771 matches
-
poți să smulgi din spate a omului povară. Ai izvorât Lumina cea Sfântă și Divină, sosită dinspre aștri fără să aibă vină, ni Te-ai înfipt în suflet cu rană și durere, bând smirna și oțetul din trista zi de fiere. Ai stat supus ca Mielul trimis către Tăiere, pe drumul aspru-al Crucii, cuvinte, palme grele, Ți-au fost trimise-n ”dar ” de cei ce n-au crezut, de cei fără iertare, Celui Făr’ de-nceput. Ai fost încoronat ca
GHEORGHE A. STROIA: PE DRUMUL ASPRU-AL CRUCII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368827_a_370156]
-
coboară. Septimele de față se doresc a fi, mai mult sau mai putin, mini-pamflete adresate cuvântului care râde de noi cu gura până la urechi. Am încercat să râd și eu, dar am simțit în gură de la gustul amar că de fiere, la gustul dulce că de miere. Însă, de fiecare dată, am fost invadat de simplă dorința de a râde, de a mă bucură de viață, de a face, pur și simplu, ceea ce îmi place. Vă invit și pe voi să
CUVÂNTUL = LE MOT (TRADUCERE ÎN LIMBA FRANCEZĂ VIRGINIA BOGDAN, 154 PAGINI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370763_a_372092]
-
Ne tragem, oare, din hiene? Nu voi afla, nu mai am vreme. Am visat că am murit, nu aveam loc de dormit. Cineva îmi luase trupul, l-aruncase-n groapă, grupul. Niște câini mă ciopârțeau, nu prea dulce, mârâiau, unul Demony scuipa fiere chiar pe canapea, ah, Ionel, Ionelule, nu mai bea, pruncuțule, ai chelie, ai burtică, ești un geniu ca Mitică, altul Dreck, numit și Brun o căuta pe Hilda-n drum, unde-i Hilda, nu e Hilda, a plagiat-o ea pe
MAREA HOINĂREALĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368278_a_369607]
-
va putea, oricâte eforturi de voință ar face... Poate doar să-i considere pierduți pe undeva, prin registrul uitării parțiale... Se ridică și merse la bucătărie să-și facă un ceai. Cu toată mierea adăugată, i se păru că bea fiere, așa de împovărată își simțea întreaga ființă... Tot Bubă fu cel care îi readuse liniștea pierdută. Îi apăru în față cu viermișorul lui de mătase prăzulie, adus de Renée. Se jucase într-o seară cu el, iar motanul, în salturile
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
de guvernământ, care găsește în acest imperativ și menținerea puterii - prin sprijin străin - și politica de ieșire din criză... De asta, tot ce se face în prezent în România poartă marca SUSTENABILITĂȚII?! mormăi retoric Mira... Și ca să spele amăreala de fiere și oțet a acestor meditații, își făcu o infuzie din frunze de tei. Găsise soluția salvatoare: nici nu-și bău bine ceaiul, că și adormi. Se vede treaba că iar închisese cu mii de chei ușa nopții aducătoare de istov
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
Dumnezeu S’aud pe Arhangheli cum strigă La sufletul meu. Apoi la’nvierea cea mare Nu voi mai aprinde lumânare, Nu voi mai scula oasele Să-mi poarte ponoasele. Cu multă societate la cot Voi face băi de pucioasă și fiere, Îngerul negru va strânge din bot Gândind la edenica miere. Așa voi străbate eternitatea Cu păcatul, cu răutatea. Așa voi flămânzi În fiecare zi. ----------------------------------------------- Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 8 din martie 1944 PAȘTE Lepădați căpestrele Deschideți ferestrele Să
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
vântului peste rana pământului. Este invidia crescută, într-o noapte de iarnă, Pe-o calotă glaciară, purtată de valuri înghețate Peste sufletele adunate să ceară dreptate. Este triumful răului peste glasul Domnului. Este bucurie efemeră pentru cel cu inima de fiere. Este nimicul în agonie într-o mare de idolatrie. Elena Trifan Referință Bibliografică: IUBIREA APROAPELUI / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1183, Anul IV, 28 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
IUBIREA APROAPELUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353551_a_354880]
-
2011 Toate Articolele Autorului Certitudini Un cavaler modern sluji altarul Credinței însetate de lumină. Nu mai putu la rele piept să țină, Îl copleși tristețea și amarul. Împresurat de soarta cea haină, În sine s-a retras vizionarul Să deslușească fierea și nectarul, Și gândul său îi toarce în surdină. Istoria aproape se repetă Ca-n exerciții vechi stereotipe Dar amintirea este indiscretă: Ne pune-n față similare clipe, Notate însă cu aceeași cretă - Și certitudini prind să se-nfiripe. Adrian
CERTITUDINI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354392_a_355721]
-
suferit! De păcat ne-ai izbăvit. Maica-Ți bună a visat, Vis ce nu Te-a speriat. Când Petru la Roma a rămas, Iar Pavel era în Damasc, Între tâlhari pe cruce Te-au pus, Defăimându-Te pân’ la apus. Fiere, oțet, ei Ți-au dat, Cu spini, făcutu-Te-au împărat, Cu trestie și cu toiag Te-au lovit, Și Doamne, cât Te-au umilit! Cu sulița-n coaste Te-au împuns, Și sângele Sfânt Ți s-a scurs. Soarele
PARAFRAZARE A ,,VISULUI MAICII DOMNULUI” de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354048_a_355377]
-
Apoi, dacă totuși chinuitorii nu sunt siguri, aceștia împung toracele sau inima celui răstignit cu o lance. Dar, pentru ca suferințele celui de pe cruce să fie atenuate cumva, romanii dau celor osândiți înainte sau în timpul supliciului vin sau oțet amestecat cu fiere sau cu smirnă, care prin efectul lor asupra trupului suprimă cumva simțurile, deci și durerea, amestecul având darul acesta. Soldații au dat să bea acest amestec și învățătorului nostru Iisus Hristos, dar el a refuzat să bea, vrând să arate
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
în drept și-n haru-i, Mai e vreme cât Gerar n-a Întors fila-n calendaru-i. Și-așa vremurile-s triste Supurând amărăciune După câte acatiste Se rostesc în rugăciune. Și și-așa e plină cupa Omului de rând cu fiere, Care-n sufletu-i și-n trup a Revărsat peste durere. An de an mai rău, mai dur e Traiul celor ce-și duc traiul Din nimic, siliți să-ndure Iadul vieții râvnind raiul. Iarna cel mai rău o duce
DĂ SĂ NINGĂ...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353243_a_354572]
-
Un spin stătea mereu la pândă Și vâna câte o floare Ce-l întrecea în zâmbet, haină și culoare. În ochi avea doar ace-nveninate Și-n loc de dinți avea păcate. În sufletu-i uscat precum o poamă Creșteau doar fiere și ocară. Când în văpăi scotea cuvântul Învenina și cerul și pământul. Și-n strigăte când se pornea În spaime Universul cufunda. Elena Trifan Referință Bibliografică: SPINUL / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1165, Anul IV, 10 martie
SPINUL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353658_a_354987]
-
și tot anul? începu ea. - Vom mânca tot anul cozonaci și pască și bunătăți! ură moșul. - Vom mânca tot anul cozonaci și pască și bunătăți! ură și ea - Dar dușmanii noștri ce să mănânce? Întrebă iarăși moșul? - Numai cărbune și fiere! - Numai cărbune și fiere! După ce strigară acest ritual de trei ori, toate ar fi fost frumoase și la locul lor. Dar nu se putea să nu-și facă și cel cu coadă numărul lui? Ce-i veni moșului în minte
SFINŢIREA COZONACILOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354108_a_355437]
-
ea. - Vom mânca tot anul cozonaci și pască și bunătăți! ură moșul. - Vom mânca tot anul cozonaci și pască și bunătăți! ură și ea - Dar dușmanii noștri ce să mănânce? Întrebă iarăși moșul? - Numai cărbune și fiere! - Numai cărbune și fiere! După ce strigară acest ritual de trei ori, toate ar fi fost frumoase și la locul lor. Dar nu se putea să nu-și facă și cel cu coadă numărul lui? Ce-i veni moșului în minte? Scoase de la brâu un
SFINŢIREA COZONACILOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354108_a_355437]
-
știe ce e frica Marii, Ioana, Salomeea, Maica Sa și Veronica... Și L-au Răstignit pe cruce...pironit fiind în cuie Drepții așteptau în Șeol, ca din lanțuri Să-i descuie ! Când de sete-a cerut apă, I-au dat fiere cu oțet... Neștiind că EL e FIUL, Celui Prea Înalt și Drept ! De aceea S-a Rugat, TATĂLUI Său Cel Ceresc : -Iartă-i că nu știu ce fac, de-asta ei se rătăcesc... Zis-a Disimah-tâlharul, răstignit fiind de-a dreapta : "-Pomenește-mă TU DOAMNE
CHRISTOS A ÎNVIAT ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354231_a_355560]
-
albăstrele, narcise-flori. Ceaiul se bagă în spirt sanitar (amestec 1 la 1) și se face frecție. Nu se bea! Frecția este rotundă în partea de jos, sub buric și la organele sexuale. -Fumuri pentru descompunerea pietrelor de la ficat, rinichi și fiere. Ingrediente: rășină de brad, clei de cais, clei de cireș, clei de piersic, clei de vișin, clei de prun Se ia câte o bucățică de mărimea bobului de grâu (sau de porumb...) din fiecare. Se pun pe o plită încinsă
FOREVER de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354552_a_355881]
-
symphoniepourunmondeetrange.wordpress.com/2011/05/24/cum-omori-o-hidra/ se roagă hidra-n chip de fată, cu ochi înveninat de viață. el... e eroul și săgeata-i îi poartă sângele, veninul... cu ruga a săltat potirul. spre cer se-ndreaptă-acum ca beată. tainul fierii-i este drumul, aceluia ce-n viață poartă, tolba otrăvurilor minții. ucisă-i este răutatea. hidra privește-nfumurată. printr-o săgeată-și împlinește dorința-i de a fi purtată, din sânge-n sânge,-n veșnicie. otravă-n vis, otravă - gând
RUGĂCIUNEA HIDREI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354759_a_356088]
-
vină nu numai a celor ce-l șuieră pe deasupră-i, ci și a celor care făuresc iataganul! N-a scăpat de clevetire și ură turbată maestrul, când, la piept cu moartea, a biruit, suferind un transplant de rinichi. Ce multă fiere puteau vărsa atunci înfierbântații răsăriți din puțul negru al despiritualizării politice, câțiva dintre ei fiind unii și aceiași cu atacatorii de acum, care, dac-ar fi posibil, i-ar scoate înapoi rinichiul maestrului. Este vorba despre o minusculă parte a
ALEXANDRU ARŞINEL. REVOLUŢIE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347169_a_348498]
-
un căpitan...! Țara mea din țară dusă Pe la porți cu lacăte, Siluită și supusă Ca o sclavă, iacă-te! Moare-a neamului credință, Azi mărunt, liliputan, Este grabnic trebuință De-un sfânt nou, de-un căpitan...! Țara mea, amară-i fierea Dorului înstrăinat În rușinea și tăcerea Lacrimilor de bărbat. Grea povară-i și sentință Să nu poți să fii oștean, Este grabnic trebuință De-un sfân nou, de-un căpitan...! Țara mea în somn sedată, Perfuzată cu venin, Redeșteaptă-te
UN SFÂNT NOU, UN CĂPITAN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347197_a_348526]
-
de osteneală, hâr și o bună parte bună din propria-i viața. Cezarină Adamescu scrie trăind și trăiește scriindu-și opera, așa cum un credincios își duce Crucea pe Golgota personală, cu toată teamă și bucuria sacrificiului de sine. Miere și fiere, alb și negru, taină și colbul clipei profane; întregul univers lingvistic pare a fi prezent în plămada paginilor, peste care, scriitoarea își prefira sintagmele. Nu mai știu un alt scriitor în viață, care să se apropie de cel de al
CRONICĂ LA CARTEA VÂRFURI DE CRISTAL A CEZARINEI ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357027_a_358356]
-
mare plecat. Clipele pasc liniștea Nimeni nu m-a întrebat de vreau să mă nasc în familia mea cu lumină de-nțărcat unde clipele liniștea o pasc, încât m-am pus și eu pe luminat. E plăcut aici,dar contabili de fiere și venin mă tot trag din spațiul ancestral de simt adesea-n coaste un suspin și versuri în galopul unui cal... De urc Pegasul să bântuiesc prin lume un dor mă cuprinde pe urme de senin, simt sub șa metafore
CONTRADICŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357371_a_358700]
-
în cele din urmă.... VIII. DE VEGHE, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011. Sunt aici seară de seară Ghemuită-n locul meu, Picurând din inimioră Daruri de la Dumnezeu. Slovele îmi sunt ca mierea, Îndulcesc fiere sau ceai, Din suflet alung durerea Și șterg orice mucegai. Nu posed plete divine, Nici sub lauri nu poftesc, Peste culmile alpine Doar cuvânt curat dospesc. Eu sunt doar o picătură, Nu aveți de ce vă teme, Nu urzesc nimic cu
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
dar, în graba mare Umbre prin spate îmi vin, Mă lovesc fără-ncetare Însă, nu-mi provoacă chin. Citește mai mult Sunt aici seară de searăGhemuită-n locul meu,Picurând din inimiorăDaruri de la Dumnezeu.Slovele îmi sunt ca mierea,Îndulcesc fiere sau ceai,Din suflet alung durereași șterg orice mucegai.Nu posed plete divine,Nici sub lauri nu poftesc,Peste culmile alpineDoar cuvânt curat dospesc.Eu sunt doar o picătură,Nu aveți de ce vă teme,Nu urzesc nimic cu ură,Nu
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
vindecat pe loc. „Sunt vrăjitoare”, mi-a spus iubita, „ te voi face nemuritor”. Apoi a dispărut. Oare acesta să fie prețul iubirii? Un cap de oaie, mâini, picioare, copacul crește dinspre cer, iar pe pământ ajung mioare, lapte și miere, fiere, fier. Încerc să-ți desenez azi chipul, iubita mea, de unde vii? Artistul e mereu ridicol, dar e artist din sute, mii. Tăceri solemne ne-nconjoară, noi ne iubim, coroane largi de ramuri ne scujnd dogoarea, ne despuiem, ne suntem dragi
MOZAICUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357418_a_358747]
-
Will: „Iubirea este un fum făcut din arborii suspinelor. Purificată, e un foc în ochii celor care se iubesc. Tulburată, este o mare hrănită cu lacrimile celor ce se îndrăgesc. Și încă ce mai e? E nebunia cea mai înțeleaptă, fierea ce înnăbușă, dulceața ce ne mântuie.” Lev Tolstoi, în „Război și pace”, ne reamintea că:, „Iubirea stă în calea morții. Iubirea este viața. Tot, tot ce înțeleg înțeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există există pentru că iubesc. Totul e legat
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]