354 matches
-
al procesului intentat, în speță, colonelului negru, pentru reprimarea sîngeroasă, inevitabilă, a asediatorilor civili, dar înarmați. E aici o finețe a tuselor dificile, simptomatica pentru însăși reconsiderarea jurisprudenței, dincolo de pragul temporal tocmai trecut, ca argument pentru o reabilitare a tematismului filmic, într-un balans al contribuțiilor și formulelor transatlantice. Regula jocului (SUA, 2000) de William Friedkin, cu Tommy Lee Jones, Samuel L. Jackson, Guy Pearce, Bruce Greenwood. Ziua a 6-a (SUA, 2000) de Roger Spottiswoode, cu Arnold Schwarzenegger, Tony Goldwyn
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
ea și tardivă. Există un regret, se află acolo o iertare pe care numai dragostea o poate da. Un fel de umanitate care asumă eșecul nu într-un fel isteric sau catastrofist, în orice caz nu iremediabil, face din abordarea filmică a unei lumi rurale una nuanțată cu mici subtilități, la antipod cu perspectiva asupra unei urbanități semirurale din distopia cu iz de parabolă a unui Purcărete, Undeva la Palilula (2012), cu comediile grotești invadate de un neaoșism grosier, gen Legiunea
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
decât de original, așa cum o invocă numeroasele puneri în abis și mizanscene speculare. Nu trebuie uitat că la începuturi regizorul își dorea să joace rolul unui Godard american, trama intelectualistdiscuț ionist-eseistică a filmelor regizorului francez fiind însă departe de realizările filmice ale lui De Palma. Mai degrabă, De Palma s-a apropiat de un Robert Aldrich sub raport estetic și tematic, însă vehicularea clișeului este recuperabilă pe un spectru mult mai larg de afinități astfel încât identificarea originalului uneia sau alteia dintre
Domnișoara Christina și domnișoara Isabelle by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3328_a_4653]
-
inteligentă și glasul rotund al basului Franz-Josef Selig (și el în debut) și al lui Erik-tenorul Jarma Silvasti, pătimaș, energic, naiv cu ajutorul unei voci robuste. Personajele se mișcă firesc în cadrul regizoral fără surprize, dar cu detalii de finețe ca apariția filmică a vasului fantomă, relația celor doi eroi aflați față în față, dispariția portretului Olandezului când acesta intră în casă ca întrupare a imaginii din cadru, renunțarea la apoteoza finală etc. În ceea ce privește corurile marinarilor ele au demonstrat că se poate cânta
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
și protecției mediului. Detalii se pot solicita la tel. 220 526. ( D. B.) Film antropologic În acest sfârșit de săptămână, sălile 201 și 248 ale Universității de Vest din Timișoara vor găzdui lucrările simpozionului internațional de film antropologic „Imaginar și realitate filmică“, manifestare organizată de către Direcția pentru Cultură Timiș, C.J.T. , T.V.R. Timișoara, Facultatea de Litere din cadrul Universității de Vest, Centrul de Cultură și Artă al Județului Timiș. Cu acest prilej, Mirjana Maluckov, etnolog din Novi Sad, va primi Diploma de excelență. ( S.
Agenda2003-39-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281511_a_282840]
-
1802 un avocat din Boston care trebuie să obțină o semnătură de la o tînără blondă, logodnica unui aristocrat francez, dar, în urma inevitabulului coup de foudre, se trezește angrenat în lupta împotriva colonialiștilor. Încă un exemplu cuceritor de adecvare a mizanscenei filmice la această palpitantă idilă de epocă napoleoneană, implicînd deghizări ale protagoniștilor în localnici de culoare și multe alte peripeții, alert cinematografiate. Cu virtuozitate deosebită avea să metamorfozeze Jean Negulesco și o comandă impusă de producător: Jonny Belinda (1948), ecranizarea piesei
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
nepotrivită, Jane Wyman, pe care însă o va pregăti de Oscar (trofeu ce încununează cele nouă nominalizări, printre care și pentru regie). Tiparele melodramei "clasice" sînd dinamitate cu elementele emoției propriu-zise: sensibilitatea și delicatețea. Notațiile psihologice sînt săvîrșite cu mijloace filmice subtile, îndeosebi prin prim planurile în care portretistul desăvîrșit pe ecran ca și pe simeză excelează (vezi expoziția din foaierul Cinematecii Române "Grafică și fotografie" sau pliantul editat de ANF). Ingratitudinea umană se decantează în esențe tari din istoria tristă
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
ocultelor militare nu numai că suporta convulsiile caricaturii spumoase, dar aduce câteva lucruri în discuție, printre care și o chestiune de perspectivă. Nu avem parodiile grosolane după Rambo et Co, ci o fină deconstrucție a unui întreg eșafodaj al narațiunilor filmice de tip eroizant. În anii războiului rece, private Bill Django (Jeff Bridges) are în timpul războiului din Vietnam revelația că se poate purta și un altfel de război, un război pacifist, similar unui mind game, cu mijloace neconvenționale. Propunerea sa este
Tăcerea caprelor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6329_a_7654]
-
filmului documentar-artistic „File de istorie, file de credință” realizat de Studioul Daciafilm în regia lui Alexandru Gașpar, în colaborare cu zece muzee din România și cu specialiști de la Institutul de Arheologie al Academiei Române. În premieră națională, Studioul Daciafilm izbutește restituirea filmică a unor valoroase cetăți, temple, bazilici și biserici, cum ar fi cetățile de la Histria, Tropaeum Traiani și Callatis, templele romane din Augusta Sarmizegetusa Ulpia Traiana Dacica, Palatul Augustalilor și Amfiteatrul din aceeași localitate antică. Filmul acordă o importanță deosebită arheologiei
Agenda2003-15-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280892_a_282221]
-
regizorului Sergiu Nicolaescu" (Adevărul nr. 3610 din 29 ianuarie crt.; citez din cotidianul pe care am început să-l cumpăr personal de la chioșc pentru editorialele sale - adesea repere ale civismului talentat, dar și pentru articolele despre politichiile subculturale, în afara celor filmice, vizate sibilinic sau prezentate ca virtuți). Dar să ne întoarcem la cinematografele noastre. Două instanțe private - Societatea de distribuție Independența Film și Agenția de publicitate Champions - au repetat operația anuală prin care se substituie benefic asociației de profil inactive extrafripturistic
Suferințele mafiei by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15525_a_16850]
-
inițiative proprii de promovare a filmului european, spre a ieși în întîmpinarea interesului publicului cinefil față de filmul de autor și de artă. Pentru că aceasta e problema nevralgică a rețelei cinematografice, din alt unghi decît cel mafiotic și subcultural, dincolo de cascadoria filmică erijată ca politică de stat și emblemă a României în lume. Ne putem imagina cît de mult suferă comanditarii "materialelor" pregătite pentru Guvern, nu numai că nici unul dintre filmele din Topul criticilor nu se regăsește în Topul biletelor vîndute și
Suferințele mafiei by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15525_a_16850]
-
sa, poate privi camera goală unde a locuit, dar o poate mobila din amintire și se poate așeza liniștit la masa de scris. Până la urmă, ceea ce face remarcabil filmul lui Kraznovski ține de felul în care este rescrisă și reinventată filmic o biografie alcătuită din episoade care revendică în sine statutul de mici poeme invadate de o ironie afectuoasă, de o jovială nostalgie, de o blândețe care vine din înțelepciune, acea înțelepciune pe care o dobândim în prezența morții sau abia
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
el ucide organizat și aiurea, după un raționament ce ne rămâne străin. În al doilea rând, alături de el, întrun soi de realitate invizibilă, se găsesc un anume Fra și un narator ambiguu. Narațiunea alertă lasă dâre echivoce, agățate de realități filmice, morbide, cu numeroase antene livrești, conectate la euri vide. Lumea din Mortidoexistă numai pentru a decora crimele, părând lipsită de suflu vitalist. Ca și cum nimic nu e posibil, nici măcar o apocalipsă. Impresia e că înaintăm pas cu pas pe un platou
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
fost creată și ne-a fost accesibilă de Vlad Massaci și trupa lui. Ceva din această atmosferă am regăsit și în spectacolul lui Cristian Juncu, în relația, dificilă, a personajelor, a actorilor cu rolurile lor și cu partiturile celuilalt. Construcția filmică, pe detaliu, pe schimbul de replici, pe tăceri și priviri este atent stabilită și condusă de regizor pînă la capăt. Chiar dacă destul de monoton în anumite privințe - schema se repetă, în formă, în structura dramatică a fiecărei povești, dar fondul concret
Un dramaturg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6580_a_7905]
-
să se gîndească o clipă la ce se va întîmpla cu ele în ziua pe care o încep și în acțiunea în care sînt angajate cu anticipație. De aceea și ajung la "compromis" și acesta e și resortul suspensului eminamente filmic, dus la extrema decantare cînd antieroii uită complet de pericol, ca în secvența în care se interesează uzual de prețurile mărfurilor de la magazinul en gros. Abia în ultimul cadru, în ultimele fotograme, după crima produsă în culise, Ovidiu al dumitale
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
rezolvată printr-un deus ex machina sau prin alte mijloace și în final extazul. Perfecțiunea. Sunt ultimele cuvinte ale balerinei Nina Sayers/ Lebăda albă (Natalie Portman), „Totul este perfect”, cuvinte pe care le-am mai auzit și cu alte ocazii filmice. Dacă verificăm toate aceste stereotipuri vom descoperi că ele alcătuiesc un scenariu inițiatic care se poate regăsi și în filmul lui Darren Aronofski, așa cum în el se află și o serie de scene erotice în măsură să echipeze filmul pentru
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
Doyle cu filmul care debuta pe 23 octombrie 1899. O contribuție esențială aveau și ilustrațiile lui Sydney Paget din 1890 care-l dota pe Holmes cu pălăria de vânătoare și faimoasa pipa dreapta - Gillette i-o va curbă din motive filmice - adăugând vioară, lupă și o seringă. Primul actor care a depășit cu Holmes barieră filmului mut a fost Clive Brooke, insă detectivul și-a fixat alura cu Gillette. Decis să pună punct istoriilor holmesiene, Doyle își „omoară” personajul în 1893
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]
-
aceste filme mai au ceva în comun, ceva care nu este numaidecât vizibil, dar care definește un regizor autentic. Și anume că o parte dintre aceste filme conțin și o reflecție cu privire la arta și istoria cinematografului, la mijloace, strategii, materie filmică, cineaști etc. Cu alte cuvinte, o serie de filme dialoghează cu istoria cinematografului, și în acest fel ele devin mai mult decât filme, ascund metanaraț iuni, dar și nostalgia irepresibilă cu care filmul se naște cu frații Lumière sau cu
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
o mașină, o lesă, o fisură în asfalt etc., generează un story care camuflează astfel invizibilul traseu destinal. Construită de o manieră digresivă, părând că se îndepărtează de subiect cu fiecare nou punct adăugat listei de nimicuri, de fapt, narațiunea filmică se încheagă, iar sensul apare din nimic sub aparența unui spectacol gratuit și grațios. Diane Wellington (2010) al lui Arnaud des Palliéres, de un rafinament retro, povestea unei fete dispărute, curge în paralel cu o istorie în imagini vechi, extrase
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
scrierile Aglajei Veteranyi. Aglaja însăși, în carne și oase pe micul ecran, mărturisește - oferindu-ne o foarte funcțională definiție - că literatura se naște dintr-o îndoială asupra realității. Cu pasiunea selectivă a unui documentarist versat, Ludwig Metzger reține din arhiva „filmică” a familiei Aglajei, din kilometri de pelicule realizate de tatăl scriitoarei, clovnul Țăndărică, el însuși pasionat cineast amator - cîteva bizare storry-uri cinematografice, comentate cînd de mama defunctei scriitoare, cînd de sora ei vitregă, sosită în Elveția, ca turistă, din America Latină
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
se amestecă și frînturi de limbă franceză, spaniolă sau română, aparițiile scurte ale tatălui, imortalizat și el în propriile-i pelicule de „amator”, fragmente din emisiunile TV în care tînăra scriitoare a apărut în repetate rînduri, în calitate de invitată, cîteva secvențe filmice din călătoria în România și popasul la Săpînța, la Cimitirul Vesel, despre care Aglaja a scris un reportaj în presa occidentală, prestațiile ei la festivalurile de literatură, înregistrările unor spectacole de teatru pe care le-a realizat împreună cu Jens Nielsen
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
a fost permis să descopăr. Aglaja îmi rămîne foarte străină deși o simt foarte aproape. Cred că în film transpare această distanță în pofida faptului că ființa ei ne emoționează, ne mișcă profund mai ales prin sfîrșitul ei... R. B.: Imaginea „filmică” a Aglajei mi se pare a fi foarte apropiată de cea „literară”. Este surprinzător că, deși nu ați cunoscut-o personal, ați reușit prin acest film să refaceți, să reconstituiți portretul artistei, al unei ființe dispărute dar totuși foarte prezentă
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
colegi independenți, în speranța enunțării publice a textului la închiderea Festivalului DaKINO. În criză de timp, n-a fost să fie. Parafrazînd titlul unui film (nefericit) de Mircea Veroiu - dacă nu un aforism cu adevărat celebru - cred că somnul insulei filmice, recte absența unei solidarități prompte și manifeste, ,,în contra direcției de astăzi" din cinematografia română, explică în mare parte criza endemică și absurdă în care perseverăm (pentru subculturnicii S.N., D.M. și cei numiți de ei în fruntea Cinematecii, precizez că l-
Somnul insulei filmice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15683_a_17008]
-
spectacole frapează capacitatea constructivă a lui Zholdak. El concepe necanonic structuri vizual-teatrale arborescente, cu ample și, mai cu seamă, imprevizibile ramificații. Regizorul dă semne că a pus un pariu cel puțin riscant, acela de a transfera către scenă specificitățile discursului filmic. Ajutat de scenograful Kolio Karamfilov, Zholdak nu lasă neexploatată nici măcar un singur colțișor al spațiului scenic, îl propulsează cu actori ce îndeplinesc acțiuni dintre cele mai variate și mai niciodată inutile. Instituirea unei "dezordini organizate", a cărei receptare și decodare
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
întârzia să se restrângă în beneficiul celui mai puternic carnasier. Există numeroase povești despre supraviețuire, însă cele celebre sunt puține. Robinson Crusoe avea la dispoziție o insulă unde instala cu consecvența unui spirit victorian ordinea civilizației britanice. Tradusă în materie filmică povestea unui nou Robinson (Tom Hanks) în Naufragiatul (2000) al lui Robert Zemeckis reda destul de bine confruntarea cu singurătatea. În romanul Dragoste de viață al lui Jack London supraviețuirea devenea în sine o epopee, așa cum pe alte coordonate era Înfruntarea
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]