1,523 matches
-
(n. 8 aprilie 1859, Prosznitz, azi Prostejov/Republica Cehă — d. 26 aprilie 1938, Freiburg im Breisgau), filosof austriac, creatorul fenomenologiei moderne, care a jucat un rol hotărâtor în dezvoltarea existențialismului. a studiat la început științele naturii și matematica la universitățile din Leipzig (1876) și Berlin (1878), sub îndrumarea profesorilor Karl Weierstrass și Leopold Kronecker. Alături de cei doi, o influență puternică
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
este de a se răsfrânge asupra altui lucru decât asupra ei însăși, de a avea un conținut, ea este ""intențională"", este conștiința a ceva. Între anii 1901 și 1916, Husserl predă la Universitatea din Göttingen, inaugurând o adevărată școală de Fenomenologie, și publică opera sa capitală " Idei asupra unei fenomenologii pure și asupra unei filosofii fenomenologice" ("Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie", 1913). După Husserl, "fenomen este tot ceea ce - într-un fel oarecare - se manifestă". Pentru a fi manifest
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
asupra ei însăși, de a avea un conținut, ea este ""intențională"", este conștiința a ceva. Între anii 1901 și 1916, Husserl predă la Universitatea din Göttingen, inaugurând o adevărată școală de Fenomenologie, și publică opera sa capitală " Idei asupra unei fenomenologii pure și asupra unei filosofii fenomenologice" ("Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie", 1913). După Husserl, "fenomen este tot ceea ce - într-un fel oarecare - se manifestă". Pentru a fi manifest, un fenomen nu trebuie neapărat să fie public, stările
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
reducție fenomenologică" ("phänomenologische Reduktion"), pentru a lăsa să transpară tot ceea ce se manifestă în conștiință, pentru a putea lua act de prezența sa și a exclude ipoteza existenței obiectelor exterioare. Ceea ce rămâne este ""ego""-ul transcendental, opus celui empiric. Astfel, ""fenomenologia transcendentală"" reprezintă studiul structurilor esențiale care rămân revelate conștiinței pure. În 1916 Husserl este numit profesor titular de Filosofie la Universitatea din Freiburg im Breisgau. Este invitat să țină prelegeri și la Universitatea din Berlin, unde - la începutul anilor treizeci
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
deși convertit la religia creștină evanghelică - datorită originei sale evreești, îi este retras dreptul unei activități didactice universitare, interzicându-i-se chiar și accesul la biblioteca Universității din Freiburg. Reușește să mai publice în 1936 opera "Criza științelor europene și fenomenologia transcendentală" ("Die Krisis der europäischen Wissenschaften und die transzendentale Phänomenologie"). Husserl a murit la 27 aprilie 1938. Principalul discipol al lui Husserl a fost Martin Heidegger, care a dezvoltat ""Fenomenologia existențială"", prin care - ca și maestrul său - a marcat un
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
să mai publice în 1936 opera "Criza științelor europene și fenomenologia transcendentală" ("Die Krisis der europäischen Wissenschaften und die transzendentale Phänomenologie"). Husserl a murit la 27 aprilie 1938. Principalul discipol al lui Husserl a fost Martin Heidegger, care a dezvoltat ""Fenomenologia existențială"", prin care - ca și maestrul său - a marcat un nou început în filosofie. Jean-Paul Sartre a elaborat Existențialismul, pornind în egală măsură de la filosofia lui Husserl și cea a lui Heidegger. După decesul lui Husserl, manuscrisele inedite (peste 45
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
(ger. "Phänomenologie des Geistes") este prima lucrare importantă a filozofului german Georg Wilhelm Friedrich Hegel. Formeaza prima parte a "System der Wissenschaften" (sistemul științelor). Fenomenologiei urma să i se alăture descrierea "științelor reale" ("Reale Wissenschaften") - filozofia naturii ("Philosophie der Natur") și cea a spiritului ("Philosophie des Geistes"). Hegel dezvoltă evoluția spiritului, de la percepția simplă, naivă prin conștiință, conștiința de sine, rațiunea, spiritul și istoria, revelația
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
lui Helmholtz și au reinițiat importanța metodei transcendentale. Ernst Cassirer, altă personalitate a școlii Marburg, a aplicat principiile kantiene la fenomenul cultural. Între timp, Wilheim Windelband și Heinrich Rickert au introdus kantianismul în filozofia istoriei. Neokantianismul a fost influent pentru fenomenologia lui Edmund Husserl și pentru primele lucrări scrise de Martin Heidegger.
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
independentă de experiența noastră sau „lucrul-în-sine” ("das Ding-an-sich" sau "numen"). Omul nu poate ajunge la cunoașterea „lucrului-în-sine”, ci numai prin experiență la perceperea fenomenelor. Kant se opune astfel empirismului lui Berkeley și Hume. Conceptul de fenomen a dus la crearea fenomenologiei, curent filosofic dominant în secolul al XX-lea, reprezentat prin Edmund Husserl, Martin Heidegger și Jacques Derrida. ologia, cu deosebiri de nuanță între diverșii săi reprezentanți, lărgește înțelesul conceptului de fenomen, care este astfel considerat drept totalitatea conținutului aflat în
Fenomen () [Corola-website/Science/298025_a_299354]
-
Kant a introdus acest concept în paragraful 2 al lucrării sale "Critica rațiunii pure" (1781), în legătură cu explicarea spațiului ca o condiție de posibilitate a fenomenelor. El a fost preluat ulterior de toți filozofii influențați de gândirea kantiană (inclusiv pe linia fenomenologiei lui Edmund Husserl și Martin Heidegger) și transformat într-un adevărat „clișeu al jargonului filozofic”. O condiție de posibilitate este un cadru necesar apariției anumitor entități. Este des utilizată în contrast cu conceptul de cauzalitate unilaterală, sau chiar în opoziție cu noțiunea
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
Devine mai apoi profesor de liceu la Timișoara. Își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre teatru, intitulată „Modalitatea estetică a teatrului“. A publicat un studiu în lucrarea „Istoria filosofiei“, coordonată de N. Bagdasar, legat de un câmp nou, fenomenologia în opera lui Husserl. Debutează în revista "Facla" (1914), cu articolul "Femeile și fetele de azi", sub pseudonimul „Raul D”. Între 1916 - 1918 participă ca ofițer la Primul Război Mondial, iar experiența trăită acum se regăsește în romanul " Ultima noapte
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
că focul „e fie de origine divină, fie demoniacă (deoarece după anumite credințe arhaice, el ia naștere în mod magic în organul genital al vrăjitoarelor)”. Incapabilă a mai viețui în regimul flamei originare, autoarea cultivă postura de exilat într-o fenomenologie stăpînită de „războaie, dogme și indiferență”, salutînd, la un moment dat, cu gratitudine, un negustor care-i vinde un borcan cu dulceață de trandafiri, pe care o savurează ca pe un „foc latent, care-mi aduceaminte că, în pofida/ umilinței, eu
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
cantitative și calitative. Este implicat în activitatea organizațiilor nonguvernamentale. În prezent este co-președinte pentru Grupul de Resurse pentru Dezvoltare Economică și Comunitară al Districtului Rotary 2241, România și Republica Moldova. Ionuț Mihai Popescu este licențiat în filozofie, cu studii aprofundate în fenomenologia franceză contemporană și doctor în filosofie al Universității "Babeș- Bolyai" din Cluj-Napoca, cu o teză despre individ și secularizare. Este lector la Departamentul din Oradea al Facultății de Teologie Greco-Catolică a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca unde predă cursuri de filosofie
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Globalization and Global Justice: Shrinking Distance, Expanding Obligations, Cambridge University Press, Cambridge, 2012, p. 97. 12 Corneliu Bîlbă, "Memorie și ideologie. Problema reprezentării juste", în Colocviul "Reprezentarea trecutului: prezență, absență și anterioritate. Centenarul Paul Ricoeur", organizat de Societatea Română de Fenomenologie și Centrul de Studii Fenomenologice, 29 noiembrie 2013, Universitatea București. 13 "Criza timpului nostru și experiența lui centrală au produs o formă cu totul nouă de guvernare, care, ca o soartă și o primejdie mereu prezentă, va rămâne, cum e
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
astfel cu răceală și ironie întîmpină și recunoașterea independenței din partea puterilor. Și ce ar mai aștepta de la viitor, când acesta e pe deplin compromis de către o generație în care inteligența omenească e la români reprezentată prin Pătărlăgeni și Serurii. În fenomenologia frazei advocățești intră de ex. și o independență recunoscută în modul următor: Guvernul Maiestății Sale nu ar ști să considere că, răspunzând cu totul vederilor cari au condus puterile semnatare ale Tratatului de la Berlin, nouăle dispozițiuni constituționale de cari i
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
reziliență atunci când familia si cultura îi dau această putere. Medierea își are originile în psihologia umanistă, care a cunoscut un real progres datorită studiilor efectuate de către Carl Rogers (1951) si Abraham Maslow (1962). Totodată, medierea își regăsește bazele filosofice în fenomenologie, care dă valoare experienței subiective în raport cu adevărul obiectiv, acceptând în același timp existența mai multor interpretări diferite ale aceluiași eveniment. Medierea educațională a fost văzută ca o unealtă suplimentară care nu deranja structurile, implicate în managementul conflictelor din școli, dar
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3126]
-
O astfel de viziune implică negarea, moment primordial al conștiinței, dar și ă dincolo de sfâșiere sau de ruptură (Spaltung) ă reconcilierea ființei cu sine Însăși, „travaliul negativului” fiind o etapă necesară În construcția unei realități raționale. Cu toate acestea, În Fenomenologia spiritului, alienarea poate fi Înțeleasă și ca destin al „conștiinței nefericite”, ca „negativ În stare brută”, uitare de sine În celălalt, Înstrăinare (Entfremdung). Deși Marx folosește ambii termeni În germană, fără să facă distincție Între ei, Îl preferă totuși destul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
vulnerabilitatea celuilalt și pe tot ceea ce solicită ea: primire, grijă, protecție, solidaritate. Această tipologie nu oferă Însă complexa problematică a recunoașterii: recunoașterea sensibilă a semenului sau lupta pe viață și pe moarte pentru această recunoaștere. Recunoașterea alterității Imensa contribuție a fenomenologiei lui Husserl a fost definirea apariției celuilalt drept experiență sensibilă (preconceptuală), fără a fi Însă senzorială: corpul celuilalt, pe care Îl percep, este un corp animat, adică un corp locuit de un suflet. Or, recunoașterea semenului este o experiență sensibilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o sterilă situare față În față. La Început, este o luptă. În poziția dominantă se va afla cel care Își va fi pus În joc viața, precum soldații din anul II al calendarului republican, al căror glas răsună Încă În Fenomenologia spiritului (1807): „Libertatea sau moartea”. Literal, un om devine Stăpân atunci când reușește să-și depășească frica de moarte, alegând libertatea. Însă el nu este Stăpân decât pentru că are În față un altul care a preferat viața libertății. Este necesar ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Aubier (prima ediție germană: 1923) ă trad. rom. Ștefan Aug. Doinaș, Eu și tu, București, Humanitas, 1992. HEGEL Georg Willhelm Friedrich (1967), La Phénoménologie de l’esprit, trad. fr., Paris, Aubier-Montaigne (prima ediție germană: 1807) ă trad. rom. Virgil Bogdan, Fenomenologia Spiritului, București, IRI, 2000. HUSSERL Edmund (1966), Méditations cartésiennes, trad. fr., Paris, Vrin, (prima ediție germană: 1929) ă trad. rom. Adrian Crăiuțu, Meditații carteziene, București, Humanitas, 1994. KOJEVE Alexandre (1968), Introduction à la lecture de Hegel, Paris, Gallimard (prima ediție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
din interior, ca și Împotriva celor din exterior” (ibidem, p. 97). A. P. & FISCHBACH Franck (1999), Fichte et Hegel. La reconnaissance, Paris, PUF. HEGEL Georg Wilhelm Friedrich (1991), Phénoménologie de l’esprit, Paris, Aubier (prima ediție germană: 1807) ă trad. rom. Fenomenologia spiritului, București, Editura Academiei Române, 1964. HONNETH Axel (1996), „Reconnaissance”, in CANTO-SPERBER Monique (coordonator), Dictionnaire d’éthique et de philosophie morale, Paris, PUF, pp. 1272-1278. — (2000), La Lutte pour la reconnaissance, trad. fr., Paris, Cerf (prima ediție germană: 1992). RENAULT Emmanuel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
furie, impetuozitate, Înscrise toate În Ființă, și se apleacă asupra ei chiar mai Înainte de scandalul morții lui Socrate, pentru că Heraclit din Efes (sfârșitul secolului al VI-lea Î.Hr.) concepe Ființa ca fiind animată de focul conflictului (polemos). Regăsim În Fenomenologia spiritului a lui Hegel (1807), apoi În marxism și la reprezentanții Școlii de la Frankfurt, ideea unei violențe ce sălășluiește În inima Ființei, concepută ca incluzând negativitate și contradicție, cu sau fără reconcilierea finală Într-un Absolut. Pentru Karl Marx, o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de optimizare a transferului de energie, a funcționării laserului și a prelucrărilor bazate pe interacțiunea laser-material solid. Capitolul are ca scop prezentarea implicațiilor induse de efectul stocastic de tip „gun”, „gun” haotic și „multi - gun” în dinamica mișcărilor fizice asociate fenomenologiei proceselor de marcare cu laser. În studiul efectului „gun” relativist am adoptat un model ce implică studiul mișcării unei particule cu sarcină, supusă simultan unui câmp magnetic static și unei unde electromagnetice (polarizate sau nepolarizate) [62]. Matematica modelului constă în
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
obiectivist Ne oprim la doi autori din veacul trecut, Guénon și Husserl, care, deși au avut programe diferite de cercetare, au ajuns la unele rezultate comune privind ascensiunea omului. Guénon a fost pasionat de tradiții și ezoterism. Husserl rămâne autorul fenomenologiei intenționale, un alt mod de a pune în evidență rolul activ al subiectivității umane. Întâmplător, și unul și celălalt au făcut studii de matematică și filosofie. Meditând asupra problemei practice a crizelor, fiecare a ajuns la câteva idei majore: fie
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
din latina și greaca veche. El trimite ades la ego, cogito, eidos, noos și presupoziții despre preeminența percepției conștiinței, printr-o epoché a "cogitatumului", adică a ceea ce se percepe. În (10b) se arată că Husserl și-a promovat cu eforturi "fenomenologia transcendentală", depășind unele erori și confuzii privind importanța conștiinței în existența dominată tot mai mult de cunoaștere. El și-a început dificilul parcurs filosofic urmărind discuțiile de la începutul secolului trecut dintre logiciști, intuiționiști și formaliști în așa-numitele fundamente ale
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]