație, poate rămâne în stadiul de nemișcare. ,, Singura fatalitate, unica țară care ar putea doborî un grup uman și l-ar împiedica să-și dezvolte pe deplin specificul, este izolarea"5. Capitalismul este o sinteză a sintezelor, un rezultat al expansiunii economice și cauza în sine a noi expansiuni
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
se închide în acest fenomen irevocabil. Omul cultivat își dirijează energia spre înăuntru, omul civilizat spre în afară. (...) Cuvântul lui de ordine ,,expansiunea este totul", închide în forma sa napoleoniană tendința pură a oricărei civilizații mature. Tendința expansivă este o fatalitate, ceva demonic și fantastic. A trăi înseamnă a realiza posibilul, mintea umană nu cunoaște decât posibilități extensive". Moneda din hârtie, ca monedă a încrederii, nu numai că susține aceste procese, dar le și multiplică. Efectul pacificator al comerțului și economiei
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
este o demonstrație simplă, observabilă prin simplă privire în istorie că izolarea duce la stagnare și alimentează stagnarea, iar o cultură, indiferent de potențialul pe care îl are de a dezvolta o civilizație, poate rămâne în stadiul de nemișcare. ,, Singura fatalitate, unica tară care ar putea doborî un grup uman și l-ar împiedica să-și dezvolte pe deplin specificul, este izolarea"107. Lumea occidentală este o sinteză a sintezelor, un rezultat al expansiunii economice și cauza în sine a noi
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Dumitriu, Culturi eleate și culturi heracleitice, Editura Cartea Românească, București, 1987, p. 173. 225 Ibidem, p. 173. 226 ,,În Orient, am văzut, individul nu contribuie la dezvoltarea societății. Acesta este încremenit în structura sa eleată, nimic nu-i putea schimba fatalitatea pe care o purta cu el de la începutul timpurilor. Condițiile mentalității Orientale au sugerat, ba chiar au impus, singurul efort posibil în condițiile acestea pe care putea să-l facă omul: efortul individului asupra lui însuși, dezvoltarea lui nu prin
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
idealurile revoluției fuseseră în mare parte realizate, el își descătușează hedonismul, ce-i este funciar, și trăiește frenetic alături de tânăra lui soție, Louise, undeva la țară, în ținutul Arcis. Conflictul cu Robespierre e însă ireconciliabil, anticipă și acceptă ca o fatalitate cuțitul ghilotinei, singurul regret fiind legat tocmai de existența tihnită, solară: "Danton: Că în clipa când voi pune piciorul pe scara eșafodului, să nu te văd (halucinat) pe tine venind la Arcis pe potecă, (respiră greu) prin soare, să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
erou un nevrotic și, etiologic, aici sunt rădăcinile stărilor sale de delir sau controversata abulie hamletiană. Freud nu omite să facă trimiteri la viața lui Shakespeare, constatând că piesa a fost scrisă la un an după moartea tatălui. Ca o fatalitate, Hamlet sfârșește răpus de aceeași otravă pregătită din timp de chiar cel care i-a materializat intențiile. Pe aceeași coordonată a iubirii mamei, se înscrie și refuzul lui Hamlet de a se căsători cu Ofelia, răceala și chiar frigiditatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]