446 matches
-
în sistem și se pare că există elite, seniori ai războiului care asta doresc. Numai că de data aceasta, la cîtă forță tehnologică s-a acumulat și la cîtă lipsă de măsură și dorință de dominație, la cîtă ură și ferocitate pentru care ne-ar invidia toți marii prădători din lumea animalelor, la cîtă viclenie și minciună, mă tem că un nou război, inevitabil global, ar putea fi și ultimul. Suntem suficient de inconștienți în acest sens. Noroc că forțe superioare
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Lucrurile nu trebuiau lăsate să escaladeze pînă aici. Dorește cineva un nou război mondial? Adică, ții Turcia pe tușă aproape două decenii (ce bună ar fi fost acum Turcia în interiorul Uniunii Europene!), bombardezi Balcanii n-am înțeles de ce cu o ferocitate acuzatoare, inclusiv în noaptea de Înviere, și-acum te-ai trezit să faci parteneriate estice pînă la granița cu Marele Urs și să lansezi invitații Ucrainei, care nu are o stabilitate instituțională și o tradiție politică drept stat, deci e
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Sunt adulmecați de urși și lupi, care pândesc, răbdători. Mârtani sălbatici și râși perfizi dau târcoale cocoșilor de munte cocoțați în arbori. Jderi râvnesc la pârși care țopăie pe crengi. Din scorburi, bufnițe ochesc cu agerimea lor spre hârciogi speriați. Ferocitatea răzbate în natură din întunecimea adâncurilor. Din păduri se aude zgomotul surd și prelungit de oase zdrobite între caninii ascuțiți ai fiarelor flămânde. Ajunși în desișuri, găsim colți de mistreți, oglindiți în luciul știuleților și ghindelor. Păzesc scroafe care alăptează
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
întreaga noastră cultură ne îndeamnă metodic să recurgem la toate experiențele, să ne debarasăm de blocajele și de inhibițiile noastre, să trăim plăcerea la maximum, să devenim un fel de atleți ai libidoului. Sub aparența permisivității ar progresa, de fapt, ferocitatea normelor recordurilor ce pot fi omologate, măsurate, un hedonism cantitativ și obligatoriu care reușește mai curând să complexeze oamenii decât să-i dezinhibe. Astfel încât dreptul la plăcere proslăvit de generația rebelă a devenit o somație, o „corvoadă”47, un fel
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
4); furios (4); monedă (4); pădure (4); periculos (4); pisică (4); regele junglei (4); teamă (4); dolar (3); eu (3); impunător (3); mîndrie (3); mîndru (3); pericol (3); ron (3); valută (3); zoo (3); Africa (2); avere (2); curajos (2); ferocitate (2); greu (2); împărat (2); lider (2); lup (2); luptă (2); de mare (2); neînfricat (2); rac (2); răget (2); rece (2); savană (2); sălbăticie (2); unu (2); urs (2); admirație; ager; agresiv; ambiție; animal fioros; animal sălbatic; animale; antilopă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
viclenie(2); Adrian; agățos; agresie; agresiune; agresiv; agresivitate; agresor; alb; alfa; animalele; arhaic; așteaptă; atenție; auuu; bătăuș; bine; blană aspră; canistră; capra cu trei iezi; capră; ceartă; cruzime; dinte; dog german; drăgălaș; droguri; dureros; dușman; eu; excitant; familial; fascinație; fericire; ferocitate; fi; fidelitate; ființă; flori; îi este foame; foc; frumusețe; fură; furie; gașcă; găină; gălăgie; groază; hapsîn; harță; hoț; indiferență; inimă; instinct; ispită; istorie; înfometat; înfricoșător; înșelător; jivină; lacrimi; leș; lobo; loialitate; lulea; lup; luptător; mascul; măreț; mister; mîrîit; moarte; de
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
vede peste tot absența unei întemeieri autentice, care să nu fie măcinată de absurd, Cioran acuză cu fervoare impostura din jur. Convingerile, credințele, iluziile altora, pentru că nu le poate el însuși trăi, i se par consecința unei mimări. Cu o ferocitate aproape dementă, acuză lumea de prefăcătorie și de mistificare. Iată: „În toate și în toți simt impostura, peste tot văd iluzie și minciună. În consecință, relațiile mele cu ceilalți sunt grav compromise. Când întâlnesc un om adevărat, primul impuls este
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Magheru. Așezat la mijloc de "Rău și Bun", viii sunt legați de cei morți, astfel că moartea este privită cu seninătate. Îi lipsește poetului credința în superioritatea acestei lumi în care se refugiază, de aici sentimentul de groază generat de ferocitatea secolului, apocalipsa nopților ne trimit la Trakl: "Edict cu animale care dorm tihnite/ în câmpuri cu ovăz și mentă ninsă/ La gât ființele au clopote care ascut cuțite/ și mâini în care viața se-ncumetă prelinsă" și sfârșitul este inevitabil
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se desfășoară noaptea. O noapte ploioasă, de septembrie, cînd totul miroase a mucegai, a stătut, cînd umezeala a uniformizat culorile, cînd iritate de îndelungate ceasuri de așteptare nătîngă, instinctele năvălesc devastator. O stare de semi-somnolență, de slăbiciune neputincioasă, metamorfozată în ferocitate, domină atmosfera acestei prelungite agonii, în care tragedia te face să rîzi, comedia să plîngi" (Goana pe nisip, Editura bybliotek, 2012, p.71). E o viziune originală, profundă, și simpla descriere în cîteva rînduri a spectacolului, te face să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pentru uciderea lui Marie poate fi condamnat la spânzurătoare. Regizorul nu a concretizat scenic acest final, din cele trei sugerate de Buchner, dar ideea lui plutește permanent în reprezentație, spânzurătoarea fiind o amenințare generală a lumii ce își dezlănțuie cu ferocitate pasiunile. La rândul său Daniela Codarcea completează scenografia, prin costumele create Marelui Grup, costume ce individualizează, fără ostentație fiecare personaj. Pentru lumea din piață prezența circarilor este... un eveniment la fel de important ca și venirea soldaților. Publicul vrea circ... Din grup
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
O dorește pe Liubov cea din copilăria sa. Îndrăgostit de femeia de atunci, Lopahin începe să iubească si livada de vișini. Imaginea pe care ne-o oferă actorul în lectura scenică a lui Visarion nu este cea a durității, a ferocității și a vulgarității, nu sugerează puterea cuceritorului îmbogățit. Lopahin dărâmă perdele, mută oglinzi, trage cortina de fier peste această lume, dar nu e un învingător. Are bani dar nu e în stare să fie fericit, nu se simte împlinit. După ce
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
viața, pentru că este mai creativă decât frumusețea, filosoful spune: "pentru că ură este mai dinamică, afectează în profunzime, dă naștere evenimentelor interioare; bestialitatea a existat dintotdeauna, acum este mai puternică din cauza progresului, totul s-a agravat, există o stare acută de ferocitate, omul a fost întotdeauna nebun, dar cu grade diferite de nebunie, eu cred că nu are leac, e condamnat să fie nebun. De aceea e mai productivă ură decât frumusețea"99. În ciuda a toate, spre deosebire de Cioran, Sábato se intoarce mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
crizele naratorului-personaj, alteori o stare de euforie inexplicabilă: Ori de câte ori intram în spațiul lor, același leșin și aceeași amețeală mă cuprindeau. Adevărate capcane invizibile, plasate ici-acolo în oraș, întru nimic deosebite de aerul ce le înconjoară ele mă așteptau cu ferocitate să cad pradă atmosferei speciale ce conțineau. Un pas, un singur pas dacă făceam și intram într-un asemena spațiu blestemat, criza venea inevitabil 199. Astfel de spații sunt în Întâmplări în irealitatea imediată: parcul orașului, malul râului, unele odăi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de a crea ,,paratopii spațiale" chiar în lumea în care i-a fost dat să trăiască. Astfel, senzația și convingera pe care o are naratorul-personaj este aceea că nimic în lume nu poate merge la nesfârșit, într-un final chiar ferocitatea lucrurilor se epuizează, ,,locurile rele" devin ,,locuri bune". Odaia ,,spațiul paratopic bivalent", deoarece aici crizele se produc ,,mai ușor și mai des,"203 devine în Vizuina luminată ,,o insula proprie și secretă, un oraș al meu viu și animat, înconjurat
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care îi trage un pumn în stomac lui Colin, fără nici un motiv, în mintea bolnavă a aceluia fiind un test de bărbăție), în conivență cu aluziva curte făcută de Caroline, dezgustătoarea gazdă, nevrotică, frustrată erotic, cu scăpărări de demență și ferocitate în priviri. Scăpați teferi și de data asta, Colin și Mary sunt cuprinși de o subită frenezie erotică, incitați să se reinventeze, să-și dea un nume, tot așa cum i se dă un nume unui nou-născut. Persistă însă o amenințare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
formă feminină ivită/ din față: ovalul ei e exact, or merge împleticit, lent,/ cu siguranța lucrurilor moarte ca un soare placid/ închizându-se-n boltă, dezvirginarea ei s-a întâmplat/ în noaptea care a trecut și gura ei întredeschisă/ dezvăluie ferocitatea și albeața dinților;/ carnea ei a simțit cu acuitate în delirul masculului/ exactitatea și răceala unui sicriu ca o compactă formă/ în aer". Aproape fără excepție, poemele thanatice sunt, ca și aici, impregnate de un puternic erotism și, invers, poemele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
invazia iminentă a șobolanilor. Wilhelm Temerarul își îndeamnă cetățenii să lupte alături de soldați împotriva nesfârșitelor șiruri de inamici și să învingă o dată pentru totdeauna: "O clipă doar se păru că năvala poate fi oprită. Dar șobolanii, care erau de-o ferocitate îngrozitoare, deveneau dușmani de neînvins. Se urcau pe luptători, pe spate, pe piept și pe mâini până la gât, unde mușcau adânc, încât soldații se prăbușeau neputincioși, urlând de durere și murind în chipuri de nedescris". Această adevărată apocalipsă zoologică este
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Moloch) ar putea alina decepțiile provocate de socialismele Estului. Căderile lor îmbie "spre imperialisme tehnocratice la fel de sumbre și de feroce precum cele ale capitalismului anilor 1850". (Op. cit., p. 230) Cel puțin în România se resimte tot mai greu această sumbră ferocitate molochică. Cât privește "reîntoarcerea" lui Hermes, vedem că ia forma opoziției față de "demitizarea" derulată de două secole încoace de către biserici, de statele burgheze, socialiste ori militariste. Sunt tot mai impresionante cruzimile acestor dispute. Procesul demitizării "a dat gata, în câteva
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ca un bust și doar o gheară abandonată la marginea compoziției face aluzie la natura sa hibridă, monstruoasă. E ca și cum această animalitate s-ar fi resorbit în ceea ce sfinxul are aparent uman, chipul. De altfel, artistul disociază himerele sale de ferocitatea naturii bestiale pe care o presupune corporalitatea lor animală, în atitudinea lor nu se mai regăsește nimic din ambiguitea sfincșilor decadentismului, sfincși cu chip de femeie, păstrând indecidabilul virtualităților punitive în reflexul seducției pe care o exercită prin feminitatea lor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
op. cit., care este bazată pe surse provenite din ziare, arhive penale și balade populare. Amploarea din secolul al XIX-lea a senzaționalismului neînfrînat al ziarelor în relatarea actelor de violență accentul pe acapararea știrilor de ultimă oră, afirmații despre nemaipomenita ferocitate a criminalilor, reportaje despre detalii înspăimîntătoare este prezentată detaliat în Thomas Boyle, Black Swine in the Sewers of Hampstead: Beneath the Surface of Victorian Sensationalism, New York, 1989. Fetișul violenței împotriva femeilor din timpul perioadei Weimar este documentat în Maria Tatar
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
ceea ce era Charles Trenet în cîntec. Îți mulțumim Pierre Dac că ne-ai închis atîtea uși! San-Antonio (Emballage cadeau, Ed. Fleuve Noir) Omagiul adus lui Pierre Dac de către San-Antonio pune laolaltă doi autori pe care îi leagă umorul, ironia și ferocitatea ludică. Să-l citești pe San-Antonio într-un epigraf care îl prezintă pe Pierre Dac și opera lui, înseamnă să alături doi oameni, două stiluri care își asigură mutual originalitatea. În plus, chiar titlul cărții din care este extras citatul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
fost conferit de-a lungul istoriei Occidentului 74. Dacă principii Evului Mediu, mai scrie Maistre, n-ar fi fost îmblînziți, ar fi ieșit la iveală moravuri păgîne". Afirmarea autorității papale a ferit popoarele creștine de "neputința, de josnicia și de ferocitatea suveranilor de dinainte". Marile tragedii ale timpurilor moderne s-au produs tocmai din pricina prăbușirii acestei autorități, care a căzut victimă "orbirii" sau dorinței pătimașe a principilor de a fi stăpîni. Nu văd ca timpurile modeme să-și fi imaginat ceva
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de rău pentru cruzimea acestora față de oaspeții lor, mai ales; și la alții pe care toți îi laudă și-i binecuvânteză pentru bunătatea și pentru ospitalitatea lor generoasă. Din prima categorie îi citează pe: Antiphates, regele lestrigonilor, de a cărui ferocitate antropofagă s-au salvat cu greu doar Ulise și cu o singură navă; Apolodor, tiranul Casandrei; Alexandru, barbarul tiran din Fere; Falaride, faimosul tiran din Agrigento, care l-a ars pe Perillus, inventatorul celebrului taur de bronz; din a doua
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a vrut pe Quiriti, pentru arme chiar prea înclinați, să-i înfrâneze cu legi și cu teamă de "numi"; Apoi a luat măsuri pentru ca nu tot să poată cel puternic; și cu puritate a inițiat cultul sărbătorilor. Se renunță la ferocitate, predomină dreptul la forță, căci bătaia între cetățeni este mârșavă. După cum spuneam, cititorul descoperă în aceste versuri și în altele de acest fel, o atitudine oarecum polemică, chiar dacă nu evidentă, ci numai implicită. Ovidiu nu vrea sau nu poate cânta
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
călăreților și pedestrașilor să țâșnească din păduri și să spârcuie coasta dreaptă a vrăjmașului. Totodată, la semnul hotărât, alte pâlcuri moldovene au lovit vrăjmașul din spate. Otomanii însă erau puzderie și știau a se bate cu meșteșug mare și cu ferocitate înspăimântătoare. Deveniseră nespus de furioși că românii îi momiseră până aici, flămânzindu i, ostenindu-i și obligându-i să tremure de frig, și ei și caii. Dar furia asta se învenina sub loviturile neașteptate ale oștirii române. Cătau să-și
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]