315 matches
-
Mă compătimea sincer, bărbătește: „Are o meliță coana de nu mai dai p-acasă“. O lăsam pe Ester să-și desfășoare recitalul. Eu doar priveam, parcă atunci vedeam pentru prima dată așa ceva, cum zăpada adunată pe acoperișul înalt, pe turlele feciorelnice, făcea biserica să râdă, să se bucure, să lumineze, să răspândească liniște și măreție, chiar și așa cum era, schilodită, rănită, batjocorită. Am simțit, am crezut atunci că acea ninsoare fusese trimisă de Dumnezeu nu pentru noi, cum îmi închipuisem când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înșelați. Nu din cauza aceasta m-a refuzat. Maiorul își ridică sprâncenele. ― Atunci? Chipul lui Van der Hoph se întunecă. ― Răspunsul ei a fost categoric: "Nu împărtășesc sentimentele dumneavoastră". Cristescu își ascunse zâmbetul. Și-o putea imagina pe Melania Lupu, sfioasă, feciorelnică și îmbujorată, coborîndu-și privirea: "Nu împărtășesc..." Probabil nu-i fusese greu să se închipuie de 18 ani. ― Acum doi ani, continuă olandezul, mi-am reînnoit propunerea. Am fost convins că este o gafă și totodată o dovadă de egoism din partea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
noi înșine altfel decît ca oropsiți ai sorții, ca victime ale unui Big Brother ? și acum, dacă nu mai avem pe cine să dăm vina, ne-am apucat să facem din amărîții de țigani noul Hannibal în fața porților culturii noastre feciorelnice ! Ce-ați zice de puțină demnitate națională ? Mai grav este că acest éternel retour transfigurează însăși realitatea. Pentru cei care cred în acest pps, chiar așa stau lucrurile, chiar aceasta este realitatea, pe care nu mai este nevoie să facă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
statuia reîntregită, îmi tăia respirația. Încercam să adorm în gând, pe de o parte, cu versurile lui Homer, pe numele său adevărat Melesigenes, prinse întrunul din cele trei imne consacrate zeiței frumuseții: Părea înaltă de statură, cu chipul pur și feciorelnic (...) Purta un peplu lângă care văpaia focului pălea. /Brățări nespus de mlădioase, flori cu petale sclipitoare! / Și salbe neasemuite în jurul gâtului gingaș, / Frumos și felurit lucrate din aur; sânul verginal/Îi licărea la fel ca luna-priveliște de neuitat!, iar pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dezvelește aici la marginea orașului trupul nerușinat și sfidător, milioane de ani de cînd se macină absent și răbdător În rădăcinile unui oraș prefăcîndu-i arborii și iarba, câmpurile de rapiță, lintița mătăsoasă de pe buza bălților, pîlcurile de ciulini și măcieșul feciorelnic În blocuri de piatră și beton, În pereți ermetic Închiși, sterilizați, albi, albi, după chipul și asemănarea sa. O moarte care se Însuflețește pe zi ce trece Într-o nouă formă de viață, rece, nesimțitoare, arogantă, ostilă. Dar deodată vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ochii erau de-un verde extrem de pătrunzător. Avea pomeți ridicați și ceea specialiștii numesc „structură osoasă bună“ la emisiunile alea de televiziune despre machiaj. Mi-am dat seama că era frumoasă sau poate proto-frumoasă - încă mai emana o anumită cruditate feciorelnică, de parcă n-ar fi devenit încă persoana matură care avea să devină. M-am așezat turcește și m-am frecat pe față. — Ascultă, am spus, nu prea pricep ce se întâmplă. E ca și când... viața pe care am avut-o nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În valoare de balansul acela ademenitor prin virajele alpine, ce timbru Învăluitor al claxonului, plin de chemări ascunse! Cum vibra acoperământul de pânză În bătaia vântului, Își amintea Fauvé, prins de rama parbrizului În doar două bride subțiri! Cât de feciorelnic, dar și cât de impudic Își dezvelea Alfina faldurile carosate, tivite cu o bandă subțire de inox, pentru a-și arăta trei sferturi din roțile cărnoase, pe care se distingea filigranul delicat al striațiilor! Cum sclipea discul de frână În interiorul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vecinilor, colega de bancă sau profesoara de chimie! După mai bine de jumătate de secol, VirtualEve mi le arunca, iată, pe toate În brațe, docile sau răzvrătite, Încinse cu șorț de bucătărie sau Încătușate de tăblia patului, cu codițe ridicate feciorelnic ori cu părul curgând cascade pe umeri, Încotoșmănate În blănuri de tapir sau goale ca niște naiade, scăldate În arome fine ori, dimpotrivă, Învăluite În parfumul aspru al femeii care Își câștigă singură existența, trăitoare În de mult trecuta epocă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
răsfrînte. Ridicînd nara străvezie, călcă pe vălul ce-o acoperea. Goală, și-a întins brațul cu oasele subțiri. Sclipea. Cu palmele întoarse, mișcă din degetele prelungi, sunînd ca niște brățări. Ca o mie de năpîrci, trupul ei șerpui în loc. Îngustă, feciorelnică, întinzîndu-se pe vîrfuri, o clipă dansatoarea rămase suspendată în aer. Avea pielița de sub bărbie albastră. Apoi, deodată, țîșni în fața lui Irod și ridică piciorul. Sub baldachin, cu pîntec gol și mare ca un lighean, Costică Fărocoastă își muia degetele într-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Pot fi recunoscuți bătrâni combatanți, pictori uitați, actrițe, „foști“ boieri, reporteri, romancieri. Noii critici bățoși zâmbesc subțire unor pensionari ai dadaismului. Mare gălăgie produce un cvartet de tineri pletoși și transcendenți. Este identificată sora autorului, o pianistă spălăcită. Un obraz feciorelnic lunecă încetinit, cu o privire mioapă. Amfitrionul delicat și afabil trece îndatoritor de la unii la alții. Agil și scund, elegant, în costumul scump și simplu, gri. Obrazul ras proaspăt, cu umbre fumurii. Palmele pe care le tot ridică, în întâmpinarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de ea. Nu poate Ădin nou) să înțeleagă netulburarea Fecioarei ”cu ovalul ei perfect, cu surâsul necunoașterii de orice, ca o floare neparfumată, necolorată și neofilită, ca o oglindă fără de răsfrângeri”. Frumusețea Fecioarei este un simbol al idealului de armonie feciorelnică, iar ”surâsul necunoașterii” este însăși cunoașterea perfectă a tot ceea ce o înconjoară. Surâsul simbolizează acceptare senină a destinului, înseamnă supunere, primire a propriului pocal. Însușirea epitetelor caracterizante ”neparfumată, necolorată și neofilită” este un fel de joacă de-a cuvintele, floarea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Oțetarii sunt varianta botanică a câinilor vagabonzi din București. Cred că e imposibil să fie stârpiți. Acum, însă, puterea lor de a măcina și piatra cu rădăcinile îmi impune respect. Lumina amurgului îi face mai puțin sticloși, le dă ceva feciorelnic. Și, ascunși pe jumătate de un zid vechi, capătă un mister care îndeamnă subconștientul meu să se legene pe ramurile lor ca într-un balansoar. E un ceas care-ți cere să iei viața așa cum e, cu recunoștință. Un tunet
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
păreri în parcul din apropierea internatului - își amintește Livia Covaci (Tcaciuc), fostă elevă , ca re explică de ce întâlnirile lor erau scurte, „pline de vrajă, de o liniște înfiorătoare” și deși nu erau ei, „singura pe rech e prinsă în jocul acela feciorelnic”, în care toată lumea li se părea numai a lor, totuși, întâlnirile le erau supravegheate de marele lor pedagog Nicolae Ceredarec. Știindu se deconspirați, elevi i deși încercau un „sentiment de jenă”, și profesorul, le dădea de înțeles că îi știe
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
În unele zile disperate cum aș fi funcționat ca regizor (Mircea Horia mi-a spus de mai multe ori că aș fi, probabil, un regizor bun). Mi-ar fi plăcut, Însă n-aș fi izbutit să fac meseria asta. Gustul feciorelnic paranoic pentru precizie m-ar fi Împiedicat să realizez fie și un singur film În 20 de ani. Cum să alegi muzica, din atîtea mii de tone, cum să găsești peisajul potrivit pentru o singură scenă din atîtea miliarde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Jelescu (am mai amintit de ea, nu mi-o pot scoate din minți), ale cărei ocheade ar face să se-arunce din cărucior pînă și handicapatul cel mai liniștit. ZÎmbetul acela al dumneaei, intelectual pînă la marginea rochiței, cu canini feciorelnici, grimasa de copil, totul e minunat, dar cel mai minunat este textul, lasciv, complice, insinuant, insidios, cu trimiteri În toate părțile, totuși trist pînă la a-i da micului ecran dimensiunile marelui ecran și o vălurire care te urmărește multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Înălțime, prelungesc amplexul până o simt năruindu-se În strigătul acela interior. Îmi dau seama Însă că, În același timp, eu mă gândesc intens doar la E.; oare ea cum s-ar fi comportat În act, ar fi fost la fel de feciorelnică, s-ar fi coborât atât de jos În carne sau ar fi fost mai reticentă? Încep s-o urmăresc În IMAGINAȚIE, mă concentrez și, deodată, o văd elevă În clasa a XI-a la Liceul din Slatina: calc În urma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de-a lungul diverselor etape traversate și, astfel, mergem Înainte: continuăm să trăim Într-o agonie cotidiană, insesizabilă, tocmai din cauza martorilor ce ne dau sentimentul securizant; poate că există și acum acea scrisoare a ei, relicvă rătăcită În fundul unui scrin feciorelnic la mama acasă; o s-o Întreb cu prima ocazie, când mă Întorc acolo; da, ea avea Într-adevăr acea stranietate a unei ființe coborâte din cadru, din cadră, cum spunea mama ca să remarce frumusețea unei fete ce tocmai trecea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se grăbi să-l potolească: ― Ești naiv, amice, și tare mă tem că n-ai să te procopsești la noi! Îți trebuie îndrăzneală, și cinism, și aroganță, dacă vrei să reușești, cel puțin în vremurile astea. Cine umblă cu scrupuluri feciorelnice e osândit mai dinainte să fie strivit de cei ce nu cunosc nici măcar din nume astfel de sentimentalisme romantice! Gata de plecare și luîndu-și servieta, adăugă cu alt glas: ― Ai luat masa? ― Încă nu, bâlbâi, surprins, Titu. ― Dacă-ți face
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în ajutor cu un surâs de aur, care să-i mai stingă emoția. Înăltuță, zveltă, de o feminitate mângâietoare, doamna Tecla Predeleanu răspândea atâta seninătate și bunătate, că lumina și locul pe unde trecea. Ochii ei albaștri-verzui păstrau o candoare feciorelnică. Deși măritată de nouă ani, făcea impresia unei fete cuminți, iar cei doi copilași ai ei, Mircea și Ioana, voinici și ștrengari, ar fi părut frați și cu ea, dacă mândria și dragostea de mamă n-ar fi strălucit atât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâna. Bărbații se retraseră cu explicația că fiind vorba de afaceri... Îl pofti să șează pe fotoliul ce-l ocupase Raul, lângă căminul în care foșneau cu flăcări leneșe două buturugi uriașe. Se așeză și ea pe celălalt fotoliu, murmurând feciorelnic: ― Așa... Acum putem vorbi liniștiți! Platamonu cunoștea ceremonialul. Excesul de gentilețe înseamnă că are mare nevoie de bani. Încercă să previe primejdia și începu să-i pomenească despre recolta care... Ea îl întrerupse rîzînd: ― Știu, știu... Totdeauna recolta e sub
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
arată șovăitor, încurcat. Fără îndoială, explică Maupassant, pentru că simte "vag cât de primejdioasă e această luptă și ce mlădioasă stăpânire de sine, ce vicleană duioșie e necesară ca să nu atingi niciuna din pudorile delicate, din infinitele gingășii ale unui suflet feciorelnic, hrănit cu visuri". Plin de blândețe așadar, tânărul prădător îngenunchează lângă patul soției sale, îi ia mâna și i-o sărută cu respect. Îi șoptește cu glas domol, ca o suflare: "Vrei să mă iubești?". Apoi, mușcând ușor degetele mici
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
În cartea sa Despre democrație în America (1835-1839), renumitul istoric subliniază prăpastia care o separă pe tânăra americancă de demoazela franțuzoaică. "Nu trebuie [...] să te aștepți aproape niciodată, remarcă el, să întâlnești la o tânără fată din America acea nevinovăție feciorelnică în ciuda dorințelor născânde, și nici acea drăgălășenie naivă și plină de candoare care însoțește la europence trecerea de la copilărie la vârsta tinereții 20". Și mai surprinzător pentru călătorul francez, este faptul că tinerele anglo-saxone au adesea câte un sweet heart
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
asemenea unor trandafiri, care se deschid la douăzeci de ani pentru a răspândi [...] mireasma nobilului lor suflet". Ele sunt "surâzătoare, [...] cam prea cochete, poate... [...] însă fără răutate". Într-un cuvânt, conchide el, au păstrat, "maestre dragă, neatinsă neprihănirea sufletelor lor feciorelnice care este în continuare întreagă, nicidecum "semi"". Nu toți cititorii romanului Les Demi-Vierges au dovedit același optimism. Ba chiar dimpotrivă, dacă ar fi să judecăm după comentariile apărute ici și colo, am constata că unii dintre ei luau de bun
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care le strecoară ușor în mediul tău livresc"102. În completare, ideea asupra căreia insistă Alex Ștefănescu, analizându-i poezia Anei Blandiana, pornește din "rațiunea care nu lasă să se înțeleagă că poeta exploatează efectul pe care îl are ingenuitatea feciorelnică asupra unor conștiințe mature, răscolite de nostalgia inocenței pierdute"103, și se referă "tocmai la acest deplin control al poetei asupra creației sale, constituie uneori, pentru cititori, un motiv de insatisfacție estetică. Totul fiind bine făcut simplu, trainic, neted -, lipsește
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nevroză a cuvântului repetat. Iar, prin repetiție, ploaia distruge, "calcă-n picioare", propriul ei semantism (și, implicit, al termenilor proximi). Iată particularizarea termenilor generali, diferențiați pe niveluri individuale. "Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Înnebunitele ploi și ploile calme/ ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei,/ Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit/ Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor înaltă, înaltă,/ Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]