275 matches
-
științifice recente, iar pe de altă parte, realizează propriile investigații, în special asupra tradiției manuscrise a traducerilor românești anterioare. O altă diferență majoră ține de succesiunea autorilor și a operelor. De exemplu, începând cu primul volum, Stăniloae schimbă ordinea din Filocalia greacă, motivând operațiunea respectivă prin dorința de respectare a criteriului cronologic. Astfel, îl plasează la sfârșitul cărții pe Isaia Pustnicul, iar pe Nil Ascetul (de Ancyra) după Ioan Casian, spre deosebire de Nicodim Aghioritul, care îl așezase, pe de o parte, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
170 de capitole „despre viața morală a oamenilor și despre buna lor purtare”, Stăniloae ignoră (sau pare să ignore) studiul capital al lui I. Hausserr publicat în 1933191, unde savantul francez demonstrează paternitatea stoică a acestei scrieri pseudo-antoniene. În sfârșit, Filocalia lui Stăniloae conține mai multe texte suplimentare față de modelul athonit, în special cele din volumele IX-XII. Într-adevăr, odată cu volumul VIII (în care include, printre alte texte, Metoda și regula, de Calist și Ignatie Xanthopulos 192, Arta isihiei a lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
volumul VIII (în care include, printre alte texte, Metoda și regula, de Calist și Ignatie Xanthopulos 192, Arta isihiei a lui Calist Angelicudes 193 și un fragment din „Viața lui Palamas” despre universalitatea rugăciunii inimi 194), Stăniloae epuizează practic conținutul Filocaliei lui Nicodim. Conștient că-și încheiase misiunea, include în volum un amplu studiu consacrat isihasmului românesc 195. Volumul VIII a fost publicat în 1979 și nimeni nu se aștepta ca acest proiect să continue. Curios, după mai puțin de un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
include în volum un amplu studiu consacrat isihasmului românesc 195. Volumul VIII a fost publicat în 1979 și nimeni nu se aștepta ca acest proiect să continue. Curios, după mai puțin de un an, iese la lumină volumul IX din Filocalie, cuprinzând scrieri de Ioan Climax și Dorotei din Gaza. Apoi, în 1981, un al X-lea volum este consacrat scrierilor lui Isaac de Ninive. Timp de zece ani, lucrurile s-au oprit aici. După revoluție însă, spre surpriza generală, Părintele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
După revoluție însă, spre surpriza generală, Părintele Dumitru adaugă Filocaliei sale încă două volume groase, de mai bine de cinci sute de pagini, cuprinzând Corespondența lui Ioan și Varsanufie (1990), precum și scrierile lui Isaia Pustnicul (1991). Atunci când ne-a părăsit, Filocalia sa număra douăsprezece volume și peste patruzeci de autori (în total, aproape șase mii de pagini). În studiul consacrat acestei grandioase lucrări, Bielawski încearcă să dea o explicație respectivelor adaosuri, invocând simbolismul cifrei 12 în tradiția creștină. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
traducerile destinate colecției „Părinți și Scriitori Bisericești”, întemeiată de patriarhul Iustin Moisescu. Este iarăși adevărat că prăbușirea comunismului l-a adus pe Stăniloae dintr-odată, ca pe mulți alți intelectuali marginalizați de regim, pe scena publică. De mai mult timp, Filocalia sa devenise un simbol al rezistenței românilor în fața ideologiei marxiste, atee și anticreștine. Tocmai în această atmosferă de entuziasm și frustrare post-revoluționară, atât de bine cunoscută unora dintre noi, Părintele Dumitru a luat hotărârea de a-și continua proiectul, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
monografii moderne despre Evagrie Ponticul și admirator al tradiției origeniste; apoi, el reînnoadă proiectul traducerii operelor lui Maxim, pe care îl demarase înainte de război: Mistagogia, apărută în 1944 în Revista teologică de la Sibiu; al doilea și al treilea volum din Filocalie, consacrate în întregime scrierilor Părintelui bizantin. Al doilea volum, apărut în 1947, conținea cinci scrieri: Cuvântul ascetic, Capete despre dragoste, Capete teologice (gnostice), Întrebări, nedumeriri și răspunsuri și, în sfârșit, Tâlcuire la Tatăl nostru (Orationes dominicae breuis expositio). În volumul III
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aluzie la diteism și chiar politeism, pentru că, postulând caracterul necreat al energiilor divine, aceasta înseamnă a nu mai recunoaște o delimitare clară între Creator și creație. În Introducerea sa la tratatele lui Palamas, traduse în volumul al VII-lea din Filocalie 225, Stăniloae reia subiectul în cadrul unei întinse polemici declanșate de Jugie în 1925, prin articolul său „Grégoire Palamas” din Dictionnaire de Théologie Catholique 226. Este vorba despre un articol foarte lung, extrem de bine informat, dar care nu lasă nici o șansă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
teologico-patristic identic, parcurgând celelalte lucrări de căpătâi ale lui Stăniloae: Spiritualitate ortodoxă. Ascetică și mistică (1981) și Spiritualitate și comuniune în liturghia ortodoxă (1986). Prima dintre ele merge pe urmele lui Nichifor Crainic, dar fructifică și îndelungile legături cu autorii Filocaliei. Cât privește Spiritualitate și comuniune..., cu toate că această carte ne trimite și la unele lucrări anterioare (Braniște 231, Vintilescu 232 sau Schmemann 233), perspectiva ecleziologică în care Stăniloae recitește mesajul mistagogic al Părinților îi este absolut propriu (perspectiva „personalismului comunitar”). Uneori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al VII-lea, căruia i-a consacrat o introducere din rațiuni... patriotice. Tradiția de care se simte atașat este aceea reprezentată de Athanasie, Chiril al Alexandriei, Părinții capadocieni, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Simion Noul Teolog, Grigore Palamas și isihaștii din Filocalia sa. E vorba despre aceeași Tradiție atât de dragă lui G. Florovsky și Vl. Lossky, două figuri de frunte ale „curentului neopatristic”. Respingerea necondiționată a lui Origen și a „origeniștilor” mi se pare, din punct de vedere teologic și deontologic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lumea patrologilor profesioniști. Viziunea sa patristică a avut, evident, de suferit, cum am văzut atunci când am prezentat lucrările sale despre Origen, Pseudo-Dionisie și Grigore Palamas. Ceea ce va dura însă în timp, în afara celor trei cărți personale și, desigur, în afara monumentalei Filocalii, este figura-simbol a unui nou Părinte al Bisericii, de talia unui Athanasie cel Mare, veghind la căpătâiul ortodoxiei românești de-a lungul întregului secol XX. (traducere din limba franceză de Răzvan Ionescu) 9. Teologie și patristică în catolicismul secolului XX
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai poate" prin raportarea la egoismul "nu este", iar alții, pur și simplu, justifică cerul din suflete ca pe o invidie a lui Dumnezeu pe propria creație. Nefericirile lui Petru întregeau ca un puzzle fericirile altora. Epistolele Corintenilor, Cântările Heruvimilor, Filocaliile, Viețile Sfinților, Grațiile Epitalamurilor justificări ale lașități de a rămâne pe o margine de șotron. Iluziile antrenau bătăile inimii. Ermetică ca o cutie de chibrituri, povestea lui Petru, căsuță cu zăvoarele trase pe dinăuntru; lumina bătea la ușă; lumina, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mereu încă un pas. La Fântânele, ca la Socola, portarul dezlega ultimele intenții. Petru avea emoții. Toată viața a existat într-o stare confuză de examen picat sub linie. Pe drum a repetat rugăciuni, a citit Psaltirea, a răsfoit Noul Testament, Filocaliile, Sinaxarul, Cazania, Triodul. Fiecare carte bisericească i-a impus sentimentul de nou început. Ascuns după horn, iarna, deschidea romanele copertate în carton pânzat (mereu, prima lecție despre Dumnezeu). Erau căsuțele sale negre pline cu povești dantelate, literele precum niște păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sinoade, sub ocrotirea și inspirația Sfântului Duh, au luat decizii semnificative, valabile de-a lungul anilor. Aceste decizii sinodale constituie tezaurul sfânt al dreptei credințe. La acestea se pot adăuga comorile de înțelepciune ale Sfinților Părinți din pustiu, adunate în Filocalii, Paterice, Limonarii, Lavsaicoane, imnografia patristică și Sfintele Liturghii pentru a avea o imagine completă a Ortodoxiei. Prin urmare, Ortodoxia nu echivalează cu simpla Mărturisire a lui Petru Movilă; ea este mai mult decât atât, ea semnifică învățătura lui Hristos rodită
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
fondul argumentării patristice a raportului dintre spiritual și artistic, să abordeze și câteva aspecte esențiale privitoare la mistagogie și caligogie (a se vedea, de pildă, Frumosul în teologia, mistagogia și caligogia Sfântului Dionisie Smeritul și Areopagitul), la teofilie, teognosie și filocalie, precum și la mult disputata estetică a urâtului. Capitolul consacrat esteticii ortodoxiei în concepția lui Nichifor Crainic devine esențial în iconomia demonstrativă a cărții, autorul revelând nucleul său germinativ care pornește de la sensul tradiției și se oprește la caracterul anamnetic al
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Capitolul despre spiritualitate a fost făcut după și în completarea acestei cărți. Datorită unor rațiuni ce nu sunt ușor de înțeles, Filocalia a fost complicată mult și de aceea recomand numai Pelerinul Rus ca studiu împreună cu capitolul despre spiritualitate. În filocalie este prezentat sec, ce trebuie făcut, fără nici un fel de introducere, fără nici un fel de explicații ajutătoare. De obicei pentru a înțelege ce este prezentat în Filocalie este necesar să mai citești o multitudine de cărți care mai de care
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
de aceea recomand numai Pelerinul Rus ca studiu împreună cu capitolul despre spiritualitate. În filocalie este prezentat sec, ce trebuie făcut, fără nici un fel de introducere, fără nici un fel de explicații ajutătoare. De obicei pentru a înțelege ce este prezentat în Filocalie este necesar să mai citești o multitudine de cărți care mai de care mai diverse. Pelerinul Rus conține o formidabilă descriere a frămîntărilor unui creștin, soluțiile găsite la aceste probleme, etapele rugăciunii inimii, trăirile ce apar în cazul acestei rugăciuni
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
atmosfera specifice unor astfel de întâlniri. e. Mijloacele care susțin înflorirea și progresul ecumenismului creștin sunt reprezentate de activitatea intelectuală teologică și științifică. Persoanele care au făcut misionarism ori au întreprins călătorii pentru îsușirea mai profundă a dimensiunilor spirituale ale filocaliei și ale Ortodoxiei erau aceleași care promovau ecumenismul sau îl puneau în circulație. Printre teologii autori de cărți ale căror cuvinte atrag atenția se numără și Teotim I. Instruit în ,,filosofie” și aspirant către desăvârșire, dovedește bună stăpânire a informației
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se ocupă cu desăvârșirea creștină. Tratatul Despre întruparea Domnului combate erezia nestoriană dezvoltând teologia ortodoxă. Dimensiunile celor două probleme tratate în lucrările lui Ioan Cassian înscriu opera acestuia în sfera universală, ecumenică. Dacă hristologia lui Ioan Gură de Aur și Filocalia Sfântului Vasile (cea practicată în Siria și Egipt) au devenit occidentale și ecumenice, aceasta se datorează în primul rând cărților lui Cassian. f. Limba latină a reprezentat instrumentul de bază ce a slujit scriitorilor sciți în propovăduire și misiune, în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Convorbirilor duhovnicești a II-a și a VII-a). Prof. C. I. Diovouniotis a descoperit și el traduceri grecești ale Convorbirilor duhovnicești, I, II, VII și VIII și, în 1913, le-a publicat. De asemenea, parțial, a fost inclus în Filocaliile ortodoxe, greacă, rusă și română (cu excepția celei rusești a Episcopului Theofan care a publicat cea mai mare parte din operele sale). Unii dintre papi au fost foarte entuziasmați de capodoperele duhovnicești ale Sfântului Ioan Cassian. În acest sens îl
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la Serafimi”, Traducere din limba greacă veche și note de Preotul profesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2007, 354 pp. La selecția tematică a citatelor filocalice s-au folosit următoarele ediții ale Filocaliei românești: Humanitas (vol. I-VIII); Institutul Biblic și de Misiune al B.O.R (vol. IX și X); Episcopia Romanului și Hușilor (vol. XI); Harisma (vol. XII). 124
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
învață Marcu Ascetul - face pe înțelept să-și aducă aminte de Dumnezeu și întristează pe măsura ei pe cel ce a uitat de Dumnezeu” (Despre legea duhovnicească, 56, traducere, introducere și note de Dumitru Stăniloae, Membru al Academiei Române, în col. Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. I, Editura Humanitas, București, 1999, p. 242); 11 În acest sens, lansează următoarea exortație și scriitorul filocalic Marcu Ascetul: „Orice suferință fără voie
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000; ISAAC SIRUL, SFÂNTUL, Cuvinte despre sfintele nevoințe, în Filocalia, vol. X, Editura IBMBOR, București, 1981; MARCU ASCETUL, Despre legea duhovnicească, traducere, introducere și note de Dumitru Stăniloae, Membru al Academiei Române, în col. Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. I, Editura Humanitas, București, 1999; MCCOUBRIE, RACHEL C. & DAVIES, ANDREW N., „Is there a correlation between spirituality and anxiety and depression in patients
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
personal de a dialoga cu natura și cu ea însăși. Cu albumul de față, Viorica Toporaș face dovada autentică a înzestrării ei artistice, capacității de a visa colorat și de a oferi semenilor rezervele inepuizabile de iubire. Acuarele ei, adevărate filocalii, sunt, de aceea, încărcate de o pilduitoare spiritualitate. Valentin CIUCĂ POETICITATEA ACUARELEI Debutul Vioricăi Toporaș, acum treizeci de ani, a fost unul de inițiere în tehnici felurite. Viorica Toporaș și-a verificat astfel (rațional) disponibilitățile și adecvarea lor, la direcția
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
a influențat cultura rusă și spiritualitatea europeană în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și în secolul al XIX-lea. Demonstrația este realizată pe baza unor texte filocalice - Z. a și tipărit în 1990 Dobrotoliubie, ediție anastatică a filocaliei slavone a lui Paisie Velicikovski -, ca și prin utilizarea unor date de istorie literară, istorie bisericească și istorie a mentalităților. SCRIERI: Studii și articole de literatură română veche, București, 1967; România - pământ de civilizație și sinteză, București, 1969; Atitudini, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]