410 matches
-
pelvisul renal și ureterul care drenează urina din tubii nefronilor la vezica urinară; -transformarea (conversia) sau diferențierea celulelor mesenchimale din imediata vecinătate a vârfurilor mugurilor în celule epiteliale polarizate (care vor forma unitățile nefretice alcătuite din glomerulii și tubii) și fibroblastele interstițiale (fig. 2.3); o parte din fibroblastele interstițiale formează celule ce secretă eritropoietină în rinichiul matur. A. Formarea blastemului metanefretic (ziua 28) din partea caudală a mezodermului intermediar. B. Formarea mugurelui ureteral (ziua 32) din canalul mesonefrosului și creșterea lui
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
tubii nefronilor la vezica urinară; -transformarea (conversia) sau diferențierea celulelor mesenchimale din imediata vecinătate a vârfurilor mugurilor în celule epiteliale polarizate (care vor forma unitățile nefretice alcătuite din glomerulii și tubii) și fibroblastele interstițiale (fig. 2.3); o parte din fibroblastele interstițiale formează celule ce secretă eritropoietină în rinichiul matur. A. Formarea blastemului metanefretic (ziua 28) din partea caudală a mezodermului intermediar. B. Formarea mugurelui ureteral (ziua 32) din canalul mesonefrosului și creșterea lui spre blastem. C. Mugurele ureteral se bifurcă și
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
se produce o tulburare primară ce afectează interacțiunile dintre celulele epiteliale și matricea extracelulară. Se crede că această perturbare interesează receptorii matricei, situați pe membrana celulară și conectați cu citoscheletul (15). La aceste modificări se adaugă o proliferare anormală a fibroblastelor interstițiale (sub acțiunea unor factori de creștere produși de chiști), care ar contribui la fibroză și progresia spre stadiul final al insuficienței renale (7). Recent, s-a demonstrat experimental că obstrucția tubulară este o caracteristică a PKD, care produce creșterea
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
parenchimului renal normal de către chiștii care cresc progresiv în volum și produc atrofie tubulară. Fără a fi exclusă această posibilitate, a mai fost invocată nefroscleroza exacerbată de hipertensiune. La aceasta contribuie fibroza interstițială ce se produce prin proliferarea anormală a fibroblastelor stimulată de factorii de creștere (FGF, PDGF, HGF) produși de către chiștii renali (17, 18). în acest proces a fost implicată și inflamația interstițială, favorizată de infecțiile urinare; în modelele experimentale, glucocortocoizii reduc infiltratul interstițial și încetinesc declinul funcției renale (6
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
se dezvoltă într-un mod particular în evoluția bolii, conducând, spre stadiul tardiv, la apariția fibrozei parenchimale (evidențiabilă macroscopic și microscopic), în zonele de separare a chiștilor. Procesul de acumulare a MEC se desfășoară în paralel cu o hiper-proliferare a fibroblastelor interstițiale. Fibroblastele identificate în țesutul interstițial al bolnavilor cu ADPKD prezintă diferențe morfologice evidente, comparativ cu fibroblastele unui țesut conjunctiv propriu-zis. Ele au caractere similare cu fibroblastele fetale (18), având capacitatea proliferativă ridicată și conducând la o mărire a populației
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
într-un mod particular în evoluția bolii, conducând, spre stadiul tardiv, la apariția fibrozei parenchimale (evidențiabilă macroscopic și microscopic), în zonele de separare a chiștilor. Procesul de acumulare a MEC se desfășoară în paralel cu o hiper-proliferare a fibroblastelor interstițiale. Fibroblastele identificate în țesutul interstițial al bolnavilor cu ADPKD prezintă diferențe morfologice evidente, comparativ cu fibroblastele unui țesut conjunctiv propriu-zis. Ele au caractere similare cu fibroblastele fetale (18), având capacitatea proliferativă ridicată și conducând la o mărire a populației celulare. Experimental
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
evidențiabilă macroscopic și microscopic), în zonele de separare a chiștilor. Procesul de acumulare a MEC se desfășoară în paralel cu o hiper-proliferare a fibroblastelor interstițiale. Fibroblastele identificate în țesutul interstițial al bolnavilor cu ADPKD prezintă diferențe morfologice evidente, comparativ cu fibroblastele unui țesut conjunctiv propriu-zis. Ele au caractere similare cu fibroblastele fetale (18), având capacitatea proliferativă ridicată și conducând la o mărire a populației celulare. Experimental, pe culturi de celule (18) s-a demonstrat că fibroblastele din ADPKD pot să crească
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Procesul de acumulare a MEC se desfășoară în paralel cu o hiper-proliferare a fibroblastelor interstițiale. Fibroblastele identificate în țesutul interstițial al bolnavilor cu ADPKD prezintă diferențe morfologice evidente, comparativ cu fibroblastele unui țesut conjunctiv propriu-zis. Ele au caractere similare cu fibroblastele fetale (18), având capacitatea proliferativă ridicată și conducând la o mărire a populației celulare. Experimental, pe culturi de celule (18) s-a demonstrat că fibroblastele din ADPKD pot să crească în mediu de agar moale, trăsătură asociată cu un fenotip
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
diferențe morfologice evidente, comparativ cu fibroblastele unui țesut conjunctiv propriu-zis. Ele au caractere similare cu fibroblastele fetale (18), având capacitatea proliferativă ridicată și conducând la o mărire a populației celulare. Experimental, pe culturi de celule (18) s-a demonstrat că fibroblastele din ADPKD pot să crească în mediu de agar moale, trăsătură asociată cu un fenotip fetal și implicit cu transformarea celulară; totuși, fibroblastele nu sunt celule imortale; ele au o durată de viață limitată in vitro, astfel încât s-a apreciat
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
conducând la o mărire a populației celulare. Experimental, pe culturi de celule (18) s-a demonstrat că fibroblastele din ADPKD pot să crească în mediu de agar moale, trăsătură asociată cu un fenotip fetal și implicit cu transformarea celulară; totuși, fibroblastele nu sunt celule imortale; ele au o durată de viață limitată in vitro, astfel încât s-a apreciat că nu sunt îndeplinite toate criteriile de transformare celulară. In vitro, fibroblastele ADPKD prezintă funcții amplificate, sintetizând cantități crescute de colagen tip I
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
asociată cu un fenotip fetal și implicit cu transformarea celulară; totuși, fibroblastele nu sunt celule imortale; ele au o durată de viață limitată in vitro, astfel încât s-a apreciat că nu sunt îndeplinite toate criteriile de transformare celulară. In vitro, fibroblastele ADPKD prezintă funcții amplificate, sintetizând cantități crescute de colagen tip I și de alte proteine ale MEC; aceste procese au fost confirmate prin exprimarea unor niveluri de ARNm ridicate. Pe baza acestor constatări, se apreciază că transformările în biologia celulelor
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
prin exprimarea unor niveluri de ARNm ridicate. Pe baza acestor constatări, se apreciază că transformările în biologia celulelor interstițiale nu depind de factori externi, ci de o anume individualitate, care poate susține ideea unei patogenii prin dezvoltare renală anormală. Proliferarea fibroblastelor este influențată de factorii de control ai creșterii celulare, inclusiv factorii de creștere polipeptidici: aFGF (acidic fibroblast growth factor factorul de creștere fibroblastic acidic), IGF I/II (insulin-like growth factor factorul de creștere tip insulină), PDGF (platelet-derived growth factor factorul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
celulelor interstițiale nu depind de factori externi, ci de o anume individualitate, care poate susține ideea unei patogenii prin dezvoltare renală anormală. Proliferarea fibroblastelor este influențată de factorii de control ai creșterii celulare, inclusiv factorii de creștere polipeptidici: aFGF (acidic fibroblast growth factor factorul de creștere fibroblastic acidic), IGF I/II (insulin-like growth factor factorul de creștere tip insulină), PDGF (platelet-derived growth factor factorul de creștere derivat plachetar), TGF (transforming growth factor factorul de creștere transformator), EGF (epidermal growth factor factorul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
creștere transformator), EGF (epidermal growth factor factorul de creștere epidermic) (22). Funcțional, aFGF și IGF I/II au efecte mitogene în stadiul precoce, dar și în cel tardiv al bolii; PDGF și TGF acționează, determinând un important răspuns proliferativ al fibroblastelor în stadiile precoce (mai intens decât cel din stadiul terminal), iar EGF are efect mitogenic mai scăzut asupra fibroblastelor ADPKD, decât asupra fibroblastelor clasice. In vivo, se pare că rolul esențial revine aFGF, care comandă proliferarea celulară interstițială și mărirea
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
mitogene în stadiul precoce, dar și în cel tardiv al bolii; PDGF și TGF acționează, determinând un important răspuns proliferativ al fibroblastelor în stadiile precoce (mai intens decât cel din stadiul terminal), iar EGF are efect mitogenic mai scăzut asupra fibroblastelor ADPKD, decât asupra fibroblastelor clasice. In vivo, se pare că rolul esențial revine aFGF, care comandă proliferarea celulară interstițială și mărirea MEC. Reglarea se face în manieră autocrină, însăși fibroblastele ADPKD, sintetizând și eliberând cantități crescute de aFGF. aFGF se
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
dar și în cel tardiv al bolii; PDGF și TGF acționează, determinând un important răspuns proliferativ al fibroblastelor în stadiile precoce (mai intens decât cel din stadiul terminal), iar EGF are efect mitogenic mai scăzut asupra fibroblastelor ADPKD, decât asupra fibroblastelor clasice. In vivo, se pare că rolul esențial revine aFGF, care comandă proliferarea celulară interstițială și mărirea MEC. Reglarea se face în manieră autocrină, însăși fibroblastele ADPKD, sintetizând și eliberând cantități crescute de aFGF. aFGF se leagă de heparan-sulfații din
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
stadiul terminal), iar EGF are efect mitogenic mai scăzut asupra fibroblastelor ADPKD, decât asupra fibroblastelor clasice. In vivo, se pare că rolul esențial revine aFGF, care comandă proliferarea celulară interstițială și mărirea MEC. Reglarea se face în manieră autocrină, însăși fibroblastele ADPKD, sintetizând și eliberând cantități crescute de aFGF. aFGF se leagă de heparan-sulfații din matrice (formă inactivă); ulterior va fi eliberat, ceea ce implică o activitate proteolitică extracelulară; în acest sens, fibroblastele secretă cantități mari de proteinază, apar activatori ai plasminogenului
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
mărirea MEC. Reglarea se face în manieră autocrină, însăși fibroblastele ADPKD, sintetizând și eliberând cantități crescute de aFGF. aFGF se leagă de heparan-sulfații din matrice (formă inactivă); ulterior va fi eliberat, ceea ce implică o activitate proteolitică extracelulară; în acest sens, fibroblastele secretă cantități mari de proteinază, apar activatori ai plasminogenului, care vor transforma plasminogenul în plasmină; plasmina va cliva miezul proteic al heparan-sulfaților, separând FGF care rămâne activ dar, concomitent, protejat de alte posibile degradări proteolitice. Fibroblastele mai conțin fosfatază alcalină
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
extracelulară; în acest sens, fibroblastele secretă cantități mari de proteinază, apar activatori ai plasminogenului, care vor transforma plasminogenul în plasmină; plasmina va cliva miezul proteic al heparan-sulfaților, separând FGF care rămâne activ dar, concomitent, protejat de alte posibile degradări proteolitice. Fibroblastele mai conțin fosfatază alcalină; sinteza și, respectiv, activitatea enzimatică ulterioară vor fi crescute și sub controlul aFGF. în libertate, aFGF va interacționa cu receptorii de membrană celulară, prin intermediul cărora își exercită efectele biologice directe. în sinteză, trebuie accentuată și lărgită
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de la animale afectate de boală, transferate direct pe suprafața de plastic a plăcilor Petri, au demonstrat formarea unor straturi singulare confluente, creșterea sub formă de colonii compacte de celule poligonale (care pot să apară ca structuri en-dome) și coexistența cu fibroblastele; nu s-a evidențiat însă edificarea de chiști. Dacă însă celulele renale sunt aplicate pe plăci cu agaroză, ele încep imediat procesul de agregare/asamblare și, ulterior, dezvoltarea unor sfere chistice, stabile geometric; apariția chiștilor se face în 18-24 ore
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
datorează scăderii densității capilarelor tisulare și hipoxiei secundare la acest nivel, sau a întinderii miocardiocitelor rămase după pierderea celulelor vecine apoptotice, ceea ce stimulează eliberarea unor mediatoriproapoptotici, închizând un cerc vicios. Pe lângă scăderea numărului de miocite, se adaugă creșterea numărului de fibroblaști și depunerea de materiale de tipul grăsimii interstițiale, amiloid, contribuind la rigidizarea peretelui miocardic și scăderea complianței acestuia (9). Fibroza afectează și aparatul valvular, în special inelul mitral și valva aortică, dar și țesutul excito-conductor, cu pierdere de celule în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Silvia Iancovici, Andreea Mitescu, Maria Dorobanțu () [Corola-publishinghouse/Science/91965_a_92460]
-
separată de tunica musculară de o subțire lamina elastică internă. Intima conține uneori o serie de celule spiralate (celulele miointimale sau de tip „pericitic”) care pot adopta funcții diferite precum sinteza de colagen și elastină (funcționând ca un fel de fibroblaști), funcție contractilă (ca o formă de celule musculare netede) sau o activitate fagocitară (ca un fel de celule histiocitare). Această structură complexă exprimă marea posibilitate a vaselor din diferite teritorii de a se adapta celor mai variate regimuri de presiune
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
oxihemoglobină și, mia ales, de către anionul superoxid. Majoritatea acțiunilor biologice ale NO sunt mediate de cGMP celular produs în urma stimulării guanilat ciclazei (4). NO eliberat de către celulele endoteliale acționează pe mai multe tipuri de celule, incluzând celulele musculare netede vasculare, fibroblaști, fibre nervoase, leucocite și trombocite. Principalul rol al NO este reprezentat de reglarea tonusului vascular. În plus, NO este un inhibitor puternic al proceselor de adeziune și agregabilitate plachetară. De asemenea, NO endotelial are rol, după cum vom arăta mai târziu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
eliberate de celule infectate și care dețin un rol important în imunitatea nespecifică, în special în faza acută a infecției. Interferonii se fixează pe membrana altor celule și împiedică multiplicarea virusului în acest fel. Limfocitele numite killer produc interferon alfa, fibroblastele produc interferon beta iar celulele T activizate produc interferon gama. Sunt cunoscute cel puțin 20 de substanțe aparținând familiei interferonului alfa și nenumărate aparținând interferonului beta și gama. Activitatea biologică a tuturor acestor interferoni nu este identică. Acești interferoni pot
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
trombuși, cei doi, adepți ai nașterii spontane a celulelor din masa nediferențiată a blastemei, considerau că elementele albe au fost generate prin acest proces. Rudolf Virchow era convins că la originea tuturor cancerelor se află „celula conjunctivă“ (se referea la fibroblast). El era atât de sigur că la baza histogenezei oricărui neoplasm se află fibroblastul, încât a rămas surprins și contrariat când, în 1865, compatriotul său, Karl Thiersch (1822-1895) a demonstrat că celula epitelială se poate canceriza. Era o confirmare a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]