380 matches
-
curtea din fund. Cu o contribuție pozitivă Dialogul cu Ortega e dintre cele mai tonice. Pune-i sare pe coadă, că omul azi ia microbuzul din Llavallol, iar mâine ne salută cum nu se poate mai plin de sine de la ferestruica trenului care transportă laptele, ăla de trece ca limbricul prin Burzaco și, o dată dus, ce mai știu eu. Spirit neliniștit, Îl putem zări pe la conferințe, academii și alte expoziții de pictură; ciugulește ici și colo, dar trebuie văzut cum asimilează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o lună plină și o lumină dulce în văzduh, în sat, pe iaz, pe dealuri, și liniștea stăpânea toate făpturile, iar în hanul mohorât și întunecos mortul străin se odihnea cu fața alinată, sub mângâierile tremurătoare ale unei făclii. Singura ferestruică luminată a rateșului veghea în umbra streșinei, ca un ochi neadormit. Mortul a fost îngropat după trei zile. I s-au făcut pomeni frumoase, praznic bun... Popa a mâncat și a băut la praznic, a luat pomenile; iar calul roib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu bunătate. —Bine Chivo, pentru asta, pentru că ți-a fost milă de mine, să știi că am să-ți cumpăr o păreche de cercei... Ea tăcu, apoi zâmbi. Urmă un răstimp de tăcere. Un cucoș trâmbiță înăbușit, afară. Întunericul din ferestruică slăbea. O căldură ciudată mă învăluise; sângele îmi năvălise în obraji. Nu mai puteam spune nici o vorbă; nici nu aveam ce spune. Făcui un pas; fata tresări. Întinsei brațul drept, o apucai de mijlocul strâns tare cu brâul. O simții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
numaidecât, cucoane Petrache! Îl văd că întoarce capul și privește în deal. Ridic și eu ochii mirat. Între cele două mori, care stăteau cu spetezele neclintite în văzduh, era întinsă o frânghiuță pe care atârnau rufe colorate. La una din ferestruici cineva stătea și privea; nu se vedea cine, dar se ghiceau acolo doi ochi iscoditori. Neculai Dragoș făcu un pas înapoi, cu capu-n piept: parcă voia să se hotărască, să se urce pe muncel, la sălașul lui. Apoi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în glas. Urcarăm domol clina. Găinile se culcaseră. În moara care se învârtea, un purcel își amesteca în răstimpuri guițările cu scârțâitul prelung al încheieturilor de brad. Vătaful strigă gros: —Polixenie! Aud! răspunse femeia dinlăuntru și ochii îi sticleau la ferestruica șandramalei. —Adă o dulceață ș-un pahar cu apă limpede pentru boier. Da’ repede, m-ai înțeles?... Zâmbind, Dragoș descălecă. Prin moara neclintită se auzeau dupăind pași. Mai repede, mai repede! strigă vătaful întorcându-se cu fața spre moară. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
chilia de lumină. Atunci parcă se trezi ca dintr-un grozav vis, se uită în juru-i, i se umflară nările și o năvăliră aduceri aminte, căci începu a suspina și a plânge încet. Străjerul o auzi și se apropie de ferestruica deschisă. —De ce plângi? o întrebă el. — Îmi plâng nenorocirile mele... îi răspunse ea c-o voce dulce. Și gândindu-se la codrii de dincolo de apa Moldovei și la o căsuță ascunsă sub Bâtca Corbului, își făcu socoteală că la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
special: ele erau veceurile. - Bine, dar unde se duceau toate cele pe care le slobozea omul? îl întreb pe... ghiduș. - Jos. Mai ales în capul oaspeților nepoftiți - râde cu poftă omul. Deasupra porții de intrare în fortăreață se află o ferestruică în formă de cruce. Șugubățul ghid ne explică: - La această cruce nu se închina nimeni, prin ea se trăgea asu- pra invadatorilor. Interiorul, compartimentat, masiv și auster, te duce cu imaginația până în depărtatul timp al Evului Mediu. Cu toate încercările
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
o zi doi țărani au coborât dintr-un vagon de marfă un coșciug croit din lemn de brad, cu blănile nevopsite și nici măcar date la rindea, din care răzbea un miros pătrunzător de carne friptă. Aplecat să privească prin mica ferestruică a capacului țintuit, am zărit un craniu cenușiu, cu fața pământie și urechile topite. Așa, cu ochii aceia scurși, sub dârele albe ale sprâncenelor arse, adânc arcuite și cu buzele prăjite ce se străduiau parcă să spună cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă aruncam cu bucurie în valurile mării, și acumă nicăieri și niciodată nu voi fi mai sigur decât aici, în înserare, la țărmul apelor eterne. Vânt puternic suflă zi și noapte să smucească pomișorii din grădinița bordeiului turcesc, cu ochiul ferestruicii de-a lungul plajei pustii. Luminița farului înfipt în capul istmului, clipește-n beznă , rar și galben. Altădată vântul limpezește cerul, gonind grămada norilor spre larg, lăsând locului luna, ca o mască de sidef cu fața smeadă de călugăriță veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ore suportasem cele mai cumplite chinuri, în inima codrului nu departe de un hoit de cal, pus acolo de momeală pentru fiarele înfometate. Comandantul batalionului poruncise să i se facă un adăpost de scânduri, între doi copaci. Își trecu prin ferestruică țeava puștii, așteptând apropierea lupilor înfășurat în blănuri. O vulpe se strecurase sub pântecul umflat al hoitului. Maiorul o așteptă să iasă, cu degetul pe trăgaci, până când, vulpea sătulă dar și destul de șireată, ca să simtă pericolul, o zbughi în zigzaguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
galben. Vreun francez prosper construise casa spre sfârșitul secolului al XVII-lea ca să locuiască în ea cu soția, copiii și diverse mătuși nemăritate. Mătușile fuseseră plasate sus, la mansardă, împreună cu alte mobile inutile și neatrăgătoare și priviseră prin cele două ferestruici de pe acoperiș crâmpeiul de lume pe care și-l închipuiau că există în afara universului lor de bârfă, croșetat și recitări ciclice de mătănii. Dar mâna de profesionist a unui decorator gonise orice urmă de stafie a burgheziei franceze care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
celor de jos, de la firul ierbii. Majoritatea cărților apărute în perioada comunistă mi se par la fel de fragile și nefirești ca vițele cartofilor crescute la întuneric, în pivnițe adânci, care se întind pe pereți după sursa îndepărtată de lumină a unei ferestruici, acele vițe au morfologia specifică, chiar pot da muguri și frunze, atât doar că sunt albe și eterice, aproape transparente, fără vitalitatea sănătoasă a verdelui, rezultat din fotosinteza pe care numai lumina naturală o poate genera și întreține. În mod
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ardere, i se da voie. M-am scoborât și eu în pivniță. Acolo au dezbrăcat pe mort de toate hainele sale, și l-au zvârlit într-un cuptor de fier, care era bine încins și au închis portița. Prin niște ferestruici mici de cristal (care nu ardeau) am privit atât eu cât și alții, cum ardea mortul. În mai puțin de zece minute a plesnit și i s-a topit carnea, iar după trei sferturi de ceas, toate oasele se făcuseră
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
linoleumul cu picioarele scaunului. Am traversat bucătăria pe vârfuri. Când am ajuns pe covorul din sufragerie, am sărit peste locul de lângă scări, care scârțâie întotdeauna, apoi am luat în brațe peretele din stânga ca să nu fiu în raza de vedere a ferestruicii înguste și înalte de lângă ușă. A trebuit să mă opresc și să mă uit pe vizor. De sub un chipiu, o față albă, cu trăsături răutăcioase, îngroșate, lățite și turtite de sticla distorsionată a vizorului, se uita la mine. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
întreg grupul? Viziunea aceea fugară îi apăruse probabil prin ochii unui singur individ. Ceea ce simțise până acum nu părea să indice contactul cu un grup. Era ca un om închis într-o cameră întunecoasă, în fața unui perete prevăzut cu o ferestruică acoperită cu câteva placi transparente, care ar fi lăsat să se strecoare o lumină difuză. În răstimpuri, câte o imagine răzbătea pe acolo, lăsându-l să întrezărească lumea din afară. Imaginile reflectau, mai mult ca sigur, realitatea. În schimb, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Tavanele erau foarte joase, cu bârne vopsite În negru. Erau peste tot pânze de păianjen și șomoioage de puf pe care aș fi vrut să le ating Întruna. În camera mea, care se afla sus, la ultimul etaj, era o ferestruică. Jumătate din priveliște era blocată de acoperișul Înclinat, iar iarna, când se așeza zăpada pe țigle, nu se vedea decât pata aia albă și undeva, departe, cerul cenușiu. Rămâneam În pat cu cearșaful tras pe față, pentru că pătu rile de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
al poftelor mele îmi va fi scăpat de pe limbă, fiind astfel dat în vileag. La care părintele trebuie să fi tușit ușor de partea cealaltă a grilajului. Pe lângă asta, mai târziu, pe când copila cu codițe aflată de cealaltă parte a ferestruicii confesionalului își mărturisea păcatele, se pare că eu am coborât de pe bancă și m-am dus la altarul Fecioarei, pentru ca acolo, cu bună știință sau din simplă îndrăzneală, să... Nu, spun eu și pun piesa cu țânțarul lângă celelalte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și noapte sala și, în ea, moșnegii decrepiți și lipsiți de viață, apoi imediat mișcați din nou de neliniște și de accese de tuse care se perpetuau sau de ciondăneli bruște. Până când ne adânceam în somn îl auzeam vorbind prin ferestruică, blând adormitor, ca și când ar fi vorbit cu niște copii. Accentul lui lăsa să se bănuiască faptul că se trăgea din Sauerland. Uneori, călugărul fără nume îmi îngăduia o privire prin ferestruica lui. Ceea ce am văzut, caducitatea existenței umane, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Până când ne adânceam în somn îl auzeam vorbind prin ferestruică, blând adormitor, ca și când ar fi vorbit cu niște copii. Accentul lui lăsa să se bănuiască faptul că se trăgea din Sauerland. Uneori, călugărul fără nume îmi îngăduia o privire prin ferestruica lui. Ceea ce am văzut, caducitatea existenței umane, mi-a rămas atât de viu în minte, încât mă văd pe mine însumi, și anume în carne și oase, mutat, cu tot cu tusea mea tabagică deja incurabilă, într-unul dintre cele șaptezeci până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din Canada. În ciuda plângerilor repetate făcute în gura mare, supa de griș cu lapte avea întotdeauna gust de ars. Când ușor, când temeinic, un iz care voia să rămână neuitat. După noi, erau hrăniți, cu supa matinală, bătrânii. Prin ghilotina ferestruicii care dădea spre sala de mese, călugării bucătari o împărțeau cu polonicul. Și ei vorbeau cu bătrânii ca și când ar fi trebuit să le dea de mâncare unor copii. Și, deoarece căminul Caritas de pe Rather Broich mi-a oferit, timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ahmet se oprește scurt și se înclină, cu mâinile la piept. — Și i le dau pe Rima și pe Safya. Privirea lui Ahmet rămâne plecată. Nările lui adulmecă deja sângele lui Musa pe dalele mari, de marmură gălbuie. Din filigranul ferestruicii deschise în zid ca un ochi îm păienjenit simte privirea verde a femeii blonde furișându-se ca a unei arăboaice până la ei. Sălbatică și temătoare, fără grai, fără umbră, aproape. Atât, sună apăsat glasul lui Musa în întuneric. Sitt îl
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe pervazul parcă prea îngust pentru el. Ușa băii, vag scorojită, întredeschisă cât să zărești faianța de un alb spitalicesc și halatul moale, un pic mare pentru Alexandre, bălăngănindu-se în bătaia șuierului subțire de vânt care se strecoară pe ferestruică, un atipic triunghi colorat, cu veleități de vitraliu. Alexandre și-a notat atent în memorie toate detaliile cămăruței lui de student care se vor regăsi, fără doar și poate, în marele roman pe care orice tânăr infectat de literatură, de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acareturi, printre care un fel de șopron ce adăpostește un cuptor de uscat, și ceea ce la prima vedere pare a fi un fel de magazie de unelte, doar că-i construită dintr-o esență lemnoasa superioară și are o singură ferestruica pătrată, încastrata în ușă, cu geamul fumuriu și opac. — Știai că fulgii de porumb conțin hidrocarbonați în proporție de optzeci și patru la sută, din care opt la suta sunt zaharuri? întreba Adrian. Cufundata în lectură ziarului ei, Eleanor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
că plecarea în America o să mai întârzie puțin. Și acum și neplăcerea asta cu nebunii care-l urmăreau pe Popa. Poate cineva se uită chiar acum la ea. Mariana se sui cu picioarele pe veceu și se uită afară, pe ferestruica aia ce dădea în curticica MaxiBarului. Nu era decât bețivul ăla, săracu, care i-a murit băiatul. Popa îi zisese să-i mai dea, așa, pe datorie, că-i dăduse și lui Mișu halterele. Bețivul venea aprig, cu viteza a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
săracu, care i-a murit băiatul. Popa îi zisese să-i mai dea, așa, pe datorie, că-i dăduse și lui Mișu halterele. Bețivul venea aprig, cu viteza a mii de aripi de musculițe de oțet. Își scoase pălăria la ferestruica la care stătea Mariana și se năpusti în MaxiBar. - Mie să-mi dai înapoi halterele! îi strigă lui Mișu. - Păi nu le-ai dat pe datorie? Nu bei de ele de-o lună? - Beau! Și dacă beau, e treaba mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]