816 matches
-
Sora cea Mare fu locul în care am fost transformată într-o prințesă. Fann Sora cea Mare își dovedește reputația - ea, care cândva s-a ocupat de înveșmântarea împărătesei, mă înfășoară într-o tunică ușoară din satin verde, brodată cu fazani albi care aproape că par vii. O bordură brodată într-o nuanță mai închisă decorează gâtul, manșetele și marginile. Această tunică a fost a Majestății Sale. Mi-a dat-o cadou de nuntă, mă lămurește Fann Sora cea Mare. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
damigene cu vin nobil și curat, făcut din struguri furați de prin viile IAS-ului, pielicele de astrahan, borcane cu miere, purcei numai buni de băgat Întregi la cuptor, covoare și macate țesute de babele satului la războaie de lemn, fazani, iepuri, prepelițe și potârnichi braconate prin lanurile patriei și câte și mai câte: era greu să ții În școli la oraș pe singura odraslă, odor de preț, dar fără tragere de inimă la carte. Cinstitele fețe bisericești de la seminar Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a așezat pe aici. Ăia nu se omorau În nici un caz cu munca, dar tot era mai mult decât nimic. În scurt timp, s-au dedulcit și ei la pește. Știau să pună lațuri prin pădure și prindeau iepuri și fazani, ba chiar și căprioare. Până la urmă, boierul s-a plictisit, a lăsat pământurile În seama arendașilor și norocul lui cel mare a fost că a plecat În străinătățuri nu cu multă vreme Înainte de venirea comuniștilor. Ăia i-au confiscat averea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înaintașilor!”). Uitasem În cele trei zile cum era să fii Îmbrăcat. Cu fiecare nasture pe care Îl Încheiam, parcă puneam Încă un zăvor la o celulă care mă strângea cu toți pereții. Eram În hol. Deasupra cuierului, proprietarul atârnase un fazan Împăiat. Avea ochi goi de sticlă, fulgi rari, prăfuiți, cu strălucirea pierdută. Cred că Își Închipuise că mă Îndrăgostisem de ea căci, ca să mă ferească de cine știe ce dureri, atunci când i-am spus c-o să mă Întorc s-o caut după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de stihuri, scârțâitul sublim al somierei cu arcurile sărite și tapiseria rărită și destrămată, țoalele azvârlite de-a valma pe podea, ibricul mânjit cu zaț de surogat de cafea, paharele cu vin, bolborositul neîncetat al țevilor din baie, prăpăditul de fazan din hol, frigiderul care se zgâlțâia din toate Încheieturile când motorul pornea sau se oprea, ecusonul de plastic, gemetele adânci, lampa cu globul crăpat, durerile Începutului și Împietrirea sfârșitului, chipul căruia nu izbutisem să-i rețin trăsăturile, tristețea citită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
operă de artă. Patul era șlefuit cu grijă și rotunjit pe la colțuri; cu aparatul rusesc de pirogravat Închipuise În lemnul alb, neted și mângâios când trăgătorul Își proptea pe el palmele și obrazul drept, vânat de tot felul: mistreț, iepure, fazan, gâscă, cerb, prepeliță, căprioară și chiar, fioros și ridicat pe picioarele din spate, un urs. Desenele le copiase mai Întâi cu o foiță de indigo dintr-o carte veche de cunoștințe despre natură găsită prin podul casei și abia apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scene dintr-o vânătoare regală cu șoimi. Ultimele instrucțiuni fură date de un vătaf, unul dintre cei mai pricepuți șoimari ai prințului, apoi se alcătuiră echipele, ținând cont de vânatul preferat al fiecăruia. Pentru potârnichi, Marioritza, Stimo și Grigore-Feirat. Pentru fazani, Manuc, Mariam și Dimitrie Moruzi. Nicolae și toți ceilalți abia așteptau le vol du lièvre. Preotul înălță spre cer crucea și, în liniștea dimineții, rugăciunea lui fu acompaniată doar de clinchetul zurgălăilor prinși la piciorușele șoimilor. Încheie stropind cu agheasmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
treaba lui ca și cum n-ar fi auzit nimic. Când i-l prezentase, Marioritza îi șoptise că medicul ei stătea cam prost cu auzul. ― S-ar părea că omul e într-adevăr surd. Dar mai bine să ne îndreptăm spre locul fazanilor. ― Da, reluă Dimitrie, însoțind calul prințului pe cărarea din pădure. Rușii sunt aici și se comportă ca și cum n-ar mai avea de gând să plece vreodată. Cum ai putea să-i scoți fără să le dai ceva? Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui Sampath, o siluetă micuță la marginea pădurii de cercetare a universității, care dispărea și reapărea printre copaci, ieșind la iveală în locul unde pădurea și câmpul de învecinau, parcă să verfice starea capcanelor din bețe pe care le pusese pentru fazani și alte păsări sălbatice. Acestea trăiau în pădure, dar se hrăneau din recoltele de grâne, astfel că erau pe cât de grase și delicioase pot fi păsările sălbatice. Când vedea vreuna în capcană, se arunca asupra ei și, fără să clipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
printre pini, de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de nicăieri, ce trece printre copaci și se topește în neant, asemeni fantomelor. Mulțimea stătea cu răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ai vrea să-ți Împrumut niște casete cu melodii? Ochii lui Rachel se Îngustară. — Gata, până aici ți-a fost. Poți să te recompensezi cumpărându-mi ceva de băut. — Sigur. Vii la duș? — Nu, mă duc acasă. Ne vedem la Fazan Într-o jumătate de oră? — OK. Mi-am luat geanta și haina și am ieșit În hol, vrând să le mai acord cinci minute celor ce făceau duș la parter ca să pot intra În vestiar fără să trebuiască să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
e puțin stresată. Să nu crezi că are ceva cu tine personal. O să apară sacoșa aia În cele din urmă. Sunt sigură că așa va fi. Păi, ne mai vedem. — Pleci? mă Întrebă Jeff. — Mda, mă Întâlnesc cu Rachel la Fazan. — O, chiar așa? S-ar putea să vin și eu mai Încolo, spuse el. O dădusem În bară rău de tot. Jeff era vampirul energetic al colectivului: Își Înfigea „colții“ zdravăn În tine și te plictisea de moarte, sugându-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ca Linda să afle, căci mânia ei era cumplită. Nu, Derek s-ar descurca ușor În astfel de situații. M-am gândit că, cel mai probabil, era Îngrijorat că ea va afla cu cine fusese În seara precedentă. * * * Cocoșul și Fazanul e un mic local foarte la modă, situat pe o alee ce dă În Camden High Street, zugrăvit În culoarea mentei, dotat cu oglinzi aurite și cu dușumele lustruite, semănând astfel periculos de mult cu un bar de vinuri. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tot În copac. — Pare cam tîmpițel, cum stă el acolo și se holbează. — În perioada asta a anului indienii le zic găini proaste. CÎnd Începe sezonul și Încep să fie vînați, se mai deșteaptă un pic. Da’ Ăștia nu-s fazani. Ăia sînt mereu proști. Ăștia-s cocoși de munte. — Sper că noi o să ne facem mai deștepți. Spune-i să plece, Nickie. — Spune-i tu. — Du-te, potîrnicheo. Pasărea nu se mișcă. Nick Își ridică pușca și cocoșul Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unii profesioniști. La fel de bine trăgea și cînd avea doișpe ani și am ieșit la vînĂtoare. Trăgea de parcă avea un radar incorporat. N-a tras o dată aiurea, de prea departe, și nici nu lăsa pasărea gonită să vină prea aproape. Împușca fazanii cu eleganță și precizie, iar rațele le Împușca din zbor.“ La porumbei, În concurs, cînd mergea pe rampa de ciment și Învîrtea roata care-i indica locul În care avea să stea, profesioniștii Îl urmăreau În liniște. Dintre toți participanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
te-ai aruncat În fericire ca și cum ar fi fost un ținut În care tu erai cel mai mare proprietar. Fericirea este Ungaria de dinainte de război și tu ești contele Károlyi. N-oi fi tu cel mai mare proprietar, Însă cei mai mulți fazani tu Îi crești. Oare ei i-ar plăcea să tragă În fazani? Poate că i-ar plăcea. Eu pot să trag oricînd. Nu mă Încurcă cu nimic. N-am Întrebat-o niciodată dacă știe să tragă. Maică-sa trăgea destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care tu erai cel mai mare proprietar. Fericirea este Ungaria de dinainte de război și tu ești contele Károlyi. N-oi fi tu cel mai mare proprietar, Însă cei mai mulți fazani tu Îi crești. Oare ei i-ar plăcea să tragă În fazani? Poate că i-ar plăcea. Eu pot să trag oricînd. Nu mă Încurcă cu nimic. N-am Întrebat-o niciodată dacă știe să tragă. Maică-sa trăgea destul de bine, cu tot cu transa aia de drogată În care era mereu. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
într-un hol lung care duce către bucătărie și care e supraîncărcat cu tot felul de obiecte decorative care mai de care mai surprinzătoare: cizme Wellington de dinainte de război, costume de vânătoare vechi, împuțite și pătate de sânge de la nenumărații fazani împușcați și îndesați prin buzunare. Noblețea nu poate fi cumpărată. E moștenirea generațiilor care au trăit în această casă, și-au scuturat noroiul de pe cizme pe răzătoarea de fier de lângă ușa din spate, au intrat în bucătărie să ceară ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o fut pe mă-ta! face spume Baronu’, trăgând neputincios de grilajul solid. Ia uită-te la el cum stă ca un canar obez în colivie și mai are și tupeul să se rățoiască la mine! hai, taci cu mămica, fazan durduliu și pocit ce ești! Făă, ce-ți fac! te omor fă...mama mă-tii de sclavă...! de-abia mai poate să țipe la blonda care se îndepărtează dând muzical din fese. Sala se prăpădește de râs. Baronul se răsucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în voce. Deșteptule! Aoleu, ce mutră ai! Măcar retușează-ți-o, lipește, dracu', un zâmbet, pe ea! Numerele de la Loto, tragerea viitoare, p'alea nu le vrei? Ești sigur? Ce-oți fi voi toți, viii, așa de creduli și de fazani, băi?! Hai să-ți mai zic o poantă..., ăăă..., o profeție! O sfârloagă! Una bună! Leită-poleită! Te interesează? O profeție rară. O profeție despre... Despre țară! Despre țărișoara voastră de mântuială, de rahat și de izbeliște. O, da! Și încă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe care fetele le desenau pe asfalt, doar ca să le-auzim urlând și fugind acasă, ne strângeam în gașcă și, așezați pe niște bucăți de bordură încă nearanjate în linie, începeam să povestim tot felul de lucruri sau să jucăm Fazanul pe filme; îmi amintesc cum a povestit Țaganu o escapadă de-a lui în curtea morii: "Am sărit gardul pe la căsuța cu cap de mort. Am ajuns lângă moară. M-a văzut un morar. Au venit și alți morari. Am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
avioane și au aruncat bombe, dar eu am ajuns la gard și l-am sărit pe aici, pe la poartă." Povestea așa de serios încît aproape că ajunseserăm să-l credem. Abia dacă se auzea câte un "sanchi" timid. Când jucam Fazan pe filme se știau dinainte filmele de la fiecare literă. După A fost cândva hoț urma A fost prietenul meu, iar al treilea trebuia să spună neapărat Agatha, lasa-te de crime. La B, primul film era întotdeauna Bahette pleacă la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
butucănoase ca ale tucanilor și ale păsărilor-rinocer, în formă de ac, ca ale păsărilor colibri, unele cât bondarii. Penajele erau și ele răsuflate, decolorate: ce fusese odată albastru de Prusia și verde ca smaraldul în cozile păunilor, ruginiu-vulpe în ale fazanilor, ce fusese curcubeu în penajul papagalilor și al păsării-paradisului devenise acum același maroniu pe cenușiu sau fusese atât de strident retușat încît ți se părea că privești acele poze de nuntă colorate cu creionul sau obrajii înșelător îmbujorați ai ofticoșilor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Stimați... Merçi. Gata. Mulțumesc. Acesta a fost cuvântul Președintelui. Să revenim de acolo de unde ați revenit. De acord? De acord. Care sunt, domnule Președinte, principalele probleme, urgențele? în ordine alfabetică? Da. Păi, să începem: a, ă, be, cedeefeghehi, i... Stop. Fazan! Îndemnizație de conducere, de concediu, de boală și vacanță, de spor, de creștere,de navetă și alte îndemnizații. Trebuie să le dublăm, să le triplăm, patrupăm, pămpăm! Nuuu? Nu. Mai corect ar fi “împătrim, încincim, înzecim...” Stop și vin-o
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
tot ce mi se păruse până atunci o sărbătoare princiară, mi-a devenit monstruos. De atunci aveam să capăt, definitiv... patima pescuitului! Mai bine de jumătate din micuța noastră curte era dedicată cotețelor, iar pereții erau plini de păsări împăiate, fazani, egrete, prigorii, un erete, un stârc șerpar. Ritua licele cadouri de sărbători pentru șefii din fabrică, de pe la partid sau AGVPS tocmai în așa ceva (împăiat) constau, bașca iepuroiul, făzănița, sitarii sau, la mari ocazii, câte-o blană somptuoasă de vulpoi. Apoi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]