715 matches
-
-o nu se mai știe. Generații de elevi au preluat-o de la înaintașii lor. Și profesorul a aflat de ea. Auzi, tu! mai zice câteodată, mirându-se. Să-i spună lui Tamerlan! Că doar n-a îngrozit el lumea ca ferocele învingător al lui Baiazid Ilderim. Mimează severitatea, e drept, ca orice profesor care se respectă. Măcar aparențele să fie păstrate, dacă nu altceva. Dar toată lumea știe că, de fapt, e pita lui Dumnezeu. Bătrânul dascăl alege cu grijă întrebările pe
TAMERLAN de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369255_a_370584]
-
bănuiți că ar fi revoluționari, sanculoți și carbonari. În viziunea tînărului Alecsandri, atmosfera este apăsătoare și grotescă. Dacă părinții, marii boieri patriarhali, se arată indulgenți față de exaltații lor fii capete înfierbîntate care se agită în numele civilizației moderne -, grecii parveniți sînt feroci; prefecții, membrii adunării ignoranți și proști; militarii cu epoleți goi incapabili să tragă sabia. Divizările culturale și politice se mai traduc, în această primă jumătate a secolului al XIX-lea, prin alegerea simbolică a straielor și a felului de viață
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cu una. Îmi închipui că în birtul de la care, probabil, tocmai au ieșit, cel mai în vîrstă, a cărui chelie strălucește ud sub lună, i-a făcut curte fîței cu decolteu criminal, iar acum, în consecință, suportă prelucrarea tînărului mascul feroce, partenerul ei: la două-trei minute, încasează cîte un cap în nas, amețit fiind neavînd timp să se apere; nu fuge pentru a nu fi ajuns și călcat în picioare, sau poate suportă loviturile ca să-i dovedească decoltatei virilitatea. Ceea ce mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tradus acum al Polirom) Jonathan Coe își surprinde, undeva, pe doi din puștanii săi protagoniști într-un dialog de-a dreptul năucitor prin umorul lui involuntar. Într-o chestiune deloc umoristică, dacă avem în vedere că-i vorba de drama feroce a Războiului Rece. Aflați, în anii '70, în vîjîiala Berlinului (de Vest, evident) cei doi punkrockeri Benjamin și Philip, au următorul dialog: "Chiar, de ce-ar fi Berlinul ăsta împărțit? se-ntreabă Philip. Întotdeauna m-am întrebat. Habar n-am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
grave și nu se poate îndrepta munca fără lichidarea lor neîntârziată. Prin aceasta noi nu subapreciem și nu vrem să reducem din munca extrem de grea, de mare răspundere, care a dat și unele rezultate în lupta cu dușmanul cel mai feroce al regimului nostru. Analizând mai adânc cauzele fundamentale ale lipsurilor, după părerea noastră sunt următoarele: a) Din analiza făcută până acum, reiese că dacă cu restul aparatului de Stat noi am avut o poziție justă, preluându-l de la burghezie și
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
de a sta de vorbă cu Pătrășcanu. Este foarte frumos într-un proces când acuzatul vine și recunoaște tot. El știe bine că nu se poate aștepta la nici o milă din partea noastră și de aceea vorbește așa. Este un dușman feroce. A ieșit așa un material de bogat, bun și pentru istorie, pentru piesă de teatru și cinematograf, cu fapte reale, nu lucruri imaginate. Și reprezintă o perioadă foarte lungă, cea mai zbuciumată, de formație a regimului. Mai avem în curând
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
în măști de fiara, Inspirînd taină; și ei purtară torțe: amețitoare fumuri În jurul Templului rostogolescu-se; și luat-au Soarele arzînd că pară peste Los 30 Și, cu mașinării imense jos rostogolindu-l, siliră sfera Groaznică. Soarele, împurpurîndu-se precum un leu feroce-n lanțuri 224, Se coborî la sonul instrumentelor care-înecară huietul De roți dogite și răcnetele-ngrozitoare a' sălbăticiunilor Ce trăgeau rotile carului Soarelui; și Soarele îl așezară 35 În capiștea lui Urizen să dea lumină-Abisului, Să lumineze-n timp de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fumatul poate ucide. Mai ales că vigilentele servicii nu dorm niciodată! II. Cine este odiosul criminal Rudolf Zak? 1. Avertisment: Voința de putere naște prin ea însăși satisfacție." Breaking News: În localitatea Vișinul Alb, populația trăiește sub teroarea unui bandit feroce. 2. Faptele: În localitatea Vișinul Alb (comuna Vișinul) au fost semnalate trei crime la interval de doar patru zile, așa că procurorul Doctor Ralf Lalazor 3, însoțit de patru jandarmi, a descins în dimineața zilei de 4 aprilie la locul faptelor
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
că oficialitățile nu și-au făcut pe deplin datoria, depistând într-un timp record făptașul, pe numitul Rudolf Zak și dispunând arestarea acestuia pentru culpa de triplă crimă. Așa că, deși în localitatea Vișinul Alb populația trăiește sub teroarea unui bandit feroce, știrea aceasta nu mai constituie Breaking News. Mai ales că a apărut și observația de bun simț cum că nici nu există vișini albi. De unde, atunci, o localitate cu un asemenea nume? Așa că, fiind rezolvat cazul, mai bine să nici
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
firavă) a dandy-lor eterni. Cel puțin așa Îi vor socoti, peste ani, câțiva dandylogi Împătimiți. Despre von Kaunitz, Barbey d’Aurevilly nu se poate stăpâni să nu comenteze, Într-un apendice la o notă din opul dedicat lui Brummell, egoismul feroce, modul nonșalant cu care prințul Wenzel Anton von Kaunitz-Rietberg Își compune zilnic „maiestuoasa frivolitate” a unei toalete. Nimic nu-l poate smulge de la complicatul și prelungul ritual al Îmbrăcatului, parfumatului, pudratului. Nici măcar agonia și moartea protectoarei sale, Însăși Împărăteasa Austriei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
intrau prin saloane Într-un nor de parfum. Dacă n-ar fi fost Învăluiți de miresme, cu siguranță că li s-ar fi simțit mirosul de sânge”2. Frumoșii spilcuiți erau maeștrii asasinatului politic, În războiul declarat nu mai puțin ferocilor sans-culottes. Arta stiletului mânuit cu diabolică plăcere și cu o desfătare de-a dreptul estetică se va transmite și ea, stilizată sau nu, atât dandy-lor reali, cât și celor deveniți personaje În veacul următor. După cum o altă ciudățenie a Muscadinilor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cele mai imprevizibile culori, e drept, toate stinse, baston de bambus, o orhidee la butonieră, un aer solemn-rigid), dar și Înșelătoarea apariție a unui diletant Însetat de glorie. O spune cu cinism Jean Lorrain, el Însuși dandy „de o inteligență feroce, prinț al pederastiei și al măgăriei fără antidot”2. Pentru el, Marcel Proust e „unul dintre acei tinerei din lumea bună care suferă de literatură, de slăbiciuni elegiace, de mici nimicuri de eleganță și subtilitate, de tandreți vane, de flirturi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
unui text atât de sumar. De altfel, clasicii socialismului nu vor detalia niciodată în intervențiile lor, uriașele probleme ridicate de o repartiție socialistă "dreaptă". Experiențele statelor socialiste vor fi, și din această cauză, extrem de diverse, mergându-se de la un egalitarism feroce, până la posibilitatea oferită unor oameni de a face mici afaceri și de a obține câștiguri și averi substanțiale. În aceeași lucrare, "Critica Programului de la Gotha", Marx detaliază, încercând să se facă înțeles. El consideră că elementul principal legat de repartiție
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
C. actualizează opinii gheriste, exemplificând tendința „pozitivă” cu operele unor Anatole France, Jack London, Upton Sinclair și Maxim Gorki. Tot atunci, recenza elogios volumul de versuri al lui D. Th. Neculuță. La I. L. Caragiale, detecta un aparent scepticism și „un feroce egoism de artist”, blamabile în sine, dar existența, în profunzime, a unei revolte perpetue și a geniului reprezintă un argument de autoritate. În forul intim, C. avea un orizont mult mai larg. Un personaj al său, căruia îi împrumută mult
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
De „cazurile” vieții literare se ocupă în paginile revistei și St. Georgescu Olenin. Sosirea în Franța, după extraordinara carieră literară românească, a lui Petru Dumitriu (Păstârnacul reperist, 186/1960) sau apariția cărților lui Constantin Virgil Gheorghiu (Un român renegat, arivist feroce, 183/ 1960) sunt tot atâtea prilejuri de amendare a atitudinii morale a scriitorului român. Sporadic, este prezent și Virgil Ierunca, de cele mai multe ori însă cu texte reproduse după alte publicații ale exilului. M.P.-C.
COURRIER ROUMAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286456_a_287785]
-
ce nu este de acest domeniu. Și comparația, si metaforă evidențiază o implicație comună (tertium comparationis); întemeiate ambele pe analogie, au în comun disimetria presupozițională și disimetria referențiala. Când spunem că omul este feroce că lupul, presupunem că lupul e feroce și afirmăm că și omul este astfel. La fel, când spunem că omul e lup pentru om, proprietatea comună e implicită, dar ea e presupusa de cel care face analogia. De aceea, nici comparația, nici metaforă nu sunt simetrice în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
roz și pur, Vis de-albastru și azur, Te mai văd, te mai aud!" (G. Bacovia Note de primăvară) "Cum e divin albastrul și dușmănește răul, Cum e gelosul galben adesea fad, banal, Ce indiferent e roșul, arzând și ce feroce, Când verdele-i speranța și rozul dulce nuntă." (Maurice Utrillo Act pictural) In operele de artă, fiecare artist este creatorul unui limbaj plastic; deci modalitățile de exprimare și expresie, culorile și formele nu pot fi circumscrise într-un vocabular general
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
acolo Încât și lumina care se reflecta În ochelarii lui Crabbin i se părea un motiv În plus de enervare. Nu e decât unul care distrează poporul, spuse Crabbin. Și de ce dracu să nu fie? Întrebă Martins pe un ton feroce. O, știți...voiam doar să zic... Că era Shakespeare?” Situația ajunge și mai Încurcată cu cât Crabbin care, Încercînd să vină În ajutorul unui scriitor care nu a citit cărțile despre care vorbește, și nici nu le-a scris, se
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
În care m-am născut. Singurul lucru de care mi-amintesc e că mieunam Într-un loc Întunecat și umed. Acolo am văzut pentru prima oară o ființă umană. În plus, așa cum am aflat ulterior, făcea parte din cea mai feroce specie a oamenilor, studenții În chirie. La prima sa Întîlnire cu specia umană, naratorul-pisică, cel care va rămâne anonim pe durata Întregului roman, nu are deloc noroc. Încape, Într-adevăr, pe mâna unui student care o maltratează și se trezește
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
că excelează prin subtilitate În sesizarea a ceea ce este unic și inexprimabil În „mișcările inimii”). Μ Trăim astăzi, Într-adevăr, o criză a valorilor? Unii susțin că da, deoarece viața celor mai mulți dintre noi se desfășoară fără suflet, fiind subordonată unor feroce interese personale, egoiste. Nesiguranța, frica chiar de ceea ce ar mai putea pune la cale cei din jurul nostru reprezintă dovezi ale declinului moral al lumii de astăzi. Alții, dimpotrivă, cred că libertatea pe care o avem În prezent de a ne
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
aș putea spune - de a duce până la capăt „Dezvoltarea”: a produce și a consuma. Portretul-robot al acestui chip încă alb al noii Puteri îi atribuie vag acesteia trăsături „moderne”, datorate toleranței și unei ideologii hedoniste perfect autosuficiente, dar și trăsături feroce și substanțial represive: într-adevăr, toleranța este falsă, pentru că, în realitate, nimeni nu a trebuit să fie vreodată atât de normal și de conformist cum este consumatorul; cât despre hedonism, acesta ascunde în mod evident o determinare de a prestabili
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
au la dispoziție, la vulgaritatea cea mai frustă. Împreună cu alții, peste care trec din motive de spațiu și de stimă, în apărarea lui De Marsico a intervenit și Giorgio Bocca 1 (L’Espresso, 9 februarie 1975). Deloc surprinzător. Sexul cu ferocele sale intoleranțe este o zonă încă nebătută a conștiinței și a cunoașterii noastre. Puritanismul lui Bocca este bine cunoscut. Așadar, în domeniul acesta, el nu poate decât să recurgă la locuri comune, întotdeauna dătătoare de siguranță, fapt ce conferă limbii
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
amărăciunea cumplită a deziluziei și a ceea ce o consolează. „Neadaptații” își vor fi urmat calea în continuare, iar acum or fi încă acolo, ducându-și viața amărâtă în straturile culturale inferioare, în nopțile unui oraș devenit iremediabil urât, gol și feroce. Doi dintre ei au murit tragic. Despre unul, „cercetarea” o spune, cu un curaj laconic. Despre celălalt, Eros Alesi, avem informații dintr-o antologie publicată acum câteva luni de Editura Mondadori, care cuprindea câteva versuri amărâte de-ale lui. Într-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
îl ajunge chemarea celuilalt univers, pe care îl simte ca fiind superior. Superior, dar străin. Iremediabil străin. Într-adevăr, imediat ce, soldățel abia recrutat, pleacă în primul război mondial, entuziasmul și curiozitatea sa discreditează dintr-odată vechea lume cu violența sa feroce și idioată. Privirea pe care băiatul De Gaetano o aruncă asupra lucrurilor provine dintr-o asemenea îndepărtare și este atât de străină, încât le sărăcește și le ridiculizează, politic și ideologic, măcar în aceeași măsură în care, dimpotrivă, le valorifică
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
aceasta este o instituție de „mămăligari”. Părintele Vipera, care cu o încetineală și o rotunjime lingvistică demne de un dialog socratic-boccaccian joacă în celulă rolul avocatului diavolului (adică al Legalității și al Cumsecădeniei cel puțin pedagogice), nu este mai puțin feroce și lipsit de morală decât Naratorul. Dialogurile (în stilul Philosophie du boudoir) ce alternează cu narațiunea sunt perfect sacrilege, iar asta fără ca persoanele aflate în dialog să-și piardă vreodată calmul deplin și să se enerveze. Pe lângă elocvența tăcerii „mafiote
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]