8,422 matches
-
străzi, tot ecranul calculatorului e unealta de negociere. Cel mai mult cedează la sporirea cantității. Cînd am luat cîteva tricouri-suvenir am primit cadou o șapcă și, aflînd de unde sînt, o urare surprinzătoare în română: "Fericit la tine". Adică să fiu fericit, cum am și fost în acest oraș-furnicar. Mai fericiți încă am fost descoperind o piață din Ha Noi de unde am putut lua ceaiuri și semințe. Ce va crește din ele, vom vedea. Vizita a fost scurtă din cauza căldurii care grăbește
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
să se lumineze tot mai intens până când vocea prietenului a explodat, pur și simplu, în timp ce el o îmbrățișa pe soacră-sa, Parmenia: - Mamy scumpă (în viața mea n-am întâlnit un individ mai meschin din punct de vedere moral...), sunt fericit, mă pricepi ? Fe-ri-cit! Fin'că la sărbătorile de iarnă nu mai am nevoie de... Adică, ce mai!, o iau pe doamna Andreea în loc deee... Ne uităm unii la alții îngrijorați în privința sănătății lui, doar soacră-sa, Parmenia, la el, ca
"Noi râdem unii de alții,iar Aghiuțăde toți!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10247_a_11572]
-
singurătatea culturală - pe care aici o am din plin -, sau să disprețuiesc amalgamul, pestrițul, sordidul, vanitățile, impostura sufocante? Să deplâng absența unei biblioteci serioase, a unor reviste și edituri de prestigiu, a unor dezbateri fără intermediarul hârtiei, sau să mă fericesc că am aici anonimatul la care visam din copilărie?". De fapt, ambele ipostaze sunt nesatisfăcătoare, întrucât singurătatea în cauză nu e sieși suficientă ci un rezervor de mari ambiții, fragilizând ființa, făcând-o mai vulnerabilă în fața adversităților. Pentru a nu
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
de înfățișarea ei, este o ființă al cărei apetit social a fost anihilat. În fine, mitul maternității spune că o femeie se realizează cu adevărat numai atunci cînd devine mamă. Numai că o femeie trăind cu visul alcătuirii unei familii fericite alături de un soț fidel devine iarăși o ființă căreia i-a fost diminuat instinctul competiției sociale. Și astfel, toate aceste mituri scot femeia din cursa socială a afirmării publice. Iar lucrurile se înrăutățesc și mai mult cînd femeia, mamă fiind
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
vă puteți Închipui valuri uriașe, eu de ce nu Îmi pot Închipui ancore? Continuați să aduceți câte valuri uriașe vreți, și eu voi continua să cobor ancore tot mai grele, și tot mai grele.” Totul ne este la Îndemână atunci când suntem fericiți, pentru că fericirea ne oferă forțe nebănuite și ne lasă să ne folosim maximum capacitățile corpului. Astăzi omul modern este adormit, pentru că nu Își mai Înțelege propria natură și nu știe să folosească toate impulsurile care par să Îl devoreze. Ancorate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Își mai Înțelege propria natură și nu știe să folosească toate impulsurile care par să Îl devoreze. Ancorate cum trebuie, aceste impulsuri care apar la o primă vedere sălbatice, pot fi folosite pentru a reuși aproape În orice domeniu. Fiți fericiți și vă veți recăpăta frenezia pe care ați avut-o la Începutul vieții și pe care corpul vostru o caută cu disperare Încă de atunci. Fericirea nu este o opțiune, nu trebuie să se transforme Într-o filosofie de viață
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
poetul George Filip, făcea vin din strugurii pe care tocmai Îi culesese din curte. Nu pentru el, ne-a explicat distinsa doamnă Silvia Radu, ci pentru prieteni și admiratori, care găseau Întotdeauna un pahar de vin bun la Maestru. Era fericit când putea face o bucurie celor din jurul domniei sale, așa cum se bucura și sculptorița și pictorița Silvia Radu, distinsa vestală a profesorului. A cerut o bucată de hârtie și cu mâna tremurândă ne-a scris : « Vă rog să faceți tot posibilul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ani, lucrurile s-au mai schimbat spre bine, deținuții politici au fost eliberați și am aflat ca unchiul Valeriu a ajuns în America. Ce grozav era în mintea noastră că cineva de-al nostru să ajungă în America! Veronica era fericită că unchiul ei, atașat de familia săracă rămasă la Amărăști nu a uitat-o și i-a trimis o frumoasă haină de blană. Era o imitație de blană, dar era deosebit de frumoasă tot ce venea din America ni se părea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
am gandit să-mi retez mâna dreaptă și să nu mai scriu versuri de loc, dar ego-ul mi-a zis: mai așteaptă și mi-a pus o proteză în loc. nu ai nevoie de foarte multe ca să minți că ai fost fericit. pe planetă cu vise oculte e de-ajuns să sorbim... infinit... ZMERIT că sunt flamand, sau ghetre port și frac, prin stepa asta de planeta rece, mă-nchin la stafii toate-s tot un drac; ninge sau ploua vremea noastră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
să felicitam interpreții. Ne-am întâlnit cu Kirițescu, autorul Gaițelor, care venise destul de sceptic la spectacol și l-am auzit spunându-i lui Zinelli: Așa l-am imaginat eu pe Mircea, așa cum l-ai creat dumneata. Te felicit și sunt fericit. Asta poate unde Gaițele este într-o mare parte autobiografica și cum Kirițescu petrecuse o bună parte din viață la Romă că atașat cultural, poate se vedea pe el tânăr în Mircea lui Zinelli, la fel de distins și aristocrat. După ce au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
poetul George Filip, făcea vin din strugurii pe care tocmai îi culesese din curte. Nu pentru el, ne-a explicat distinsa doamna Silvia Radu, ci pentru prieteni și admiratori, care găseau întotdeauna un pahar de vin bun la Maestru. Era fericit când putea face o bucurie celor din jurul domniei sale, așa cum se bucură și sculptorița și pictorița Silvia Radu, distinsa vestala a profesorului. A cerut o bucată de hârtie și cu mâna tremurânda ne-a scris: «Va rog să faceți tot posibilul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-l știm. Iată deci unde ne-a adus drumul romanului: de la nerăbdarea copilărească de a afla ce face Dickens cu eroii lui (chiar și cu cei nefericiți) la frică. Trans-cititorul, ca să-l numim așa, se teme de deznodământ și e fericit în cazul când romanul rămâne fără final. În cazul lui Ishiguro, trăim istoria unor clone: nici măcar iubirea dintre ele nu ne domolește groaza. Anii trec, clonele mor la treizeci de ani, după ce li se prelevează și ultimul organ vital (pentru
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
unor clone: nici măcar iubirea dintre ele nu ne domolește groaza. Anii trec, clonele mor la treizeci de ani, după ce li se prelevează și ultimul organ vital (pentru a ne ține pe noi, pe alții ca noi în viață...), și suntem fericiți când eroina decide să nu ne spună tot și romanul se încheie fără să se fi terminat, în felul următor: "Am așteptat o clipă, m-am întors la mașină și am plecat unde trebuia să ajung." De ce suntem fericiți? Fiindcă
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
suntem fericiți când eroina decide să nu ne spună tot și romanul se încheie fără să se fi terminat, în felul următor: "Am așteptat o clipă, m-am întors la mașină și am plecat unde trebuia să ajung." De ce suntem fericiți? Fiindcă nu trebuie, nu suntem siliți să ascultăm povestea până la capăt. Fiindcă am dat la o parte convenția basmului, am ieșit din convenție. Trans-romanul proclamă ieșirea din convenție (ca și cum acest lucru ar fi posibil, atâta vreme cât acceptăm să citim...). Disciplinele de
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
angajatorul român citește? Sau, luînd-o mai pe ocolite, pentru cine ați scris cartea? Sigur că nu prea are timp să citească, dar asta nici nu mă surprinde, nici nu mă revoltă. Dacă măcar cîțiva angajați ar citi cartea, aș fi fericită. Pentru că atunci cînd o scriam, mă adresam în gînd tuturor celor pe care i-am intersectat în viața bucureșteană. Cartea mea rezultă dintr-un dialog cu ei. Exigențele lor, indignările lor, ridicările de umeri, colțurile buzelor lăsate în jos a
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
ani, lucrurile s-au mai schimbat spre bine, deținuții politici au fost eliberați și am aflat ca unchiul Valeriu a ajuns în America. Ce grozav era în mintea noastră că cineva de-al nostru să ajungă în America! Veronica era fericită că unchiul ei, atașat de familia săracă rămasă la Amărăști nu a uitat-o și i-a trimis o frumoasă haină de blană. Era o imitație de blană, dar era deosebit de frumoasă tot ce venea din America ni se părea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
am gandit să-mi retez mâna dreaptă și să nu mai scriu versuri de loc, dar ego-ul mi-a zis: mai așteaptă și mi-a pus o proteză în loc. nu ai nevoie de foarte multe ca să minți că ai fost fericit. pe planetă cu vise oculte e de-ajuns să sorbim... infinit... ZMERIT că sunt flamand, sau ghetre port și frac, prin stepa asta de planeta rece, mă-nchin la stafii toate-s tot un drac; ninge sau ploua vremea noastră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
să felicitam interpreții. Ne-am întâlnit cu Kirițescu, autorul Gaițelor, care venise destul de sceptic la spectacol și l-am auzit spunându-i lui Zinelli: Așa l-am imaginat eu pe Mircea, așa cum l-ai creat dumneata. Te felicit și sunt fericit. Asta poate unde Gaițele este într-o mare parte autobiografica și cum Kirițescu petrecuse o bună parte din viață la Romă că atașat cultural, poate se vedea pe el tânăr în Mircea lui Zinelli, la fel de distins și aristocrat. După ce au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
poetul George Filip, făcea vin din strugurii pe care tocmai îi culesese din curte. Nu pentru el, ne-a explicat distinsa doamna Silvia Radu, ci pentru prieteni și admiratori, care găseau întotdeauna un pahar de vin bun la Maestru. Era fericit când putea face o bucurie celor din jurul domniei sale, așa cum se bucură și sculptorița și pictorița Silvia Radu, distinsa vestala a profesorului. A cerut o bucată de hârtie și cu mâna tremurânda ne-a scris: «Va rog să faceți tot posibilul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și „viața virtuoasă”. Poate chiar mai mult, pe alocuri cele două par tratate ca sinonime. Această alăturare până aproape de identificare a fost observată și în cuprinsul celei de a șasea omilii din tratatul Omilii la Fericiri, unde fericirea a șasea („Fericiți cei curați cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu”) este apropiată de pasaje biblice precum Ioan 1, 18, care vorbesc despre caracterul inaccesibil al dumnezeirii. În De Beatitudinibus, Sfântul Grigorie susține că a-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
spre alta mai de sus, într-o urcare necontenită, înaintează de-a pururi, prin cele și mai înalte, spre Cel nehotărnicit”<footnote Ibidem, omilia a VIII-a, p. 223; cf. Chișcari Ilie, op. cit., p. 600. footnote>. Astfel, „ ... se cuvine să fericim sufletul pentru acestea, ca pe unul ce a ajuns în urcușul spre înălțime la treapta cea mai de sus între cele dorite. Căci ce fericire mai mare s-ar putea cugeta, decât a vedea pe Dumnezeu? Dar și aceasta fiind
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
o nenorocire în suflet să nu fie în binele acela și-și va face din viața de aici o viață de plâns” (Ibidem, p. 351). Dar arată de ce nu trebuie să concepem o metafizică a tristeții, pentru că „de aceea Cuvântul fericește plânsul: nu pentru că îl socotește fericit în el însuși, ci pentru ceea ce vine din el” (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, III, p. 355.), așa încât „nu plânsul îl laudă Cuvântul, ci cunoștința binelui, căreia îi urmează pătimirea întristării pentru motivul
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
fie în binele acela și-și va face din viața de aici o viață de plâns” (Ibidem, p. 351). Dar arată de ce nu trebuie să concepem o metafizică a tristeții, pentru că „de aceea Cuvântul fericește plânsul: nu pentru că îl socotește fericit în el însuși, ci pentru ceea ce vine din el” (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, III, p. 355.), așa încât „nu plânsul îl laudă Cuvântul, ci cunoștința binelui, căreia îi urmează pătimirea întristării pentru motivul că nu mai are în viața
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
aș zice aproape instinctiv al abnormului, grotescului instituțional. Regăsim acest abnorm în șabloanele discursurilor oficiale, dar pînă și în încercarea copiilor de a scrie o poezie patriotică cu asistența călăuzitoare a unui adult: "Zi o rimă la partid iubit" "Sunt fericit". Cătălin Mitulescu nu lasă nimic să devină tragic, fatal, printr-o reconversie magică a actului crud în farsă, o farsă din care nu lipsesc gesturile autentice, pregătirile pentru fuga în Occident, încercările de sinucidere ale lui Lalalilu (cea prin electrocutare
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
Așa se face istoria. (Arthur Schopenhauer) De când sunt pe lume am studiat fericirea, și de atâta studiu am devenit melancolic de tot. (Johann Nestroy) Cei mai proști țărani au vacile cele mai fericite. (Jeremias Gotthelf) Dacă tot nu pot fi fericit, măcar să mor frumos. (Edmond Rostand) De-a-lungul vieții, oamenii trăiesc următoarea experiență: mai întâi ies la lumină, la loc deschis; după mulți ani constată că nu era decât gura sacului care se strânge tot mai tare, mai sumbru, în jurul lor. Pentru
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]