29,999 matches
-
Gellu Dorian Nu toți cei care privesc printr-o fereastră văd același lucru, dincolo este o lume care dispare în paharul gol al însetatului, aici chiar băutorul de absint dispare în sine așa cum fac norii deasupra unui oraș, femeia stă la creștetul bărbatului în timp ce Dumnezeu iese din trupul acestuia și
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
stă în varul pereților și întreabă, numai eu știu să-i răspund, dar zac singur într-o bodegă în a cărei turlă bat clopotele și strana de mult a tăcut) - nu, desigur, nu toți cei care privesc același cer prin fereastra prin care dispar văd același lucru - ochii se fac luminițe prin orașul deasupra căruia norii se cern, femeia mă ține în brațe așa cum scriu pe imaginea ei toate aceste rînduri ca într-un tatuaj decupat de pe pielea de sub care Dumnezeu
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
dintr-un trib în altul abia luată-n seamă de mecanica iluministă a zării nimburi spoite cu var sporovăitor cruci puse la uscat cum rufele pe-o sîrmă mătasea risipei în colțuri arhaice (ambuscade-ale minții) un cor bisericesc dirijat de ferestrele circulare mulțimi de pupile sudate aidoma unor credințe clopote care gîfîie după ce-au alergat de-a lungul de-a latul venelor tale și tot mai speri că poți imita spumele spaimei obștești că te poți decapita că-ți poți
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
foamea ne-a ajuns cu adevărat din urmă. Carnea literelor, lumină umbră noi am cunoscut-o într-o limbă pe care o vorbeam ca pe apă atunci dar ea apoi nu ne-a mai recunoscut. În casa lor cu toate ferestrele deschise literele ne scriu împreună ochii ne citesc pe alt continent Muzica pe care nu o putem auzi Acest lucru nu ne-a fost dat așa cum ni s-a dat pământul pământul greu, cu inima lui cântătoare pe care n-
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
a pururi ieri. Dând veste-un vânt, silabisiri prin brazi, Ori prin clopotnițe-n vegheri, din Peri. Să spui, un semn. Ce totu-nseamnă, speri. Născut, făcut? Și printr-un turn nu cazi; Vlad Țepeș cum, în cost la Huniazi. Ferestre: ierni, veri, toamne, primăveri. În cerc, spre-o Mânăstirea-de-Tămâie Nu-i drum, de fum, rău-platnic să rămâie, Cu Miercuri, Vineri și Duminici, sfinte. Ce vine, „timpul“, „ stă“. Un loc de mas. Iar locul, doar un ceas ce nu l-ai
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
luminii * câteodată Aila e ca un bumerang în formă de pasăre când zboară privește cu o pereche de ochi negri când tace perechea de ochi albi ți se rotește de jur împrejur ca un titirez amețitor apoi Aila deschide o fereastră și ultimul ei ochi se luminează în formă de aripă deci Aila din interiorul Ailei a început să se trezească * Aila e o lume și lumea asta e dincolo de lume când o îmbrățișez simt sfâșierea lumii încă nu știu dacă
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
de aer cu iz de mare în această încăpere suspendată desupra lumii și-n gustul mării Aila și-a făcut un culcuș numai al ei totul în jurul meu miroase a mare e ca și cum Aila și-ar fi pulverizat epiderma deschid fereastra și o respirație nouă pătrunde prin mine Aila a devenit o bossa nova un gilberto un jobim și un moraes din chega de sudade
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
Nu cumva o să-și cumpere un păr nou? Gândul acesta îi înveseli pe-amândoi pentru că li se părea ceva extraordinar de caraghios s-o vadă pe Moașă cu plete lungi, după ce toată lumea știa că este cheală ca o ridiche. Prin fereastra curată, se vedea bine fața veselă a peruchierului, care îi spunea clientei sale ceva plăcut, ceva amabil, în tot cazul ceva ce nu doar c-o făcuse pe Moașă să zâmbească prostește, ci și pe Nane și Rățoi să se
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
o clipă întâmplarea cu adevărat uluitoare care era dispariția Moașei. Câteva zile nu făcură altceva decât să urmărească ușa meglenitului. Clienții începuseră să se înmulțească și odată cu aceasta și disparițiile. Nane și Rață priviră înspăimântați din podul ospătăriei, apoi pe fereastra camerei lui Nane și chiar pe geamul vitrinei, cum oameni cunoscuți sau necunoscuți intrau la peruchier cu fețe lor adevărate și ieșeau de-acolo alții, ca și cum ar fi trecut prin mâinile unui modelator nevăzut. Era un mic antreu dincolo de ușa
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
greutăți, tristeți și necazuri, chiar și de cele provocate de întâlnirea cu zmeul, care-i dăduseră viața peste cap și-l chinuiseră, și-l zăpăciseră, de se cutremura când se privea în oglindă ori în luciul ochiurilor de geam de la ferestre. Și, cum înota așa, parcă prin talazurile încremenite ale unei mări verzi, străvezii, curățindu-se de toate cele, ghemul încâlcit al anilor trăiți până atunci i s-a deșirat și destrămat ca fumul prin ochii minții. Și-a revăzut, acolo
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
cu aerul încurajator al începutului de primăvară, dulce ca o promisiune, cu o lumină neobișnuit de limpede, copacii decupându-se puternic de parcă ar fi fost un colaj. În rest, verde. Mai stătu așa o vreme, apoi desprinzâdu-și anevoie privirea de la fereastră, cercetă bolnava. Dormea. La cap bandajul i se însângerase puțin. Respira greu. Îi privea pentru a mia oară trăsăturile. Chipul ei era acum destins, frumos, doar când se trezea se preschimba brusc, de parcă l-ar fi înlocuit altcineva, sau altceva
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
Până - din nou - voi atinge apogeul vârstei de aur. Să-i cânt iar și din nou: Melancolie tandrețea mea Și tu tristețe rău înțeleasă și deasă și rea. Căci între una și alta mai e ceva: Hohotul cel sinistru de la fereastră. Noaptea pe întuneric îi aud inervat Tusea tabacică a iubitei soții ea doarme Ea spune că tu visezi - nu vezi? Ea care nu a visat niciodată. Chiar nu mai este nimic de făcut. Prea multe s-au adunat; prea ușoare
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
gura de umbră ridică vorbe zguduitoare; de prisos vărsarea apelor mari - nu apropie lumina de buzele calde; vuiește în pâclă flamura și se uită alcătuirea din pisc, măcar că stă reazem trupului înspumat și tălpilor din mâl. Drept în picioare în fața ferestrei, la ceas potrivit, îmi sfâșie umbra fără să-mi arunce pe umeri făgăduita mantă cu fireturi de aur; cutremurat am zis: De ce dreptul la tălmăcire? Câte dovezi pot să aibă palmele mele întinse fără pete de sânge?, dar spornic întunericul
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
lucru clipele care indică volumul și înălțimea sunetului pierdut și somnul cald aidoma vinului (un aparat de înregistrare) un nonsens și-apoi altul și altul într-o scurgere sacadată cum a apei la chiuveta defectă la un moment dat la fereastră un chip straniu diform cum un sentiment vechi și se-aprindeau becuri lumini mici mici de tot la care nimeni nu s-ar fi gîndit trupul său drept liniștit implacabil întins în pat doveditor ca o chitanță. Ars moriendi Să
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
cu-ncetul așa cum ai sorbi la local o băutură tare cu-o aspră pedepsitoare tandrețe. Dragostea mea Dragostea mea e mică mică de tot ca un muc de lumînare sau un zumzet de-albină sau un strop de ploaie lovind fereastra dragostea mea e mare mare de tot ca o catedrală ori o piață publică ori un tunet puternic dat de-a dura pe cer dragostea mea mare mă înspăimîntă dragostea mea mică-mi alină spaima. Maleficiu Un vultur cade mort
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
pipei alcătuite călătoare cuiburi de ouă negre negru furând străluciri din tainele facerii la fiecare spart al văzduhului păsări albe își iau zborul din stingerea ouălor negre adieri de rai ar dărui fumul pipei de nu s'ar legăna în fereastră pasărea sinucigașe spânzurată la creștetul nopții Prund de tristețe luminoase morminte plutesc prin umbreliștea gândului parcă mi-a fost să fiu prund de tristețe apă curgătoare între viață și moarte osuarele părăsite de duh în necontenire visează aura trecerii încerc
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
somn picurând bobițe de aur să păstrez să nu uit ceva ce nu se poate atinge Tentație Se face frig în cuvinte rochia pe care o port are consistența unui destin imprecis tot ce știu e că acest copac din fața ferestrei trage să moară priveghindu-l mi-am înroșit pleoapele pielea lui argintie bate acum în oranj noaptea își cere dreptul și ea la o dresură cu îngeri o secundă otrava culorii o poate strivi Lecția de citire Prea orbi sunt
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
acum în oranj noaptea își cere dreptul și ea la o dresură cu îngeri o secundă otrava culorii o poate strivi Lecția de citire Prea orbi sunt ochii ce încă privesc din adâncuri astăzi șarpele roz a trecut peste arcul ferestrei o dimineață cu o cheie ruginită între dinți năvălește în rama tabloului exersezi imposibilul te mulțumești cu hrana zilnică a absențelor între ziduri cu spărturi la vedere știi la capătul zilei povestea ta sângerează Lecția de dans Cobor din Floreasca
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
într-acolo bătea statutul rezidenților din Treiskirchen, preluat numaidecît de Mariana cînd cele două gardiene au condus-o în așa-zisa încăpere pentru carantină amenajată într-un fost salon de baluri, transformat într-un grajd-pușcărie cu drugi de fier la ferestre, plin de o rețea deasă de corpuri pe paturi supraetajate ocupate de o sută cincizeci de bărbați și femei de toate națiile. Ana Maria, draga mamei, să ne izbăvească Domnul de prăpădul Lui din jungla aia a unui turn Babel
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
lucru să nu fi rămas gravidă, oh, izbăvește-ne Doamne, și de nenorocirea asta după mare mila Ta... A dormit patru nopți pe ciment, înțepenită de frig, cutreierată prin viscere și creier de șuierul viscolului de afară amestecat cu zăngănitul ferestrelor, pînă ieșea la prima plimbare a zilei, Dumnezeule mare și bun, precum m-ai sculat din somnul în care zăceam ca o moartă, așa să mă scol din păcatul fărădelegii și nemulțumirii în care zac eu, leneșa, și uite că
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Emil Brumaru Dă-ne, Doamne, ajutor Să ieșim din lumea asta Cum parfumu-mbătător Cînd deschizi în vînt fereastra. Fă cu mine semn spre bine Să-ți fiu oaspăt Ca o miere de albine Prelingîndu-se-n rășine. Dă-ne, Doamne, ajutor Să ieșim din lumea asta Cum parfumu-mbătător Cînd deschizi în vînt fereastra....
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7382_a_8707]
-
asta Cum parfumu-mbătător Cînd deschizi în vînt fereastra. Fă cu mine semn spre bine Să-ți fiu oaspăt Ca o miere de albine Prelingîndu-se-n rășine. Dă-ne, Doamne, ajutor Să ieșim din lumea asta Cum parfumu-mbătător Cînd deschizi în vînt fereastra....
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7382_a_8707]
-
în care ființa mea se va regăsi tangaj al lacului Bled în sparte răsărituri de soare 7 Azi mâine totdeauna luciul penelor de rață glisează într-aiurea pe ape senzația iminentă a unui intrus care privește toate acestea de la o fereastră cineva care seamănă cu mine și a murit demult într-un cutremur dar limbile orologiului din turn îi distribuie și azi disperare și huzur ca un sultan care-și strunește cadânele în fiecare dimineață simt cum oglinda lacului Bled îmi
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
de la București. O citisem și la îmbarcare și la debarcare. Te pomenești c-o să-nceapă să-și pună portretul și-n tramvaie, poate și-n closetele publice! Mă duc spre locurile din mijloc, în avionul gol. Aleg un loc la fereastră. Deschid compartimentul de bagaje, arunc valiza în el. Mă așez. Intră și ea în avion - zăresc, printre costumele gri, balansarea mâinii cu care ține discul. Pornește înăuntru, însoțită de hindusul și alți doi. Sunt singurul pasager în avionul gol, așa că
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
nu-i ăsta motivul pentru care îl urmez pe hindus. Motivul e, vreau să mă uit la ea din nou, de-aproape. Are sau n-are buzele lui, și zâmbetul acela îngrășat de mândrie, tot al lui? Stă așezată la fereastră, cu țigara fumegând între degete. Pe scaunul de lângă ea e o tava cu o gustare de avion. Pare neatinsă. Lumina de citit e aprinsă; a citit un ziar. Discul cu Led Zeppelin e în buzunarul scaunului dinainte; mai văd în
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]