504 matches
-
povara lui stă atârnată în văzduh. Chiar învârtirea lumii ține globul pământesc în mișcare. Reflectează adânc și se răzgândește. Nu, Pământul este chiar Vesta. Adică invers. Vesta i la fel cu Pământul. Cuprinde ace leași elemente. Este flacăra vie și fecioria neprihănită. Este Mama Vesta. Încuviințează încetinel. Cine știe? Regele s-o fi gândit la întregul Univers, în mijlocul căruia pitagoreicii zic că este așezat focul, pe care-l numesc Vesta și unitate. Da, asta e Vesta. Focul veș nic din Univers
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aflat prea târziu că nu mai aparțin lumii din afară, dar și-au pierdut între timp și locul de aici. Ea, din superstiție, s-a abținut. Bătrânețea și infirmitatea au ajuns-o tot în slujba Vestei. Continuă să viețuiască în feciorie și speră să fie înconjurată de vestale când își va da duhul. Înghite în sec. O viață inutilă. — Pedeapsa pe care o vei primi pentru greșelile obișnuite va fi bătaia. Vestala Mamă oftează. Nu față de vestale are nevoie Marele Pontif
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Micuța asta a mai încasat-o, de știe ce înseamnă bătaia. Altele habar n-au și cred că este ceva ce li se poate întâmpla numai sclavilor. Și biciuirea nu e încă grozăvia cea mai mare. De-și va pângări fecioria, va fi îngropată de vie lângă Poarta Collina de pe Quirinal. — N-o să fie însă cazul, îl aude pe Lucius Ventidius murmurând. Ai să fii ascultătoare, nu? Asta nu face parte din canon, surâde Occia. Om bun la suflet, încearcă să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
astfel de vilă, ce serait une folie"), madame Ionescu îi pune coarne bărbatului său și el habar n-are... c'est à se tordre... a venit la Charles o fetiță de 15 ani și l-a rugat să-i ia fecioria... A avut câteva succese monstre... să vezi... - Și Arabella? Arabella era metresa lui de multă vreme și alcătuise cu dânsa aproape un menaj (dar cu despărțiri mari, semănând aproape definitive). Ioana povestea despre ea lucruri uimitoare și, cu toată viața
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe care i-l arătase și care dădea mărturie despre stirpea sa nobilă, exista în Frediana și o fragilitate feminină. Adesea, în ultimele zile, imaginea ei îi revenise înaintea ochilor, zgâlțâită de loviturile lui Rutger, care îi forța cu brutalitate fecioria, iar acum își reproșa că intervenise prea târziu; însă avea impresia, în același timp, că în acele momente dramatice se instaurase între ei, independent de voința fiecăruia, un fel de nemărturisită, secretă complicitate. Era ca și cum, din momentul în care securea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
m-a izbit în hăul alteia. Atunci am început să mă joc cu nuanțe de existență cerându-le crinilor să înflorească doar pentru a-mi goli durerea-n ei. Pe dinafară, în nervuri de emoții, le-a germinat osânda-n feciorie. S-au scuturat de cutazanța mea arătând cu degetul spre neputința de a curăța până la alb pustiul cuibului rămas. De atunci, mi se tot scutură petalele. Nostalgic murmur Spun glasului meu s-adie-n sunet de talpă pustie pe cărarea ce-și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Nesfîrșit e cerul care se începu, Nesfîrșită-i zarea unde ești și tu.” Poate, dacă i-aș fi auzit glasul, toate boltirile s-ar fi năruit. Nu s-a întîmplat așa. Eram orbit de părul ei negru, de alboarea chipului și fecioria feței cu o umbră deasupra buzei. Transparente, privirile sale oglindeau o explozie interioară. Ca un bîzîit de țînțar, s-auzea de la catedră glasul lectorului. De-atunci am căutat în fiecare zi locul din care ne puteam zări. Pentru asta veneam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
au acordat despăgubiri pentru obiectele cu valoare sentimentală. Ceea ce pot sigur să-ți spun este că Muza s-a Întors, cumințică, În noul ei cotlon albastru - căci de ani buni Încoace poetul Înnobilează prin falica și Îngereasca sa pană pierduta feciorie a multor albe file. Apucasem să-ți spun despre Bâta, cum se ducea ea pe Înserat la Florea Cucu să-l tocmească pentru a doua zi la stropit via cea mofturoasă cu zeamă bordeleză. E de prisos să merg mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să folosească o ață mai groasă ca de obicei la coaserea virginității unei mirese, punându-l astfel Într-o amarnică Încurcătură pe ginerică În noaptea nunții, când acesta nu a izbutit - poate și din pricina emoției și a băuturii - să rupă fecioria improvizată a soaței și s-a Încurcat În hățișul prea grosului catgut, rezolvând, până la urmă, problema manual, după ce i-a aplicat miresei două palme sănătoase În chip de anestezie; războiul de țesut la care au lucrat zeci de generații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acum cînd Domnul te-a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon!" 37. Și ea a zis tatălui său: "Atît îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munți și să-mi plîng fecioria cu tovarășele mele." 38. El a răspuns: "Du-te!" Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarășele ei, și și-a plîns fecioria pe munți. 39. După cele două luni, s-a întors la tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
ca să mă duc să mă cobor în munți și să-mi plîng fecioria cu tovarășele mele." 38. El a răspuns: "Du-te!" Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarășele ei, și și-a plîns fecioria pe munți. 39. După cele două luni, s-a întors la tatăl ei, și el a împlinit cu ea juruința pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul 40. că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
un bărbat violent a cărui prietenă căutase adăpost la noi, iar el îi întinde o cursă, amenințând că o va omorî dacă va da copilul, mai erau și părinți care își căutau aici fetele dispărute de acasă după ce își pierduseră fecioria, dar nimeni nu se ascundea în tufișuri, doar o tânără de pe cealaltă parte a drumului, nu departe de mine. Privesc imediat spre partea din mijloc a trupului ei, să văd dacă nu cumva acolo crește secretul ei cel rușinos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ai mai băut niciodată? — Nu. Am vrut să beau cu tine prima oară. — Nu mai inventa chestii. Nu inventez nimic. Chiar așa am făcut. — Fata mea, nu te-apuca să inventezi peste măsură. Nu inventez nimic. Nu mi-am păstrat fecioria pentru că m-am gîndit că te-ar plictisi și, pe lîngă asta, Într-un timp renunțasem să mă mai gîndesc la tine. Dar absintul l-am păstrat pentru noi. Pe cuvînt. — Aveți absint adevărat? Îl Întrebă Roger pe chelner. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vârât în pătuceanul ei de odinioară. Pe urmă, de câte ori venea, se dezbrăca la fel, lepădîndu-și acuma și cămașa, încît rămânea goală cum a născut-o doamna Alexandrescu; își admira nudul în oglinda mare cu ramă de nuc, tot de pe vremea fecioriei ei, și apoi repede se ascundea în pătuceanul cu visurile. Titu a primit-o cu emoție mare întîi și s-a simțit mândru că a cucerit o femeie atât de încîntătoare. Curând însă a înțeles că nu este el singurul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mișcările și unde Chiar vântului îi întinzi o cursă. Fiindcă „materialul” din care-și zidește poetul opera este cuvântul, este firesc să zăbovească asupra lui, înălțându-i imn (Imn cuvintelor) și găsindu-i sursa din gât, din inimă, chiar din / feciorie. Multe dintre poezii sunt ca un zbor frânt, prin apelul la elipsă, artistul implicându-l, în felul acesta, pe lector în actul de reconsiderare a realității: A fi surprinde / a surprinde a fi / tu însuți surpriza sau: vapor fără porturi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi." 36. Mai era acolo și o proorociță, Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vîrstă, și trăise cu bărbatul ei șapte ani după fecioria ei. 37. Rămasă văduvă, și fiind în vîrstă de optzeci și patru de ani, Ana nu se depărta de Templu, și zi și noapte slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni. 38. A venit și ea în același ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
cu soldații. Euforia era, deci, generală. Legenda vorbește mai mult despre eroina de la Orléans. Se spune că toți dușmanii fecioarei (La Pucelle) au fost pedepsiți de Dumnezeu. De pildă, un soldat, care s-a lăudat că el i-a luat fecioria, s-a înecat. Un căpitan englez, care a insultat-o, a dispărut și el în apele Loirei. Așa cum, de fapt, îi spuseseră vocile, Jeanne d’Arc a fost, în ziua de 7 mai, rănită. O săgeată a nimerit-o în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
represalii radicale, cum ar fi vrut aliații lor francezi, poate. Clericii lui Cauchon, în chip deosebit, vânturau ideea înjghebării unui proces de răsunet. Tânăra inculpată să fie acuzată de infracțiuni grave. Cum ar fi: minciună, erezie, ba chiar și lipsa fecioriei. Ei au reușit, cu perfidie și cu iscusință drăcească, să o disocieze pe eroină de regele Charles al VII-lea. Voiau, astfel, să-l atragă pe suveran de partea lor, iar Jeanne să rămână singură în fața unei instanțe nu numai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
o urăște, 14. apoi, o învinuiește de lucruri nelegiuite și-i scoate nume rău, zicînd: "Am luat pe femeia aceasta, m-am apropiat de ea, și n-am găsit-o fecioară", 15. atunci tatăl și mama fetei să ia semnele fecioriei ei și să le aducă înaintea bătrînilor cetății, la poartă. 16. Tatăl fetei să spună bătrînilor: Am dat pe fiică-mea de nevastă omului acestuia, și el a început s-o urască; 17. acum o învinuiește de lucruri nelegiuite, zicînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
16. Tatăl fetei să spună bătrînilor: Am dat pe fiică-mea de nevastă omului acestuia, și el a început s-o urască; 17. acum o învinuiește de lucruri nelegiuite, zicînd: "N-am găsit fecioară pe fiică-ta." Dar iată semnele fecioriei fetei mele." Și să desfacă haina ei înaintea bătrînilor cetății. 18. Bătrînii cetății să ia atunci pe omul acela și să-l pedepsească; 19. și, pentru că a scos nume rău unei fecioare din Israel, să-l osîndească la o gloabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
pentru o clipă, dintr-o penitență a celor desculți, care vor fi odată bătuți În cuie pe lemnul căznit al unei flori de nu-mă-uita. Dar nu În zadar Își ridică el pleoapa, dar nu În zadar Își smulge el vîna fecioriei și o arată mulțimii neliniștite..., oprind cu numai o singură vocală sărutul milenar al Iudei. Aruncă-i un os și apoi Îndepărtează-te ca și cum ai vrea să cunoști arta perspectivei de aproape. Picioarele tale te vor purta În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și cu dialectica ultimei lecții ținute la clavecinul nevinovăției celui urcat cu toate perlele și cu toată arhitectura cuminte a vinei de a
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cap un carnaval, tocmai acum cînd sora-șefă usucă cu foenul ultimele vedenii rămase nepironite... Știu pe de rost jocul ― În curînd voi termina treaba asta Începută-n evanghelii... Mă voi arunca În brațele celuilalt, Îmi voi juca Încă o dată fecioria pînă la capăt, Îmi voi șterge de pe gură dîra de sînge cîinesc, mă voi juca pe parchetul lucios, cu oasele scapulare ale preafericitului tată. Carnavalul se anunță Întotdeauna cu o clipocire la tîmplele mele..., și atunci, cu siguranță, știu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și cu dialectica ultimei lecții ținute la clavecinul nevinovăției celui urcat cu toate perlele și cu toată arhitectura cuminte a vinei de a
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
comunicat la timp. Din clipa aceea se născu în mine gândul despărțirii. Era absurd un astfel de gând, dacă nu chiar monstruos. Să te desparți așa pe nepusă masă, de o fată cucerită atât de greu, care ți-a jertfit fecioria și a cărei densă conviețuire ți-a lăsat în suflet urme adânci ca pașii uriașilor pe zăpada pură și proaspătă. De ce mă frământa acest gînd? De ce părăsisem atât de crud, fără certarea conștiinței, pe celelalte iubite ale mele, care, la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]