373 matches
-
inițiatice. Existența percepției temporale este specifică modului propriu de existență al materiei structurate la nivele inferioare, supuse imperativului temporal al legii ciclului entropic. La nivelul materiei nestructurate, în haosul preformal nu poate fi concepută noțiunea de spațiu și timp, așa cum filosofa și Mihai Eminescu în Sărmanul Dionis („Nu există nici timp, nici spațiu”). De asemenea in textele citate de Mircea Eliade în Yoga nemurire și liberate se observă că brahmanii, considerând că Sinele și lumea sunt veșnice, postulează posibilitatea regăsirii lumilor
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
potrivit definiției lui Boethius, nou-născutul este persoană chiar dacă nu este capabil să vorbească. I. Sanna confirmă faptul că originea concepției despre persoană la Boethius este tipic creștină și specific teologică: „Această origine a rămas intactă într-un mod de a filosofa care l-a avut ca punct direct de plecare pe Dumnezeu sau, indirect, pe om în raport cu Dumnezeu. Ea a contribuit la dezvoltarea acelor potențialități legate de ceea ce este veșnic, care sunt prezente în orice creatură umană, și să apere și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
raționalist, mistic, existențialist, vitalist, pragmatist, iar ca orientare politică: monarhist, republican, socialist 4. De fapt, Unamuno a fost mereu conștient de contradicțiile sale, fie în timp ce le cultiva, fie după aceea, considerând că "biografia intimă a filosofilor, a celor care au filosofat, ocupă [din păcate] un loc secundar. Și totuși, această biografie intimă este cea care ne explică mai multe"5. De aceea, fiind "om din carne și oase" (expresie cu care debuta Sentimentul tragic al vieții), ineditul manifestărilor sale telurice a
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
Aur, în Cuvânt la Sfinții Mucenici, menționează: „Conving mai mult (mucenicii - n. n.) decât predicatorii. Dacă, de pildă, eu îți spun că mucenicia n-are în ea nimic dureros, n-ai să mă crezi pe cuvânt. Că nu-i greu să filosofezi despre mucenicie. Mucenicul însă, nu are împotrivitor, căci vorbește prin viața și faptele sale. După cum într-o baie, când bazinul este umplut cu apă caldă, nu îndrăznește nimeni să intre atâta vreme cât cei care stau pe marginea bazinului se îndeamnă doar
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
bunul plac al acestei forțe. Chiar și înaintea oricărei forme de guvernământ regulat, eu nu cred că se poate contesta individualităților dreptul de apărare, dreptul de a-și apăra persoanele, facultățile și bunurile lor. Fără a avea pretenția de a filosofa aici asupra originii și întinderii drepturilor guvernelor, un subiect vast în stare să îngrozească slăbiciunea mea, permiteți-mi să vă supun atenției o idee. Îmi pare că drepturile statului nu pot fi decât o regularizare a drepturilor personale preexistente. Nu
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
decât o eroare, e o perfidie. A adus oare Hitle r un adevăr nou sau măcar o minciună nouă în lume? Răspunsul l‐a formulat G. Gobineanu. Superioritatea nemților a proclamat‐o Chamberlain. Wille zur Macht și disprețul milei a filosofat‐o Nietesche. Sălbăticia și brutalitatea teutonă e milenară (Tacit). N‐a creat‐ o Hitler. Antisemitismul a fost un permanent mijloc de diversiune în mâna guvernelor tuturor națiunilo r. „Drang nacht osten” și „Spațiul vital” e un vis secular al n
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pe rană ? Societatea franceză pare paralizată de frică, iar amînarea continuă a măsurilor crește angoasa. Pudibondă, Franța e ca o domnișoară bătrînă care nu mai îndrăznește să se uite în oglindă. Situația e însă gravă. Avem o societate care, tot filosofînd cu susul în jos, iată și-a pierdut reperele : o democrație-creștină veritabilă nu mai există, liberalism nu mai există, socialismul e la el acasă, dar e extrem de criticat pentru că nu dă roade. Și asta pentru că nu se mai produce la
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nu uitați că suntem muritori. Un om care se cunoaște pe sine și destinul său va fi greu biruit de criză. Este o cale bună de a atinge acel summum bonum despre care vorbea Seneca. Iar Montaigne spunea că "a filosofa înseamnă a învăța cum să mori". Încercați să vă creați cît mai puține dependențe. Sunt greu de înțeles de pildă cei deveniți dependenți de papillon. Sau, dacă o să vi se ofere un Lamborghini iar după o vreme o să vi se
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
liceu și la universitate, pentru a deschide larg ferestrele bibliotecilor în care se adună comentarii inutile asupra monumentelor filosofiei dominante, pentru a pune pe rafturi și lucrări alternative prezentând și o altă filosofie, care presupune un alt mod de a filosofa. 5 Abolirea gândirii magice. Ce-i cu acest nou mod de a filosofa? Un mod foarte vechi, de fapt, pentru că-i acela al... agorei și al forumului. El definește maniera antică de a practica o filosofie deschisă, destinată trecătorului obișnuit
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
adună comentarii inutile asupra monumentelor filosofiei dominante, pentru a pune pe rafturi și lucrări alternative prezentând și o altă filosofie, care presupune un alt mod de a filosofa. 5 Abolirea gândirii magice. Ce-i cu acest nou mod de a filosofa? Un mod foarte vechi, de fapt, pentru că-i acela al... agorei și al forumului. El definește maniera antică de a practica o filosofie deschisă, destinată trecătorului obișnuit: Protagoras docherul, Socrate sculptorul, Diogene agentul bancar, Pyrrhon pictorul, Aristip învățătorul, dacă sunt
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
din Cirene" VItc "VI" ARISTIP și „voluptatea care gâdilă”tc "ARISTIP și „voluptatea care gâdilă”" 1 Filosoful cu fustă. Aristip din Cirene trece drept filosoful emblematic al hedonismului; grea misiune și supărătoare reputație într-o lume care consideră că a filosofa este incompatibil cu a fi adept al plăcerii, că filosofia exclude voluptatea ca obiect sau că jubilarea face imposibilă orice formă de gândire, și cu atât mai mult de înțelepciune. Filosof hedonist: iată, de mai bine de douăzeci de veacuri
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
un mod alternativ de a practica disciplina, care se sprijină de obicei pe cursul, ezoteric sau exoteric, și pe transmiterea unei învățături plecând de la cuvinte consemnate, în genul notațiilor „să nu uit”, în suluri care traversează secolele. Se poate deci filosofa într-o școală, la umbra unui magistru care vorbește, plecând de la texte; dar și pe stradă, în agora, privindu-l pe un filosof care, din motive de eficacitate concentrată, redusă la chintesența ei, se exprimă nu atât prin vorbire și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
că n-ar putea fi un bun cetățean. În Atena zisă democratică nu se prea glumea cu astfel de lucruri. Virtuosul Socrate, apărător al îndatoririlor cetățeanului în fața lui Aristip, care le neagă, va plăti cu viața faptul de a fi filosofat contra cetății... Aristip se dezangajează din treburile colective, cu care consideră că-ți pierzi vremea și energia, bunuri de preț ce pot fi utilizate mai cu folos pentru a te desăvârși, a te realiza ca ființă autonomă și independentă de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vedere. Pentru Aristotel, plăcerea nu este nici un rău în sine, nici un bine în sine, ci numai relativ la activitatea cu care este asociată: evident, plăcerea de a-i face un rău vecinului rămâne imposibil de susținut, în schimb plăcerea de a filosofa se definește ca fiind cea mai bună. De fapt, care hedonist autentic ar afirma contrariul? Cu siguranță, nu Aristip din Cirene, și nici ceilalți care situează plăcerea în vârful ierarhiei și fac din ea binele suveran; toți aceștia ar fi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
greco-romantc "Sub semnul purcelului \: epicurismul greco‑roman" XItc "XI" EPICUR și „plăcerea supremă”tc "EPICUR și „plăcerea supremă”" 1 Fiziologia filosofiei. Cu mult înaintea lui Nietzsche, care experimentează și teoretizează această evidență în prefața la Știința voioasă, Epicur afirmă că filosofăm cu trupul, dar că nu devenim înțelepți plecând de la orice stare corporală. O fiziologie a filosofiei în plin secol al IV-lea î.Hr., iată o idee de-a dreptul genială - încă una - la un filosof ce reușește să cristalizeze singur
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
aceste fapte sunt interpretate incorect cu bună știință. Astfel, în Grădină sunt admise și femei, ceea ce nu se întâmplă la adepții filosofiei oficiale, iar ele sunt considerate egale cu bărbații; acest fapt este suficient pentru a le imagina nu atât filosofând, cât servind pentru desfătarea trupească după meditație: un pas este de ajuns pentru a-l transforma pe stăpânul Grădinii în proxenet - și, de ce nu?, în proxenet al propriului frate; desigur, bugetului pentru hrană îi erau consacrate sume importante, atâta doar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pentru a explica faptul că Epicur putea mânca atât de mult, trebuiau admise și vomitările care permiteau orgiile culinare; Grădina era izolată, departe de Atena, unde noaptea coboară repede chiar și vara: ar fi trebuit oare să înceteze a mai filosofa odată cu lăsarea serii? Prieten al celor puternici? Când, unde și cu cine? Spre deosebire de Platon, el n-are la activ nicio practică lingușitoare, de curte, pe lângă vreun Dionisie al momentului... Mai aproape de adevăr: Epicur nu era, într-adevăr, un cetățean de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
prezintă umanitatea așa cum era la originile ei, cultura așa cum era la început, deja departe de natură! Aceste dorințe țin de lumea culturii, nu de natură... Nenaturale, bineînțeles, dar necesare? Nu: nici naturale, nici necesare - pentru că unii cunosc fericirea fără a filosofa, fără a practica artele frumoase și neștiind nimic despre bucuriile prieteniei... Nu moare nimeni dacă nu practică filosofia - altfel, ce mai hecatombă ar fi! -, arta sau prietenia - în această ultimă ipoteză, omenirea ar dispărea aproape în totalitate... Concluzia se impune
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
afirmă compoziția atomistă a universului și a oricărei realități? Așadar, ce înseamnă o plăcere corporală pentru Epicur? Dar o jubilare a sufletului? Cine resimte plăcerea sufletului în trup, dacă nu trupul - deci sufletul? A mânca, iată o jubilare corporală; a filosofa - o bucurie a spiritului, gândesc dualiștii: dar care-s părțile separate, distincte și ireductibile care simt, resimt și fac posibile aceste senzații într-o materie unică? Epicur susține permanent în lupta sa antiplatoniciană că lumea ideilor ține de cea mai
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
asemenea prostii aferente domesticității conjugale. Istoria epicurismului păstrează numele unor Mammarion, Hedeia, Erotion și Nikidion, Leontion și Themisa, tot atâtea pretinse curtezane cu care, dacă e să-i credem pe adversarii săi, hedonistul Epicur chefuia, evident... Mai probabil, ele au filosofat absolut de la egal la egal cu Metrodoros sau cu dedicatorii celor trei faimoase scrisori - Pythocles, Herodot și Menoiceus. Ceea ce nu putea intra în creierul unui grec obișnuit din vremea aceea, convins, ca toți masculii cu fruntea îngustă de pe planetă, că
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
un azil, o fortăreață sau un ospiciu. Filosoful nu se limitează la cadrul strict al comunității filosofice, ba poate chiar e mai filosof și cu mai bune rezultate în afara ei, dincolo de porțile Grădinii. De unde și necesitatea unei anumite perspicacități: nu filosofezi și nu duci o viață filosofică singur, dar nici chiar cu oricine. Față de cei care nu pot intra în mod decent în comunitatea electivă epicuriană, punctuală sau durabilă, geografic reperabilă, sedentară, sau legată de fluxurile intersubiective, nomade, îți rămâne ultimul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vilă? Trecerea de la cultura elenistică la civilizația romană. În această parte a Campaniei se vorbește și se scrie grecește, dar, pentru prima dată, este imaginată posibilitatea de a vorbi și de a scrie și într-o altă limbă pentru a filosofa: latina. Sfârșitul privilegiului grec, sfârșitul lumii elene, instaurarea unui univers nou, conținând noi potențialități. Insesizabil, abia marcat, geniul se deplasează spre Roma, centrul unic al unei lumi care-și schimbă încet-încet axa. Înaintea acestei nebuloase epicuriene, filosofia nu exista pe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în a începe printr-o istorie bine scrisă, clară, precisă, inteligentă - chiar spirituală, dacă se poate: cea a lui Lucien Jerphagnon, Histoire de la pensée, Poche Pluriel, Tallandier, 1989, întrunește toate aceste calități. Pentru definirea ambianței, adică a ceea ce înseamnă a filosofa în perioada antică până în timpurile de început ale creștinismului, a se vedea Pierre Hadot, Qu’est-ce que la philosophie antique?, Folio, 1995 ștrad. rom. G. Bondor, C. Tipuriță, Ce este filosofia antică?, Polirom, Iași, 1997 - n.tr.ț. A se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Les fragments de Diogène d’Œenanda, traducere de Alexandre Etienne și Dominique O’Meara. Tot ce ne-a rămas - adică puține lucruri - beneficiază și de o introducere cuprinzând tot ce se poate ști astăzi în materie. * ** A trăi și a filosofa latinește. Schimbare de lume: trecerea de la Atena la Roma ne obligă la reajustări ideologice și la noi considerații asupra legăturii dintre timp și reflecție. Un fir al Ariadnei în acest labirint istoric ni-l oferă cărțile lui Lucien Jerphagnon, Vivre
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
intelectuale sau intelectualiste, care au încercat să-l citească, nu sunt atât problematizările sale de sorginte teoretic-istorică, nu sunt problemele pe care Foucault le analizează și le ridică pe un fond de cunoaștere istorică, ci însăși maniera sa de a filosofa dintr-o perspectivă existențialistă și fenomenologică, dandysmul său filosofic. În același timp, dandysmul scriptic foucauldian operează cu răspunsuri la propriile sale întrebări, dar și la întrebările altora, ale diverșilor autori contemporani, de la prieteni, persoane mai puțin cunoscute, până la gânditori precum
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]