1,278 matches
-
tentă comprehensivă (cantitativ explicativă). De aici rezulta următoarea clasificare: - paradigme care stau la bază interpretărilor pozitiviste; - paradigme care stau la bază interpretărilor comprehensive;paradigme pozitiviste ce stau la baza teoriilor pozitiviste și neopozitiviste; - paradigme interpretative, ce subsumează abordările de tip fenomenologic, psihanalitic și comprehensiv;paradigme critice, ce se aplică în abordările sociologice, feministe și marxiste. O formă importantă de paradigmă este caracterizată de faptul că explicanda (în concepția lui Raymond Boudon însemnând propozițiile de explicat) nu sunt deduse dintr-o teorie
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Spre deosebire de acestea, în cercetările orientate cantitativ abundă modelele matematice, tabelele statistice, graficele, rapoartele de cercetare fiind scrise, de cele mai multe ori, într-un stil impersonal. Tradițiile cercetării calitative. John W. Creswell ia în discuție cinci tradiții ale cercetării calitative: biografia, studiile fenomenologice, teoria întemeiată, etnografia și studiul cazului. Logica expunerii ne obligă să prezentăm în acest capitol doar aspectele metodologice ale studiilor realizate în perspectiva teoriei întemeiate și a etnografiei; despre biografie și studiul cazului discutând în alte capitole ale lucrării. Teoria
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
de argumentare ale actorilor (noi observații) și la practicile lor Fiecare dintre aceste momente trimite la tehnici variate (interviuri, teste asociative, chestionare, planșe cu desene inductoare, experimente, grile monografice). Felul în care sînt tratate datele poate permite depășirea unei perspective fenomenologice asupra conținuturilor, pentru a desprinde elementele organizatoare ale reprezentărilor. Același lucru este valabil pentru fiecare dintre tehnicile abuziv calificate drept ,,calitative'', precum interviurile asupra cărora poate fi aplicată analiza cantitativă automată sau frecvențială a discursului. La fel, un experiment va
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
combinate cu forme interogative de construcție a datelor, permit trasarea unor "hărți de idei/conceptuale" și deci punerea în evidență a principiilor organizatoare ale acestor ansambluri simbolice și sociale. * Abordarea aspectelor figurative poate fi întreprinsă după modalități structuraliste sau mai fenomenologice și plurivalente, cu riscul de a pierde din rigoarea metodologică. * Studiul conținuturilor unei RS este de neînlocuit, dar trebuie să știm să alegem tehnicile cele mai apropiate de formele asociative sau structurate. Partea a treia Dinamică și praxis Capitolul 5
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
a acordat Premiul pentru critică al Uniunii Scriitorilor, iar în 1993, în Israel, a fost distinsă cu Premiul „Sara și Haim Ianculovici”. Cantonate exclusiv în perimetrul romantismului, preocupările istoricului literar T. tind să definească particularitățile spațiului autohton, integrat, organic și fenomenologic, curentului european. Abordarea interdisciplinară și comparată individualizează concepția și metoda de lucru încă de la primul volum, Mitologie romantică. Dată fiind vocația pentru eseu, T. plonjează în literatura universală, derivând „universalitatea romantismului românesc din trăsăturile sale distinctive”. În acest scop alege
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
15; Doina Uricariu, Redefiniri preeminesciene, LCF, 1978, 15; Valeriu Cristea, Creație și influență, RL, 1978, 20; Doina Uricariu, Un eseu despre Eminescu, LCF, 1979, 29; Șerban Cioculescu, O interpretare a postumelor lui Eminescu, RL, 1979, 35; Ilie Guțan, Un eseu fenomenologic despre Eminescu, T, 1979, 10; Gheorghe Grigurcu, „Romantismul românesc”, F, 1982, 12; V. Fanache, „Romantismul românesc”, ST, 1982, 12; N. Nicolescu, „Romantismul românesc”, ATN, 1983, 2; Mircea Scarlat, „Romantismul românesc”, RL, 1985, 37; Ioana Em. Petrescu, „Romantismul românesc”, VTRA, 1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
reală”. În concordanță cu Giselle Brelet, Igor Stravinski, în referirile sale estetice (Poetics of music) diferențiază două stări ale muzicii: potențială (pe hârtie, în memorie) și actuală (în interpretare). Încifrând compoziția în partitură, compozitorul nu poate să epuizeze toate determinările fenomenologice posibile. Notarea prin semnele convenționale tradiționale reprezintă în realitate doar un șir infinit de posibilități sau variante, aflate la latitudinea interpreților de duo pianistic. Textul operei muzicale, element „obiectiv” de la care pornește interpretarea, cuprinde cu ajutorul semnelor notației muzicale înălțimile, duratele
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
formă a trupului în raport cu intelectul la rândul său activ și pasiv. Aristotelismul său creștinizat a explicat cum funcționează lumea și de ce există aceasta. La rândul său, Descartes, a fundamentat bazele filosofiei moderne 303. Pluralitatea perspectivelor filosofice și modalităților analitice, pozitiviste, fenomenologice, idealiste, pragmatice și existențialiste au îmbrăcat creștinismul modern. Temele existențiale au fost încorporate în teologia creștină chiar dacă unii filosofi au fost atei (Friedrich Nietzsche, Jean Paul Sartre) sau creștini (Kierkegaard, Rudolf Bultmann, Gabriel Marcel). Dintre factorii care au dezvoltat gândirea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
domeniul cunoașterii este experimentală, fiind obișnuit cu o practică regulată alături de o trăire reală. De asemenea este important să ne imaginăm că experiențele mistice, deși apar ca multiple în forma lor, au cel mai adesea criterii comune. Husserl, prin abordarea fenomenologică a psihologiei, analiza experiențele altora dar era la rândul său sursa unor înclinații mistice alături de cele ale secretarei sale, Edith Stein, victimă a torturilor naziste. De la el păstrăm acest gând admirabil: "Fenomenologia este studiul fenomenelor prin ele înseși, cu o
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
drept canonic, antropologie religioasă. Dogmatica și experiența filocalică ortodoxă devin temeiul indeniabil al oricărei abordări esențializate a problemelor estetice, în lumina învățăturii ortodoxe hristocentrice, modelante, organice și unitare, în care frumosul nu mai este perceput strict logic, epistemologic, ontologic, ci fenomenologic pentru a putea reda naturalului percepția integratoare a supranaturalului. Toate câmpurile aplicative construite în jurul esteticii Orodoxiei se pliază pe Tradiția canonică, liturgică, dogmatică și conciliară a Bisericii, pe acea Predanie ca unitate sigură de măsură a învățăturii christice. Epistemologic, estetica
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pentru stabilirea diferențelor dintre primele trei focare de semnificație ale poveștii și cel de-al patrulea. Lectura și interpretarea unei povești a vieții poate varia, în măsura în care înțelegerea teoretică joacă un rol în interpretare. La una din extreme se află perspectiva fenomenologică, care priveștespusele naratorului la valoarea lor concretă, ca o prezentare a viețiiși lumii sale, pe care o citește sau o ascultă naiv, respectând faptele explicite, raportându-se la ele exact în forma în care sunt spuse. La extrema cealaltă, o
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
tehnică și umanism • Tehno-știința ca pericol • Pentru o antropologie pe măsura tehnicii Capitolul 16. Nihilismul în Italia / 255 Capitolul 17. Dincolo de nihilism? / 279 Bibliografie / 289 Indice de nume / 321 Cuvânt-înainte Franz Brentano a jucat un rol decisiv în constituirea mișcării fenomenologice prin două dintre scrierile lui timpurii: Psihologia din punct de vedere empiric (1874) și disertația Despre multipla semnificație a ființei la Aristotel (1862). În prima lucrare Brentano a reintrodus teoria intenționalității în filozofia contemporană într-un mod care leagă teoriile
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
urmărite până atunci, cu atât mai mult se schimbă punctele de referință alese de acesta în istoria filozofiei occidentale. Până în acel moment se dedicase confruntării cu gânditori fondatori precum Aristotel și Kant, dar și Descartes și Leibniz încercând, cu ajutorul destrucției fenomenologice, să-și aproprieze doctrina acestora în scopul unei construcții mai radicale. Când, pe de altă parte, concepe ideea că metafizica poate fi depășită doar abandonând-o sieși, fără a mai dori să schimbe nimic din aceasta, apelează mai ales la
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
această întemeiere prin intermediul analizei riguroase a structurii logico-ontologice a ființei absolute și necontradictorii, ca și a gândirii incontestabile, epistéme, care îi corespunde. Acum, potrivit lui Severino, o astfel de gândire este structură, sau relație originară a "nemedierii logice" și a "nemedierii fenomenologice", iar o astfel de relație o constituie apariția "eternității" ființării ca ființare, așadar a oricărei ființări. Eternitatea, cu alte cuvinte imposibilitatea neființei, nu este însă pur și simplu o proprietate a ființei pure, ca la Parmenide, sau a unui principiu
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
principiul non-contradicției, nu au doar valoare ontologică, ci reprezintă structura Absolutului. În concluzie, gândirea, în structura sa logică, reflectă structura imuabilă a ființei în necesitatea sa incontestabilă. Prin urmare gândirea, în actualizarea sa perfectă, îi îngăduie omului să depășească orizontul fenomenologic al cunoașterii finite și să se ridice până la punctul de vedere al Absolutului. Având acest lucru în minte, putem înțelege sensul negării severiniene a devenirii: în orizontul Absolutului, așadar sub specie aeternitatis, devenirea se descompune în "secvența" imobilă deja dată
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ființe cognitive înzestrate cu sentimente și temperamente diferite. Dincolo de perspectivele filosofice și psihologice asupra pasiunilor (Descartes, Spinoza, Leibniz, Nietzsche sau Freud), A.J. Greimas și J. Fontanille ([1991] 1997) își modelează metodologia folosind unități lingvistice (aspectualizarea 14, modalitatea 15) și fenomenologice (experiență, corpul uman). Pornind de la axa căutării, unde un S (subiect) este în căutarea unui O (obiect), Greimas și Fontanille consideră că această relație este mediata de corp, pe care Merleau-Ponty îl considera "o sursă fenomenologica", ceea ce subliniază importanța corpului
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
14, modalitatea 15) și fenomenologice (experiență, corpul uman). Pornind de la axa căutării, unde un S (subiect) este în căutarea unui O (obiect), Greimas și Fontanille consideră că această relație este mediata de corp, pe care Merleau-Ponty îl considera "o sursă fenomenologica", ceea ce subliniază importanța corpului uman că sursa a multor relații ontologice stabilite între ființe. Plasând experiență drept element-cheie al fenomenologiei, Heidegger (apud Hâim, Shlomit 2004: 69) consideră că "o persoană este în lume drept o ființă implicată în lume și
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
lingvistice ale imaginilor și o pătrundere în nivelul subconștientului, adică o înțelegere atât a identității intelectuale abstracte, cât și a componenței emoționale din fiecare individ. Accentul pus pe corp ne amintește de afirmația lui Merleau-Ponty: "corpul uman este o sursă fenomenologica", adică "corpul uman este sursa și devine crucial pentru multe relații ontologice stabilite între ființele umane"23. Aspectele fizice ale lumii materiale pe care este construită "turnură pictorială" ne determină să asociem a privi și a vedea cu verbul a
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
patru tipuri de insecte/ animale din posterele politice implică anumite aspecte ale zoosemioticii. Acest aspect va fi discutat în ÎI.4.d.3., unde vom interpreta lexemul dezgust că o senzație tactila spațială, astfel corelând afirmația ("corpul uman că sursa fenomenologica") lui Merleau Ponty cu simulacrul pasional al lui Greimas și Fontanille. * nivelul discursiv, cu două variații ale dimensiunii timice, cu modurile de existență și metaforele vizuale că simulacru politic. Cele două metafore ale imaginii corupției sunt: CONTRACANDIDAȚI = ȘOARECI/ MOLII/ ȚÂNȚARI
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
permite fiecăruia să acceadă la cea mai bună autonomie posibilă, în cadrul vieții sociale. În această perspectivă socializarea nu se poate identifica cu condiționarea și asimilarea normelor socio-culturale ale momentului. Această concepție face din socializare un scop în sine. Concepția noastră fenomenologică prelungită prin reflexia sistemică este cu totul alta. Omul, ca organism, nu se poate dezvolta și realiza decât în relația sa cu mediul înconjurător. Acest mediu este alcătuit din obiecte și persoane ceea ce numim societate, reprezentată de ansamblul persoanelor care
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
1981), volum de factură compozită, reunind comunicări, prefețe, recenzii, alături de studii mai ample, de tip prelegere. Indiferent de obiectul lor - opere și idei ale unor gânditori (Tudor Vianu, Camil Petrescu, D. D. Roșca, Mihai Ralea, Georg Lukács), domenii ca estetica fenomenologică, critica marxistă, critica literară românească în devenirea ei istorică, probleme de estetică, teorie literară și filosofie a culturii (critică și valoare, structura operei dramatice, estetica teatrului, sociologia muzicii, interferența culturilor, teleologie și cauzalitate în ontologia socialului, personalitatea practică și cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
ai literaturii române, selectați potrivit unui criteriu original: devenirea spiritualității, a culturii și mentalităților. „Cheia de boltă” a acestei viziuni dinamice se sprijină pe trei mari personalități: Mihai Eminescu, Titu Maiorescu și Lucian Blaga. Metoda adoptată se revendică din critica fenomenologică, asumată treptat, odată cu investigarea operei lui Blaga, ca o filosofie a spiritului. Încercând să pună în relief esența fiecărei creații, exegetul elimină elementele nesemnificative și urmărește, prin sondarea „arheologiei poeticului”, felul în care „nucleul”, purtător al „spiritului național” românesc, rezonează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
a poeticului care privește geneza gândirii poetice în forța expresivă a cuvântului, printr-o întoarcere la cuvântul sensibil în el însuși, din al cărui sens se dezvoltă imaginea poetică, în planurile succesive ale expresivității poetice”. Așadar, prin mecanismele de reducție fenomenologică se devoalează „lumea” poetului, concentrată în jurul unor arhetipuri, ale căror semnificații simbolice transcend realitatea empirică, coborând în profunzimile sensurilor spirituale. Așa ar fi, de pildă, ființele misterioase, expresii simbolice ale unui indicibil dublu, ce populează poezia lui Eminescu (călătorul, strigoiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
ar plasa pe Titu Maiorescu în ascendența imediată a structuralismului. Argumentele demersului urmează același traseu: în volute hermeneutice, excursul ajunge la geneza spiritului critic și la datele configurării unor puncte de referință în ansamblul evaluărilor axiologice din cultura noastră. Critica fenomenologică se asociază la T. cu critica genetică, impunând interpretării o construcție „genetic-arhetipală”, din etajările căreia se desprind nu doar reevaluări de mare finețe, ci și o metodologie originală și un stil de lucru. Dialectician așadar, Eugen Todoran este și un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
și, eventual, legitimitatea lor, precum și a implicațiilor lor la nivel mondial. Dezvoltarea societății determină, de regulă, serioase mutații în structurarea sistemelor și instituțiilor naționale și internaționale, dar și maturizarea unor concepte, a unor ideologii, a unor filosofii aparte în abordarea fenomenologică. O serie de probleme, cum ar fi cele ale securității naționale/internaționale, ale războiului fără frontiere cu agresori difuzi, neidentificabili, impredictibili etc., au încetat de mult a mai fi probleme strict militare (apud Mihăilescu, 2002, p. 7). Încă din anii
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]