361 matches
-
doar cu literele schimbîndu-se mereu ca la afișajele din gări. între timp nu mai citeam nimic normal, ca să nu-mi obosesc ochii. Vreo lună de zile, cât a ținut prodigiosul meu experiment, am avut acces la lumea textelor doar prin ferestruică, asemenea unui cavaler medieval prin viziera lui. Ziua înghițeam ore-n șir texte din care spiritul (și chiar litera) se evapora ca neofalina. Noaptea visam litere vî-jîind prin fața ochilor mei și mistuindu-se-n beznă. După o săptămână, firmele pe lângă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
puteam citi nimic. Dar poate că așa trebuia, poate că asta era o perioadă intermediară, necesară până la performanța finală, când fiecare rând, în ciuda vizibilității lui de o nanosecundă, avea să mi se întipărească limpede, pentru totdeauna, în memorie. Am perseverat. Ferestruica îmi cădea acum parcă direct pe ceafă, îi simțeam tăișul rece la fiecare reluare da capo a exercițiilor de citit rapid. Rândurile textului erau acum fluide și evanescente ca fumul de țigară. Se răspândeau parcă în cameră, îmi intrau în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Nu vreau să fac din asta vreo enigmă. Firește, după cum bănuiați, hoțul nu era altul decât Cristian Vasile, cântărețul, care își învinsese, înnebunit de dragoste și de neputință, vechea lui teamă de strigoi. Intrase-n miez de noapte pe o ferestruică a crematoriului, pășise pe dalele umede, se-mpiedicase de căruciorul cu care se împingeau morții în cuptor și, sub sinistra boltă de malachită sculptată, pipăise zeci de urne frumos aliniate ca să dea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza. O
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îl rugă pe cârmaci să-și oprească luntrea în aer, deasupra marii corăbii regești. Soldați nu erau prin apropiere, iar corăbierii spălau puntea. Îndeobște era lume puțină în acel ceas al dimineții. Auta luă pâlnia întăritoare de voce, deschise o ferestruică și din scoica minunatei unelte străine tună glasul lui: - Cârmaci al regelui Atlantidei, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, zeii vor să stea de vorbă cu tine. Vino pe punte, zeii au coborât să-ți dea porunci. Oamenii de pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fugind împreună cu diacul Radu! Degeaba-i căută baba Saveta și comisul Furtună primprejurul acareturilor Curții, că cei doi tineri parcă intraseră în pământ, iar pe dădaca Anisia parc-o lovise cineva cu leuca, că muțise și se uita pierdută înspre ferestruica pe care fugise Catrina. Nu era timp de pierdut! Radu Mihnea trimise, îndată, pe Grigorie, căpitanul gărzii domnești, cu cincizeci de oșteni vrednici, plătiți din galbenii domnitorului, cu porunca să i prindă pe cei doi fugari și să-i aducă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
clătinau fără un cuvânt, atingîndu-se tot timpul de ceilalți ca un singur trup cu zeci de chipuri. Aveam timp să-i privesc, cum stăteam pe o bancă, în colțul întunecat, lângă magnetofonul care își smucea ritmic un ac într-o ferestruică luminată și gradată. Stăteam acolo, între fetele transpirate de prea mult dans și cele neinvitate. în balta aceea de muzică asurzitoare, care făcea să-ți vibreze plămânii în cutia toracică, priveam cum tipul nesfârșit de lung, "nazistul", cu nădragii evazați
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
geometric, era un detaliu, o săgeată, o indicație. îi simțeam coastele cu cotul, mergeam amândoi înfășurați ca-ntr-un cocon în parfumul lui vulgar prin încăperi colosale, înghețate, cu coloane groase cât zece oameni, cu fresce bizare pe timpane și ferestruici ovale la-nălțimi care-ți tăiau respirația. Ne-am oprit chiar sub crucea bolții, și Lulu s-a-ntors cu fața spre mine. Am stat câteva minute împietriți în aerul 145 oliv. îl priveam, o priveam drept în ochi, urmărind cum pupilele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o împiedice. Atunci, pentru prima dată, o văzu pe mama lui plângând și înlemni; ea își luase fața în mâini și încerca să-și înăbușe hohotele, gata să se sufoce. Împotriva oricărei reguli, și ofițerul de gardă rămăsese nemișcat în fața ferestruicii. Dar femeia plânse puțin și, când își ridică frumosul chip, pe el nu se citea durere, ci mânie, disperare, ură: — Ea a omorât-o, bătrâna aceea blestemată, Maștera, suspină. Eu, eu... Jur... Germanicus îi înăbuși îndată avântul; o îmbrățișă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numele ei pot fi o mie, toate numele care se nasc din singurătatea și din teama noastră, căci tu o poți chema pe Mama cu toate numele iubirii. Eu trăiesc aici, spuse, și o chem în fiecare zi. Deschise o ferestruică. — Privește. În penumbră, statuia de cuarț roz reflecta tremurul flăcării parfumate. Gajus, retrăind spaimele inutile din Samothracia și din Didymaion, spuse: — N-am văzut și n-am auzit vreodată un zeu care să răspundă rugăciunilor noastre, chiar dacă sunt disperate. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Am așteptat aproape două ore în nenorocita aia de sală de așteptare: mă gândeam că, dacă mă mai uit mult la peștii ăia cum înoată, tâmpesc. Fetele alea de la recepție au o față-se chiorăsc la mine din spate, prin ferestruica aia deschisă, așa că-mi dau seama că știu că-s aici, da’ mă fac să stau la ghișeu până am impresia că prind rădăcini, înainte să se deranjeze să-și miște fundu’ și să vină în față. Și după aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe una din ferestrele aflate la înălțimea trotuarului, v-am văzut râzând, sărutându-vă, stingând mucurile în scrumieră. Eram un bărbat de cincizeci și cinci de ani, elegant și singur, care se plimba noaptea, iar voi erați acolo jos, dincolo de ferestruicile acelea cu zăbrele, unde câinii se opresc să amușine, erați atât de tineri, atât de uniți. Sunteți frumoși, Angela, vroiam să ți-o spun. Foarte frumoși. V-am pândit, aproape rușinându-mă, cu aceeași curiozitate cu care un bătrân ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
indecente și acum eram inutil ca un terorist mort. Sala de operații era deschisă și în dezordine, pe coridor un bărbat în halat se ducea spre baie cu un sul de hârtie igienică în mână. M-am aplecat puțin spre ferestruica de la sala de operații să le salut pe asistente și pe medicii care mă ajutaseră. Coboram cu liftul și în mine era doar bărbatul împotriva căruia luptasem. La ușa de la parter nu mai era nimeni, iar dincolo de ea exista o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
linoleumul cu picioarele scaunului. Am traversat bucătăria pe vârfuri. Când am ajuns pe covorul din sufragerie, am sărit peste locul de lângă scări, care scârțâie întotdeauna, apoi am luat în brațe peretele din stânga ca să nu fiu în raza de vedere a ferestruicii înguste și înalte de lângă ușă. A trebuit să mă opresc și să mă uit pe vizor. De sub un chipiu, o față albă, cu trăsături răutăcioase, îngroșate, lățite și turtite de sticla distorsionată a vizorului, se uita la mine. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o zi doi țărani au coborât dintr-un vagon de marfă un coșciug croit din lemn de brad, cu blănile nevopsite și nici măcar date la rindea, din care răzbea un miros pătrunzător de carne friptă. Aplecat să privească prin mica ferestruică a capacului țintuit, am zărit un craniu cenușiu, cu fața pământie și urechile topite. Așa, cu ochii aceia scurși, sub dârele albe ale sprâncenelor arse, adânc arcuite și cu buzele prăjite ce se străduiau parcă să spună cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă aruncam cu bucurie în valurile mării, și acumă nicăieri și niciodată nu voi fi mai sigur decât aici, în înserare, la țărmul apelor eterne. Vânt puternic suflă zi și noapte să smucească pomișorii din grădinița bordeiului turcesc, cu ochiul ferestruicii de-a lungul plajei pustii. Luminița farului înfipt în capul istmului, clipește-n beznă , rar și galben. Altădată vântul limpezește cerul, gonind grămada norilor spre larg, lăsând locului luna, ca o mască de sidef cu fața smeadă de călugăriță veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ore suportasem cele mai cumplite chinuri, în inima codrului nu departe de un hoit de cal, pus acolo de momeală pentru fiarele înfometate. Comandantul batalionului poruncise să i se facă un adăpost de scânduri, între doi copaci. Își trecu prin ferestruică țeava puștii, așteptând apropierea lupilor înfășurat în blănuri. O vulpe se strecurase sub pântecul umflat al hoitului. Maiorul o așteptă să iasă, cu degetul pe trăgaci, până când, vulpea sătulă dar și destul de șireată, ca să simtă pericolul, o zbughi în zigzaguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
al poftelor mele îmi va fi scăpat de pe limbă, fiind astfel dat în vileag. La care părintele trebuie să fi tușit ușor de partea cealaltă a grilajului. Pe lângă asta, mai târziu, pe când copila cu codițe aflată de cealaltă parte a ferestruicii confesionalului își mărturisea păcatele, se pare că eu am coborât de pe bancă și m-am dus la altarul Fecioarei, pentru ca acolo, cu bună știință sau din simplă îndrăzneală, să... Nu, spun eu și pun piesa cu țânțarul lângă celelalte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și noapte sala și, în ea, moșnegii decrepiți și lipsiți de viață, apoi imediat mișcați din nou de neliniște și de accese de tuse care se perpetuau sau de ciondăneli bruște. Până când ne adânceam în somn îl auzeam vorbind prin ferestruică, blând adormitor, ca și când ar fi vorbit cu niște copii. Accentul lui lăsa să se bănuiască faptul că se trăgea din Sauerland. Uneori, călugărul fără nume îmi îngăduia o privire prin ferestruica lui. Ceea ce am văzut, caducitatea existenței umane, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Până când ne adânceam în somn îl auzeam vorbind prin ferestruică, blând adormitor, ca și când ar fi vorbit cu niște copii. Accentul lui lăsa să se bănuiască faptul că se trăgea din Sauerland. Uneori, călugărul fără nume îmi îngăduia o privire prin ferestruica lui. Ceea ce am văzut, caducitatea existenței umane, mi-a rămas atât de viu în minte, încât mă văd pe mine însumi, și anume în carne și oase, mutat, cu tot cu tusea mea tabagică deja incurabilă, într-unul dintre cele șaptezeci până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din Canada. În ciuda plângerilor repetate făcute în gura mare, supa de griș cu lapte avea întotdeauna gust de ars. Când ușor, când temeinic, un iz care voia să rămână neuitat. După noi, erau hrăniți, cu supa matinală, bătrânii. Prin ghilotina ferestruicii care dădea spre sala de mese, călugării bucătari o împărțeau cu polonicul. Și ei vorbeau cu bătrânii ca și când ar fi trebuit să le dea de mâncare unor copii. Și, deoarece căminul Caritas de pe Rather Broich mi-a oferit, timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
curtea din fund. Cu o contribuție pozitivă Dialogul cu Ortega e dintre cele mai tonice. Pune-i sare pe coadă, că omul azi ia microbuzul din Llavallol, iar mâine ne salută cum nu se poate mai plin de sine de la ferestruica trenului care transportă laptele, ăla de trece ca limbricul prin Burzaco și, o dată dus, ce mai știu eu. Spirit neliniștit, Îl putem zări pe la conferințe, academii și alte expoziții de pictură; ciugulește ici și colo, dar trebuie văzut cum asimilează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un străvechi șal peruan franjurat, de la talciocul din Lima. Lui Zach îi plăcea să mă scoată la cină în restaurante cochete, retrase. Dintre ele, favoritul meu era Jo Jo, de pe East Sixty-fourth Street. Este chiar lângă Madison Avenue, are o ferestruică pe care se văd licărind lumânări și candelabre. Aici te poți lăfăi pe banchetele tapițate cu catifea, la mescioarele lăcuite cu negru. Pereții sunt zugrăviți cu un albastru șters, iar mesele de sus sunt separate cu panouri vechi și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pădurile nu mi s-au părut niciodată lucruri statice. În termeni fizici, le cutreier, și totuși, În termeni metafizici, se pare că ele mă cutreieră pe mine, ca atunci când urmăresc un film, stând practic pe loc, În vreme ce imaginile sosite prin ferestruica aparatului de proiecție sunt cele care se schimbă; la fel cum fac și cuvintele pe pagină și scenele evocate de ele, atunci când sunt citite. Răsturnarea aceasta interioară sau mentală a mișcării reale, comună oricărei călătorii, se apropie foarte mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
lângă el, ascultându-i narația neobișnuită, devin asemenea acelor confabulatori nocturni ai poveștilor orientale, chiar dacă desfășurarea nu ar avea trama și măsura Istoriei lui Aladin și a lămpii sale fermecate. Trec prin dreptul gheretei portarului de la Spital și bat în ferestruică: Sunt inginerul X de la Exploatarea minieră Pietrosul. Am venit în problema minerilor internați la începutul săptămânii, îi explic eu, politicos, omului îmbrăcat în cafeniu, care, pe jumătate absent, scormonește într-o cutie de conservă de stavrid, cu un briceag scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i erau dați În grijă. Aveau ochii mari, umezi, lui i se păreau omenești, Înțelegători; se sprijini cu mîinile și fruntea de grumazul unuia din ei și rămase așa cîteva minute, În dunga de lumină a soarelui ce pătrundea prin ferestruica pătrată de deasupra. - „Ce știți voi?” - vorbi mîngîind fruntea răbdătoare a calului, ce știți voi ce Înseamnă să fii om!” Apoi plecă Împăcat cu el. CÎnd ajunse acasă, În curte, se mai uită o dată, ultima dată, spre cîmp, În răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]