5,981 matches
-
de mult de valorile și tradițiile românești, de ce nu mi-ați scris, dvs. sau colegii dvs. pe când eram în țară? De ce nu m-ați întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu și colegele mele, tineri doctori în filologie și slujbași ai culturii române pentru care suspinați acum?" În final, românul mărturisește că scrisoarea senatorului PDL l-ar fi onorat dacă ar fi primit-o atunci când era încă în țară.
Mesajul emoţionant al unui român din Scoţia pentru parlamentari () [Corola-journal/Journalistic/24005_a_25330]
-
cu anticiparea cărții din 2003, purtând ocazia participării la Simpozionul titlul Buongiorno, Italia, de la Internațional Centenar „Pasărea aceeași editură „Europa Nova”. În Măiastră” (sept. 2010). consens cu observația noastră, se Autorul este absolvent al explică pertinentul și fermecătorul Facultății de Filologie din București, dialog avut cu acad. Eugen Simion în promoția 1963, devenind ulterior „Cotidianul”, 17 ianuarie 2000, diplomat de carieră și publicist. „imediat după atacul concertat lansat Misiunile sale diplomatice, pe linie la adresa lui Eminescu de revista culturală, rețin popasuri la
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
mare cultură și de o înaltă ținută morală și profesională - este încă (la cei mai bine de 50 de ani ai săi) un modest și conștiincios „navetist” al unei obscure catedre din Constanța (într-o vreme când catedrele facultății de filologie din București colcăie încă de nulități, ariviști mărunți și impostori!), scriindu-și - departe de interesul și atenția „centrului” - cu aceeași modestie și exemplară probitate, cu aceeași redutabilă, ireductibilă pasiune, profund patriotică și militantă, în slujba valorilor autentice ale culturii și
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
XX, integral bibliotec ) au dat marele atac î ț ș ă șă î nume, ncuraja i totu i de unii profesori eminescian. Deranjeaz i azi, mai ales, crezuser la Eminescu, n revista ă ș ș ai lor de la Facultatea de filologie. lenea de a-l citi pe marele poet, “Dilema” / fondat de Andrei Ple u i ș ș ă ț șă ț ă Premiza, fire te, gre it , de la care mul imea de studii i tratate academice, editat pe-atunci de
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
zile la Spitalul Elias din Capitală având probleme cardiace. Dan Hăulică a fost unul dintre cei mai importanți critici de artă români, fiind președinte al Asociației Internaționale a Criticilor de artă și membru corespondent al Academiei. Absolvent al Facultății de filologie și al Institutului de arte plastice, eseist literar, critic de artă, membru corespondent (din 1993) al Academiei Române, Dan Hăulică a fost redactor-șef pentru o lungă perioadă de timp al revistei de literatură universală Secolul 20. Între 1956-1958 a fost
Dan Hăulică a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21791_a_23116]
-
orice caz mai corect decît destui români. Cum ați ajuns să deprindeți româna în toate subtilitățile ei? Am învățat-o mai întîi la facultate, la Roma, ca studentă a doamnei Rosa del Conte. Am dat licența cu o lucrare de filologie despre Școala Ardeleană, în 1966, și imediat după aceea am stat la București vreo șase luni, timp în care am lucrat la Ambasada Italiei ca traducătoare. Meseria asta nu mi-a plăcut și m-am întors la Roma, unde am
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
Am fost întîi asistenta doamnei Rosa del Conte, pînă prin 1977-78, cînd dînsa a fost înlocuită de domnul Emil Turdeanu, care a rămas la catedră pînă în 1982. De atunci am devenit eu însămi titulară. Știu că specialitatea dvs. e filologia și literatura veche, un domeniu mai savant și mai dificil... Da, dar cursurile mă obligă să țin seama și de interesele studenților, așa că mă ocup și de literatura contemporană românească. Aveți dificultăți în a vă ține la curent cu noutățile
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
clară cuiva din afara vieții literare românești. Unii vin din curiozitate Ce-ar fi să schimbăm vorba? De pildă, să-mi spuneți ce-i determină pe studenții dvs. italieni să învețe limba și literatura română... Am studenți care se specializează în filologie romanică, în romanistică generală, și au nevoie să știe și limba română. Alții au citit, au văzut la televizor, au cunoscut pe cineva din România sau vin pur și simplu din curiozitate... ...și cînd întîlnesc o profesoară atît de pasionată
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
urmă, cînd am devenit profesor, Angela s-a înscris la doctorat și i-am condus teza. Ce subiect a avut lucrarea ei de doctorat? Am ales un manuscris dintr-o carte populară, Istoria lui Filerot... Cum era un doctorat în filologie romanică, directorul general al doctoratului, profesorul Aurelio Roncaglia, a hotărît ca Angela să facă o ediție critică. Am ales împreună cu ea acest manuscris destul de mare, apoi a transcris textul, a făcut un studiu lingvistic, unul literar și pînă la urmă
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
din cauza unei memorii precare, ci pentru că odată cu trecerea anilor autorul a făcut din scris o industrie, care i-a conferit o nouă identitate. Ioan Groșan (născut la 3 octombrie 1954 în comuna Satulung din județul Maramureș, absolvent al Facultății de Filologie, secția română-spaniolă, a Universității din Cluj) lucrează încă din timpul studenției ca redactor la revista Echinox (1974-1978). Scrie cronică cinematografică, ia interviuri unor personalități, compune și o piesă de teatru amuzantă, Școala ludică, în care, alături de alți echinoxiști, joacă Radu
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
activiștii postmodernismului, care s-au grăbit să și-o anexeze. Este un abuz, întrucât esența acestei literaturi constă în altceva decât în jocul de-a literatura. Când se lasă cu adevărat în voia spiritului ludic al unui fost student de la filologie, așa cum se întâmplă în O dimineață minunată pentru proza scurtă și Insula și așa cum fac toți postmoderniștii propriu-ziși, Ioan Groșan scrie, ca și ei, o literatură agreabilă, dar minoră.) Ioan Groșan seamănă prin preocupări cu scriitorii ruși, în vogă în
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
într-ale condeiului, acești sofiști ai zilelor noastre, așa-numiții technical writers (nu găsesc un echivalent românesc) reprezintă produsul unor programe de studiu speciale, încă foarte tinere în lumea universitară, centrele de scriere și compoziție, de regulă afiliate facultăților de filologie, dar cu pretenții din ce în ce mai mari de autonomie. Judecînd după revistele de specialitate, planuri editoriale, conferințe și programe de studii (care se traduc prin poziții academice și candidați doctorali), acest nou domeniu disciplinar, cel al compoziției, reprezintă un fenomen interesant în
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
un vast domeniu, din punct de vedere morfologic, și de a realiza un instrument, din punct de vedere metodologic, prin care să poată cuprinde și cerceta tot ceea ce fusese inclus la începutul secolului al XIX-lea sub denumirea generală de filologie, adică științele limbii, istoria și critica literară, folclorul, istoria culturală chiar, și se risipise ulterior între domenii din ce în ce mai specializate și mai greu de utilizat laolaltă. Intuiția acestui instrument și a acestui domeniu, cărora le spunem astăzi antropologie culturală, respectiv cercetare
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
Transcriem un fragment, pentru a pune datele respective la dispoziția cititorilor care nu-și pot procura cartea: "Scriitoarea s-a născut la 9 septembrie 1943 și a murit la 10 octombrie 1887, în urma unei pancreatite acute. Absolventă a Facultății de Filologie din București, în 1966, este redactor la Radiodifuziune și apoi la ziarul Munca; a fost redactor colaborator o vreme la revista Argeș, iar din numărul al cincilea, la recent înființata Românie literară, în 1968; numele ei se regăsește în paginile
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
cărți fundamentale, inaccesibile în bibliotecile publice. Imaginea lui ca profesor era radical diferită de aceea a ideologului al cărui rol îl juca în critica literară a epocii, rol de care începuse să se dezică, de altfel." Și generațiile ulterioare de la Filologia bucureșteană, pînă la dispariția lui Savin Bratu în cutremurul din 1977, îi datorează mult admirabilului profesor și ar fi nedrept ca numele lui să fie legat doar de scrierile proletcultiste ce se păstrează în biblioteci, fiindcă din anii '60 el
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
german Gablitz, semnează Al doilea rămășag, acrostihul La noi...e putred mărul, adică la Convorbiri literare, pentru a dovedi "neseriozitatea Convorbirilor" și pentru ca noua publicație să inaugureze "nu o nouă direcție, ci o direcție sănătoasă" (sublin. directorului). Credea oare fondatorul filologiei comparate și al lingvisticii românești, B.P. Hasdeu, că versurile defunctului poet N. Georgescu, lăudate de Grădișteanu, pot egala versurile lui Eminescu? Nu-l cunoștea oare directorul revistei pe adevăratul autor al articolului denigrator, nume ce figurau în comitetul de redacție
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
implică împărțirea lumii în eu și ceilalți). Cristian Bădiliță este, după cum se știe, un tânăr poet și eseist strălucit, aflat la studii la Paris. Jurnalul său cuprinde însemnări făcute în anul 1997, când autorul avea 29 de ani. Inițiat în filologie clasică, literatură modernă și teologie, erudit ca un nou "adolescent miop", specialist în patristică, autorul jurnalului face înainte de toate o cronică a aventurii lui spirituale. El se supraveghează în timp ce învață, își gândește propria sa gândire și povestește în cuvinte inspirate
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
Stahl, intervievat, a declarat: "Fundul Moldovei înseamnă deci folosirea pentru prima oară a sistemului echipelor lucrînd cu fișe și dosare comune. Echipele de atunci folosite au fost următoarele: cosmologică, biologică, istorică, psihologică, economică, juridică, de folclor literar și muzical, estetică, filologie, pentru studiul stânei, familiei, gospodăriei, a problemei femeii, de industrie casnică, de probleme culturale, politică, administrativă, criminalistică, pentru studiul războiului, al manifestărilor religioase și al cîrciumei". Apoi, în anii următori, aceste echipe organziate vor căpăta o clasare mai bună după
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
deja aici, altele, în interviuri sau, mascat, în cărți (mai ales în Traversînd Washington Square). Pe lîngă atmosfera de acasă, se adaugă cercul magic al facultății, Ioan Petru Culianu, Victor Ivanovici, Șerban Anghelescu, Paul Drogeanu, Silviu Angelescu, toți colegi la filologie. Am avut norocul întîlnirii unor spirite înalte și cărora le păsa efectiv de "procesul pedagogic", mergeau, vreau să spun, mult dincolo de el și de limitările atît de procustiene ale acelor ani: Mihai Pop, Savin Bratu, Silvian Iosifescu, Paul Cornea, Zoe
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
Actualitatea clasicilor (1985), Z. Ornea inventaria o situație îngrijorătoare și punea un diagnostic alarmant de care, iată, n-a ținut nimeni seama atunci, cum nici astăzi pe nimeni nu pare a interesa: Fapt este - spunea Z. Ornea - că facultățile de filologie nu pregătesc, în mod expres, cadre calificate în acest domeniu (al editării clasicilor - n.n.) și, de aceea, riscăm (riscul e de pe acum o realitate îngrijorătoare!) ca în imediatul apropiat să nu mai avem competențe apte pentru truda elaborării unor ediții
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
chiar acum, în dialogul nostru. Puteam fi, în altă ordine de idei, un personaj ex catedra, să predau la Institut, cîndva am și fost solicitat să fac asta, dar nu, n-am dat curs. Rămîneam consecvent primei mele trădări, a filologiei, și am preferat liniștea, muțenia atelierului. Apoi, timpul pe care l-aș fi furat atelierului, aere perennius... Practic, de cînd ai părăsit, în 1985, Editura Junimea, n-ai mai avut o slujbă stabilă, deci ai trăit din pictat și din
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Cehov de curînd. Am făcut trei schițe la Théâtre Poème din Bruxelles, cu Radu Duda. Nu știu. N-am avut curajul. Ce ai fi vrut să faci, altceva decît regie de teatru? Mă pregătisem serios pentru studiul limbilor vechi, pentru filologie clasică. De aceea, poate, mă preocupă și acuma folclorul, textele vechi. Ai fi vrut să faci film? Am avut întotdeauna o reținere de tip arghezian în fața fenomenului. Cînd eram student, și eram obraznic, le spuneam disprețuitor colegilor mei de la film
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
colaborări la reviste, fondate sau nu de el, prin participarea la cenaclul "Sburătorul" și la viața Academiei Române), Ortiz și-a valorificat întinsa operă științifică publicînd în Italia și România peste 200 de studii și volume, așadar mii de pagini, interesînd filologia romanică, istoria și critica literară italiană sau românistica. Între acestea și volumul mai-sus citat, impresionant prin rigoarea și polimorfia documentării. Dacă primele două sute de pagini erau inedite, următoarele (Pietro Metastasio e i poeti Văcăresti, respectiv Per la fortuna della tragedia
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
de Tîrgoviște" La Găești apare, de aproape un an, publicația mensuală LITERE, care preia numele unei reviste interbelice destul de cunoscute, ale cărei prime două numere au văzut lumina tiparului chiar la Găești. Redactor-șef este dl Tudor Cristea, absolvent al Filologiei bucureștene, cu trei decenii în urmă. Cronicarul a văzut mai multe numere ale revistei dîmbovițene, trimise cu amabilitate de către editori. A remarcat o oarecare ostilitate față de România literară ori față de unii dintre dirigenții ei. A înghițit în sec, stăpînindu-și pofta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
dintre coșmarurile mele. Trebuie să recunosc: dl Iancu m-a învins. Numai cu mare greutate pot traduce exprimările domniei-sale pentru băiatul meu, care are ghinionul să învețe după acest manual. Dl Iancu știe carte, iar pentru mine, ca absolvent de filologie, manualul său e perfect inteligibil. Dar nădăjduiesc că dl Iancu nu vrea să-mi împrospăteze mie sau profesorilor care au de-a face cu manualul său cunoștințele de gramatică, stilistică etc. Chiar și pentru mine cartea d-lui Iancu e
Un manual discutabil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16325_a_17650]