8,219 matches
-
Cum să-i arate că-i sunt fideli? Ce "atenții" i-ar face plăcere? Partea proastă e că deși se comporta precum primitivul Ceaușescu, Năstase avea pretenția că e un "rafinat". A fost suficient ca o echipă a televiziunii să filmeze în bârlogul din Zam-baccian 14 pentru ca acest mit să se prăbușească în câteva secunde: gusturile lui Năstase nu diferă cu nimic de gusturile unei țoape. Opulența de iarmaroc a apartamentului său trăda precaritatea estetică prin care spera să epateze indivizi
Locul 501 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10059_a_11384]
-
să treacă granița spre Afganistanul bombardat continuu de americani. în țara vecină, situația se dovedește curînd a fi mult mai sumbră decît își imaginaseră cei patru entuziaști - drumurile sînt pustii, orașele par abandonate, iar atmosfera pe care o degajă imaginile filmate în DV are o aparență încărcată. După mai multe peripeții soldate cu dispariția unuia dintre cei patru, ceilalți trei sînt prinși într-o ambuscadă, arestați de forțele Alianței Nordului și predați Armatei Americane, care, după mai multe runde de interogatorii
Brittain attacks in patru pelicule by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10124_a_11449]
-
meserie din călătorii și expediții. Marea problemă o reprezintă însă asigurarea unei situații financiare. Pentru a câștiga bani trebuia să ofere ceva în schimb. „Astfel, povestește el, la TV Arad, timp de 6 luni, am realizat emisiunea «Hoinar prin țară». Filmam, scriam textul și făceam montajul. În filme, prezentam diverse zone montane și explorări de peșteri. Cu câteva filme am câștigat patru locuri întâi și un loc doi la diverse concursuri naționale pentru amatori. Negăsind sprijin pentru continuarea proiectelor în domeniul
Agenda2003-32-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281353_a_282682]
-
italianul Edoardo Giaccone deține peste 5 502 sticle de whisky originale, nedeschise. Manfred Klauda din Germania are o colecție de peste 9 400 de oale de noapte. Grecul Dimitrios Pistiola se poate lăuda cu mai mult de 440 de aparate de filmat, iar Tony Mattia din Marea Britanie, cu 1 125 de păpuși Barbie. Trăsnită este și colecția olandezului Nick Vermeulen, de 2 112 pungi diferite pentru rău de aer, de la 470 de linii aeriene. Nemțoaica Angelica Unverhau are 168 700 de pixuri
Agenda2003-34-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281382_a_282711]
-
inscripționat „Primăria Timișoara“ pentru a urmări respectarea normelor de ordine publică, precum și protejarea obiectivelor de acte de vandalism și furturi. Pentru surprinderea și imortalizarea faptelor comise de persoanele certate cu legea, inspectorii Primăriei care vor sprijini acțiunile paznicilor autorizați vor filma și fotografia situația și persoanele implicate. Paznicii vor fi sprijiniți de gardieni publici și jandarmi. Funcție de eficiența ce se va constata, astfel de activități se vor extinde și la alte obiective, dar și pentru a depista pe cei care generează
Agenda2003-24-03-4 () [Corola-journal/Journalistic/281111_a_282440]
-
urmă îl construiești. Apoi, te-ntrebi dacă o să zboare sau n-o să zboare... “ Și pentru că știe s-asculte și să privească lumea, filmele lui se înaltă. Ca-n zbor. Portret al artistului în tinerețe În România ceaușistă, un aparat de filmat era la fel de primejdios ca o armă. Ca să-l ai, trebuia să traversezi un complicat hățiș de formalități. În Timișoara României de-atunci, dacă te pasiona filmul, frecventai, tânăr al deceniului șapte, Cineclubul C.F.R. Victor Popa a trecut prin toate astea
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
lucrat? La Institutul de Cercetare pentru Tehnică de Calcul, I.T.C. Pierdusem «A»ul! Nu, nu-l pierduse pe A de la Artă, cum nu-i dispăruse nici dragostea pentru film. Seara lui 18 decembrie 1989 l-a prins pe străzile orașului. Filma, iar imaginile de-atunci, scoase din țară în 20 decembrie de către Mirko Atanațkovici, consulul general al Iugoslaviei la Timișoara, aveau să facă, odată preluate de C.N.N. , ocolul Pământului. Imagini document, pentru că Victor Popa s-a îndrăgostit de documentar încă de pe
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
au fost binecuvântate, ciudate-au fost o seamă din întâmplările trăite de regizor și echipă la filmări. Povestea începe... „La Partoș. Suntem în mica mănăstire unde Sfântul Iosif cel Nou și-a petrecut ultimii ani din viață. Avem aprobarea să filmăm. Aprindem luminile, focalizăm altarul, pornim camera. Trec minute bune. Camera, însă, nu pornise. O lăsăm înăuntru-n biserică și stăm pe lângă mormântul Sfântului. Vine părintele. Ne spune: Cred că-i momentul pentru o mică slujbă». Ne rugăm, apoi intrăm iar
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
pornim camera. Trec minute bune. Camera, însă, nu pornise. O lăsăm înăuntru-n biserică și stăm pe lângă mormântul Sfântului. Vine părintele. Ne spune: Cred că-i momentul pentru o mică slujbă». Ne rugăm, apoi intrăm iar în biserică. Aparatul de filmat... pornește. Și încă ceva; constatăm că nu mai avem nevoie de lumini! Sau alta, la Curtea de Argeș. Liniște, liniște, liniște. Zi frumoasă de mai, Vladimir Jurăscu îmi istorisește cum, cu 35 de ani în urmă, jucase chiar acolo, în curtea mănăstirii
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
chiar Manole, se-nghesuiau să-l atingă, să-i rupă veștmintele (la propriu!) ca să păstreze ceva din meșterul lor. Îmi place povestea, îl rog pe Vladimir s-o mai spună o dată, chiar în locul unde se petrecuseră lucrurile. O spune, îl filmez. La vizionare dau de imagini perfecte. Fără sonor însă, până spre finalul înregistrării, când se-aude un huiet straniu. Cu totul altceva decât obișnuitul zgomot de fond al aparatului, cam ca murmurul unei mulțimi de oameni. Alta s-a întâmplat
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
se-aude un huiet straniu. Cu totul altceva decât obișnuitul zgomot de fond al aparatului, cam ca murmurul unei mulțimi de oameni. Alta s-a întâmplat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, unde semnătura Voievodului nu s-a lăsat filmată din prima. Tot aici, la Sâmbăta, am avut parte de înc-o întâmplare. Era de Sfântă Mărie, filmam noaptea. Mii de persoane venite să se-nchine, să se roage. Dimineața, pe la opt, aveam de gând să surprindem ieșirea preoților cu Sfânta
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
murmurul unei mulțimi de oameni. Alta s-a întâmplat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, unde semnătura Voievodului nu s-a lăsat filmată din prima. Tot aici, la Sâmbăta, am avut parte de înc-o întâmplare. Era de Sfântă Mărie, filmam noaptea. Mii de persoane venite să se-nchine, să se roage. Dimineața, pe la opt, aveam de gând să surprindem ieșirea preoților cu Sfânta Cruce. Pe alee, îl văd pe arhimandritul Teofil Părăian, pe care-l întâlnisem la Timișoara cu cinci
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
Mă opresc la câțiva metri de el, spun «Bună dimineața, Doamne-ajută!» Părintele, nevăzător din naștere, se apropie, îmi atinge ușor obrazul cu degetele și zice: «A, domnu’ Popa! Ați venit de la Timișoara...» . Sau altceva, la Mănăstirea Hodoș-Bodrog; ne ducem să filmăm, totul decurge după plan, n-avem probleme în interiorul bisericii. Când dăm să facem cadrele cu exteriorul sfântului lăcaș, în plină zi se lasă ceața. Suficient de deasă cât să fie nevoie de-o revenire. La Herculane, când Cristian Lind, operatorul
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
Când dăm să facem cadrele cu exteriorul sfântului lăcaș, în plină zi se lasă ceața. Suficient de deasă cât să fie nevoie de-o revenire. La Herculane, când Cristian Lind, operatorul echipei, a ținut cu tot dinadinsul să urce să filmeze la Crucea Albă, caseta goală a dispărut misterios, și nici regăsirea ei n-a fost mai ușor de explicat. Dar nu numai în preajma locurilor sfinte apar fenomene stranii. Bunăoară, făceam un film despre un clarvăzător din Arad. Omul vorbea și-
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
unei plante, la o oarecare distanță. Pelicula a înregistrat «ceva» în spațiul creat între degetele lui și frunză. Am crezut că poate fi un efect de refracție, am repetat imaginea. Lucrurile au rămas neschimbate. Revenind la Partoș, când am putut filma în biserica Ocrotitorului Banatului fără lumină, vă mai spun ceva. Starea trăită acolo a fost atât de copleșitoare, încât pe cover-ul casetei am simțit pur și simplu că trebuie să scriu Acatistul Sfântului Iosif. Și câte mai sunt poveștile noastre
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
Primul post de televiziune particular din România, o poveste cu final abrupt. În ’97, T.V.T. ’89 nu mai emitea, iar Victor Popa devenea, cu filmele domniei-sale cu tot, „particular“. Portret al artistului în tinerețe În România ceaușistă, un aparat de filmat era la fel de primejdios ca o armă. Ca să-l ai, trebuia să traversezi un complicat hățiș de formalități. În Timișoara României de-atunci, dacă te pasiona filmul, frecventai, tânăr al deceniului șapte, Cineclubul C.F.R. Victor Popa a trecut prin toate astea
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
lucrat? La Institutul de Cercetare pentru Tehnică de Calcul, I.T.C. Pierdusem «A»ul! Nu, nu-l pierduse pe A de la Artă, cum nu-i dispăruse nici dragostea pentru film. Seara lui 18 decembrie 1989 l-a prins pe străzile orașului. Filma, iar imaginile de-atunci, scoase din țară în 20 decembrie de către Mirko Atanațkovici, consulul general al Iugoslaviei la Timișoara, aveau să facă, odată preluate de C.N.N. , ocolul Pământului. Imagini document, pentru că Victor Popa s-a îndrăgostit de documentar încă de pe
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
au fost binecuvântate, ciudate-au fost o seamă din întâmplările trăite de regizor și echipă la filmări. Povestea începe... „La Partoș. Suntem în mica mănăstire unde Sfântul Iosif cel Nou și-a petrecut ultimii ani din viață. Avem aprobarea să filmăm. Aprindem luminile, focalizăm altarul, pornim camera. Trec minute bune. Camera, însă, nu pornise. O lăsăm înăuntru-n biserică și stăm pe lângă mormântul Sfântului. Vine părintele. Ne spune: Cred că-i momentul pentru o mică slujbă». Ne rugăm, apoi intrăm iar
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
pornim camera. Trec minute bune. Camera, însă, nu pornise. O lăsăm înăuntru-n biserică și stăm pe lângă mormântul Sfântului. Vine părintele. Ne spune: Cred că-i momentul pentru o mică slujbă». Ne rugăm, apoi intrăm iar în biserică. Aparatul de filmat... pornește. Și încă ceva; constatăm că nu mai avem nevoie de lumini! Sau alta, la Curtea de Argeș. Liniște, liniște, liniște. Zi frumoasă de mai, Vladimir Jurăscu îmi istorisește cum, cu 35 de ani în urmă, jucase chiar acolo, în curtea mănăstirii
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
chiar Manole, se-nghesuiau să-l atingă, să-i rupă veștmintele (la propriu!) ca să păstreze ceva din meșterul lor. Îmi place povestea, îl rog pe Vladimir s-o mai spună o dată, chiar în locul unde se petrecuseră lucrurile. O spune, îl filmez. La vizionare dau de imagini perfecte. Fără sonor însă, până spre finalul înregistrării, când se-aude un huiet straniu. Cu totul altceva decât obișnuitul zgomot de fond al aparatului, cam ca murmurul unei mulțimi de oameni. Alta s-a întâmplat
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
se-aude un huiet straniu. Cu totul altceva decât obișnuitul zgomot de fond al aparatului, cam ca murmurul unei mulțimi de oameni. Alta s-a întâmplat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, unde semnătura Voievodului nu s-a lăsat filmată din prima. Tot aici, la Sâmbăta, am avut parte de înc-o întâmplare. Era de Sfântă Mărie, filmam noaptea. Mii de persoane venite să se-nchine, să se roage. Dimineața, pe la opt, aveam de gând să surprindem ieșirea preoților cu Sfânta
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
murmurul unei mulțimi de oameni. Alta s-a întâmplat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, unde semnătura Voievodului nu s-a lăsat filmată din prima. Tot aici, la Sâmbăta, am avut parte de înc-o întâmplare. Era de Sfântă Mărie, filmam noaptea. Mii de persoane venite să se-nchine, să se roage. Dimineața, pe la opt, aveam de gând să surprindem ieșirea preoților cu Sfânta Cruce. Pe alee, îl văd pe arhimandritul Teofil Părăian, pe care-l întâlnisem la Timișoara cu cinci
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
Mă opresc la câțiva metri de el, spun «Bună dimineața, Doamne-ajută!» Părintele, nevăzător din naștere, se apropie, îmi atinge ușor obrazul cu degetele și zice: «A, domnu’ Popa! Ați venit de la Timișoara...» . Sau altceva, la Mănăstirea Hodoș-Bodrog; ne ducem să filmăm, totul decurge după plan, n-avem probleme în interiorul bisericii. Când dăm să facem cadrele cu exteriorul sfântului lăcaș, în plină zi se lasă ceața. Suficient de deasă cât să fie nevoie de-o revenire. La Herculane, când Cristian Lind, operatorul
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
Când dăm să facem cadrele cu exteriorul sfântului lăcaș, în plină zi se lasă ceața. Suficient de deasă cât să fie nevoie de-o revenire. La Herculane, când Cristian Lind, operatorul echipei, a ținut cu tot dinadinsul să urce să filmeze la Crucea Albă, caseta goală a dispărut misterios, și nici regăsirea ei n-a fost mai ușor de explicat. Dar nu numai în preajma locurilor sfinte apar fenomene stranii. Bunăoară, făceam un film despre un clarvăzător din Arad. Omul vorbea și-
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
unei plante, la o oarecare distanță. Pelicula a înregistrat «ceva» în spațiul creat între degetele lui și frunză. Am crezut că poate fi un efect de refracție, am repetat imaginea. Lucrurile au rămas neschimbate. Revenind la Partoș, când am putut filma în biserica Ocrotitorului Banatului fără lumină, vă mai spun ceva. Starea trăită acolo a fost atât de copleșitoare, încât pe cover-ul casetei am simțit pur și simplu că trebuie să scriu Acatistul Sfântului Iosif. Și câte mai sunt poveștile noastre
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]