2,319 matches
-
La antipodul autorilor care își gâdilă publicul, prin exploatarea tuturor clișeelor care ne fac plăcere (o plăcere ieftină, recunoscută și reciclată ca atare), acest scriitor pe cât de original, pe atât de dificil ne obligă să-l urmăm în diferite experimente ficționale, cu trepte alunecoase și trape textuale la tot pasul. Povestea Marelui Brigand, roman oricum masiv, de aproape cinci sute de pagini, se citește cu un efort dublu și într-o stare de concentrare maximă, fără nici un moment de respiro. Nu
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
formă de adevăr, atunci adevărul nici nu există și nici necesar nu mai e" (p. 475). Ancheta judecătorului se dovedește zadarnică, reconstituirea e imposibilă. Este Sadim un alchimist care a reușit să obțină aburul iubirii? Este Victima repetabilă un omolog ficțional al lui Isus Cristos, așa cum minunile personajului, ca și anumite sugestii ("satul Imaus", "hanul lui Cliopa") ne-ar putea indica? E posibilă realizarea unui proiect de fericire universală altfel decât prin masacrarea unei părți din populație? Victima ce tot apare
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
Daniel Cristea-Enache Capitolul 4 din Amantul Colivăresei capătă, în curgerea și economia simbolică a masivului roman, rol de pivot. În funcție de culisarea lui se vor modifica nu numai traiectoriile eroilor, ci și coordonatele lumii ficționale în care ei evoluează. Inițial, micșorarea vitezei narative și schimbarea unghiului de expunere îl deconcertează pe cititorul doritor de noi întâmplări senzaționale, rulate la fel de rapid ca în capitolele anterioare. Odată sesizată însă intenția autorului, așteptările noastre se "adaptează", iar pofta
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
extras din Amantul Colivăresei pentru a fi plasat în alte contexte și ansambluri compoziționale. Masiv și mărunt bătut în pagină, romanul, desfășurat pe spații ample, se ține la nivelul fiecărui fragment. Cu cât derularea evenimentelor capătă viteză, cu cât centrifuga ficțională tinde să împrăștie faptele în toate direcțiile, cu atât se fac mai bine observate un ritm al narațiunii și o coerență a ei. Furturi și cafturi, partide de box în ring și în afara lui, episoade din armată și din alte
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
oferă artistului un spațiu optim pentru exercitarea tuturor virtuozităților. Ioan Nemțoi: Raportîndu-se la material și la tehnică într-un fel unic, mai exact, cu rigoarea unui cercetător și cu exaltarea romantică a unui creator de sisteme utopice și de universuri ficționale, Ioan Nemțoi a înfrînt în aceeași măsură rezistența materiei, limitele tehnicii, suficiența genului și prejudecățile receptării. Abordînd, cu o inocență specifică marilor creatori, lumea atît de fragilă și de gingașă a sticlei, a cărei istorie este copleșitoare, atît prin tradițiile
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
unui ax temporal, inserturile narative ce par să disperseze, dar completează până la urmă povestea centrală, romanul stafiei pe care îl scrie un tânăr, Florian Pavel, perfect familiarizat cu experiențele intime ale unui alt personaj, Adela Nicolescu: toate aceste finețuri (meta)ficționale arată o prozatoare nu doar talentată, ci și exersată. Scena ei este cea a satului românesc în comunism, cu episoade individuale ale dramei colective. Comoștenii doljeni înseamnă, cu trecerea timpului, tot mai puțin. O comunitate chircită, bătrână și nevoiașă, în
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
a redefinit deopotrivă ideea de creație și pe aceea de meșteșug. Raportîndu-se la material și la tehnică într-un fel unic, mai exact, cu rigoarea unui cercetător și cu exaltarea romantică a unui creator de sisteme utopice și de universuri ficționale, Nemțoi a înfrînt în aceeași măsură rezistența materiei, limitele tehnicii, suficiența genului și prejudecățile receptării. Abordînd cu o inocență specifică marilor creatori lumea atît de fragilă și de gingașă a sticlei, a cărei istorie este copleșitoare, atît prin tradițiile ei
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
ideea unui dialog consistent mi s-a părut a fi în spiritul operei sale. Autorul Autoportretului într-o oglindă spartă avea multe de spus, și poate că era timpul s-o facă în mod direct, fără medierea eseului sau haina ficțională a prozei. Posibil să nu fi fost eu persoana cea mai potrivită, interlocutorul nimerit. Din prima clipă, Octavian Paler a respins categoric această variantă întristătoare, răspunzându-mi cu o generozitate și o căldură care, literalmente, m-au topit. N-a
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
descompune. Altcineva preia atunci lucrurile de unde le-am lăsat fiecare și continuă să ne spună povestea. Tot ce putem spera este ca pînă atunci să le fi spus celorlalți cîteva ceva despre noi. Sau dacă nu, ca talentul și puterea ficțională a celei/celui ce ne supraviețuiește să compenseze laconicitatea trecerii noastre.
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
să surprindă specificul locului, cu oamenii și viața sa, cu dilemele identităților naționale și culturale, cu problemele legate de multiculturalism, de felul în care civilizația colonizaților a fost folosită în favoarea colonizatorilor sau de felul în care s-a construit discursul ficțional pentru a justifica dominația colonială. Ceea ce se respinge ferm în aceste teorii este distincția Occident/Orient, conform căreia vesticii ar fi "superiori" prin tehnica lor mai avansată, prin administrația și armata mai bine puse la punct, prin cultură și raționalitate
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
Raman. — Dar eu nu știu nici dacă a existat sau nu. Nu-i nimic. — Nici dacă a murit cu adevărat sau nu. — Nu contează. Ce vreți să spuneți? — Nu crezi că Raman ar putea fi personajul perfect, nici real, nici ficțional? — Pentru o biografie ai nevoie de informații exacte, de interviuri, în schimb eu nu am decât proza lui. — Nu mă gândisem la o biografie, ci la un roman. — Să fac din Raman un personaj? — Exact. — E cam târziu, deja se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
care Creatorul le-a conceput într-o clipă de genială inspirație. Mesajul cărții trebuie căutat dincolo de evenimente tragice, comice sau grotești, dincolo de personaje normale sau sucite, și, până la urmă, dincolo de cuvinte. Lumea lui Slavic este o lume concomitent reală și ficțională, dură și suavă, clocotitoare și senină, logică și absurdă, sacră și profană, buimacă și armonioasă, tristă și emoționantă. Detectăm aici aceeași frenetică trăire a oamenilor simpli, care, fără să-și pună abisale întrebări ontologice, vibrează plauzibil, palpită în acord cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o parte, vocația autorului de observator lucid al vieții românești, pe de alta, capacitatea de a construi personaje plauzibile, verosimile și autentice în hotarele înguste ale povestirilor sale. Imaginea de ansamblu se cristalizează prin însumare și devine convingătoare ca spațiu ficțional. 8 martie 2012 Teodor Pracsiu Nesăbuință Femeia din parc stă, tristă, pe banca din metal, și se gândește, cufundată în adânca tristețe, la ale ei, neluând în seamă nimic din marele vacarm al vieții, dimprejur. Aceeași bancă, dacă ar avea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în Memorii și în Agende, Ibrăileanu, în Privind viața și în Adela. Romanul, fără să fie citit strict în cheie biografică, spune ceva esențial despre etapele existențiale ale autorului. Un transfer sau o corespondență între experiențele de viață și cele ficționale îmi par, ca și lui Antonio Patraș, pe deplin verosimile. Argumentele tânărului critic, probate până acum și ulterior prin citate, sunt până la urmă unele de bun-simț: "departe de a fi un produs al fanteziei dezlănțuite, Adela pare mai mult o
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
comerțul în masă, publicitatea, politica pusă în practică precum o ramură a publicității, golirea de sens a oricărei reacții originale în fața experienței de către ecranul televizorului. Trăim într-un enorm roman. Îi este acum din ce în ce mai puțin necesar romancierului să inventeze conținutul ficțional al prozei sale. Ficțiunea e deja prezentă. Sarcina scriitorului este să inventeze realitatea. În trecut am crezut întotdeauna că lumea exterioară nouă a reprezentat realitatea, oricât ar fi ea de confuză și de nesigură, și că lumea lăuntrică a minților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe o linie subțire-subțire, între eros și porno. Ai luat-o drept una dintre afirmațiile lui de Iago, dar o fi fost Iago? Rusalin le-a citit (cum îți scrie) și te-a confundat cu senzuala Marlène. Culege roadele strategiei ficționale atunci. Scrisul la persoana întîi are și dezavantajul că autorul e confundat cu personajul care narează. Fluturel chiar a vrut să știe: "Felicitări pentru noua ta înfățișare epică. Dă-mi cheia. Cine-i Șerban? Pe cine "închipuiaște" el?" "Pe Șerban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lumi posibile Tot aici te poți imagina pe o platformă de filmare înconjurată de actori amatori ce implementează o civilizație îmbrăcată în uniforme albe, unde trebuie să-ți intri încet în rol și tu, să participi la construcția acestei lumi ficționale. Să crezi că în acest mod poți contribui la întemeierea unui moment estetic veritabil. Nimic din ce se întâmplă aici nu-ți pare verosimil, nu pare să aibă o justificare logică, spiritele sunt de mucava, bolnavii sunt închipuiți, vindecările miraculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
laudă dedicate principilor, de aceea își propune să facă o carte în care "să scrie lucruri folositoare pentru cei care le înțeleg". Sintagmele prin care Aristotel definea reflectarea în literatură sînt folosite pentru a se declara tocmai despărțirea de regimul ficțional al literaturii, dată fiind ținta practică urmărită: "... acela care lasă deoparte ceea ce este pentru ceea ce ar trebui să fie, mai curînd află cum ajung oamenii la pieire decît cum pot să izbutească". Finalul capitolului XV e un îndemn la practicism
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Descris succint în Partea a III-a a narațiunii utopice, arhipelagul nipon, atins de Gulliver la capătul unui periplu prin Laputa, Balnibarbi, Luggnagg și Glubbdubdrib, apare în prelungirea atmosferei fantastice din țările inventate de clericul irlandez. Mai precis, între planul ficțional și cel real se stabilește un insolit raport de contiguitate: felcerul duce cu sine o scrisoare a monarhului din Luggnagg către Mikado, care este deschisă de ultimul cu mare pompă la Curtea Imperială. Contaminarea în cauză nu trebuie să ne
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a întrupat, în zilele noastre, într-un ideal căruia, ca o concesie făcută modernității, i se putea, cel puțin, scurta de la an la an fusta: școlărița. Între școlărița reală de care dai la orice colț de stradă și colega ei ficțională, eroina benzilor de desene animate, erotice sau nu, japonezul aproape că nici nu are nevoie să mai facă vreo deosebire. Suntem, totuși, în țara bărbaților fanatici, îndrăgostiți de fetița din desenul animat, cu ochi supradimensionați și surâs dulce, a bărbaților
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
decât să-i dea dreptate filosofului olandez. Plasată sub zodia generoasă a "romanelor-cronică" (shosetsu), cartea prozatorului nipon constituie, aparent, un simplu reportaj al unei celebre partide, desfășurate, în realitate, în 1938, între Honnimbo Shusai și Minoru Kitani (numit, din rațiuni ficționale, Otake) și încheiate cu victoria celui din urmă. De altfel, bătrânul maestru, practic invincibil până la acest joc de retragere, avea să moară un an mai târziu (aproape că nu mai are nici o importanță cauza adevărată a decesului). În realitate însă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
colectează dovezi suplimentare, ignorate de Ion Vianu, culminând cu împrejurările orgiastice ale morții celor doi eroi. Unul, în ordine practică, e lovit de un infarct în timp ce află, telefonic, vestea că amantul cel mai drag tocmai îl părăsise. Celălalt, în ordine ficțională, e lovit de infarct în atac similar în plin exercițiu de vampirism senzual. Măcar fracționar, magnatul germanofil îl locuiește pe craiul cu operă sortită, de la bun început, focului. Și totuși, n-ar însemna aceasta să-l divizăm prea mult pe
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
de aceea să le exprime indirect, voalat, parabolic, este absolut logic ca primii ani de libertate să vină cu un torent testimonial. Și îmi pare la fel de logic că, treptat, acest avânt s-a temperat și accentul s-a mutat pe ficțional, pe epic, pe roman. Ion Simuț are perfectă dreptate când constată fenomenul, mutația, dar ce nu înțeleg este de ce simte el nevoia să exagereze într-un sens oricum câștigat. Pentru criticul nostru, jurnalul și memoriile sunt "o literatură a secundarului
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]
-
de o proză mai umblată, mai deschisă, mai dinamică, așa cum sunt analiștii noștri politici." (299) Comparația apare surprinzătoare. Politologia, disciplină nouă la noi, rămâne ea însăși într-un stadiu confuz, între mimetism și emulație, chiar mai puțin înscrisă decât proza ficțională în dialogul extranațional. Nu scapă simptomului generațional (literatura noastră, cum știm că se pretinde, are o puzderie de generații de creație!) și, din nou restrictiv, reduce receptarea, diminuând literatura însăși, și face o Declarație de dragoste generației '60. Iese bine
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
comuniste, scrie Sorin Antohi, „ansamblul societății din România stalinistă este aproape integral restituit de scriitorii «angajați» ai perioadei (...), pe când versiunea ulterioară a aceleiași perioade, revăzută și cenzurată, pe care o dă romanul anilor ’70, construiește un trecut fictiv, nu doar ficțional” (pp. 18-19). Virgil Nemoianu preia ideea și schițează un tablou al vieții culturale din anii ’50 cu totul inedit, radical diferit de climatul de teroare descris în mai toată literatura memorialistică apărută după căderea comunismului. Își reamintește profesorul american că
Radiografia unui dezastru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7016_a_8341]