6,757 matches
-
iz de epocă, dar și permanentă de caracter: hoți și păgubiți, țigani isteți și evrei hâtri, fete frumușele și prefăcute, neveste cicălitoare, împărați înțelepți cu gărzi ticăloase sau miniștri zavergii, călugări "șireți", chiar o "franteză" și o "actrița" și, bineînțeles, filozofii și poeții care nu-și pot dobândi "dămîncarea". O întreagă recuzita de epocă întregește atmosferă, de la "cersaful da cel mai supsire lino" la buclucașul "țucal". Istorioarele nu sunt simple povestiri moralizatoare. O construcție atentă se simte de multe ori, o
Cărticică de învătătură by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18001_a_19326]
-
Andreea Deciu Expresia din titlu nu îmi aparține mie, ci lui Ortega y Gasset, care astfel își numea maestrul spiritual, pe filozoful german Georg Simmel. De multe ori asemenea onomastice personale riscă să comunice prea puțin celor neimplicați în relația dintre persoanele care recurg la ele, ori dimpotrivă, să devină cu timpul convenționale și destul de sărace în semantic. Sintagma aleasă de y
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
univers și de viață, cea care l-a inspirat de la bun început. Conceptul de "cultură filozofica" este cel care teoretizează această atitudine, al cărei resort interior presupune o recunoaștere a amploarei universului, cu nenumăratele direcții în care se desfășoară ea. Filozoful este constrîns de această imensă varietate să evite ispitele unei teorii sistematizatoare, care, prin forță delimitărilor pe care le-ar opera, ar alunecă fie în terorism intelectual, obliterînd deliberat anumite aspecte pentru care nu ar putea da socoteală, fie în
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
de artă separate. Ambele culturi presupun mai curînd o formă de gîndire coerentă dar mai cu seamă flexibilă, capabilă să se articuleze în mișcare, în trecerea de la o structură a existenței la alta. Simmel își expune acest crez intelectual, al filozofului că un soi de pelerin spiritual, la început de secol 20, în plină modernitate (penru noi, postmodernii, căci pentru cei de atunci deja începuse "criză" spiritului modern, cum indică și subtitlul acestei cărți), deci în plină epistemă bîntuita atît de
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
lor efort de căutare se dovedește a fi adevărată comoara: pămîntul săpat astfel este, în anul următor, mult mai roditor și mai bogat decît fusese înainte. Morală e evidență, și în ea se află de altminteri și pecetea gîndirii contemporane: filozoful caută nu pentru a găsi ceva în lume, ci pentru a-și spori propria spiritualitate. Aceasta este, categoric, cheia de lectură a eseurilor cuprinse în volum. Interesante nu sînt concluziile lui Simmel la diversele chestiuni pe care le analizează (unele
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
va fi acordată și, prin urmare, apriori nu aveam nici o idee despre dimensiunea lucrării. Ceea ce mi-era însă foarte clar de la început era o structură în două volume. Și aceasta pentru motive care țin de stadiul teoriei artei, acum: diferiți filozofi care s-au ocupat de această temă în ultimile decenii au amestecat prea mult chestiunea modului de existență și cea a funcției estetice. Eu, dimpotrivă, țineam mult să separ cele două serii de probleme care sînt pentru mine foarte distincte
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
și nu la plural... Cînd vorbim de arte, pentru o clipă, termenul poate să pară suplu, încăpător, dar de fapt este mai restrictiv, pentru ca, dacă vorbești de arte, atunci lumea cere lista lor și dai peste liste canonice... Pentru unii filozofi și teoreticieni există cinci arte canonice, pentru alții - mai multe sau mai puține. Prefer cuvîntul "artă" tocmai pentru a exprima faptul că se poate pune artă în orice. M.C.: Opera artei este a zecea carte pe care o publicați; ați
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
gîndire, speculativ și totodată sistematizant, analitic dar și detașat literar, controlat și în același timp atît de liber să pornească dintr-un loc anume și să ajungă unde nu te-ai aștepta. Nu la o definiție a nostalgiei ajunge acest filozof al paradoxului și intermediarului, ci la o explicitare, poetica în bună măsură, ce-i drept, a mecanismului care declanșează nostalgia. Printr-o asemenea preocupare pentru cazuistica și semiologia nostalgiei, Jankélévitch are ceva în comun, evident inconștient, cu cei mai "profesioniști
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
fi putut continua, căci aventură nostalgiei nu se oprește la romantici, ci trece, cumva destul de spectaculos, direct în plin discurs sociologic american al anilor 50 și 60 din acest secol. Pentru Jankélévitch, însă, acest episod nu mai e relevant defel: filozoful francez scrie și elaborează o teorie a nostalgiei în plină paradigmă romantică, de ca si cum ar fi contemporan cu Baudelaire ori Debussy, nu cu psihologii și sociologii vremii sale. Romantic fiind, ca raționament explicativ, pentru Jankélévitch accentul esențial al nostalgiei nu
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
fără a o atinge vreodată. Important este însă că, așa cum crede Jankélévitch, "posibilitatea de a surmonta prin mișcare alternativă prezenței nu se confundă, în teorie, cu posibilitatea de a învinge ireversibilul prin durere și întoarcere." Am refăcut acest raționament al filozofului, care e evident atacabil din anumite perspective, pentru că el conține o analogie fundamentală: cea dintre asimetria spațiului (mobilitatea fără ubicuitate) și ireversibilitatea temporală. Echivalenții temporali ai lui "aici" și "acolo" sînt "acum" și "atunci", dar între ultimele două nu e
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
în locul continuității, ireversibilul în locul mobilității compensatorii. Nu știu dacă termenul de conștiință îngrijorată este cel mai nimerit, oricît de fermecător ar fi el. Mai curînd aș spune că e vorba de o conștiință lucida, dacă e să urmăm tocmai raționamentul filozofului, căci neliniștea nostalgicului e totdeauna, aprioric justificată: există un clivaj între acum și atunci, între aici și acolo, el nu e produsul unei fantezii febrile sau al unei memorii tulburate, ci mai curînd obiectul unei percepții juste. Nostalgicul trăiește în
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
se oprește aici, pentru că de fapt nu se poate opri nicăieri niciodată. Ulise al lui Tennyson e un etern călător, tot așa cum nostalgicul lui Jankélévitch e un veșnic neliniștit. Cartea aceasta e cu adevarat foarte frumoasă, așa cum sînt toate scrierile filozofului francez, desi recunosc că mi-a făcut mai mare plăcere să o citesc decît în cazul celorlalte. M-a nedumerit, ca să nu zic chiar stupefiat, postfața lui Cornel Mihai Ionescu, intitulată Celălalt și spectrele: Intrigat și indignat că într-o
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
propriului grup, meritata sau nu". Descrierea symposionului literaților e partea cea mai satirica a epistolarului: personajele poartă nume precum Sugens (exeget), Caius Philo Cadaverina (admirator al numai gloriilor trecute), Amens, Scabidus, Aebilitatis etc. Iată, de pildă, biografia semnificativă a marelui filozof și scriitor Aemilius Rabiosus: "Plecase din Italia în tinerețe, pentru a se opri în cele din urmă în Gallia. Ca tânăr cugetător se remarcase printr-o serie de teorii morbide despre disperare, sinucidere și alte aberații spirituale, dar, judecând după
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
și ruși e o diferență că de la ied la hipopotam. E o lume de stupefacții și gigantisme. Dacă mintea noastră merge la dreapta, mintea rusească o ia de-a-ndăratele și săgeată ei de manometru tremura și sare peste intervale. Au alte filozofii, chiar alte matematici. Rusește, una cu trei face între șapte și nouă, minusul e cubat. De două ori patru e unsprezece sau treizeci și cinci". De parca lumea poetica argheziana n-ar fi plină de "stupefacții și gigantisme"! Hiperbola, inconsecventa, ilogismul propriu par
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
Securității (oribilă denumire, între noi fie vorba!) este că asistăm la un act pe cât de cinic, pe atât de grețos. El îi descalifică pentru eternitate pe cei treisprezece parlamentari români care, în decembrie 1999, au considerat că strălucitul eseist și filozof nu e suficient de patriot pentru gusturile lor! Văzând știrea la televizor, am încremenit de uimire: dacă lui Horia Patapievici i se poate recunoaște de către orice om cu mintea întreagă o calitate, aceea e tocmai patriotismul! A nu înțelege că
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
a desăvîrșirii artistice. Dar poate că prin pasiunea ei pentru moarte Mélanie devine, inevitabil, o manieristă . . . Esteticul decurge din reliogizitatea pasiunii ei, din căutările călăuzite de un singur țel: cel al morții perfecte. Țesute fiind din materia grea a unor filozofii de calibru greu, precum cea kierkegaardiană, povestirile lui Tournier, odată interpretate, devin mecanisme de semnificație adîncă și complexă. Dar le lipsește suflul epic, acea vigoare firească, grație căreia orice filozofie devine de prisos, povestea trăind din însăși filozofia tradiției care
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
a fost ansa brusc retezat când am băgat de seamă, aproape cu incredulitate inițial, ca traducerea fusese făcută din italiană. Din acea clipă nici nu m-am mai ostenit să citesc cartea: mi se pare inadmisibil să preluăm opera unui filozof de calibrul lui Kierkegaard printr-o filiera intermediară. Daneză nu este, la urma urmelor, o limbă atât de exotică și de depărtata, nădăjduiesc, ăncăt să fie imposibil a ne găsi traducători. Nu spun nimic nou atunci cand atrag atenția că orice
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
din italiană. Ce ma nedumirește și mai tare e că Editură Humanitas a ales spre traducere exact același text că și Omniscop. Astfel se face că acum avem două versiuni ale unei importante scrieri aparținând unuia dintre cei mai mari filozofi din tradiția Vestului, nici una ansa din limba originală. Fără ăndoială, una dintre ciudățeniile unei culturi dezordonate și cu dezamăgitoare ănclinatii spre impostura. Motivul pentru care am citit, totuși, Boala de moarte. Un expozeu de psihologie creștină an vederea edificării și
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
etimologii, tălmăciri an alte limbi, filiere intelectuale din alte discipline. Mai puțin clară mi-a fost decizia editurii sau/și a traducătorului de a include și un Cuvant ănainte semnat de Villy Sorensen, apărut an ediția din 1961 a textului filozofului, care mi s-a părut datat că idei și ton, mult mai puțin interesant decât observațiile lui Arsinevici. Soren Kierkegaard-Boala de moarte. Un expozeu de psihologie creștină an vederea edificării și a deșteptării, traducere din germană, prefață și note de
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
la care e aplicabil, este că modificările de paradigmă șanț inevitabile. De ce șanț inevitabile e o ăntrebare interesantă, precum și foarte dificilă la un anumit nivel (unde Kuhn, au demonstrat-o mulți teoreticieni, atat istorici, cat și oameni de știință ori filozofi, e parțial descoperit), al cărei răspuns, mi se pare mie, e chiar și mai ăncurajator, atacabil cum o fi, pentru momentul la care ne aflăm. ămi dau seama că propun o lectură foarte contingenta a unui "clasic", dar o fac
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
prin aluzia la Bahtin. "Trăiesc de-acum înainte," declară Todorov, "într-un spațiu singular, în același timp afară și înăuntru: străin la (la Sofia), acasă <în străinătate> (la Paris)". Jocul ghilimelelor e putin amețitor, și are un tragism pe care filozoful îl ignoră, dar care nu i-a scăpat lui Sorin Alexandrescu, într-un articol publicat în suplimentul Vineri al revistei Dilemă, chiar dacă nu se referă explicit la această frază. Articolul lui Sorin Alexandrescu e tulburător, pentru că el ne reamintește că
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
bine zis o galerie a comportamentelor interculturale. Între cei ce își schimbă cultură de origine, el distinge următoarele tipuri, pe care doar le enunț, pentru că în mare numele explică totul: asimilatorul, profitorul, turistul, impresionistul, asimilatul, exotul, exilatul, alegoristul, dezamăgitul și filozoful. Todorov însuși s-ar încadra, așa cum singur se descrie, în această ultima categorie, a filozofului. Filozof este acela care, schimbîndu-și cultură de origine, capătă nu numai o mai bună înțelegere a celei nou-descoperite, ci și a celei vechi, izbutind că
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
el distinge următoarele tipuri, pe care doar le enunț, pentru că în mare numele explică totul: asimilatorul, profitorul, turistul, impresionistul, asimilatul, exotul, exilatul, alegoristul, dezamăgitul și filozoful. Todorov însuși s-ar încadra, așa cum singur se descrie, în această ultima categorie, a filozofului. Filozof este acela care, schimbîndu-și cultură de origine, capătă nu numai o mai bună înțelegere a celei nou-descoperite, ci și a celei vechi, izbutind că din intersecția lor să iși conceapă propriul său spațiu vital. Sigur, e categoria cea mai
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
distinge următoarele tipuri, pe care doar le enunț, pentru că în mare numele explică totul: asimilatorul, profitorul, turistul, impresionistul, asimilatul, exotul, exilatul, alegoristul, dezamăgitul și filozoful. Todorov însuși s-ar încadra, așa cum singur se descrie, în această ultima categorie, a filozofului. Filozof este acela care, schimbîndu-și cultură de origine, capătă nu numai o mai bună înțelegere a celei nou-descoperite, ci și a celei vechi, izbutind că din intersecția lor să iși conceapă propriul său spațiu vital. Sigur, e categoria cea mai bună
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
în mare, același lucru. Convingerea lui Carrière este că toate aceste povestiri aparțin unei lumi comune, pe care nu o numește, pentru că nu se lansează în afirmații care inevitabil ar trebui susținute cu argumentele antropologului sau cu acelea ale unui filozof. Carrière nu e nici una, nici cealaltă, nu pentru că nu ar avea competența, ci pentru că nu asta îl interesează. Totuși, volumul are o structură, care e ea însăși o poveste. Ea e lumea comună, cea care ține laolaltă povestiri hasidice cu
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]