302 matches
-
secolului II î. Hr. Grecia cedează, militar și economic, în fața nou-născutei civilizații romane, care s-a extins, inițial, doar în peninsula italică, iar mai apoi în toată Europa. În perioada expansiunii sale, Roma a întâlnit cea mai mare rezistență din partea coloniilor feniciene din Cartagina, învinse doar la finalul secolului III î.Hr. Roma a fost, inițial, condusă de o serie de regi, pentru ca apoi să treacă la un sistem republican, apoi la dictatura lui Sulla și Iulius Cezar și să sfârșească printr-un
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
o parte importantă din aria curriculară a oricărei persoane care dorește să se specializeze în științele religioase islamice. Alfabetul arab este derivat dintr-o formă cursivă a alfabetului nabatean, derivat la rândul său din cel aramaic (din care, prin intermediar fenician, s-au dezvoltat, printre altele, și alfabetele grec, latin, chirilic). Acest alfabet, folosit în secolele al IV-lea - al V-lea d.Hr. de către triburile arabe de la Hirah și ’Anbar, a pătruns în Hiğaz, inclusiv la tribul Qurayš - tribul profetului
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
Romanii au preluat denumirea adaptând-o ca "Melita", care poate fi considerată fie o latinizare din grecescul Μελίτη, fie o adaptare a pronunției dorice grecești a aceluiași cuvânt Μελίτα. O altă ipoteză sugerează că cuvântul "Malta" ar veni de la cuvântul fenician "Maleth," „sălaș” sau „port” cu referire la numeroasele golfuri ale Maltei. Alte câteva mențiuni etimologice apar în literatura clasică, termenul de "Malta" apărând în forma sa actuală în "Itinerarul Antonin" (Itin. Marit. p. 518; Sil. Ital. xiv. 251). Ceramica găsită
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
Se afirmă că acestea ar aparține unei populații cu siguranță diferită de cea care a construit templele megalitice anterioare. Din cauza similitudinii dolmenelor malteze cu unele construcții mici găsite în Sicilia, se presupune că această populație a venit de acolo. Negustorii fenicieni, care au utilizat insulele ca punct de popas în rutele lor comerciale din Mediterana de Est până în Cornwall, s-au alăturat prezenței permanente a băștinașilor. Fenicienii au locuit zona denumită astăzi Mdina, și orașul înconjurător , pe care l-au denumit
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
orașul înconjurător , pe care l-au denumit "". Romanii, care au locuit și ei mult mai târziu Mdina, îl denumeau (și pe el, dar și pe insulă) "Melita". După in 332 BC, zona a intrat sub controlul Cartaginei, o fostă colonie feniciană. În această perioadă, locuitorii Maltei cultivau în principal măsline și roșcov și produceau textile. În timpul Primului Război Punic, insula a fost cucerită după lupte grele de către Marcus Atilius Regulus. După eșecul expediției lui, insula a recăzut în mâinile Cartaginei, doar
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
acesteia în cantități mari nu este recomandat din cauza clorului. De aceea se recomandă cu insistență folosirea apei îmbuteliate. Peste 70% din populația Marocului este de religie islamică. Marocul a fost influențată de mai multe culturi etnice, cum ar fi civilizația feniciană, greacă, cartagineză sau romană. Creștinismul s-a răspândit în această regiune încă din perioada romană și a supraviețuit invaziei arabe. Printre influențele recente, cea mai puternică s-a dovedit a fi cea franceză. Vezi și: Până în anul 2011 pe lista
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
După adoptarea alfabetului fenician (sec. IX î.Hr.), în spațiul geografic în care s-a dezvoltat vechea civilizație și cultură elenă (peninsula balcanică, coasta apuseană a Asiei Mici, insulele Mării Egee și mai târziu coloniile din sudul Italiei și Siciliei) au apărut și au coexistat mai
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
limbă semitică și aparține unui grup mai larg, cel semitic, al familiei limbilor afro-asiatice (hamito-semitice). Etapele limbii ebraice vechi repetă dezvoltarea limbii scrise și coincide cu apariția textelor clasice. La origine a fost probabil un dialect canaanit, înrudit cu limba feniciană și aflat în uzul triburilor israelite antice. În Biblie apare sub numele de „limba din Canaan” sau din Iudeea ("yehudit" = iudeu). Se disting următoarele etape ale limbii ebraice clasice: antică prezintă două perioade distincte de evoluare: ebraica biblică și ebraica
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
este prima literă a alfabetului latin și a celorlalte alfabete derivate din acesta; de altfel este prima literă în alfabetul fenician și aproape în toate alfabetele derivate din acesta. "" este prefix, abreviere și simbol. În limba română această literă notează o vocală deschisă centrală nerotunjită. Semiții numeau primul semn al scrierii lor "alpha", "alphu" și chiar "aleph" (cu "ph" pronunțat ca
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
ei același simbol, pe care l-au numit "alpha", cu precizarea că la ei nu avea nici o semnificație. În Europa occidentală, anticii etrusci foloseau același semn: romanii, imitându-i, i-au dat forma actuală. Semnul semitic A desemna în scrierea feniciană și în cele provenite din ea un sunet glotalic, ʔ. Numele ʔaleph înseamnă „bou” în dialectele vest-semite. Însă ipoteza răspâdită în unele surse, cum că semnul grafic pentru viitorul „a” ar proveni din capul de bou folosit în scrierea hieroglifică
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
egipteană (cod Alan Gardiner F2), este eronată - pentru glotalicul ʔ se folosea imaginea unui vultur (cod Gardiner G1). Grecii au fost primii care au notat sistematic vocalele, atribuindu-i fiecăreia un semn anume, dintre semnele folosite ne-sistematic în alfabetul fenician. Dat fiind că rezonanța lui „a” nu este nici anterioară, nici posterioară (cum ar fi de ex. „i" sau „u"), ea va fi numită vocală centrală. În limbile neolatine, „a” accentuat se păstrează (spre exemplu, lat. tardivă "lacte" (latina clasică
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
samniții au fost învinși în cele trei războaie samnite. Orașele din Magna Graecia au intrat sub autoritatea Romei după invazia lui Pyrrhus, regele Epirului. Între timp, Cartagina se consideră o putere navală dominantă în vestul Mediteranei. Inițial fiind o colonie feniciană din Africa de Nord, în teritoriul actual al Tunisiei, a devenit un centru de civilizație a cărei hegemonie se întindea de-a lungul coastei Africii de Nord, în Insulele Baleare, Sardinia, Corsica, în sudul Spaniei și în jumătatea vestică a Siciliei. Conflictul
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
fost părăsita apoi vreme de un mileniu. Cand a fost reînnoita în epoca bronzului mijlociu ea a cuprins un oraș fortificat și o cetățuie. Aceasta este perioada în care Acra este menționată în Textele execrațiilor din Egiptul antic. Orașul canaanean- fenician a ajuns la culmea înfloririi în veacurile al XIV-lea și al XIII-lea î.H., cănd posedă un port activ, aflat în legături comerciale cu Ciprul și cu orașele din bazinul Mării Egee. „Akka” e amintită în vremea această în
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
jumătate a secolului al IV î.H. a intrat odată cu tot Imperiul persan în controlul lui Alexandru Macedon. În secolul al IV -lea, atât sub dominația persana, cât și sub Alexandru cel Mare, s-au bătut aici monede cu inscripții feniciene de aur și argint, Preluând denumirea semitica antică a orașului, Grecii preferau să o pronunțe "Ake", după cuvântul grecesc care însemna "leac." Potrivit mitologiei grecești, Heracles a găsit aici plante medicinale care l-au ajutat să-și vindece rănile. Josephus
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
jurisdicția să administrativă. Grecii au inventat pentru Cilicia un fondator grec cu același nume Cilix, dar care era un personaj pur mitic. Din punct de vedere istoric fondatorul dinastiei care a condus "Cilicia Pedias" a fost Mopsus, identificabil în sursele feniciene, ca guvernator, fondator al Mopsuestiei , care a dat numele său la un oracol din apropiere . Homer menționează oamenii din Mopsus, identificați ca fiind Cilicieni, incepand cu Troad în partea vestică de nord a peninsulei. Cilicia trahee ("robust Cilicia" - greacă: Κιλικία
Cilicia () [Corola-website/Science/315241_a_316570]
-
Airlines. Ce se poate vizita în Costă de la Luz Se pot vizita o serie de obiective precum : ruinele antice; Catedrală Cadiz; Biserică Sân Juan; Școală de echitație; Mănăstirea Santa Clară; o serie de muzee precum : Cadiz (cu artefacte române și feniciene), Muzeul de artă ecvestra; Provincial; se pot vizita parcuri naturale precum Parko Coto Donana, Parcul Grazalema, Huelva; se poate merge la teatru în diverse locuri , de exemplu la teatrul: Cadiz, Huelva, Tavira. Andalucia fiestas - se ține în fiecare an în
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
a celor mai bogați atenieni. Un mare număr de cetățeni cu venituri modeste, printre care și thetii, devin vâslași și luptători ușor înarmați pe trireme. Ori, flota persană-indispensabilă unei mari expediții pe continent, se cifra în jurul a 1200-1500 de corăbii feniciene și ionice, ceea ce nu mai reprezenta o disproporție imposibil de depășit pentru o forță maritimă greacă. Consecințele în plan social și politic al acestei mutații radicale vor fi însele radicale. În 486 i.en. se legiferează isegoria , dreptul egal la
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Plateea, la granița dintre Atica și Beoția, sub comandă regentului spartan Pausanias. După o confruntare grea, armata greacă obține o victorie decisivă, Mardonius fiind ucis, iar forțele persane fiind silite să se retragă precipitate spre Asia. Flota aliată urmărește corăbiile feniciene care au rămas fidele perșilor, în vreme ce corăbiile ionice treceau de partea elenilor, și le zdrobește la Mycale în 479 î.Hr., lichidând ultima rezistență în 478 î.Hr. la Sestos. Chiar dacă războiul se va încheia abia după 30 de ani prin Pacea
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
aceea a lui Aristotel în anul 332 î.Hr. În lucrarea "Problemata", Alexandru cel Mare se scufundă într-un butoi cu geam numit „Colympha” pentru a vedea munca scufundătorilor trimiși de el să ridice obstacolele aflate sub apă în timpul asediului portului Fenician Tir aflat pe coasta Mării Mediterane, în Libanul de astăzi. În anul 1535 Guglielmo de Lorena folosindu-se de un clopot de scufundare explorează epavele galerelor romane scufundate în lacul Nemi. 1538: la una din primele scufundări ce au avut
Turelă deschisă () [Corola-website/Science/315297_a_316626]
-
de ani au unei culturi înfloritoare de vânători și crescători de animale, care a disparut odată cu schimbarea climatică din zonă acum 6 000 de ani.Regiunea de coastă a susținut o cultură neolitică comună întregului litoral al Mării Mediterane. Comercianții fenicieni au ajuns în vestul mediteranei prin secolul al XII-lea î.e.n. înființând depozite de sare și de minereu de-a lungul coastei și pe râurile interioare. Sosirea fenicienilor a marcat începutul a mai multe secole de dominație a puterilor străine
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
î.e.n. înființând depozite de sare și de minereu de-a lungul coastei și pe râurile interioare. Sosirea fenicienilor a marcat începutul a mai multe secole de dominație a puterilor străine pentru partea de nord a Marocului. Cele mai importante așezări feniciene din Maroc au fost Chellah, Lixus și Mogador, ultima datând din secolul al VI-lea î.e.n. Cartagina a dezvoltat de timpuriu relații comerciale cu triburile berbere din interior și le plătea acestora un tribut anual pentru a asigura cooperarea lor
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
Decapolis au fost fondate, unele în timpul dominației ptolemeice a regiunii, alte sub conducerea Imperiului Seleucid. În regiune au interacționat două culturi: cultura greacă și cultura semitică locală. Fiecare împrumutând celeilate diverse valori materiale și spirituale, elenii au adoptat unii zei fenicieni și nabatieni, în timp ce "Zeus" a devenit și stăpânul zeilor locali. De asemenea, grecii au fost șocați de practica semitică a circumciziei. Zona Decapolisului se distingea de împrejurimi, datorită culturii greco-semitice. Epoca elenistică se sfârșește odată cu supunerea Regatului Hasmonean de către Pompei
Decapolis () [Corola-website/Science/326912_a_328241]
-
(alte variante Ashtaroth, Astarot, Asteroth) este, în demonologie, prințul încoronat al iadului. El este o figură masculină numită după zeița canaanită Astartea. Numele "" a fost ultima formă derivată a zeiței feniciene Astarte, un echivalent al babilonianului Iștar și al celui sumerian anterior Inanna. Este menționat în Biblia ebraică în formele "Ashtoreth" (singular) și "Ashtaroth" (plural, cu referire la numeroasele sale statui). Această ultimă formă a fost direct transliterată în primele versiuni
Astaroth () [Corola-website/Science/326931_a_328260]
-
este o rasă de câini originile căreia nu sunt foarte clar stabilite, experții în domeniu vehiculând mai multe variante. În principiu, se pare că navigatorii și comercianții fenicieni au reprezentat vectorul de dispersie al unor câini de talie mai mică în bazinul mediteraneean. Este știut că marinarii luau cu ei câini pe corăbii ca animale de companie și pentru a-i folosi la stârpirea șoarecilor și șobolanilor. Bichon
Bichon Frisé () [Corola-website/Science/323009_a_324338]
-
și Fenicia. În Europa scrierea a apărut pentru prima dată în Creta, dar acest fapt nu a avut nici o influență pe continent, dispărând odată cu declinul civilizației minoice. Pe continent, grecii sunt primii care au dezvoltat un alfabet sub influența scrierii feniciene. De aici a fost preluat de etrusci și de latini, care au dezvoltat propriile variante, iar mai apoi germanicii au adaptat alfabetul la scrierea runică. În orient, alfabetizarea a avut un specific local și era accesibilă numai unor anumite categorii
Alfabetizare () [Corola-website/Science/325608_a_326937]